Ce si cat am mancat in Roma

mancare-italieneasca

– Si cu cati euro pleci la tine, ma intreaba curiosi amicii mei cand afla ca urmeaza sa petrec cateva zile la Roma. Cam 500 de euro, nu?

500 de euro? Raman perplexa, fara cuvinte. Ah, nu, in niciun caz raspund cand imi revin din soc. Ce sa fac cu atatia bani?

– Sa mananci, cum ce! Iar cand afla ca nu am atatia bani alocati pentru mancare dau a lehamite din mana si spun vizibil ingrijorati de soarta mea:

– Ce, te duci sa faci foamea pe acolo?

Cand vine vorba de turism exista doua categorii de oameni:

Din prima fac parte cei care isi imagineaza vacanta ca un lung sir de mese copioase la restaurante, udate din belsug cu vin sau bere. Ei merg in calatorie in principal sa manance si sa bea, vizitarea a cate unui obiectiv este pur optionala, un bonus de care se pot lipsi fara regrete. Pe ei muzeele ii plictisesc, iar istoria si arta ii lasa reci.

Ziua lor debuteaza de regula cu un mic dejun consistent, in stil bufet suedez. Se trezesc pe la 9-9:30, la 10 ajung la masa si in jur de ora 11 se indreapta spre obiectiv. Se plimba putin prin zona dupa care constata ca li s-a facut foame si intra in primul restaurant care le iese in cale pentru masa de pranz. Indiferent ca sunt in Patagonia, Roma, Madrid sau Honolulu ei tanjesc dupa o ciorba acrita cu bors si o fasole cu ciolan ca la mama acasa sau o portie sanatoasa de varza cu carne. Papanasii cu dulceata si smantana ar fi merge la fix dupa o masa regeasca. Ignora cu desavarsire preparatele specifice locului respectiv, nici nu vor sa auda de ele, pe principiul ce nevoie am eu sa incerc ceva nou, ce ma intereseaza pe mine ce prostii mananca astia si aleg ceva clasic, friptura cu cartofi prajiti daca exista in meniu. Dupa desert si nelipsita sticla de vin pornesc cu forte proaspete spre urmatorul obiectiv, dar dupa o ora de vizitat isi dau seama ca ar merge un espresso la o terasa. Se mai invart putin prin piata centrului vechi al orasului si dau absolut intamplator peste o gelaterie de unde isi cumpara o inghetata apetisanta. Dupa care li se face brusc pofta de-o bere rece pe care o savureaza in tihna la o alta terasa ultracentrala. Povestind cu prietenii de zor peripetiile din ziua respectiva nici nu-si dau seama cum trece timpul si vine ora cinei. Si intra iar intr-un restaurant ignorand cu desavarsire preturile explozive afisate mare afara. Ce conteaza pretul, dau oricat sa ma simt bine, ca doar de asta am venit in vacanta! Noaptea se incheie in stil mare intr-un bar sau club unde consuma bauturi alcoolice fine si scumpe.

Cea de-a doua categorie, in care ma includ si eu, sper ca nu sunt singura, este cea a turistilor care pleaca intr-o calatorie sa viziteze locuri noi, sa vada cat mai multe obiective, sa acumuleze amintiri, sa afle, sa descopere, sa se minuneze, sa fotografieze, sa se incarce pozitiv pentru o lunga perioada de timp. La ei accentul cade pe obiective, pe monumente, muzee, catredrale, biserici, gradini, palate, castele, nu pe restaurante. Desigur, asta nu inseamna ca rabda de foame, nicidecum, dar nici nu petrec jumatate de zi pe la terase si restaurante. In schimb sunt nerabdatori sa incerce preparate din bucataria locala, bucatele traditionale, sa isi satisfaca netarmurita curiozitate.

Am plecat in Roma cu gandul de a vizita cat mai mult. Tot daca se poate. Dar, sincera sa fiu si cu dorinta mare de a incerca pizza lor celebra, paste si lasagna de la mama lor, de a gusta macar o data inghetata pe care o lauda o intreaga Europa si cel mai bun tiramisu din lume. Si sa vad si eu cum e bautura lor nationala, lichiorul de lamaie, faimosul limoncello.

De a incerca. Subliniez pentru ca este foarte important. Nu mi-am propus sa mananc din fiecare decat o singura data. Si asa am si procedat. Am gustat din fiecare preparat o singura data, doar pizza mi-am cumparat mai des. Asta pentru ca era ieftina si pe toate drumurile.

Ah, sa nu uit, inainte sa va povestesc pe scurt experientele mele culinare in Roma, mai exista o categorie de oameni.

Sunt acei oameni comozi (si zgarciti caci astea vin la pachet) care spun ca ei nu calatoresc daca nu au bani suficienti. Daca nu au strans bani. Multi bani. Si cum nu reusesc niciodata sa stranga bani, nu pleca niciodata nicaieri. Decat atunci cand ii trimite serviciul in delegatie sau la vreun curs/conferinta. In rest stau acasa si dau din mana a lehamite cand aud ca altul calatoreste cu buget redus. Ce, aia e vacanta? Sa chitai de foame prin tari straine?

Da, prin acest articol (sunt sigura ca ei nu o sa-l citeasca) vreau sa raspund tuturor celor care au fost socati sa auda ca plec la drum doar cu cca 100 de euro de cheltuiala. Si iata ca nici nu am murit de foame, nici nu am ajuns la spital, nici macar nu am slabit, ba mai mult, am mancat (destul de) mult in fiecare zi si (destul de) bine. Si nu din supermarket, sandwich-uri, ci mancare calda din restaurante. Ba mai mult, m-am si intors acasa cu bani. Ca niciodata…

Am mancat, insa, cat am putut si cat am vrut eu. Iar eu nu sunt disperata cu ciorbele, pot rezista luni intregi fara sa ma ating de ele, nu am probleme de sanatate, in principal pot manca orice, nu am interdictie la niciun aliment, am colesterolul si glicemia in limite normale (de curand mi-am facut analizele si au iesit excelent). Dar nici nu pot sa mananc trei feluri la pranz si apoi sa ma simt usoara ca un fulg si sa zic ca sunt energizata. Daca eu as comanda aperitiv, ciorba (in Roma nici nu am vazut ciorbe sau supe) felul doi si desert as ajunge urgent in camera, in pat, pentru o siesta, nu pe la muzee si catedrale. Desigur, daca felul doi ar consta dintr-o frunza microscopica de salata, cum am vazut eu ca se serveste pe la unele restaurante exclusiviste, atunci da, as manca de trei ori pe zi.

Si apoi eu nu beau alcool. Nu beau bere, vin, nici macar mult indragitele cocktailuri. Beau apa, cappuccino, fresh-uri si smoothie-uri. Dar un singur pahar. Si nici nu fumez.

Oricum, oricat de multi bani as avea consider ca nu se merita sa cheltuiesti atata pe mancare. De ce sa dai 500 de euro in 5 zile cand pot sa cheltui 100? De ce sa dai 12-15 euro pe o portie de paste  intr-un restaurant scump cand poti sa platesti doar 5 europe unele chiar mai bune intr-unul mai ieftin?

Si in timp ce cunoscutii de acasa erau ingrijorati de soarta mea prin Roma, sa nu cumva sa lesin de foame pe strada, persoanele care m-au insotit (si care au preferat sa ia masa jos pe bordura si sa se infrupte dintr-un sandwich din rucsac) s-au uitat non stop acuzator in farfuria mea mirandu-se cat de mult pot sa mananc. Mi-au imputat ca am venit sa ma sparg in figuri la Roma ca am bani si mananc prin restaurante.

Concret, ce am mancat? Intai de toate trebuie sa va spun ca am plecat la Roma cu temele facute. Am cautat pe tripadvisor cafenelele, restaurantele si pizzeriile de langa casa cu cele mai bune recenzii, le-am notat si mi-am propus sa le trec pragul de indata ce am ocazia.

Astfel recomand cu inima deschisa micutul restaurant “La Cuccuma” de pe Via Merulana unde am gustat cea mai buna pizza ever (doar o felie insa) caci eu mi-am comandat lasagna, paste, cartofi (doua tipuri) si somon toate la 9 euro (ospatarul era roman si s-a purtat super nice cu mine). Si un suc de ananas (2 euro).

la-cuccuma

Portia mea, efectiv uriasa:

unde-se-mananca-bine-in-Roma

Lasagna a fost incredibila, iar eu nu ma dau in vant dupa ea in mod obisnuit, iar pastele, de asemenea, delicioase. Daca era dupa mine (dar nu a fost) as fi mancat in fiecare zi aici.

In alta zi, cum colindam de cateva ore bune prin cartierul medieval al Romei, Trastevere, am remarcat o pizzerie intima si tare primitoare cu preturi minuscule. Desi as fi vrut sa incerc pizza am comandat pana la urma paste. O portie imensa costa 5 euro:

paste-roma

Sambata seara am mers la un alt restaurant din zona, recomandat calduros de Liviana, gazda noastra, “La Forchetta d’Oro”, unde am gasit o atmosfera incendiara, locul era plin de turisti infometati si zgomotosi. Multi ramasesera afara si asteptau cuminti sa se elibereze o masa. Pentru ca imi cumparasem chiar inainte sa ne hotaram sa cinam aici cateva bucatele de pizza la kilogram (2,5 euro) nu am mai comandat decat o apa minerala (3 euro). Pretul includea si “coperta” o taxa de 1 euro practicata in Italia pentru ca persoana sta la masa si le foloseste tacamurile, paharele, farfuriile.

Duminica seara, de Valentine’s Day am mancat la un alt restaurant simpatic, “Il Nipotino”, situat chiar langa Furculita de aur. Aici m-a intampinat o atmosfera mult mai calma si mai relaxata, pe gustul meu si o tanara care ne-a servit cu multa amabilitate. Am vorbit cu ea in engleza, a fost foarte rabdatoare si mi-a raspuns cu zambetul pe buze la toate intrebarile legate de meniu si de modul de plata. Am ales sa achit consumatia cu cardul si am fost foarte incantata. Am comandat o pizza Napoli (buna, dar ansoa era extrem de sarata) si un limoncello. Pizza a fost 7 euro, limoncello (mult prea tare si prea parfumat pentru gustul meu) vreo 2 euro, coperta 1 euro.

il-nipotino-roma

Evident nu am fost nici eu scutita de surprize neplacute. Am cazut intr-o capcana turistica de toata frumusetea, afland cu ocazia asta ce inseamna “cea mai groaznica pizza ever“. Ajunsesem in Piazza Campo dei Fiori, ma dureau rau picioarele si am vazut o singura masa libera la o terasa (in rest era arhiplin) si m-am gandit sa-mi iau un meniu la 10 euro care includea o pizza si o bautura. Fresh-ul de portocale a venit imediat, dar pentru pizza am asteptat vreo 30 de minute.

ce-bem-in-roma

pizza-roma

Nici la Galeriile Borghese nu am fost multumita de sandwich-ul cu prosciutto crudo.

caffeteria-villa-borghese

Pe Via dei Fori Imperiali se afla, amplasat strategic, un centru turistic unde ne opream mai mereu sa ne odihnim. Dupa ce am vizitat Colosseumul, in drum spre Foro Romano, am intrat si luat ceva frugal:

centru-turistic-roma

Tot de aici, am mancat cu alta ocazie un tiramisu (am cautat Pompi de ne-a venit rau, dar a fost imposibil sa-l localizam). Pret: 2,5 euro. Exact ca acasa, nicio diferenta de gust. Si ca tot a venit vorba de desert (plus mic dejun), iata cateva imagini:

desert-roma

Ca sa fiu sincera mie genul asta de sandwich-uri imi faceau cu ochiul, poate pentru ca erau la tot pasul, in tonetele de pe strada:

ce-mancam-in roma

sandwich-uri-roma

Sa nu uit de inghetata. Desi era februarie nu m-a deranjat s-o incerc insa chiar nu m-a impresionat. Cea de mai jos a costat 6 euro si am gasit-o intr-o gelaterie pe undeva pe langa Pantheon,

inghetata-italiana

iar asta mult mai ieftina (si parca mai bunicica) de pe o straduta ce dadea in Piazza Campo dei Fiori:

gelaterie-roma-italia

Ce mi-ar fi placut sa mananc la Roma? Carciofi!

carciofi-roma-italia

Unde? Aici de exemplu:

restaurante-roma-italia

Sau aici:

restaurante-roma-trastevere

Asadar, in Roma puteti merge linistiti cu bani putini. Sunt restaurante si pizzerii berechet, pentru toate buzunarele. Indiferent de buget, un lucru trebuie sa stiti: nu o sa muriti de foame.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

37 de comentarii la “Ce si cat am mancat in Roma”

  1. sa-ti fie de bine…
    ce se pricep italianii astia la de toate… pana si la pizza gustoasa si paste superbune…
    pai da… stiu din experinta… nu ca as fi fost la roma… dar vecina mea este italianca… si face o mancare… mama mia ce gustoasa… ca daca nu ar fi ea… m-as mentine la greutatea ideala… dar asa… mereu vreo 2 kile in plus… parca numar feliile de pitzza pe burtica mea…
    bine de stiut de ne-ai invatat tu nice…
    foarte de acord… turistul nu are gandul la mancare…

    1. Oho, Ovi, felicitari, tu chiar ai citit articolul. O adevarata performanta, nu toti se pot mandri cu ea. 8) Sa stii ca ai dreptate, din Italia te intorci cu cateva kg in plus pentru ca pastele si pizza ingrasa. In niciun caz nu mori de foame… :D :lol: :roll:
      Esti un norocos ca ai o asemenea vecina generoasa. Adica sa gateasca si pentru tine…mai rar asa ceva. :roll: :lol: 8)

      1. adica… tu crezi ca as comenta la un articol pe care nu l-am citit in intregime???
        sigur ca sunt norocos… ca asa sunt eu din fire… dar sa stii ca si ea este…
        :P)

        1. Nu, eu te felicitam pentru curajul de a te fi incumetat sa te apuci de citit un asemenea articol lung. :D Unii spun ca e o lipsa de respect la adresa cititorului sa scrii articole lungi. Iar asta e super lung. :lol: 8O Dar nu a fost nimic premeditat, chiar am avut multe de impartasit. :roll: :oops:

  2. Of, ce pacat ca nu ati gasit Pompi, mie tiramisu acela nu mi se pare deloc ca seamana cu ceva ce am mancat prin Romania.
    Inghetata eu am mancat in doua locuri de langa Pantheon, una a fost extraordinara, una a fost destul de neinpresionanta, ma gandesc ca l-ai prins pe al doilea.
    Ce cred ca trebuia sa mai incerci, tot super ieftin si bun (poate data viitoare cand mergi) sunt panini umpluti cu feluri de mancare traditionala, un nou concept de street food in Roma.

    Cat despre comentariile celorlati, nu inteleg de ce le pasa la unii de cati bani sau ce mananca altii :roll: fiecare cu gusturile si bugetul lui.

    1. Pai a fost cam asa povestea cu Pompi. Cum am iesit de la metrou si ne indreptam spre Vatican(spre Piazza San Pietro si Basilica) am remarcat un indicator cu Pompi. Scria Pompi 2 min. Eram in culmea fericirii ca l-am gasit asa repede si am ocazia sa incerc cel mai bun tiramisu din Roma(toata lumea il lauda inclusiv tu pe blog). Am mers de ne-a venit rau, am intrebat pe toata lumea(unii credeau ca de fapt cautam Pompeiul) si nimic. A fost imposibil sa-l localizam asa ca am renuntat la idee. Am impresia insa ca mai era un Pompi si pe langa Fontana din Trevi, tu unde l-ai gasit?
      Nu stiu ce sa zic, oricum era cam frig cand am mancat-o pe cea de 6 euro si pretul mi s-a parut nejustificat de ridicat pentru calitatea produsului.
      Ehehe, mi-au ramas multe de incercat, n-ai vazut ca nici de carciofi nu am avut timp. Oricum imi doresc sa revin intr-o buna zi la Roma. :-) :D
      Da, asta nu inteleg nici eu, ce le pasa altora cati bani imi iau eu in concediu. Exact, fiecare cu bugetul lui si cu stilul lui de a manca. Ce inseamna ca daca eu am bani putini nu ma simt la fel de bine ca unul care pleaca cu 500 de euro? :lol: Sau ca vacanta mea e ratata daca nu plec cu 500 de euro? 8O

      1. Eu pe cel de langa Fontana Di Trevi l-am gasit, dar l-am cautat anume, aveam adresa la mine. Stiu ca mai era unul, dar nici al doilea de care stiam eu nu era langa Vatican, ci intr-o zona mai neturistica. Probabil ca indicatorul pe care l-ai vazut tu era pentru altceva :P
        Carciofi sunt minunati. Noi ne-am luat de doua ori.

    1. Vacanta a fost frumoasa prin prisma orasului superb pe care l-am vizitat. Adica datorita lui.
      Merci mult, o primavara frumoasa si tie, Victoria. 8) :-)

  3. Draga Nice!
    De cateva zile, m-ai tot purtat cu gandul pe poteci de dor, intr-un colt de natura foarte drag sufletului meu.
    Noi, oamenii, pastram in suflet amintiri frumoase, locuri dragi. Pe unele timpul le sterge, altele par cat mai indepartate, dar multe din amintirile frumoase reapar, caci sufletul nostru pastreaza amintirea zilelor fericite, petrecute candva. Postarile tale despre Roma – o evadare pentru suflet !
    Blogul tau este un mic colt de rai. Ma simt minunat de fiecare data cand “pasesc” aici la tine.
    Vacanta perfecta cred ca este acolo… unde locurile pe care le vizitezi, sunt in armonie cu sufletul tau.

    Si pentru ca azi a fost 1 Martie, iti doresc o primavara minunata!

    1. Cuvintele tale frumoase mi-au adus primavara in suflet, draga Aura. 8) :-) Ca de obicei. :oops: 8)
      Si ca de obicei ai mare dreptate cand definesti vacanta perfecta. Si Roma, dar si Sighisoara, Praga sau Sunny Beach, Sozopol si Nessebar au fost locuri cu care am rezonat , unde m-am simtit minunat.
      Te anunt de pe acum ca mai am foarte multe materiale despre Roma. Sper sa nu va plictisesc cu povestile mele. 8O :roll: :? :lol:
      O primavara cu mult soare in suflet si pe cer, cu multe bucurii si satisfactii iti doresc! :*

  4. Au si italienii ciorbe/supe, minestre li se spune. Cat despre pizza, am avut ghinionul sa nimeresc in 2 restaurante cu o pizza cam deplorabila, iar apoi ne-am axat numai pe cea la bucata care mi-a placut ff mult. Aaa, foarte mult imi plac si sandwich-urile cu porchetta (e un fel de porc la rotisor parca, condimentat, f bun)

    1. Da, Alexandra, depinde de restaurant si de norocul fiecaruia. In unele se face o pizza extraordinara, in altele iei teapa. Eh, Italia e plina de bunatati, doar sa ai timp sa le gusti pe toate. Acum sa fim seriosi, cat sa manance un om in 5 zile? :roll: :lol:

  5. Pana la urma tot ce conteaza este sa ne intoarcem multumiti acasa. Fireste, cum zici si tu, este pacat sa mergem in astfel de locuri pitoresti si sa nu profitam de monumente, muzee, biserici etc. In plus daca nu suntem interesati de cultura nu vad de ce am mai merge la Roma, un oras renumit tocmai pentru obiectivele sale culturale. Doar ca sa “bifam” pe harta?! In fine… Fiecare cu filozofia lui de calatorie, asa zic eu mereu.

    Mie in general imi place sa iau cate putin din tot ce ofera locul pe care il vizitez: obiective culturale, activitati in natura, gastronomie si vinuri, sa le combin pentru o experienta completa. Si gastronomia este parte din cultura unei tari, iar sa o descoperi si profiti de ea nu inseamna nici pe departe sa te imbuibi sau sa cheltui o avere, cum cred unii.

    O primavara frumoasa si plina de bucurii iti doresc, Nice!

    1. Da, efectiv pentru mine a manca de trei ori pe zi si trei feluri la fiecare masa inseamna a te imbuiba. Poate pentru altii inseamna doar a manaca bine si sanatos. A se simti bine sau a servi o masa satioasa dupa care pot pleca mai departe energizati in cautarea altor distractii. Mie de ex mi se face somn dupa o astfel de experienta si nu mai am chef de nimic. Si nici nu mai pot sa fac nimic. Trebuie sa consum alimente cat mai light(iaurt sau cafea de ex) pentru a avea energie. Ideea e ca fiecare are alt organism, alt metabolism, alte obiceiuri culinare.
      De fapt eu cel mai bine ma simt cand nu mananc nimic. :lol: Dar imi place sa incerc din preparatele traditionale locului unde ajung cate putin macar sa am habar. :D Daca insa sunt prea scumpe, cum a fost cazul fructelor de mare din Croatia, sar peste aceste curiozitati. :lol:
      O primavara parfumata si colorata plina de soare si satisfactii iti doresc si eu, draga Larisa. :-)

  6. hmmm cand o sa ajung la Roma, o sa mananc o shaorma :)), glumesc dar rima…

    Sincer daca as ajunge la Roma as incerca ceva paste, pizza nu prea cred ca poate sa ma dea ceva pe spate. 8)

    Sunt genul de persoana care e undeva intre tipul 1 si tipul 2, putin mai asezat dar la fel de planificata ca tine.

    1. Ceva gen hai sa mancam bine si cu stil, dar sa nu chelutim toti banii pe mancare, nu? :D :roll: :oops: Chiar iti recomand claduros pastele lor, sunt fabuloase. Uite, sa-ti spun un secret, mie mi se face rau de la paste si lasagna in Romania, dar acolo m-am simtit ok dupa. Nu am avut nimic.
      Ah, au si shaormerii. :twisted:

    1. :lol: Hai ca-mi placusi, dar nu pot decat sa-ti dau dreptate. :D 8) :-) Lasagna pe care am mancant-o eu a fost de senzatie. Incomparabila cu cea de acasa. :P
      Pupici back. :oops: 8) :-)

  7. Si eu sunt de parere ca poti gasi variante mult mai ieftine. In Praga cu cat te apropiai de centru, cu atat erau mai scumpe restaurantele. Insa ne-am plimbat si prin partile mai putin turistice si am gasit chestii super bune de mancat.
    Si noi punem accent mai mult pe vizitat si mai putin pe mancare. Preferam sa avem un mic dejun copios , un pranz mai subtirel si la cina un covrig,1 pahar de apa si somn :)))) Sunt oameni in schimb care sunt tare pofticiosi si care nu pot sta fara un meniu complet la fiecare masa din zi. Dar consider ca poti manca cu bani putini si bine. :mrgreen:

    1. Ma bucur ca si tu gandesti asa. Eu nici acasa nu mananc trei mese pe zi, daramite in excursii unde practic nu ai timp si nici nu poti sa mergi mereu cu burta plina, ghiftuit. :P 8)

        1. Exact, teoria asta cu mancarea care da energie trebuie putin nuantata. :lol: :roll: Dau energie doar anumite alimente(legume, alge, peste) si mancate in cantitati mici(hai moderate). Dupa trei feluri de mancare singura energie ramasa e aceea pe care o consumi in drum spre pat. :twisted: Ma rog, asta e valabil pentru organismul meu. Poate altii sunt mai norocosi si pot manca oricat si orice. :roll:

  8. Mi-e destul de greu să îi înțeleg, uneori, pe cei care merg în excursii și dau de cel puțin 4-5 ori mai mult pe mâncare decât ar face-o acasă (luând în calcul și varianta că mergi zilnic la restaurant). Mi se pare, cumva, nejustificat. Chiar și luând în calcul pasiunea pentru gastronomie, căci până la urmă și preparatele culinare fac parte din cultura unui loc pe care îl vizitezi. Partea bună este că, de obicei, dacă mănânci ceva specific locului, nu ar trebui să fie scump – tocmai pentru că-i ceva specific locului, nu-i vreo chestie ieșită din comun acolo. E ca și cum ai veni la Cluj și ai mânca o varză a la Cluj sau un gulaș :)

    Din relativ aceeași categorie, nu-i înțeleg pe cei care ajung într-un oraș și aleargă direct la shopping (de haine, femeile în general). Adică aș înțelege dacă ar fi vorba de niște haine pe care acasă nu le-ai găsi sub nici o formă (de genul hainelor tradiționale, specifice zonei). Dar de ce să mergi într-un oraș nou și să îți petreci 8 ore într-un mall ca să îți cumperi niște blugi sau ceva rochie… Asta în timp ce ai un întreg oraș cu zeci de locuri deosebite și obiective turistice care așteaptă să fie explorate și vizitate. Cu scuzele de rigoare dacă îmi scapă ceva sens neînțeles :)

    Oricum, mi se pare delicios ce ai gustat tu pe-acolo și cred că te-ai descurcat chiar foarte ok cu banii respectivi :D

    1. Eh, poate am exagerat si eu, cei din prima categorie nu vor alege niciodata pentru vacanta un oras turistic precum Roma. Se vor opri la Mamaia/Jupiter sau Sinaia/Predeal, mai aproape de casa. Ideea e ca sunt mult oameni pentru care vacanta = relaxare la greu+mancare cat cuprinde+bautura. Asta inseamna distractie pentru ei. Probabil muncesc prea mult in timpul anului si perspectiva unei vacante obositoare, cu vizitare de obiective, ii ingrozeste. :D :mrgreen: Bine, aici includ mai mult barbatii care pot sa manance oricat, pot sa bea oricat. La doamne si domnisoare e mai delicata situatia… :lol:
      Si pe mine ma deranjeaza sa merg intr-o vacanta intr-un oras cu potential turistic urias cu persoane care nu vor decat sa colinde magazinele cu haine. :( Unii sunt si in cautare de chilipiruri, de haine la reducere si vor sa dea lovitura cu ocazia asta. Mie imi sunt suficiente magazinele din Bucuresti. Unii spun insa ca aici, la noi, calitatea hainelor nu e aceeasi cu cea din strainatate. Ca nu se compara un H&M de aici cu unul din Roma sau din Berlin de ex.

      Cu banii m-am descurcat excelent si chiar daca as fi vrut n-as fi putut sa mananc mai mult. :D Tin minte ca la Neptun, asta vara, mancam fortat trei mese pe zi. Asta pentru ca era gratis. :twisted: In alte conditii insa…

  9. Eu m-am dus in Italia cu gandul ca o sa gasesc mancare super ieftina, dar a fost un pic mai mult decat ma asteptam. Eu am stat si mai mult (vreo 10 zile cred), micul dejun era asigurat de hotel, cina la fel de cele mai multe ori. Plateam doar pranzul si eventuale gustari. La pranz, eu nefiind genul care sa incerc lucruri noi, imi luam de obicei paste sau pizza, adica cele mai ieftine, dar chiar si asa, tot ma costa in jur de 10-15 euro masa. Plus inghetata pe care am mai cumparat-o, plus suveniruri, excursii optionale, a cam depasit cu mult bugetul de 100 euro. Nu mai tin minte acum exact cat am dat, dar cred ca s-a dus pe la un 250-300 euro cu totul (numai excursiile au fost 100 euro).

    1. Ai facut excursii optionale din Roma? Unde ai mai fost, in ce orasele? E super ca ai stat 10 zile, chiar intelegi ceva din excursia aia! 8) :-)
      Mihaela, eu de obicei caut restaurante mai nepretentioase, cu preturi moderate spre microscopice. Si culmea, le si gasesc.
      Sa nu comparam totusi salariul meu cu al celor care ziceau ca ei nu pleaca nicaieri fara 500 de euro bani de buzunar. Toti au peste 1500 de euro salariu. Al meu abia ajunge la 350 de euro. Deci, fiecare cheltuieste cat il tin buzunarele. Oricum eu si in Romania caut sa mananc in localuri mai ieftine, ca deh, nu imi cade rangul. :oops:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: