Coincidenta sau hazard?


destin

Titlu: Coincidenta sau hazard?

Martin Plimmer & Brian King, Editura Nemira, 18.08.2010

Motto: Niels Bohr a fost intrebat la un moment dat de ce si-a pus deasupra usii o potcoava de cal.

”Doar nu credeti ca ar avea vreun efect asupra norocului dumneavoastra??”

”Nu cred” – a raspuns Bohr, ”dar am auzit ca functioneaza chiar si pentru cei care nu cred”

Fiecaruia (fiecareia) din noi i s-a intâmplat cel putin o data sa aiba de-a face cu intâmplari bizare in viata, carora nu le dadeam aproape nicio sansa sa aiba loc si care sa ne faca sa exclamam ceva de genul: ia te uita ce coincidenta domnule! Sau: cum de s-a intâmplat asa ceva?

Dar care ar fi diferenta intre „coincidenta” sau „hazard” de trebuie sa ne intrebam daca e una sau alta? De ce ne atrag coincidentele? De ce ne provoaca fiori si ne fac mereu sa ne gândim la un anumit plan mai presus de noi? De ce le umplem de semnificatii in loc sa le uitam rapid? Ce este asa de fascinant in ele?

Multe coincidente interesante, explicatii psihologice, parapsihologice, sociologice, matematice (nu va speriati, in toata cartea nu e decât o singura formula!), o excursie prin lumea jucatorilor de toate felurile sau a celor cu meserii un pic mai primejdioase (oameni care, prin natura meseriei, stiu când si cum pleaca dar nu pot fi niciodata siguri daca se mai intorc) pentru a le afla superstitiile care sa-i fereasca de „ghinion” sau, din contra, sa le aduca „noroc”. Iar aici trebuie sa mai adaugam o bila alba autorilor (in afara faptului ca sunt cinstiti si amuzanti): se feresc sa dea verdicte si sa traga concluzii, toate astea fiind lasate in sarcina cititorului.

”Cercetarile” (cuvânt la moda am dedus, ca sa dea o nota stiintifica oricarei concluzii) sugereaza ca persoanele care observa frecvent coincidente sunt mai increzatoare si mai impacate cu viata. Atentie!, una este sa observi o coincidenta si alta e sa o incarci cu tot felul de valori.

Una din coincidentele terifiante din istoria umanitatii s-a intâmplat in 1519, când Herman Cortes, aflat in fruntea gǎştii lui de criminali, a atacat Imperiul Aztec. Aztecii aveau o superioritate umana coplesitoare, erau foarte buni razboinici si, nu in ultimul rând, jucau ’acasă’.

Cum de 500 de spanioli au reusit sa demoleze aproape fara efort ditamai imperiul intr-un timp atât de scurt? Pentru ca aztecii n-au recunoscut o coincidenta drept ceea ce era de fapt: o coincidenta. 1519 era inclus in perioada in care, conform calendarului aztec, zeul Quetzalcoatl avea sa revina pe mare din exilul sau. Si sa vezi ce chestie, stravechile picturi il reprezentau cu barba si cu pielea deschisa la culoare, exact cum erau spaniolii. Si cum nu erau aztecii.

Ghinion de nesansa, caderea imperiului fusese „prevestita” inainte cu câtiva ani de o cometa, dupa care au urmat alte „semne”: incendii, inundatii etc etc etc. In aceste conditii, casta preoteasca, si asa paranoida ( e de mirare ca imperiul a rezistat 100 de ani si nu s-a prabusit sub propriile superstitii), in frunte cu Montezuma, a ramas paralizata când i-a vazut pe spanioli. La fel intregul imperiu. Când au inteles ca nu exista de fapt nicio legatura intre zeul lor si Cortes, era deja mult prea târziu.

Dar avem si alte intâmplari ciudate. Repetitiile corului de la biserica baptista West Side din Beatrice (Nebraska), incepeau intotdeauna la 7.20 seara, miercurea. Ei bine, pe 1 martie 1950, intr-o zi de miercuri, la 7.25 seara, o explozie a distrus biserica. N-a murit nimeni insa pentru ca, minune!, toti membrii corului, inclusiv preotul, au intârziat dintr-un motiv sau altul exact in acea zi.

Roy Cleveland Sullivan, padurar, a fost lovit de fulger de 7 ori in viata sa. La 6 ani dupa ultimul fulger, Joe s-a sinucis. Din dragoste. Pe el nu-l alesese nimeni….

Charles Francis Coghlan (actor shakespearian) s-a nascut pe insula Prince Edward (in largul coastelor canadiene din est) in 1841. S-a intâmplat sa moara pe neasteptate in 1899, in timpul unui spectacol in Galveston (Texas) in 1899. Cum distanta era prea mare pentru a fi transportat, actorul a fost inmormântat in cimitirul local.

In 1900, Galveston a fost lovit de un uragan puternic si cimitirul devastat. Cripta in care se afla trupul actorului a fost inundata si astfel sicriul a inceput o lunga calatorie pe mare si ocean. Dupa 9 ani, s-a oprit exact pe insula Prince Edward.

Actorul ajunsese in sfârsit acasa. A fost ingropat in cimitirul bisericii in care fusese botezat.

Cartea nu se putea termina altfel decât intr-un mod cât se poate de apoteotic. In legatura cu armonia cosmica exista doua teorii: prima e cea a planului divin. A doua sustine ca totul nu e decât o coincidenta…

Aveti vreo coincidenta sau o intâmplare demna de a fi povestita?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

42 de comentarii la “Coincidenta sau hazard?”

  1. Da, sunt multe astfel de intamplari in viata mea. Stranii, bizare, fara logica. Nu stiu cum sa le interpretez si asta ma deranjeaza teribil. Rapid postez una dintre ele. O sa revin insa cu alte completari.

    Cu multi ani in urma, intr-o dimineata de toamna tarzie, ma aflam in fata ambasadei Finlandei (tara pentru care de mica facusem o usoara fixatie, banuiesc ca datorita numelui sau romantic, de acum va este arhicunoscuta pasiunea mea pentru lacuri, golfuri, insule, canale, peisaje lacustre, iar faptul ca am ajuns la un moment dat sa lucrez in sediul reprezentantei diplomatice a acesteia in Romania, mi s-a parut o coincidenta mult prea stranie) si ma uitam usor circumspecta, cum trei indivizi cel putin dubiosi din punctul meu de vedere, incercau sa intre in cladire. Unul dintre ei, un batranel desprins parca din povestirile cu profeti sau vindecatori celebri, insotit fiind de doua (mult) prea tinere fete, a intrat in vorba cu mine, dorind anumite informatii despre programul institutiei. Din vorba in vorba am inteles ca are anumite puteri si l-am rugat sa ma descrie in cateva cuvinte, sa-mi spuna cum ma vede el, ce ma asteapta in viitor, ce parere are depre mine. Oricum imi parea ireal totul, dar curiozitatea m-a facut sa astept cu interes analiza lui. Dupa ce m-a masurat din cap pana-n picioare, mi-a spus doar atat: sa nu lasi sa treaca o zi fara sa scrii ceva, nu conteaza cat de putin, dar sa scrii. Evident, nu am inteles nimic, nu i-am urmat sfatul, nici nu avea cum, nu tineam un jurnal intim, scriitoare nu eram, internetul nu aparuse inca la noi, unde si de ce sa scriu?

    Fara sa vreau, peste timp, am indeplinit profetia acelui batran. Sau mai degraba, am materializat acel sfat al lui, intr-o maniera putin diferita, evident, pentru ca scriu pe o pagina virtuala. Dar tot scris se numeste, nu?

    1. Povestioara ta ilustrează oarecum câteva gânduri de-ale mele. Nu cred nici în vreun plan divin, dar nici în coincidențe și pură întâmplare. Cred că ceea ce suntem noi, în esență, sau ceea ce avem nevoie în anumite momente determină modul în care ne raportăm la oamenii și la lucrurile din jurul nostru, fapt ce generează la rândul său anumite ,,întâmplări”.

      Poate scriitoarea din tine, cea de peste ani, avea nevoie să audă atunci ceea ce avea de spus bătrânul. De-asta ai și rămas și ai așteptat analiza lui :)

    2. Unde este romantismul in numele “Finlanda”? Parca ar fi denumirea unei femei barbare (adica a unei femei cu barba :mrgreen: )….

      Pai astfel de profetii pot sa fac si eu. De exemplu, prevad ca intr-una din zilele viitoare vei lua masa, in oras, cu o chimista….

      1. Dragos, mie mi se pare ca are o rezonanta aparte, usor exotica asa. :roll: 8O Oricum o tara cu paduri si lacuri nu poate fi decat o tara romantica, nu? 8O
        Sa speram ca ti se indeplineste frumoasa profetie. 8) Abia astept, mi-e dor sa ma relaxez in oras la o cafea in trei culori. :lol: Sau patru. :oops: :mrgreen: :mrgreen: :D :lol:

        1. Da, este rezonanta exotica….parca vizualizezi o femeie blonda, cu barba rosie…oricum, se poarta femeile cu barba, e semn de civilizatie inaintata.

          :lol: :lol: :lol: :lol:

  2. Așa cum am mai scris, personal nu cred în coincidențe. Sunt prea multe și prea ciudate ca să fie coincidențe. Și, desigur, mi s-au întâmplat și mie niște lucruri care m-au pus pe gânduri.

  3. Îmi place să cred că suntem toți interconectați, că formăm legături cu alți oameni – de acum din prezent, din trecut sau din viitor, sau cu locuri, sau cu situații.
    Nu știu dacă e în regulă să afirm că aș crede în coincidențe care nu sunt întâmplătoare (contrazic parte din definiția termenului). Cumva, cred că unele lucruri ,,se potrivesc” în mod uimitor, dar nu neapărat ,,din întâmplare”, ci datorită modului în care acționăm și gândim – noi și ceilalți. Lucrurile nu ,,se întâmplă” de la sine, ci sunt declanșate sau menținute pe un anumit curs de acțiune de anumiți factori.

    No, nu-mi vin în minte întâmplări din viața mea care nu sunt chiar coincidențe. De obicei, sunt lucruri care ți se par mărunte și nesemnificative. Sau poate e ziua aia în care am pierdut… totul și, după 4 ani în care nu am păstrat legătura, am fost sunată de cel mai bun prieten al meu. Fix atunci, după 4 ani de nevorbit. Nu știu de ce nu a sunat cu o zi mai repede, sau cu o zi mai târziu. Nu știu cât e întâmplare și cât e altceva… :roll: :P

    1. Foarte tare coincidenta ta, Iulia. Incredibila! Sunt curioasa, tu in ziua respectiva te-ai gandit macar o data la prietenul asta bun al tau sau telefonul lui te-a luat complet prin surprindere?

      1. Nu cred că m-am gândit la el atunci, cel puțin nu conștient. În cei patru ani în care nu am păstrat legătura în mod activ, m-am gândit adesea la el, așa, câte o secundă, cât îți trec gânduri prin cap, dar în ziua respectivă nu țin minte să mă fi gândit la el.
        Aveam multe pe cap și se întâmplau multe și în jurul meu, crazy day 8O

    2. Offffffff, Colorbliss…..de ce te-ai nascut asa târziu si asa departe?

      Stii care e ….coincidenta? Si in opinia mea exista aceasta interconectivitate si chiar m-am gândit sa adaug in articol ceva despre asta, dar mi-am zis ca, poate, ar fi subiectul unui alt articol…

      1. Acum nu mai sunt chiar atât de depaaarte :))
        Îmi amintesc că îmi spuneai la un moment dat și de teoria corzilor :) Ai putea să scrii un articol pe ideea asta de interconectivitate, cred că mulți dintre noi o simțim uneori dar nu putem să punem degetul pe fenomen și să îl înțelegem cu adevărat…

  4. Ah, am uitat sa spun coincidenta mea.

    Eram somer. Adica terminasem liceul, dadusem la facultate, dar rezultatele erau in asteptare. Un coleg de liceu, Paul, a zis ca stie o tipa bine, numai buna sa-mi fie prietena. Mi-a dat numarul ei de telefon. O chema Mihaela. Statea undeva pe Turda, oarecum in apropiere de locuinta mea. Asa ca am sunat-o si am stabilit o intâlnire.

    Nu era chiar asa cum mi-o descrisese si anumite detalii nu se potriveau, dar am trecut rapid peste, pentru ca tipa era chiar frumusica, haioasa si simpatica. I-am spus lui Paul ca de data asta ‘a nimerit-o’ si am stabilit o intâlnire in patru, la care eu sa vin cu Mihaela si el sa vina cu prietena lui.

    Abia atunci s-au lamurit lucrurile. Când formasem numarul de telefon, gresisem O CIFRA. Si dadusem peste o Mihaela, care avea o cunostinta Paul, care ii spusese ca o va suna un tip pe nume…Dragos. Si statea pe Turda!

  5. 8O :roll: Wow, nu stiu cat de adevarata e intamplarea asta(caci tu ai imaginatie bogata) dar daca e atunci cu siguranta esti regele neincoronat al coincidentelor…fericite. :lol: :D

  6. Eu cred ca noi ca oameni tindem sa facem foarte multe conexiuni intre lucruri. Adica se intampla doua lucruri si noi gasim cumva o legatura intre ele si spunem ca e coincidenta. Sau, in cazul exemplului pe care l-ai dat tu in comentarii cu batranul care ti-a prezis ca vei scrie, e foarte probabil sa-ti fi ramas in subconstient “sugestia” lui, pe care apoi ai urmat-o :roll: In momentul in care ni se prezice ceva, ne indreptam cumva involuntar spre acel lucru.

    Hai sa-ti dau un exemplu si de la mine. In 1 octombrie 2009 am iesit cu doua prietene in oras, de ziua uneia dintre ele. Am ajuns intr-o cafenea unde lucra Marian (pe vremea aceea nu ne cunosteam, il stiam doar din vedere), pe care cealalta prietena de-a mea il cunostea. Ne-a servit, a stat cu noi la masa, cam atat.

    In 1 octombrie 2010 am iesit din nou cu aceleasi doua prietene, tot de ziua aceleasi tipe. Aveam de gand sa mergem intr-un bar anume, insa cand am ajuns acolo era arhiplin, statea lumea in picioare. Asa ca ne-am indreptat spre un alt bar din apropiere, care stiam ca e mai mare si e mai probabil sa gasim locuri. Aici ghici cine lucra? :) Da, Marian, care intre timp si-a mutat jobul. Dupa ce a terminat l-am chemat cu noi in club si acolo pot sa zic ca a inceput relatia noastra :-)

    Si asta nu e tot :) Prietena mea, cea care il cunostea, a fost colega de banca cu el in generala si cu mine colega de liceu. Colega mea de banca din generala a fost colega cu el de liceu :D Si ne cunosteam unul altuia aproape toti prietenii.

    Ce zici, universul si-a dorit sa fim impreuna? :wink:

  7. Si-a dorit si a facut tot posibilul sa va aduca impreuna. 8O :-) Ce poveste romantica! 8) :-) Si daca voiai si tot nu scapai de “lucratura” lui. :lol: Hm, si in cazul vostru ideea din poza se potriveste.
    Normal ca facem conexiuni din moment ce lucrurile sunt atat de evidente. :D Ar fi culmea sa nu ne gandim, sa nu realizam aceste coincidente. Sa le ignoram complet. :roll: :lol:

    Nu stiu cat de mult am urmat eu sugestia lui ca scrisul pe blog era ultimul lucru pe care mi-l doream. :lol: :D La care ma gandeam… 8O Aici a fost tot mana Universului care m-a obligat cumva sa fac asta. :oops:

  8. Ah, inca o coincidenta ce ma omoara (la propriu si la figurat) zilele astea. De cate ori incerc sa scriu un articol pentru blog apare ceva care ma detureaza de la planul initial. Chiar si azi cand am vrut sa scriu un articol nou mi-a cazut blogul. Sa fie un semn divin ca trebuie sa ma opresc? :roll:

    1. De ce sa te opresti?
      Nu faci nimic rau, daca faceai ceva rau, intelegeam.
      Dumnezeu ne iubeste pe toti, mai ales pe oamenii care sunt poeti sau scriitori, ei avand corzile sufletului foarte sensibile.
      Cand Domnul iti da un har, este pacat sa nu folosesti aceasta calitate care trezeste admiratie.
      Te pup si te imbratisez, cu mare drag!

  9. Eu nu cred in coincidenta, deci, nu cred in potrivirea intamplatoare a unor evenimente sau fapte. Nimic nu este intamplator!
    Iar daca in viata mea au fost intamplari neasteptate, care mi-au adus fericire sau suferinta, le-am pus intotdeauna pe seama destinului.
    Pentru noi destinul poate fi scris uneori cu cerneala tristetii, sau cu cerneala fericirii.
    Multi oameni spun ca: “soarta mai e si cum si-o face omul”, dar eu nu cred in astfel de teorii!
    Puterea este la Domnul. El “inchide” si “deschide” usi, asa cum face sa rasara soarele care ne aduce lumina pe pamant, asa cum aduce ploaia care ajuta pamantul sa rodeasca, etc.
    Ne-a oferit aceasta natura care este atat de frumoasa… toate, Dumnezeu le-a facut pentru noi!
    Chiar daca ne dorim multe, Domnul are planurile Lui pentru fiecare dintre noi.
    Deci, cred cu tarie in destin, el croindu-ne fiecare drum al vietii noastre!
    Te pup! Sa ai zile frumoase si luminoase, afara, dar si in sufletul tau!

  10. Aura, este si asta o teorie la care eu nu pot decat sa ader. Pentru ca este singura care are logica.
    Stiu ca multi nu sunt de acord, dar fiecare este liber sa aiba propria parere atat timp cat n-o impune celor din jur.
    Multumesc de urare, asemenea si tie. 8) :-) Traiesc in sfarsit o toamna frumoasa si luminoasa. :-) Afara mai mult decat in suflet dar macar e bine si asa. Poate cer prea mult daca le vreau pe ambele. :roll: :lol: :?

  11. Da, sunt multe intamplari de genul coincidentelor, nu-mi vine acum una anume in minte, dar cred ca viata fiecaruia este un sir lung de astfel de potriviri. Eu nu prea le dau importanta in general, dar recunosc, uneori sunt de-a dreptul stranii si ma pun pe ganduri…

Dă-i un răspuns lui Nice Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *