Doar gestul conteaza?

Cu siguranta cunoasteti celebra vorba de duh “calul de dar nu se cauta la dinti”. Oare mai e de actualitate? Oare ne bucuram sincer indiferent de lucrul primit drept cadou sau atentie cu diferite ocazii, fie de ziua noastra, fie la o intalnire cu iubitul, de Craciun, Mos Nicolae, fie cu prilejul unei aniversari, de 1 martie, 8 martie, cand se intoarce cineva din strainatate si ne viziteaza, fie la job, daca avem unul care poate influenta intr-un fel sau altul soarta celorlalti? Suntem la fel de fericiti fie ca primim o zambila, fie un cos superb cu orhidee? Reactionam identic si cand ni se ofera un parfum fake de 15 lei si unul original de 400? Suntem in extaz cand cineva ne face cadou o bijuterie fantezie, dar si atunci cand ne ofera o bratara scumpa de aur? Sau in cazul unui barbat, este la fel de multumit cand primeste o cravata sau camasa ca atunci cand primeste un ceas elevetian super valoros, eventual de aur? In vremurile actuale, cand fiecare tine sa-si etaleze si sa impresioneze cu cel mai recent model de mobil scos pe piata, cu cei mai la moda pantofi sau cea mai trendy geanta, cand ne imbracam doar de la mall si chiar din straintate, cand visam la cele mai originale si frumoase accesorii, haine si gadgeturi, cum reactionati in clipa cand primiti ceva ieftin si deloc pe gustul vostru? Sunteti dezamagiti sau dimpotriva, fericiti ca respectivul s-a gandit la voi si pana la urma gestul conteaza?

Unul dintre motivele pentru care imi place in blogosfera este Continuă să citești Doar gestul conteaza?

Share

Maxima zilei (XXIII) – Curiozitate

“Curiozitatea ii impinge pe unii sa descopere America si pe altii sa asculte la usa.” Eca de Queiros

Mistere… le iubim si in acelasi timp le detestam. Le adoram pentru ca ne intriga, ne fac sa visam, ne tulbura si ne aprind imaginatia, ne invita sa le dezlegam si le uram din tot sufletul pentru ca de multe ori suntem incapabili sa le elucidam si astfel ne tin legate de ele ca niste prizonieri ai propriului orgoliu sau, daca acest lucru se intampla, ori suntem dezamagiti de adevar ori de faptul ca nu a mai ramas nimic de aflat, caci ce poate fi mai plictisitor decat realitatea simpla, goala, nemistificata?

Poate parea paradoxal, dar desi iubesc adevarul, sinceritatea si corectitudinea, sunt atrasa inexorabil de secrete, de oamenii enigmatici, invaluti in mister, oameni care par a detine o taina de nepatruns, taina care de cele mai multe ori  se dovedeste a fi doar o Continuă să citești Maxima zilei (XXIII) – Curiozitate

Share

La Multi Ani, Dragos

“Prieteniile vechi au o prezenta permanenta orice s-ar intampla. Ele au devenit structurale, ca un fel de existenta siameza.” Demostene Botez

29 iulie 2011. Hm, dar stati asa, azi nu e o zi ca toate celelalte, e o zi speciala, plina de bucurie si voiosie, e ziua lui Dragos, colegul meu de blog, ocupat pana peste cap cu implinirea marelui sau vis. Continuă să citești La Multi Ani, Dragos

Share

Maxima zilei (XXI) Decizii

“Eu iau decizii. Poate nu sunt perfecte, dar este mult mai bine sa iei decizii imperfecte decit sa cauti in permanenta deciziile perfecte pe care nu le vei gasi niciodata.” Charles De Gaulle

