Observând înfrigurarea cu care aștept să vină clipa eliberatoare, cu alte cuvinte momentul finalului de program, colegele de serviciu s-au arătat foarte surprinse:
– Dar ce te grăbești dragă așa acasă, te duci să faci mâncare, ai de pus murăturile de toamnă, ai rufe de spălat?
Sunt unele persoane, care, dacă s-ar putea, ar dormi la serviciu. Așa pot să speculez și eu despre ele că sunt super plictisite de viața de familie, de îndatoririle ce vin la pachet cu aceasta și mai ales de preaiubitul lor partener.
Nu știu de ce în ultima vreme toată lumea mă confundă cu o gospodină (nu că ar fi ceva rușinos), în ciudă încercărilor mele disperate de a demonstra contrariul. Poate datorită anilor ce mi se citesc din ce în ce mai clar pe chip…
– Nu, nu mă duc să pun murături, am pasiunile mele și în timpul liber vreau să mă dedic lor, le răspund eu încurcată și ușor iritată.
– Dar ce pasiuni ai tu?
Și este exact întrebarea care speram să nu-mi fie adresată. E greu să explici cuiva cu care te întâlnești zilnic la job că tu mergi acasă să scrii pe blogul tău personal uneori și despre acel job. Și nu la modul elogios. Pe de o parte pentru că îl faci extrem de curios și pe de altă parte pentru că nu o să înțeleagă în ruptul capului de ce nu vrei să-i dai adresa respectivului blog.
Cum să afle de pe blog colegii tăi, niște oameni care ridică bârfa la rang la artă, că tu detești cu toată ființa ta această practică și că nu te simți în largul tău printre ei?
Iar mie tocmai de asta îmi place pe blog. Că este singurul loc unde sunt liberă să strig ce simt. Abia aștept să ajung acasă să-mi eliberez sufletul de tristețe sau de dor sau să scriu fix despre acele lucruri pe care nu aș avea cum să le povestesc cunoscuților din realitate pentru că sunt gânduri și trăiri mai speciale, pe care ei nu le-ar înțelege și nu s-ar simți confortabil să le afle. Iar eu să le dezvălui.
– Dar ce scrii tu pe acel blog de nu vrei să îmi dai și mie adresa?, mă chestionează de-a dreptul ofuscată o colegă.
-Detalii despre viața mea. Despre sentimentele mele. Gânduri mai degrabă intime decât generalități.
-Păi înseamnă că nu ai deloc cititori!
-Am câțiva, foarte puțini e adevărat… Dar e foarte bine așa.
-Deci tu te simți mai bine cu oamenii din virtual decât cu cei din realitate!
-Da!
M-am obișnuit să-mi dezvălui sentimentele și, mai rar, părerile despre anumite lucruri, locuri sau evenimente pe blog. De ce am ales să fac asta? Pentru că pot. Pentru că mi-e mai ușor. Pentru că aici sunt în siguranță.
Însă, am impresia că oamenii intră pe bloguri mai degrabă pentru informații brute. Uneori și pentru păreri mai mult sau mai puțin pertinente. Cel mai puțin pentru sentimente.
Voi ce oferiți cititorilor voștri cu predilecție, informații, păreri sau sentimente? Și, mai ales, ce căutați, din cele trei, pe alte bloguri?
Dacă îmi permiți să îți dau un sfat: scrie pe blog ce simți și când simți tu :) E spațiul tău unde te simți liberă și fericită. Nu trebuie să te descurajeze părerea unei colege invidioase sau a unui comentator frustrat.
Eu cred că cititorii apreciază în primul rând sinceritatea și mai puțin modul în care o ambalezi (sub formă de păreri, informații, sentimente).
M-a uns la suflet acest comentariu si mai ales fianalul lui pentru ca eu asta fac tot timpul pe blog:sunt extrem de sincera. :blush: Adica cum as putea sa ma mint pe mine insami cand nu fac alceva decat sa ma eliberez de unele angoase. Cu sau fara succes, ca deh, unele au radacini adanc infipte in sufletu-mi zbuciumat. :biggrin: :dizzy: :blush:
Pe de alta parte nici nu pot trambita prin piata care e adresa de blog sau de fb. Trebuie sa fiu cat mai discreta pentru ca libertatea asta are si ea un pret. Mic pentru mine, e adevarat.
Iti dai seama ca daca ii spuneam colegei adresa blogului acum nu mai puteam scrie acest articol. practic imi pierdeam definitiv libertatea de a scrie ce simt cu adevarat. :dizzy:
PS
Am incercat sa comentez pe blogul tau, dar nu am reusit. Imi spune ceva la adresa de mail gen”potriviti cu formatul solicitat”. Pur si simplu am introdus o gramada de adrese corecte si nu ma lasa.
Mda…aici te inteleg cand spui ca libertatea se cam duce odata cu disparitia anonimatului. Eu nu stiu cine este Nice dar nu ma deraneaza absolut deloc- te citesc cu aceeasi placere chiar daca te cheama Ana Popescu sau Nice ce anonima. Ba chiar as sustine anonimatul daca acesta influenteaza calitatea textelor, pentru ca asa cum spui si tu- odata cu disparitia acestuia, dispare si libertatea de a scrie ce simti cu adevarat.
Cred ca esti printre putinele persoane care inteleg pozitia mea. Cei mai multi vor transparenta totala, gen CV pe blog cu toata activitatea de cand erai mic pana in prezent de parca am fi jurnalisti sau politicieni nu oameni simpli care incearca o terapie prin scris.
Eu ca cititor caut pe bloguri chestii personale pentru ca lucruri generale, obiective, exacte, gasesc pe o gramada de site-uri daca deschid google, chestiile subiective, personale, alea dau farmec, ele contureaza blogul in adevaratul sens. Sper ca ai inteles la ce ma refer :)) Iar la tine imi place ca gasesc de toate:) Si apreciez la tine ca nu amesteci online’ul cu realul, lasi blogul aici. E un lucru demn de apreciat, eu il mai amestesc si trebuie sa ma abtin din a scrie anumite subiecte :))
Am inteles si ma bucur din suflet ca tu asta cauti. Spre deosebirile de sutele de cititoare ale blogului meu care sunt interesate exclusiv de fructele si legumele de toamna(cel mai accesat articol de pana acum, total nereprezentativ pentru activitatea mea din ultimii ani). :biggrin: Inca o data se dovedeste ca gospodinele sunt la putere in Romania.
Joking. :biggrin: :silly:
Da, ai sesizat foarte bine tu, sunt unele aspecte din viata reala pe care le tin destul de private, desi cine se pricepe citeste printre randuri si la fel se intampla si invers, sunt lucruri pe care le tin departe de cei din realitate care, dupa cum stau lucrurile, nu au alta treaba decat sa interpreteze totul, sa critice, sa judece si sa barfeasca. De aceea, cel mai sanatos lucru e sa stai in banca ta si sa te faci ca ploua. :happy:
Eh, tu ai un stil propriu, presari totul cu mult umor. Si esti extrem de deschisa. Si curajoasa! :biggrin:
In principiu, e vorba de pareri.
Parerile altora presupun, asta cauti tu, Dragos?! :biggrin: :ermm: Apropos, pe cand un articol personal in care sa incluzi nenumarate pareri? :biggrin: :unsure:
Pai parerile altora, pe ale mele le stiu deja :-)
La intrebare ti-am raspuns deja :-)
Hehe, ma bucur ca ti-ai facut curaj sa scrii ceva nou. :biggrin: Si actual. :ninja:
În ce mă priveşte, ofer şi caut de toate: informaţii, păreri personale despre diverse subiecte, trăiri, sentimente, poveşti, orice e trecut prin filtrul raţiunii unui om.
Nici eu n-am o păre4re prea bună despre bârfă, dar nu încerc să închid gura lumii, fiindcă ştiu că n-am nicio şansă. Surprinzător pentru mine e faptul că şi băieţii bârfesc din răsputeri. Ştii cum e asta: hai să-i împroşc pe alţii cu noroi, pentru ca, prin contrast, să par mai curat…
Da, e foarte placut sa constati ca oamenii sunt capabili sa rationeze. Sa gandeasca dincolo de simpla barfa sau impartasire de retete culinare. Ca nu se limiteaza la atat de putin.
Barbatii adevarati, care discuta exclusiv idei, nu barfesc. Mi-e greu sa mi-i imaginez facand asta. Cei simpli si cei foarte tineri(necopti) probabil ca o fac cu mare aplomb. Si da, ai dreptate, asta e motivul lor. Oricine mi-ar spune mie ca barfa e normala, ca toata lumea o practica, vin si raspund ca ea are la baza exclusiv invidia si mai ales rautatea umana. Poate e sanatoasa, ca omul se mai elibereaza de stres…dar tot urata ramane.
Cred ca unul dintre motivele pentru care citim bloguri in primul rand sunt sentimentele si parerile personale. Pentru ca informatii poti gasi din o mie de alte parti. Cu cat un blog e mai personal, cu atat imi place mai mult sa il citesc, pot sa empatizez mai mult cu autorul, simt ca cunosc un om nou.
Dar cred ca pana la urma pe majoritatea blogurilor, inclusiv pe al meu, e o combinatie din toate trei, nu cred ca poti sa mergi doar intr-o singura directie.
Cat despre colegele tale, mai bine le spuneai despre fotografie :biggrin:
Ai dreptate, Anda, daca ti se ofera doar informatii si pareri mai greu cunosti omul respectiv. Poti spune cu ce partid tine, cat de inteligent si cultivat e, dar cam atat.
Mie imi este imposibil sa comentez pe astfel de bloguri unde simt ca celalalt e atat de distant si nu-l intereseaza sa isi dezvaluie catusi de putin sentimentele. Din pacate astfel de bloguri reci predomina pentru ca oamenii si-au dezvaluit deja numele real si acum le e greu sa povesteasca ce au pe suflet de teama de a nu fi judecati de rudele si prietenii din realitate. :biggrin:
E foarte greu sa povestesti despre seful cel rau de la serviciu cand stii ca la un simpla cautare pe google el poate da de blogul tau.
Si de shopping.
Da, de fotografie le-am spus, dar au fost dezamagite, mi-au raspuns ca ele nu stiu nimic despre asta, ca nu se pricep. Asteptau curioase si alte pasiuni pentru ca eu avusesem proasta inspiratie sa folosesc pluralul. :biggrin: Unele dintre ele sunt cititoare de bloguri si probabil ca si-ar fi bagat nasul si pe aici din curiozitate. Si cum ar fi fost sa dea peste acest articol sau altele de genul? 
Hei, hei, Nice!
Eu scriu (deși în ultimul timp n-am prea scris) despre ce-mi vine în cap și ce cred că ar fi interesant pentru puținii mei cititori. Pe blog mi-am dezvăluit planurile de viitor, mi-am expus problemele, am mai recomandat câte-o melodie (asta am făcut și în articolul publicat azi). Pe scurt, informații variate, un amestec al celor trei tipuri pe care le-ai menționat și asta caut și la alte bloguri personale, câte-un pic din toate. :biggrin:
Pentru informare exactă există ziarele, site-urile/blogurile de nișa etc.
Asa ma gandeam si eu, ca daca oamenii vor sa se informeze cauta pe wikipedia si gasesc tot ce isi doresc. :biggrin: Insa daca doresc sa stie ce mai fac si mai zic alti oameni ca si ei, cauta pe bloguri. Daca nu iti strigi aici problemele atunci unde? Cine ti le poate rezolva(in lipsa unui psiholog) mai bine decat cititorii tai care pot lasa o parere, o impresie, un sfat?
Da, poate o imbinare a celor trei ar fi ideal sa oferim. Si chiar o facem, dar eu ma gandeam ca deja ne-am format un stil si mergem de obicei intr-o anumita directie. Adica una din cele trei are o pondere mai mare decat celelalte. Uite, eu mi-am analizat articolele si am convenit ca nu prea dau nici informatii si nici pareri nu prea exprim. Decat in proportii foarte mici. :biggrin: Cel mai mult imi las sentimentele sa zburde in fraze si propozitii.
Apropos, te astept sa revii pe blog. Daca nu ai facut-o deja. :happy: Si eu scriu extrem de rar…dupa cum vezi. :ermm: :dizzy:
Eu ofer din toate 3 si caut acelasi lucru! …si imi este indiferent ce zice unul sau altul sau dacs citeste cineva! Am si o varsta draga mea, am vazut, trait multe si am invatat sa ma detasez pe cat pot de chestiile negative! Pupi!!!
E mare lucru ca te poti detasa.
Imi iese si mie din ce in ce mai mult! 
Ah, ce mult mi-ar placea ca sa nu-mi stie adresa blogului colegii de serviciu. Am un coleg care mereu mi-l citeste, imi si zice, ba m-a si chestionat daca nu cumva articolele de pe blog le scriu in timpul serviciului…iti dai seama cum m-am simtit. Nu numai ca ma simt aiurea legat de faptul ca imi citesc blogul, ca nu pot scrie despre anumite lucruri ca ma citesc ei sau altii, ci acum ma simt analizata legat de cand scriu eu articolele. Daca scriu prea des, clar, o sa considere ca nu-mi fac treaba, ca scriu pe blog. Ba uneori cred ca nu le convine nici faptul ca imi pierd o jumatate de ora dupa serviciu sa scriu pe blog, in loc sa fac ceva mai productiv, din punctul lor de vedere. De fapt al lui, ca e vorba doar de un coleg. Ne impacam noi bine, dar la chestiile astea ma cam supara.
Eu ofer cititorilor mei informatii. Si asta si vreau. Cu sentimentele e mai greu, nu reusesc sa mi le exprim foarte bine pe blog, ma opreste faptul ca stiu cine le citeste. Cat despre ce caut pe alte bloguri…caut toate cele 3 mentionate de tine.
Cam tupeist colegul asta al tau. :dizzy: :wassat: Hm, cred ca sunteti buni prieteni de isi permite sa te traga la raspundere sau sa glumeasca in felul asta. :wassat: Nu imi pot imagina ca iti este sef.
:dizzy:
Mai ales ca stiu ca noua, capricornilor, nu ne place sa dam explicatii. :angry: :devil: :biggrin: Bine ca e numai unul singur.
Iti dai seama ca nici eu nu mi-as exprima prea bine sentimentele daca as sti ca sunt citita de colegi cu care ma intalnesc zilnic la serviciu si care alta treaba mai buna nu au decat sa barfeasca.
Unul unde sa nu ma cunoasca nimeni din realitate si sa pot fi libera sa ma pot confesa fara teama de a fi identificata. Am un chef nebun sa povestesc lucruri care se intampla la mine la serviciu, cu colegii, cu sefii, pentru ca le gasesc absurde si as vrea sa le discut cu voi. Ma rog, mie mi se par absurde, poate altora li se par normale pentru orice colectiv. :biggrin:
De fapt nu as mai scrie nimic, cred, as abandona blogul si mi-as deschide altul cu o adresa noua.
Mihaela, e foarte greu sa le imbini, din punctul meu de vedere, pe toate trei. Ma gandeam ca unul trebuie sa predomine, ca suntem tentati sa dam doar informatii sau sa exprimam doar pareri. Sau sa ne dezvaluim doar sentimentele… Desigur, un blog complet le contine pe toate trei in proporii egale.
inteleg ce vrei sa spui, am niste cunostinte care ma tot tachineaza cred ei ca am blog, ca scriu pe blog…ca nu ma ajuta la nimic, macar de as castiga un ban calumea.
Ca pierd tmpul, blablauri din astea…
E drept ca in ultima vreme a fost o perioada de restriste cu terminarea facultatii acum cu adaptarea la job, dar incet incet, parca prind putere din nou, nu voi renunta la el oricum niciodata.
Ce ofer cititorilor? Ganduri si informatii impachetate in sentimentele mele, defapt este total pe dos…fiindca ca si tine nu-mi place sa ma deschid prea mult, e o latura intima care trebuie sa prezinte un iz de mister in filosofia mea despre viata personala.
Oamenii se plictisesc si de asta nu inteleg dar vor sa stie ca sa poata sa aiba avea subiecte de discutie.
Da, Pato, din pacate viata unora se rezuma la bani. Si eu primesc mereu astfel de reprosuri, lumea nu vrea sa inteleaga ca sufletul meu are de castigat din scris, nu buzunarul meu. Probabil sunt oameni care reduc totul la bani si nu au pasiuni. Pentru ca o pasiune frumoasa se face din entuziasm, din placere si din dorinta de a-ti mangaia sufletul nu din dorinta de a-ti umple portofelul. :cheerful: :cwy:
Da, si mie imi spun oamenii ca imi pierd timpul cu prostii. Bine, in ultimul timp nu prea il mai pierd pentru ca nu prea mai scriu. :biggrin: Dar asta inseamna ca sunt mai castigata? Evident ca nu! :angry:
Ba mie imi place sa ma deschid. Atat cat consider eu ca trebuie sa cunoasca lumea. Cei din virtual ma cunosc intr-un anumit fel, cei din real in alt fel. Pentru ca ar fi absurd sa pretinda cineva sa cunoasca o persoana in totalitate.
Da, stiu cum e, serviciul ne acapareaza tot timpul. Eu te inteleg cel mai bine, ajung acasa si nu mai am pic de energie pentru blog. In weekend ce ma mai pot ocupa de el.
Bai nici eu nu va inteleg ,fantastic’ faza cu blogurile… dar mi se pare gresit sa credeti ca daca nu intelegem faza cu blogul, exista si ”lipsa de pasiuni personale” ;))
Eu nu mi-as face blog… si am momente cand nu va inteleg… dar asta nu inseamna DELOC ca n-am alte pasiuni de unde nu scot bani… DAR IMI PLAC(e) MULT !
Nu mai sariti asa usor ,,dintr-o galeata in alta”.
E mai mult ,,nu va inteleg pasiunea asta” si nu al vostru: ,,tu n-ai vreuna?!”.
Si nu se intelege mereu, pt ca acele pasiuni difera si fiecare si-o intelege pe-a sa (personala!)
E drept ca eu n-am sarit sa critic pe nimeni, atata timp cat cineva nu-mi ,,baga un blog pe gat”… sau imi tot vorbeste de el!… Incerc totusi sa inteleg ca e ,,cheremul” personal si nu dezvolt prea mult subiectul, ca-n exemplele de pe aici (scrise). Pana la urma unele pasiuni nu trebuie intelese… daca nu-ti apartin ! Eventual doar daca acea pasiune ,,apare in viata” ta si tie nu-ti convine.
Ca si-un sot betivan care are ,,pasiunea” de a tot bea alcool… si tie ca nevasta, nu-ti convine !
Poate nu e lipsa de pasiuni, desi la unii cam e, bine daca punem gatitul si uitatul la seriale tv asa trei sferturi din populatia Romaniei e super pasionata. Dar in niciun caz, daca un om imi spune ca are ca pasiune vizionarea filmelor eu nu o sa ma uit urat la el si sa-i spun ca isi iroseste timpul lui pretios si sa-l intreb cat ii iese din asta. Si daca imi zica nimic eu sa-i spun ca ar trebui sa faca ceva mai productiv, sa mai lase filmele. Am dat un exemplu cu totul intamplator cu filmele. Desigur, poate nici eu nu ii impartasesc pasiunile dar nu ma trezesc sa-i reprosez ca-si iroseste timpul lui pretios. Caci pasiunea tocmai asta e, sa-ti dedici timpul liber unei activitati neproductive!
Si dupa cum ai citit in articol eu nu bag blogul meu pe gat nimanui! Dimpotriva, nu vorbesc mai deloc de el! :devil:
Cam ciudat (sau chiar aiurea) sa tot pui accentul pe ”neproductiv”… cand unele PASiUNi pot PRODUCE placeri / placere (si nu vorbesc doar de s.e.x) sau relaxare personala sau chiar si distractie !
Pai nu vorbesti alora de-i vezi gen 1data pe zi… DAR APROPIATILOR de-i vezi des SAU ai tangente des cu ei (intr-o zi) ?!
Cand vorbeam de productiv ma refeream la partea financiara. Pasiunile genereaza exact ce ai spus tu, placere, relaxare, o stare profunda de bine. Fun!
:cheerful:
Eu de ex nu vorbesc cu nimeni despre blogul meu. Ce sa le spun oamenilor despre el? :dizzy:
Da, intr-adevar sunt multe persoane care nu inteleg treaba cu blogul. Dintre cei care nu au blog, desigur
Nu inteleg cum scrisul poate fi o pasiune si mai ales cum de “pierd timpul” degeaba, fara sa castig ceva in schimb. In fine, am incetat sa ma chinui sa le mai explic despre ce inseamna hobbyuri, pasiuni, activitati preferate de delectare in timpul liber etc… Ii las in pace si-mi vad in continuare de ale mele.
Cat despre blogul meu in sine, habar nu am ce ofer cititorilor, probabil cate putin din cele 3 si probabil ca tot cate putin din cele 3 caut si eu la randul meu pe alte bloguri.
Duminica frumoasa iti doresc Nice!
Haha, eu eram la tine si tu la mine. :biggrin: :happy: Si nu, nu ne-am vorbit dinainte.
:biggrin: :cheerful:
:ninja: :silly:
Mda, cei mai multi nu inteleg, insa de data asta am dat de niste colege care chiar citeau bloguri si erau super curioase sa vada despre ce scriu eu. Sa ma citeasca si pe mine. Deci foarte periculoase!
Cat despre cei care nu inteleg ce castig din blog si imi reproseaza ca nu fac bani din el, ca pierd timpul degeaba eu ii intreb simplu: dar tu cu ce iti umpli timpul liber, ce pasiuni ai? Scoti bani din ele? Ca cei mai multi se uita la filme sau ies in oras la bere. Cu ce sunt activitatiile astea mai bune decat scrisul meu? :angry: :unsure: Sau decat fotografiatul! :devil:
Multumesc asemenea, Larisa. :happy:
Eu caut pe alte bloguri sentimente si pareri. Informatii, mai rar (pe astea le gasesc mai peste tot).
Inseamna ca ai ajuns in locul potrivit, Laura. :biggrin: Blogul de fata nu prea abunda in informatii. :ermm: :tongue:
Colegele mele nu stiu despre blogul meu, si nici nu as vrea sa stie, pentru ca la fel ca tine, blogul este singurul loc unde pot fi eu, unde imi pot exprima gandurile, sentimentele, depresia sau bucuria. Cred ca poate era mai bine sa nu le mai spui, asa o sa te tot sacaie cu intrebarile. Mie nu imi place sa stau la serviciu decat atat cat trebuie, indiferent de ce ma asteapta acasa, am si eu viata mea.Din pacate, nu toti au o viata. Ce rautacioase sunt colegele tale, si eu ma lovesc de rautate la serviciu. Pe bloguri imi place realul, imi plac oamenii care nu se feresc sa isi exprime sentimentele chiar si sub anonimat, oameni care isi spun bucuriile dar si off-urile pe blogul lor. Capul sus, asa e in viata, unii nu pot dormi de grija altora!Pupici! :happy:
Hehe, da, era mai bine sa nu stie de existenta lui, acum sunt suparate pe mine si ma sacaie zilnic cu intrebarile. Sper sa uite curand de acesta problema. :biggrin:
Deci nici tu nu le-ai spus, iata ca nu sunt singura care are rezerve in privinta celor din real life.
Merci de incurajari, draga mea. Cat de am pe tine aproape totul e bine! :heart: :kissing:
Le-ai spus că ai blog și nu le-ai dat adresa? Or să moară de curiozitate
La mine nu știe aproape nimeni de blog, și nici măcar nu secret. Mulți nici măcar nu știu ce e ăla :biggrin:
Habar n-am ce le ofer acelor 2-3 cititori ai mei. Am amestecat de toate acolo. Tot am încercat să mă axez mai mult pe un domeniu, să nu mai amestec și mere și pere, dar nu-mi iese. :cheerful:
La câte bloguri citesc, pot să zic că eu caut câte puțin din toate. Cu cât e blogul (sau bloggerul) mai sincer, cu atât mai bine :)
Daca scriam si eu pamflete simpatice si amuzante ca tine cu siguranta dadeam adresa la tot Universul. :silly: :alien: :cheerful: Din pacate nu ma pricep, nu am umorul necesar. Asa ca ma bazez pe ganduri personale. :ermm: :dizzy:
Deh, mania persecutiei e in floare. Si e boala grea. :ninja:
Deja cred ca au murit. :w00t: :biggrin: :whistle: Iar daca nu, traiesc cu senzatia ca scriu despre ei. Ca ei sunt subiectele principale pe blogul meu desi nu ne cunoastem decat de cateva saptamani.
Deci si tu vrei sinceritate. Pai daca, asta e floare rara in ziua de azi! :angel:
Uite că abia după ce am citit întrebarea, analizez şi eu cam ce-am scris pe blog şi ce anume caut să citesc. Păi, cred c-am scris de toate, mai puţin sentimente, deh, aşa-s eu, mai “nesimţitor” în public, lăsând sentimentele pentru mediul privat. În general cred că în scrierile mele predomină informaţia, dacă istoria poate să fie cosiderată astfel, eu cred că da, mai ales pentru că (paradoxal, poate), privind prin prisma ei avem ocazia să intuim (uneori) viitorul (apropiat ori îndepărtat). În rest păreri sau gânduri, mai mult ori mai puţin drăceşti. :biggrin:
De citit, pe puţinele bloguri pe care le răsfoiesc cu plăcere, citesc indiferent dacă e vorba despre simple păreri, episoade din RL, fantezii sau analize complexe pe teme diverse. Le apreciez în mod egal, fie şi numai fiindcă îmi transmit într-o formă sau alta starea de moment a autorului, sentimentele lui, nah, am ajuns şi la partea simţitoare. :whistle: :tongue:
O săptămână în care toate să-ţi mergă din plin şi o seară relaxantă.
Buna, Centurion, tin sa te contrazic, mai volat sau mai direct iti exprimi mereu sentimentele in textele tale. Mai ales cele pentru sufletul pereche. :happy:
Ceea ce mie mi se pare extraordinar de frumos! 
Dar nu doar cele de iubire razbat, sunt prezente si pot fi identificate si unele sentimente de tristete, indignare, unele regrete, bucurie chiar pe alocuri (cand mai castiga Steaua, echipa nationala, Simona Halep). :biggrin:
Dar in general da, predomina parerile tale despre viata. Si cele informative, cele istorice. Pentru pasionati. :biggrin:
Eu cred ca un articol este interesant de citit atat timp cat putem deduce din el partea umana a autorului. Daca din text putem sa-i “citim” sufletul, sa-l interpretam cu alte cuvinte, atunci totul e ok. Ne place. Mai ales daca si rezonam…De obicei, cand iti exprimi trairile mai intense in cuvinte speri ca ceilalti sa fie cumva solidari, sa te inteleaga, sa te sustina, sa fie pe aceeasi lungime de unda cu tine.
Multumesc mult, a inceput bine saptamana, cu victoria Simonei, sper s-o termin tot asa. Si mai ales sa vina laptopul cat mai repede acasa. :cwy: :whistle:
O saptamana usoara si frumoasa si tie! :happy: :cheerful:
Hopa! Remarcabil talentul tău de a citi printre rânduri. Merci pentru atenţionare. Aşadar, trebuie să fiu mai atent ce scriu şi mai ales cum mă exprim, se pare că, mai direct ori mai pe ocolite răzbat sentimente, iar asta nu-i întotdeauna “de bine”. Sentimentele, fie că le simţi sau le exprimi, te fac vulnerabil – altă filosofie năstruşnică de-a mea. :silly: :wink: :whistle:
A “citi” sufletul, periculos demers, fie că îl citeşti, fie că îl laşi la vedere… Dacă o faci doar până în punctul în care de dumireşti de partea umană şi asupra rezonanţelor ideilor, părerilor ori trăirilor, e OK, însă a coborî în adâncurile fiinţei comportă riscuri de ambele părţi, pentru cel care “citeşte”, deopotrivă pentru cel “citit”, dar este atât de tentant – şi-aşa umblă vorba precum că: “secretul unei vieţi pline e să trăieşti periculos”.
Înţeleg că ai optat pentru varianta reparaţiei, lăsând deoparte, cel puţin deocamdată, varianta achiziţionării unui alt laptop. E mai bine, de ce să faci cheltuieli inutile, ba mai mult, de la o vreme “noutăţile” tind să aibă o “viaţă” tot mai scurtă (una dintre hibele societăţii de consum).
Seară faină, Nice!
Buna, Centurion, tin sa te contrazic iar, mie nu mi se pare ca te face neaparat mai vulnerabil ci mai degraba mai uman. Dar da, stiu ca barbatii isi exprima mai greu sentimentele. Mai ales cele de dragoste. Mai ales ca tu pe blog esti in siguranta. Esti inconjurat de prieteni.
Eu nu fac pe psihologul pe bloguri asa cum procedeaza unii si apoi te judeca aiurea. Asta mi se pare foarte urat. Incerc sa cunosc omul din textele lui, atat cat ma lasa el. Iar daca uneori mai trag si unele concluzii asta nu inseamna ca am aflat totul despre el si am si dreptate. Da, este periculos, ai mare dreptate. Eu am fost victima unui astfel de individ inainte de a-mi face propriul blog. M-a citit si m-a manipulat dupa bunul lui plac. Sau dupa al meu caci se spune ca nimeni nu-ti poate face rau daca tu nu-l lasi…
Daa, o sa scriu pe larg despre aceasta experienta. Sunt nespus de fericita, in extaz ca il am iar aproape. Imi era tare dor de el… :wub:
Merci asemenea. :cheerful:
Întocmai, cu cât eşti mai uman cu atât devii mai vulnerabil, la tot şi toate din jurul tău, inclusiv – ori mai cu seamă – în faţa propriilor sentimente. :alien: Nu crezi? Da’ cum spuneam, oamenilor le place să trăiască periculos… şi, desigur să se mintă frumos (tocmai am avut ieri spre seară o “revelaţie” în această direcţie). :whistle: :wink:
Mă bucur că s-a rezolvat problema laptopului, să te ţină încă, cel puţin, patru ani, fără alte intervenţii “chirurgicale”.
Hopa, subiect despre minciuna, vin repede sa citesc, sunt in extaz dupa victoria Simonei in fata Serenei si urmaresc toate programele de sport de la tv. Bine, sunt si curioasa in privinta noului selectionez, recunosc. Nu mai am timp de nimic altceva.
:silly: :angel: :tongue:
Ce urare frumoasa, sper sa se realizeze! Multumesc mult! :cheerful:
Holaaa!
Ti-as da eu cateva raspunsuri pentru ei insa cred ca mi se blocheaza comentariul :blush: :devil:
Acum poposesc si eu pe la tine; ciudata zile am avut: program haotic
Pai, eu incerc sa ofer informatii incarcate cu emotii :cheerful: Nu stiu daca-mi iese :biggrin:
La alte bloguri caut nimic in plus fata de ce imi ofera stapanul blogului. Citesc, comentez si unde imi este apreciata vizita, mai revin cu drag
Hola, Marin, sunt in extaz, simt ca am inviat pentru a doua oara, strang puternic laptopul la piept. :wub: :heart: :w00t: :cheerful: :silly: :blush: :angel: :ninja:
:cheerful:
Bine te-am regasit, cred si eu…cu atatea conferinte si participari la meetinguri… Ti-am urmarit activitatea pe fb. Impresionant. Mai ale speech-ul despre islam.
In texte da, in poezii doar sentimente. :dizzy:
My opinion. :biggrin:
Te mai astept pe aici in acest caz. :happy: :blush:
S-au rezolvat problemele cu laptopul? Cat despre curiosi si neintelesi eu nu am treaba cu ei, fiecare are o activitate in timpul liber care poate nu e inteleasa de ceilalti, dar zau daca trebuie sa dam socoteala ce facem cu el.
Cred ca transmit putin din fiecare, uneori nu-mi gasesc cuvintele si las imaginile sa vorbeasca, cert e ca nimic nu fac silita, iar la altii caut bloguri, nu site-uri.
Seara placuta!
Da, s-au rezolvat, dar cu ce pret va voi povesti cat de curand. :tongue:
Si mie imi place sa las imaginile sa vorbeasca. Mai ales cand pun fotografii personale cu peisaje. :biggrin:
Multumesc asemenea, Mihaela. :kissing:
ma ofer pe mine… fara sa ma cenzurez… poate ca unii ma inteleg.. altii… dimpotriva nu ii inteleg eu pe ie…
Cata generozitate, Ovi! :biggrin: :happy:
din partea celor ce ma inteleg… asa e… apreciez generozitatea fiecaruia…
Si eu, Ovi. :happy:
Mna păi prin blog, trântesc stări, păreri, realități de moment să zicem așa cum îmi trec ele prin percepție
Foarte frumos scris, Tury, cam asa si trebuie sa fie, zic eu.
:cheerful:
Te inteleg perfect, asa se intampla de fiecare data cand schimbi locul de munca, este greu sa fii acceptat si inteles.
Noi oamenii ne deosebim intre noi prin viziune si simtire, prin educatia primita in cei sapte ani de acasa.
Sunt oameni care nu au un caracter bine slefuit si acea sensibilitate care sa le imbrace frumos sufletul.
Tu, o fata cu o frumusete interioara incontestabila, o fata care are felul ei in care priveste lumea, esti evident diferita fata de colegii tai. Cred ca cel mai bine ar fi sa nu-i bagi in seama, lasa-i in pace!
Invata sa inlaturi tot ce te intristeaza si aduna numai ce iti aduce bucurie deplina!
Zile binecuvantate!
Problema e ca eu il schimb prea des. Practic in fiecare an… Ei stiu si simt ca nu sunt una de-a lor, ca nu voi ramane alaturi de ei prea mult timp si de aceea sunt marginalizata.
Sa stii, Aura, ca de cca patru ani de cand am blogul asta incerc sa invat cel mai greu lucru din lume si anume acela de a nu lasa nimic si pe nimeni sa ma supere, sa ma afecteze. Intr-o oarecare masura am reusit. Tu cum te descurci la capitolul asta caci simt ca ne asemanam aici? :dizzy:
Draga mea, ar fi mult de povestit, avand in vedere faptul ca prima mea zi de munca a fost pe 1 septembrie 1987, dupa un liceu si o scoala de contabilitate. Eram stagiar si nu stiam nimic la inceput. Imi amintesc si acum cum plangeam in fiecare seara cand ajungeam acasa. Dupa revolutie m-am reprofilat in calculatoare si am avut si norocul sa gasesc un loc intr-un birou de Resurse Umane – comp.salarizare. Cand credeam ca sunt AS in ceea ce faceam acolo, a trebuit sa caut alt loc de munca, de data aceasta intr-un Trust de Constructii in Rosiori de Vede (deci in alt oras). Aici mi s-a oferit ceva pentru compartimentul Tehnic si am trecut si la naveta. Si iar a trebuit s-o iau de la zero cu acumularea de cunostinte! Dar nu-mi pare rau pentru ca am invatat cate ceva din fiecare, partea cu financiarul a fost cea care a dat startul.
Referitor la partea cu respectul, la fel si eu m-am simtit in trecut nu marginalizata cum spui tu, chiar umilita pot spune. A fost ingrozitor, eu fiind o fire foarte sensibila si mai singuratica de felul meu (sunt Capricorn). Puneam totul pe seama varstei (fiind prea tanara atunci) si a lipsei de experienta la acea vreme. Cu timpul toate s-au diminuat si m-am bucurat de mai mult respect.
Draga Nice, indiferent cat de intunecata ar putea parea uneori viata, iti doresc sa fii tare si sa nu-ti pierzi niciodata increderea in sine! Te pup!
Aura, ce coincidenta uimitoare si totodata minunata, si eu sunt tot capricorn! Nu stiu daca cunoasteai acest fapt, deci nu e deloc intamplatoare intalnirea noastra. Ma bucur mult ca mi-ai povestit pe scurt povestea ta pe plan profesional, spre deosebire de mine tu esti mult mai curajoasa si mai puternica. Esti o luptatoare si o invingatoare ceea ce nu se poate spune si in cazul meu. Increderea in sine…hm, ai citit articolul asta:
http://www.summerday.ro/2011/05/31/increderea-in-sine/
Te imbratisez cu drag, weekend frumos! :heart:
Bine te-am regasit, in sfarsit pot sa ma relaxez din nou prin lumea blogosferei. Imi place tema de azi fiindca la fel ca fiecare bloggar probabil am trecut prin situatii asemanatoare si mici rautati spuse de oamenii din jur care nu inteleg. Mama era inamicul numarul 1 la inceput, eram in “concediu de maternitate” cand am inceput blogul si mama statea la noi sa fie cu Kari si ma chestiona non-stop ce fac eu de petrec atata pe net. Dupa 1 an intr-o zi i-am spus, cand m-am dus in Maroc, sa citeasca jurnalul live ce urma sa il scriu de acolo. Evident ca acum e cititoarea si criticul number 1 al blogului :)
Cat despre stil, mie imi plac blogurile cat mai personale dar sa aiba si ceva informatii, daca e cazul. Depinde si de nisa, blogurile culinare le citesc doar pentru retete, cele de fashion doar sa ma pun in tema cu tendintele, cele de travel de placere dar si sursa de informare pt viitoarele calatorii, iar blogurile personale doar pe cele pe care gasesc buna dispozitie, subiecte incitante, informatii, pareri personale si simt ca rezonez cu ideile scriitorului.
Bine ai revenit, draga Alice :heart: , credeam ca ti-a placut atat de mult in Turcia incat ai decis sa ramai acolo. :biggrin:
:silly: :blush: Acum vin in vizita pe la tine sa vad cum a fost! :happy: :w00t:
Ce mama faina ai! :cheerful: