Cum să aterizezi din paradis direct în infern

paradisul

Pentru că oricât (l)-aș vrea eu, el tot nu se lipește de mine, voi rămâne în continuare, se pare, un om al extremelor. Echilibrul fuge de mine, stă la mii de kilometri distanță, iar eu m-am hotărât să-mi accept soarta. Să mă obișnuiesc cu ideea că Universul, Divinitatea sau mai știu eu ce forță nevăzută și neștiută, acționează în numele unei legi care sună cam așa: fii (întotdeauna) pregătită pentru ce-i mai rău!

Pentru că nici nu am aterizat bine de la Praga, la propriu și la figurat, și când încă eram cu capul în norișorii pufoși ai extazului total, am fost forțată în cel mai brutal mod cu putință să revin cu picioarele pe Pământ.

Nici n-am ajuns bine la serviciu că am și fost anunțată că mă așteaptă de a doua zi o serie de examene, controale, verificări. Stupoare totală, am uitat instant de Praga, de vacanță, am uitat până și cum mă cheamă.

Și iar a trebuit să las totul baltă, să abandonez blogul, să nu mă țin de cuvânt cu articolele promise despre Orașul de Aur recent vizitat, să stau departe de voi. Timp de o săptămână am trecut printr-un nou calvar, nu mi-a mai trebuit nimic, tot farmecul vacanței s-a spulberat ca și când nu ar fi existat niciodată.

N-am avut încotro, m-am apucat de învățat, de întocmit mii de hârțoage, iar emoțiile s-au risipit abia miercuri la prânz când am terminat examenul. Ei bine, se pare că nu am exagerat deloc când mi-am definit viața aici.

Tensiune, stres, examene peste examene, căci nu prezența lor mă deranjează, ci frecvența lor, numărul lor extrem de mare pe durata unui an, probleme, necazuri și emoții – cam la asta se reduce viața mea. Am înțeles (în sfârșit) că îmi este interzis să mă bucur, să fiu fericită și liniștită. Mai mult de câteva clipe. De ce este așa și nu altfel? Pentru că dintre toți colegii mei numai eu a trebuit să trec prin această probă de foc.

Poate pentru că orice clipă de fericire (cât de mică) se plătește cu lacrimi de sânge. Poate pentru că tocmai ăsta e echilibrul oferit de Univers, acum e soare, ei bine, de mâine o să ai parte de furtună. Așa înțelege el echilibrul. Însă mie mi se pare extremism curat.

A ajuns să-mi fie frică până și să râd. Să mă bucur. Să fiu fericită. Pentru că sunt conștientă că în secunda următoare voi plânge.

M-am săturat de senzații tari. De surprizele vieții. De tot ce are ea să-mi ofere. M-am săturat de tot.

Hei, nu fiți triști, de mâine ne întoarcem la articolele despre Praga. Lăsați-mă să visez frumos măcar până mâine dimineață, că examenele s-au terminat și a început cu adevărat vacanța.

sursa foto:weheartit.com

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

28 de comentarii la “Cum să aterizezi din paradis direct în infern”

  1. Sper ca ai reusit sa-ti iei examenele cu bine. Imi dau seama cat de dificil trebuie sa fie, eu si cand ma intorc la job dupa o vacanta, chiar daca nu am examene sau zile stresante, tot imi ia un pic sa-mi intru in ritm.

    1. Da, Anda, totul a iesit minunat, colegii m-au felicitat, m-au ajutat si sustinut, au fost admirabili, dar…nimic din astea nu compenseaza teama, emotiile. Pentru nimic in lume nu as vrea sa mai trec prin asa ceva. E groznic.
      Nici nu mi-am savurat cum se cuvine excursia, m-am trezit pe cap cu exemenul asta chiar atunci cand imi era lumea mai draga.
      Si culmea ca eram sigura ca totul e pe fagasul normal, ca nimic rau nu mi se mai poate intampla, ca sunt ca si in vacanta. Acum mi-e frica si de clipa urmatoare, e cumplit sa traiesti asa, pe nisipuri miscatoare. :lol: :angry: :cwy: :sick:

    1. Dragos, problema e ca mi-a stricat tot farmecul vacantei. Ca nu aveam nevoie de asa ceva. Ca recent mai trecusem printr-o asemenea incercare. Ca e mult chin. Sunt multe emotii. Multa, foarte multa munca. Mult stres. Cine are nevoie de asa ceva in general, cine are nevoie de asa ceva cand tocmai s-a intors din paradis?
      Idee ca ca voiam sa-mi pot savura intoarcerea in liniste. Si am avut parte de o surpriza teribila. Si nici macar nu am obtinut nimic palpabil. :cwy:

      1. Stres? Chin? Din paradis in iad? Nice, gândeste-te la gasca din Prelungire, care la sfârsitul anului aveau treispe puncte avans fata de nou-promovata ASA si acum risca sa ramâna la 5 puncte in spate, cu câteva etape inainte de final. Asta salt din paradis in iad :-):-):-):-)

        1. Dragos, de la Steaua a plecat axul central, cel mai important fundas, cel mai creativ mijlocas si cel mai percutant atacant. Stiau la ce pericol se expun cand i-au vandut pe cei trei, nu? Atunci, care e problema? Oricum Steaua a luat campionatul doua sezoane la rand, cine o lasa sa-l ia si in al treilea?

            1. Momentan e o echipa cu multe probleme, parasita de fani, in degringolada. Asa nu se poate castiga un titlu. Nu se poate castiga nici macar un meci.

              1. N-aveti nume, n-aveti galerie si, se pare, nici jucatori nu aveti, din moment ce ati inceput sa luati jucatori de la Dinamo. Cât despre Dinamo, a reusit o victorie in 7-8 meciuri (cu Rapid), in care Rapid s-a batut singura, dupa ce a dominat copios. Numai ca traditia spune ca Dinamo câstiga de Pasti. Daca nu s-ar fi jucat de Pasti, poate ar fi câstigat Rapid.

  2. invatam o viata intreaga… si zilnic sustinem examene la care nu primimi nici nota si nici diploma…
    si uneori… acestea sunt si mai de pret decat cele de tipul la care tu te referi…
    ma bucur sa stiu ca ai trecut cu bine proba…
    dar sa stii ca… nimanui… absolut nimanui… nu-i este interzisa bucuria, linistea si fercirea… depinde de noi cum si in ce fel ne faurim toate acestea…
    poate… ar trebui sa te obisnuiesti sa afli fericirea tocmai in sustinerea unui test la servici… si sa faci din asta bucuria ta… mai ales cand se finalizeaza cu apreciesri din toate partile…
    deci… da… felicitari pentru reusita.. sa fii fericita… bucuroasa… linisttita…
    ziceai ca ai fost in vacanta??? da??? la Praga??? unde este aia? cum este? ce este??? Praga este lcoul experimetului cu doua fante si fotonii de lumina???

    1. Ovi, tu ai dreptate, dar eu as vrea o viata ceva mai calma, mai saraca in examene de orice fel. :ermm: :dizzy: :angel: :blush: Culmea e ca apar exact atunci cand ma astept mai putin, cand mi-e lumea mai draga. :wassat: :unsure:
      Nu inteleg intrebarile despre Praga. :biggrin: :lol: :wassat: :unsure:

  3. Nu stiu ce soi de job ai, cu atatea examene, insa as vrea sa subscriu celor spuse de Ovi. Intreaga viata sustinem examene, fie ca vrem, fie ca nu vrem… Nu le lasa sa iti strice micile placeri ale vietii!

    1. :biggrin: :lol: :cool: Bun sfat, doar daca as putea sa mi-l insusesc. :biggrin: :dizzy: Problema e ca la mine cantitatea de examene e mai mare decat la alti oameni. Si cu toate astea tot ma iau prin surprindere. Tot nu ma pot obisnui cu situatia. Incerc prin acest articol sa ma pun in garda cumva. Sa fiu mereu in alerta. :biggrin: :silly:

  4. Vacanţa ta se terminase deja, atunci când ai aflat că ai de trecut nişte examene. În fond, trebuia să te apuci de lucru, deşi totul a fost cam abrupt şi sentimentele de după concediu n-au avut timp să se aşeze, iar tu să te trezeşti la realitate. De la calmul absolut încântător la adrenalina unor examene dificile, e un drum lung, care trebuia parcurs într-un timp foarte scurt. Mă bucur că le-ai trecut. Felicitări! :)

    1. Dar cu ce emotii! Merci mult! Dupa cate examene am dat ar trebui sa fiu imuna. Si cu toate astea nu e deloc asa. De ce oare? Pentru ca stii, undeva in subconstientul tau, ca de acel examen depinde cariera si onoarea ta. Si nu te poti face de ras. Si atunci te comporti ca si cand ai avea totul de pierdut. Adica frica se instaleaza in toate fibrele fiintei tale. :lol: :biggrin:

  5. Aşa e. În ce mă priveşte, la mai toate examenele din facultate am avut noroc cu carul. Lucruri de genul două cursuri învăţate, ele să-mi pice pe bilet; să iau un amărât de 5 după ce n-am învăţat nimic, dar profesorul detesta femeile, iar pe mine mă ascultase asistenta lui; fiind înalt o dominam fizic pe o profesoară şi era de ajuns să ţip la ea că e bine cum spun eu şi mi-a dat notă mare etc.

    1. In facultate cam asa am patit si eu. Din pacate am terminat facultatea demult si povestea continua. E din aia fara sfarsit. Asa e in viata, unii invata mai mult ca altii. :biggrin: :lol: :silly:

  6. Zici ca esti in facultate, nu la job ! Dar sper ca ai trecut cu bine si de treaba asta. Noi mereu cand ne intorceam din vacante , chiar in minutul in care puneam piciorul in tara ..ne trecea tot zambetul si toata fericirea data de vacanta :( :blush:

    1. Daa, totul a trecut cu bine. Dar cu pretul unor emtotii si a unui stres enorm. Parca nu meritam asta…
      Nu vreau decat sa fiu lasata in pace. Si culmea, nu prea sunt. Azi am primit iar o veste rea la serviciu.

      Sa stii ca asta este efectul Bucurestiului si asupra mea. Eu, dupa ce vin din vacanta, ma inchid in casa si nu mai ies de acolo cateva zile ca sa nu vad ce e prin jur si sa ma deprim. :lol: :wassat:

  7. Ma bucur ca aceste examene le-ai trecut cu bine! Si pentru ca mai e foarte putin, iti doresc o vara frumoasa, presarata doar cu momente linistite si fericite! :heart:

    1. Asa sa fie, Aura. Abia astept sa ma linistesc putin. Din iulie incolo… Sa stau si eu acasa, sa nu mai plec in fiecare dimineata la munca…
      Te pup! :heart:

  8. Vacantele trebuie pretuite….cat or fiele de scurte, atunci cand esti in vacanta este bine sa te detasezi si de munca si de exaceme si de tot. Iar cand te intorci din vacanta, orice task, oricat de usor ar fi el, ti se va parea greu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: