Cei mai frumoşi ani

Unii sunt nostalgici după aromele și poznele copilăriei, alții afirmă că anii de liceu sunt cei mai frumoși din viață, adolescența cu impetuozitatea ei fiind o vârstă aparte când te simți centrul Universului și ai impresia că poți cuceri întrega lume, când apar primii fiori ai dragostei și când niciun vis nu e considerat prea îndrăzneț.

De fapt, fiecare perioadă are farmecul ei irepetabil, tinerețea aduce cu ea distracția anilor de facultate, satisfacția primului job obținut după multe emoții, energie, elan creator, planuri mărețe transformate în realitate. Chiar și senectutea, vârsta când te bucuri de isprăvile nepoților dragi, când colinzi prin lumea largă ajungând în țările pe care nu ai apucat să le vizitezi până atunci, când te ocupi în tihnă de pasiunile de care poate nu ai avut timp în trecut din cauza serviciului, are părțile ei bune.

La rândul meu am trecut prin mai multe stadii, am fost pe rând fetița naivă care asculta vrăjită poveștile create de bunici special pentru ea, adolescenta curajoasă care adora rock-ul și muntele, tânăra neliniștită, îndrăgostită de ideea de iubire, de vară și soare care, în final a avut marea revelație a vieții ei, s-a transformat în femeie și a descoperit cât de mult îi place și cât de perfect i se potrivește acest statut.

Iată și câteva motive pentru care mă bucur că sunt femeie:

Cel mai important este faptul că mă simt mai confortabil în pielea mea. Sunt mai stăpână pe mine, mai încrezătoare în forțele proprii, mai dezinvoltă și mai dezinhibată. Am scăpat de timiditate, de neliniștile chinuitoare, de sensibilitatea devastatoare care mă făceau să fiu temătoare, emotivă, vesnic ranită şi nefericită. Nu-mi găseam locul, viitorul pur și simplu mă înspăimânta, eram ca o corabie în derivă pe o mare dezlănțuită, ca o Etna ce clocotește furioasă și erupe violent atunci când te aștepți mai puțin.

Stabilitatea emoțională e cheia aici. Acum nu mă mai frământ neîncetat, nu mai iau totul personal, nu mai trec atât de rapid de la o stare de spirit la alta, nu mă mai consum și nu mai disper după fiecare eșec, nu mai dau frâu liber emoțiilor, acum știu că trebuie să iau lucrurile pas cu pas și știu să mă bucur de tot ce am realizat. Pentru că liniștea interioară o capeți în timp, abia după ce ești conștient de valoarea ta, după ce ai depaşit cu brio obstacolele pe care viaţa s-a încăpăţânat să ţi le aştearnă în cale.

Acum știu ce vreau de la viață, nu mai fug de responsabilități, știu exact cine sunt, ce îmi place și nu mi-e frică s-o arăt lumii întregi.

Paradoxal, dar îmi place mai mult corpul meu de femeie decât cel de adolescentă, mă bucur în sfârșit de tenul curat, pentru că m-am luptat ani la rând cu acneea, iar acum, la maturitate radiază de sănătate, sunt mulțumită că am avut curajul să renunț la blond pentru că îmi iubesc actuala culoare de păr, că am îndrăznit să adoptat un nou stil vestimentar, unul ce îmi dă o stare de bine.

Dacă ar fi să fac un bilanț, pot spune că toate satisfactiile și împlinirile au venit acum, la maturitate, adolescența și tinerețea fiind perioade marcate prin multe greșeli și infinita suferință. Acum mi-am descoperit pasiuni frumoase care mă definesc și mă fac fericită. Echilibrul interior extrem de fragil altădată este de acum istorie pentru că azi sunt o femeie puternică.

Pentru mine, cei mai frumoși ani sunt cei pe care îi trăiesc.

Pentru voi, care sunt cei mai frumoși ani (ai copilăriei, adolescenței, tinereţii sau maturităţii)?

sursa foto:weheartit.com

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

87 de comentarii la “Cei mai frumoşi ani”

  1. Eu cred că-s cel mai tânăr de pe-aici, n-am trecut până acum decât prin copilărie și, peste câteva zile, ajung la jumătatea adolescenței. :biggrin:

    Pentru mine cei mai frumoși ani de până acum sunt cei din prezent în care pot să-mi conturez viitorul, să mă definesc ca om, să înțeleg lucruri de neînțeles pentru mine acum câțiva ani. Cred că mintea m ea e în formă, deci mi-o folosesc la maximum pentru a acapara cunoștiințe noi care să mă ajute pe viitor. :wink:

    1. Se apropie ziua ta, Iulian? Cand e si cati ani implinesti, 14 sau 15? :happy: :unsure: :biggrin:

      Ce frumos ai descris momentul actual al vietii tale. Iti doresc sa te bucuri de el, sa ai parte de cele mai frumoase lucruri, sa evoluezi asa cum iti doresti. :cool: :cheerful:

      1. Împlinesc 16 vineri. :smile:

        Mulțumesc mult. Eu am norocul că știu ce vreau să fac pe viitor, în mare parte, și mă pregătesc de-acum. Cred că-s singurul dintre foștii mei colegi care și-a ales oarecum un drum pentru viitor. :cheerful:

              1. Ba da, dar la radio se ajunge greu, mai ales dacă vrei să fii music director. Și la cum arată gusturile românilor în materie de muzică mă îndoiesc puțin că ar putea „să prindă” la noi un radio precum cele din Franța sau Marea Britanie așa cum vreau eu să fac…

                Ca graphics designer m-aș ocupa de motion graphics (lyric videos, promo-uri pentru diverse produse), pachete grafice pentru televiziuni și altele :wink:

                1. Da, pare mai accesibil planul B. Mai usor de realizat. Iulian, te-ai gandit sa pleci afara dupa facultate? Sau chiar sa studiezi in strainatate? Stiu ca acum e o practica comuna printre tineri. :dizzy:

  2. M-am gândit, nu pot să zic nu. Mi-ar plăcea să plec cândva în Franța și să mă stabilesc acolo (m-atrage ceva foarte mult la țara aia, nu știu ce și de ce), dar mai e timp. Dacă mi s-ar oferi șansa, aș pleca fără să stau pe gânduri (ți-am zis că nu-s patriot :lol: ), dar dacă aș aplica planul B nu prea ar conta unde trăiesc pentru că aș lucra cu clienți din toată lumea stând acasă. :biggrin:

    1. Pe foarte multi romani ii atrage, din cate observ, Franta. Poate sa fie arhitectura, cultura, istoria, peisajele, limba? :biggrin: :unsure: :unsure: Sau toate la un loc? :dizzy:

        1. Chiar nu stiu ce sa zic despre oameni, despre caracterul lor, felul lor de-a fi. Tot ce am remarcat a fost sa constat ca barbatii francezi sunt foarte stilati…foarte pe gustul meu sa zic asa. :biggrin: :blush:

            1. :lol: Iulian, asa percep si eu felul cum vorbesc celelalte popoare, ungurii, americanii, arabii spre exemplu. Parca nici nu gandesc inainte sa spuna ceva. Romanii in schimb vorbesc extrem de rar, isi cauta cu grija cuvintele… :dizzy:

              1. N-am fost în Franța încă, așa că mă leg și eu de ce pot. :) Or vorbi ei repede, dar e o mare diferență între radioul de la ei și radioul de la noi. Un singur radiode la noi se apropie de cele de afară, C FM Constanța :wink:

  3. Un articol tare frumos si un subiect interesant. Referitor la blond si eu am fost ani de zile blonda, acum vreo saptamana am avut curajul sa ma vopsesc un saten. Mi-a iesit o culoare tare faina, insa se cam duce repede e fara amoniac. E foarte bine ca ai ajuns in etapa in care te bucuri de tine, e mare lucru, unii nu realizeaza acest lucru niciodata. Acest lucru arata ca ai trecut prin multe experiente si pozitive si negative si ai ajuns sa fii constienta ca tot ceea ce conteaza e stabilitatea ta din toate punctele de vedere. Nu am o perioada preferata din trecut. Ma bucur de ceea ce am, de ceea ce nu am, ma descopar mereu si incerc sa ma perfectionez zilnic. Pot spune ca am inceput sa retraiesc cam de vreun an de cand l-am cunoscut pe el.. Asa ca as putea spune ca traiesc o perioada frumoasa acum..Pupici si felicitari pentru un articol tare bun. :happy:

    1. Sa-ti fie de bine, cand putem s-o vedem si noi? :cheerful: :silly: De culoare zic. :blush: Pai acum daca a fost un experiement reusit, poti trece la o vopsire permanenta. :cool: Mai ales daca ii place si iubitului tau. :happy:

      Intotdeauna am tanjit dupa stabilitate. Emotionala in primul rand. Dar si stabilitate in celelalte domenii ale vietii mele, la job si mai ales iubire. Insa, fata de trecut, cand faceam mereu crize, acum sunt mai bine. Mai linistita, mai fericita. :cheerful: :happy: Mai calma, mai echilibrata. Macar e un pas inainte. :biggrin:

      Sunt sigura, Fairy ca prezentul reprezinta cea mai fericita perioada din viata si pentru tine. Si asa si trebuie sa fie, nu? Altfel ar inseamna ca esti nefericit cu ce traiesti… Sau nemultumit.
      Multumesc mul :kissing: , ma bucur ca ti-a placut subiectul abordat, mie imi e foarte drag, un subiect de suflet. :cheerful:

      1. Cat de curand o sa va arat experimentul cu satenul meu :) Si eu fug dupa stabilitate, problema e ca stabilitatea are picioarele mai lungi :)). Ma bucur ca esti bine. Pupici :happy:

      1. Nu e perfect, nici pe departe. Sunt nemultumita de multe aspecte pentru ca sunt perfectionista si as vrea multe tare. :) Dar visele din copilarie si adolescenta se pare ca sunt cam greoaie pentru realitatea noastra.

        1. Neata, Mihaela, perfectionismul asta e cu dus si cu intors. Te face sa lupti mereu, sa realizezi lucruri mari, dar, totodata, te face sa fii mereu nemultumit, nefericit. Pentru ca, nu-i asa, intotdeauna e loc de mai bine, intotdeauna vrem mai mult(mai ales de la noi insine pentru stim ca putem). :dizzy:

          1. Da, asa e. Niciodata nu reusesti sa fii multumit. Sau esti multumit timp de 5 minute dupa care te gandesti ca poate nu ai aspirat suficient de departe, ca poate poti mai mult, ca poate ce ai facut e o nimica toata.

  4. @Nice: Nu, dar se apropie ca playlist de radiourile din afară, ponderea pieselor românești e mult mai mică la ei decât la alte radiouri românești. Au și diverse emisiuni. :biggrin: Există și la ei „uscături”, dar overall e un post foarte ok. :smile:

    1. Bun venit pe blog, Diana. :happy: Si mie mi-au placut anii studentiei, dar mai mult cei care au urmat, cei in care am intrat in campul muncii(sa-i spunem asa). :lol: :biggrin:

  5. Eu inca sunt la anii adolscentei…incerc sa ma bucur de ei cat se poate, cu bune, cu rele, cu victorii, cu dezamagiri…cu tot ce ofera :)) si sper ca intr-o zi sa ajung la starea la care ai ajuns si tu :)

  6. Cei mai frumoşi ani sînt cei născuţi prin punerea cap la cap a momentelor intense de bucurie (şi fericire, pentru cei mai norocoşi) din viaţa unui om. :cool: Oare a trăit cineva asemenea ani cu adevărat…?

    1. Neata, Dragos :cool: , imi place mult formularea ta. :happy: E foarte aproape de ceea ce cred si eu, de adevar pana la urma. Imi place si faptul ca ai specificat ca acest lucru se poate intampla numai celor nascuti sub o stea norocoasa. :cwy: :dizzy: Despre asta intr-un viitor articol.

      Eu nu pot spune ca am avut parte de asa ceva, dar in articolul de fata fac un soi de comparatie. Prin prisma faptului ca acum ma simt ceva mai bine in pielea mea, nu mai ma consum pentru orice, nu mai sufar pentru oricine, nu mai fac crize, sunt ceva mai stabila emotional, sunt ceva mai linistita. :dizzy: Cand eram tanara parca eram speriata de bombe. :alien: Nici acum nu sunt prea departe, dar parca nu mai e sfarsitul lumii cand mai cade cate una. :ninja: :lol: Parca din punctul asta de vedere e mai multa stabilitate in viata mea. :ermm:

      1. ‘neaţa de prînz, Nice! :smile:
        Cred că ni se schimbă percepţiile pe măsură ce ni se schimbă şi priorităţile în viaţă, precum şi abilităţile şi conjunctura. Eu unul consider că ceea ce trăiesc acum e un coşmar ieşit din cea mai neagră povestire SF, însă e percepţia mea proprie şi atît. Pentru alţii, faptul că-şi petrec concediul într-o insulă mediteraneană an de an poate însemna maximum posibil în materie de mulţumire sufletească. Percepţii şi conjuncturi, atîta tot… ça c’est la vie. :cool:

        1. Hm, imi era teama ca o sa-mi spui asta… Dar asa cum dezvaluiam mai sus, iti dau ocazie unei definitii detaliate cu proxima ocazie. Pregatesc un material incendiar. :biggrin: :lol: Ca toate articolele mele. :tongue: :silly: :whistle:

  7. Eu mă tot chinui și nu găsesc un răspuns sigur; fiecare perioadă a avut farmecul ei. Și copilăria și adolescența și facultatea, toate au avut și părți bune și părți rele. Maturitatea în schimb a venit cu mai multe responsabilități, cu mai multe griji, mai mult stres, a mai pierit din optimismul ăla nerealist specific adolescenței. Deși acum privesc totul mult mai realist, pot să zic că cei mai frumoși ani, cea mai frumoasă perioadă e cea pe care o trăiești în momentul de față. Nu ce a fost, nu ce va fi.

    1. Neata, Marius, ma bucur mult ca esti si tu, la fel ca si mine, un om al prezentului. :biggrin: Ca pe el il apreciezi cel mai mult. Ma simt bine cand cineva gandeste si simte ca mine, cand cineva ma intelege. :happy:
      Nu m-am gandit niciodata, insa, ca maturitatea poate fi atat de frumoasa, ca ma va face sa ma simt atat de bine cu mine insami. :cool: :cheerful:

  8. O da, acneea :lol: si eu m-am luptat cu ea in adolescenta :lol:
    Chiar daca copilaria si adolescenta au avut farmecul lor, si pentru mine satisfactiile, implinirile, hobby-urile frumoase, iubirea matura si adevarata au venit mai tarziu. Asa ca daca as putea opri timpul in loc, l-as opri acum, in jurul varstei de 30 de ani. Nu zic ca nu mi-ar placea sa mai am 25-26 de ani, dar sa intorc timpul cu tot cu mintea si experienta de acum :biggrin:

    1. Neata, Larisa, da, iar cea mai mare problema era ca pe vremurile alea nu existau fond de ten, creme, solutii ca azi. Mie mi-a trecut doar cu pastile(anticonceptionale luate la sfatul medicului ca ajunsem la disperare)…ca prin minune, in cateva luni am dobandit un ten perfect curat. :happy: Si asa a ramas. :cheerful: :w00t: :blush:

      Ce nice! :cool: Ma bucur din inima ca traiesti cei mai frumosi si fericiti ani din viata. :happy: Ca te bucuri de prezent! :cheerful: Se simte de pe blog, din texte. E un aer permanent de vacanta acolo. :biggrin:

  9. Neața!

    Mă bucur că te simți bine în pielea ta :cheerful:
    Nu există pentru mine cei mai frumoși ani. Fiecare clipă vine cu ceva divin, aparte. M-am bucurat, cât am putut, de toate etapele vieții mele, cu toate că au fost adesea variate și variabile :biggrin: Vorba unor cântece de pe vremuri: deși altfel, rămân mereu același :smile:

    1. Neata, Marin, si bine ai revenit din plimbare! :happy:

      Ma simt mai bine acum, da. Sunt ceva mai increzatoare si mai stapana pe mine decat in trecut. Cred ca astea vin si cu varsta si cu experientele prin care am trecut. Toate ne intaresc, nu Marin? :ermm: :dizzy:

  10. Crede-ma ca ma regasesc in fiecare episod. Mi-am trait copilaria si am fost fericita chiar daca dintr-o alta parte priveam si nu aveam ce imi doream, dar am fost fericita, m-am bucurat de experientele pe care le-am avut.. dar acum la maturitate , sunt implinita, simt ca cei mai frumosi ani sunt langa persoanele pe care le iubesti si te iubesc cu adevarat. De fapt stiti si voi .. asta e esenta vietii, sa fii iubit, sa nu suferi, sa nu te amagesti, iar daca cumva suferi .. sa nu-ti para rau, cu totii invatam cate ceva din aceste suferinte :D Te pupic Nice :*

    1. Se pare ca gandim extrem de asemanator si asta ma bucura mult. Iar faptul ca prezentul te face fericita este extraordinar. Chiar nu mai stiam nimic de tine demult timp. :kissing:

      Nu am mai scris in articol despre iubire. Dar speram ca se citeste printre randuri ideea. :lol: Chiar daca subtil exprimata. Foarte subtil. :lol: Fara ea nu exista echilibru emotional. Nu are cum a fii impacat, linistit, calm si fericit cand nu esti iubit. De cineva anume, de cei din jur. :cwy:

      1. Oh , Nice. Si de ai stii tu cate am facut cat am lipsit, iti pot zice doar ca am gasit o parte din mine , probabil, ma gandesc ca intelegi tu , mariaj, verigheta, chestii, vacante, munca , loc de munca in Germania, in Austria, dar n-am simtit nicio satisfactie , decat atunci cand am ajuns acasa si am dat de persoana care ma iubeste, asa rea cum sunt eu . Ma bucur de ani pe care ii petrec linistita, cu toate ca viata nu e lipsita de probleme, dar fii linistita, iti vine si tie randul. O sa vezi tu ca ce-i al tau e pus deoparte, echilibru emotional , liniste si calm, le vei avea.. Dar lasa, eu nu cred ca tu nu esti iubita, uite aici, cati cititori care te iubesc ai :*

        1. Mare lucru ai spus, Aniela, sa stii ca si voi contributi din plin la echilibrul meu emotional. :heart:
          Vad ca viata ta a fost tare agitata, dar ti-ai gasit si linistea atat de necesara. Refugiul in iubire… :happy:

  11. Cred ca cel mai fericita am fost incepand cu 18 ani. De atunci sunt tot intr-o stare de eterna fericire si simt ca viata mea e pe drumul cel bun. Am persoanele potrivite alaturi, pe care ii iubesc si ma iubesc si fac lucruri care imi plac, care ma definesc.
    In liceu uram scoala, trezitul foarte devreme, profesorii super exigenti etccc

    1. Of, Alice, si eu am detestat perioada liceului din aceleasi motive. Cel mai important pentru ca se face matematica. :angry: :sick:
      Si iti doresc sa ramai tanara si fericita ca azi! :happy: :heart:

  12. Cei mai frumoşi ani, cea mai frumoasă perioadă a vieţii… Dacă privesc în urmă risc să cad în capcana nostalgiei, iar de acolo începe păcatul regretelor, inutile şi ilogice, de altfel. Aşa că mă rezum la acum, la prezentul nu întotdeauna “frumos”, da’ poate că ăsta-i şi farmecul… :whistle: Deşi m-aş lipsi (cu drag) de unele zile “fermecătoare”. :wink:

    Aşadar, cu bune, cu rele, aleg timpul prezent. :cool:

    1. Uh, buna alegere Centurion, te sustin neconditionat cand vine vorba de prezent. Pentru ca eu imi doresc ca voi sa fiti fericiti.
      Sa stii ca si eu m-as lipsi bucuroasa de farmecul ala. Eu as vrea si as aprecia daca as trai linistita si fericita fiecare zi de acum inainte. Nu am nevoie de probleme si obstacole pentru a aprecia zilele senine… :dizzy:

  13. Hello,
    Momentan nu pot sa zic care e cea mai frumoasa perioada din viata mea, sunt sigur ca e cea care o sa vina pentru ca vad in anul 2014 ca un an al provocarilor si un an cu multe reusite sunt sigur ca 2015 o sa fie si mai frumos.
    Chiar daca am inceput anul cum nu se poate mai prost, simt ca de la ultimul meci arbitrat(duminica) am o incredere foarte mare in mine si nu vreau sa o irosesc. :angel: Sa ma intrebi asta peste vreo 20-30 de ani cand o sa mai acumulez experienta de viata.

    1. Buna, Daniel, pai stai asa ca tu esti veteran, ai trecut deja prin copilarie, adolescenta si o mica parte din tinerete. Ai acumulat ceva experienta de viata. :biggrin: :happy:
      In ce liga ai arbitrat duminica? Vreo sansa sa te vedem in Liga…Campionilor? :biggrin: :dizzy:

      1. Veteran nu chiar, dar totusi pe acolo, nu pot sa neg, am multa experienta de viata dar in ultima saptamana imi doresc o schimbare mai mult ca orice am vazut cum este jos acum urmeaza sa urc acolo unde imi este locul.
        A fost un amical intre doua echipe de Liga a V a sper ca la anu sa dau pentru Liga a IV a si sa avansez asa usor :). Stiu ca cam deviez de la subiect dar nu te’am intrebat de noua campioana mondiala Germania :wub: :wub: am asteptat momentul asta din 2006.

        1. Daniel, eu iti doresc sa arbitrezi la urmatorul Campionat Mondial. :happy: E bine ca esti ambitios, ca ai planuri mari, ca visezi frumos. Iti doresc sa-ti indeplinesti toate dorintele, sa ajungi in varf, acolo unde e locul tau, unde meriti sa fii. :happy:

          Eu eram singura ca Germania va castiga. Nu aveam niciun dubiu pentru ca era de departe cea mai buna echipa din lume. Este si acum de fapt. :))
          Plus ca nemtii au o mentalitate unica…ceea ce ii face sa fie invingatori in cele mai multe dintre cazuri. :dizzy:

  14. Ce ma bucur ca ai revenit pe blog :) Ti-am citit si celelalte articole de pe telefon pe un semnal wi-fi foarte slab din vacanta, dar n-am reusit sa-ti las commenturi de acolo :D

    M-am apucat sa scriu un comentariu foarte lung unde am despicat firul in 4 in privinta tuturor perioadelor din viata mea, in ideea ca fiecare avea farmecul si neajunsurile ei. Dar pe cand am ajuns pe la sfarsit mi-am dat seama ca cea mai frumoasa perioada pentru mine e chiar acum. Sunt sanatoasa (sigur, nu m-ar deranja sa scap de niste kilograme sau chestii de astea, dar sunt lucruri superficiale care nu ma afecteaza chiar asa tare), am o casnicie fericita, un job care imi place, sigur, am niste responsabilitati in plus fata de adolescenta, dar sunt destul de optimista.

    1. Sentimentul este reciproc, draga Anda, bine ai revenit, ma bucur foarte mult ca am ocazia sa te citesc, vad ca ai publicat deja un nou articol, vin de indata sa vad ce ai facut prin exotica Spanie. :heart:

  15. stiu ca suna banal… dar anii de liceu imi raman cei mai frumosi… si asta, fara sa traiesc din amintiri… cu bucurandu-ma de ce sunt acum, multumind, imi amintesc cu placere acea perioada… fara griji… fara pretentii…

    1. Oh, Ovi, cum fara griji, eu aveam cea mai mare grija din lume, sa invat zilnic la toate materiile, sa nu raman corigenta la mate sau fizica… Uh, ce cosmar. :cwy: :biggrin: :sick: Ce stres cumplit sa stii ca te asculta a doua zi… Zi de zi…

      1. eu chiar nu ma framantam cu asa ceva… nu imi pasa prea mult daca voi fi ascultat… pentru ca ceva tot stiam sa raspund si daca nu invatam…
        dar.. nu aveam grija cu ce ma imbrac sau ce mananc… unde dorm sau cu ce platesc facturile…
        mergeam absolut zilnic la plimbare in micutul oras giurgiu… pasind agale pe strada dintre turn si parcul orasului… toamna era un peisaj superb in oras… iar primavara un parfum si chef de viata incantator… cum sa nu fiu fericit in astfel de ambianta??? ( nu ca… acum nu as fi fericit… sunt… dar atunci era alt iz cu care simteam totul )

        1. Hm, da, eu iti inteleg motivele… :smile: Eu insa tin minte ca nu am fost o adolescenta fericita. Prea multe stari sufletesti, prea mult chin, la varsta aia se petrec tot felul de schimbari in organismul nostru. Stii tu, schimbari hormonale care provoaca si depresii, tulburari. :dizzy: :ermm: In plus eu nu ma descurcam deloc la materiile de real si traiam zilnic cu frica in san. Iar la celelalte voiam doar 10, iar pentru asta trebuia sa invat zdravan. :biggrin: :ermm:

  16. Buna! Am citit cu drag acest articol care este minunat, la fel ca si sufletul tau. Numai un om fin, sensibil si romantic poate sa scrie atat de frumos. Ma bucur ca te-am descoperit! In legatura cu intrebarea:”Care sunt cei mai frumosi ani?” eu cred ca trebuie sa ne bucuram pana la urma de prezent, indiferent de ceea ce am trait pana acum!

    1. Bun venit pe blog, Aura :heart: , iti multumesc pentru cuvintele frumoase :happy: si te mai astept pe aici pentru ca vor fi multe subiecte interesante de dezbatut. :happy: :cool: :cheerful:
      Cam asta era mesajul meu, pe care tu l-ai perceput corect, sa ne bucuram de prezent, sa nu traim nici pentru trecut, dar nici pentru viitor. :biggrin:

  17. Cred ca la mine a devenit un cliseu. Cei mai frumosi ani au fost la Tm. Varsta e mai putin importanta. In functie de locatie.
    De exemplu copilaria mea la bunica a fost extraordinara, dar cea petrecuta cu parintii a fost un fel de chin.
    Asa ca…azi poate am 27 de ani si ar trebui sa profit din plin dar ma ingrop in rutina. Bucurestiul m-a invins, adica nici nu m-am luptat cu el. Sunt mai mult un chirias tacut care nu-si deranjeaza niciodata adiminstratorul. Nepasarea-i reciproca.
    Am trecut de la o lipsa acuta de afectiune si o mare de prieteni la iubire dar lipsa tuturor celorlalte fiinte pe care le indragesc. Ce sa zic…cand nu-i una e cealalta :silly:

  18. fiecare perioada in sine, m-a invatat sa fiu omul care sunt acum. din pacate mereu am vrut sa fiu altcineva, altundeva sau mi-am dorit luna de pe cer. acum, ca si tine, traiesc in prezent si incerc sa ma bucur de fiecare moment, asa cum e, asa cum sunt, exact acolo unde ma aflu :)

    1. Esti in pragul maturitatii, Pato, ai trait destul, ai trecut de copilarie, adolescenta, tinerete. Nici eu nu am murit inca si cu toate astea pot afirma cu certitudine care au fost cei mai frumosi ani. Care sunt…

      1. Exista nostalgie pentru toate perioadele, placere exista pentru cea de acum…dar probabil pe la pensie asa o sa pot sa spun ” nepoate cand eram la varsta ta, m-am simtit cel mai bine din toata viata mea” :blush: :D

Lasă un răspuns la Nice Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: