ONG! Toti suntem putin luati!

"zambeste"

Uneori ma intreb daca eu sunt anormal sau lumea din jurul meu a luat-o complet razna… Marturie imi stau intâmplarile prin care am trecut cu putina vreme in urma.

S-a organizat o competitie de bowling intre surdo-mutii din doua orase, de exemplu Baia-Mare si Satu-Mare. Cineva a considerat ca aceasta competitie trebuie ‘jurizata’ de oameni, sa zicem, normali.

Mi-am manifestat curiozitatea in legatura cu existenta unui juriu. O curiozitate neutra, facuta in gluma, fara sa aiba ca obiectiv ranirea cuiva. Nu cunosc legile unei competitii atât de acerbe si nervoase precum cea de bowling dar, din câte am observat eu, prea multe motive de cearta nu par sa existe. Iei bila, arunci bila, numeri popicele cazute. De ce ar fi nevoie de un juriu ‘normal’?

Si de aici a inceput totul… Am fost interpelat telefonic de un ONG. Eu ma cam feresc de ONG-uri, stiut fiind faptul ca Continuă să citești ONG! Toti suntem putin luati!

Share

Inapoi in clasa a 9-a?

Daca ar fi o realitate, ar echivala cu un cosmar. Asadar, specific din start ca nu mi-as mai dori sub nicio forma sa mai fiu in clasa a 9-a. Mai ales in timpurile actuale. Din fericire e doar o leapsa primita de la Dani, care ma indeamna sa scriu minim trei lucruri pe care le-as fi inceput din clasa a 9-a. Practic se doreste a fi un indrumator, un set de sfaturi pentru actuala generatie de liceeni. Si cum eu refuz cu incapatanare sa dau sfaturi cuiva (mai ales adolescentilor care-si imagineaza ca le stiu deja pe toate), ma vad nevoita sa realizez leapsa in maniera proprie.

1. In clasa a 9-a marele meu vis era…nu, nu sa schimb lumea, ci sa devin o jucatoare de fotbal cunoscuta in toata lumea. Auzisem eu ca fotbalistii castiga sume fabuloase si, in plus, eram fascinata de sportul rege. Cum aptitudinile imi lipseau cu desavarsire si consideram ca fotbalul e un sport eminamente masculin, mi-am indreptat atentia catre Continuă să citești Inapoi in clasa a 9-a?

Share