Mai toata viata am fugit de responsabilitati si am avut mari dificultati in a lua decizii importante. Uneori nu le-am luat deloc si i-am lasat pe ceilalti sa hotarasca pentru mine.  Sau pur si simplu m-am lasat in voia sortii, mergand pe premisa ca ce-o fi o fi! Asa s-a intamplat in urma cu multi ani, in timpul liceului, cand in clasa a 10-a parintii mi-au decis viitorul, alegandu-mi facultatea. Nu doar ca nu am protestat, ba dimpotriva, mi s-a parut cea mai inteleapta solutie posibila. Si nici acum, cand am devenit ce am dorit de mica si cand le-am indeplinit si lor visul, nu pot spune ca regret ca am acceptat propunerea lor. Dar nici ca sunt super incantata, mai ales prin prisma instabilitatii si a banilor. Nu a fost una rea, dar nici una teribil de fericita. In ultimul timp insa ceva s-a schimbat. Acum imi este vital sa imi iau propriile decizii, iar daca gresesc, vreau sa pot da vina doar pe un singur om: pe mine insami. In fond e viata mea, sunt alegerile mele. Si chiar daca cer sfatul cuiva de incredere, mereu fac ce consider eu de cuvinta. Dar nu rapid, ci tind sa analizez indelung situatia (uneori chiar si luni intregi) si ma gandesc la toate consecintele posibile. Uneori intuitia imi spune daca va fi bine sau daca va iesi rau.

Si ce daca va iesi rau? Sunt experientele mele si din toate am ceva de invatat. Si pana la urma nu se spune ca Continuă să citești Maxima zilei (XXI) Decizii

Share

Why do we eat?

Later edit: articol scris in colaborare cu maestrul Vacitim. Ma rog, mai mult maestru’ si-a adus contributia la realizarea sa, eu sunt pe acolo, pe la sfarsit, cu doua cuvinte si trei intrebari. :cheerful: :biggrin:

Nu exista dragoste mai sincera decat dragostea pentru mancare” G. B. Shaw

Un lucru nenatural, hrana a fost inclusa de medicii si filosofii antichitatii intre factorii vietii care apartin sferei artificiale. Hrana devine cultura atunci cand este produsa, preparata si mai ales consumata, daca tinem cont de posibilitatea de a ne alege felurile de mancare dorite. In acest context cultural, primele societati agrare, puternic ancorate in ritmul ciclic al naturii au elaborat ideea omului civilizat care isi creaza singur hrana, utilizand mijloace proprii-artificiale. Aceasta hrana, complexa, gandita si obtinuta in urma colaborarii interumane, difera de cea oferita de natura si serveste pentru a sublinia diferenta dintre aceasta si cultura. Astfel, omul se distinge de animal. Modul de preparare al hranei s-a diversificat in timp astfel incat intreaga activitate s-a transformat in arta.

Evolutia sociala a unor popoare a creat si un dualism ciudat, gastronomie/guvernarea statului, argumentat pe diferenta dintre civilizat-persoana care mananca hrana gatita si necivilizat-cel care o consuma cruda. Notiunea de rafinament care se asociaza celei de civilizare atunci cand ne referim la arta culinara europeana devine concreta si reala incepand din Continuă să citești Why do we eat?

Share

Maxima zilei (XX) Cand avem nevoie de muzica?

“Muzica rascoleste toate sentimentele; si, ca si dupa o furtuna, sufletul, linistindu-se, devine mai bun, mai ingaduitor, mai nobil.” Vasile Conta

Unii au nevoie de ea tot timpul, nu pot sa traiasca, sa respire in absenta ei. Indiferent de activitatea desfasurata, in fundal, undeva, se aude o melodie. Muzica este prietenul lor cel mai bun, tovaras nepretuit de zi, de noapte, la bine si la greu, la suferinta sau bucurie, elixirul  la care aspira orice suflet framantat si chinuit, balsam pentru orice rana din dragoste, picatura tamaduitoare de apa dupa care tanjeste un suflet insetat pierdut in mijlocul unui pustiu de deznadejde, soapta divina ce alina sufletul obosit de taceri. In muzica isi gasesc raspunsurile la dileme, puterea necesara pentru a o lua de la capat, inspiratie, ragaz, forta de a sterge lacrima si sansa de a potoli dorul mistuitor din inima.

Nu fac parte din categoria celor care traiesc Continuă să citești Maxima zilei (XX) Cand avem nevoie de muzica?

Share

Increderea in sine

Nimeni nu te poate rani daca tu nu arati ca poate. Este foarte adevarat si am descoperit acest lucru in urma unei intamplari petrecute recent in blogosfera. La ceas de taina, imbatati de  racoarea noptii de sfarsit de mai, Continuă să citești Increderea in sine

Share