Erau vremuri cand cinstea, integritatea si onoarea erau valori morale insusite si respectate cu sfintenie pe meleaguri romanesti. Legenda spune ca pe timpul lui Vlad Tepes, daca lasai o punga cu galbeni la o rascruce de drumuri, exact in acel loc o gaseai. Bine, aici treaba poate fi interpretabila, poporului cred ca ii era mai degraba teama de eventualele repercusiuni… In zilele noastre, se pare, exista tari unde corectitudinea este insotita si de o marinimie impresionanta.

Probabil ca sunteti la curent cu intamplarea petrecuta recent pe plaiuri nord-americane, mai precis canadiene. O tanara care isi pierduse portofelul, nu doar ca l-a recuperat, dar l-a gasit ceva mai dolofanel, caci acesta continea, in plus, o bancnota de 20 de dolari.

Dar ce m-a pus pe ganduri a fost reactia celor care comentau aceasta stire. Unii dintre postatori marturiseau ca si ei gasisera portofele cu bani si le returnasera proprietarilor, iar ceilalti ii laudau si felicitau pentru fapta lor iesita din comun. De aici deducem ca romanii apreciaza ca a fi cinstit si a avea principii e ceva extraordinar, ceva nemaivazut si nemaintalnit.

Considerati ca a-ti insusi bunul cuiva, chiar si in conditiile in care l-ai gasit pe strada, echivaleaza cu un furt? Este o ispita sau un noroc chior sa dai intamplator peste un portofel plin cu bani, de care sa zicem, ai nevoie ca de aer (acei bani inseamna rezolvarea tuturor problemelor tale)? Daca si in aceste conditii, decizi sa predai portofelul, o faci pentru ca asa este corect sau pentru ca te gandesti la implicatiile ulterioare ale unui asemenea gest(viata ma poate recompensa inzecit daca inapoiez sau ma poate pedepsi daca pastrez ceva ce nu imi apartine)? 

Traim, la propriu si la figurat, o vara fierbinte. O vara pe ritmuri latino, caci dupa ce Michel Telo a cucerit intregul mapamond cu a lui  Ai Se Eu Te Pego, un alt brazilian focos, brunet de data asta, poate mai sexy si mai talentat decat conationalul sau, si cu siguranta mult mai tanar, incendiaza imaginatia tinerelor de pretutindeni cu invitatia la cea mai grozava petrecere, la dans si distractie, lansata in ceea ce se poate numi hitul verii 2012, Balada Boa. L-am ascultat pe Gustavo Lima si in alte piese si nu m-a dezamagit nici la capitolul voce (foarte puternica, patrunzatoare, un timbru special), nici in ceea ce priveste look-ul. Are o frizura moderna, arata traznet cand e luat din profil, pare un pic timid, dar per total e simpatic. Nu stiu cum vi se pare voua, dar, vara, portugheza detroneaza engleza, cel putin cand vine vorba de ritmuri muzicale.

Si in sport tot noi, latinii, suntem pe val, pentru ca astazi, incepand cu ora 21:45, la sarbatoarea fotbalului european, Euro 2012, spaniolii si italienii vor da ultima reprezentatie a unei competitii pline de emotii si surprize, in care spectacolul din teren si tribune ne-a colorat si racorit noptile de iunie. Pronosticul meu, Peninsula Iberica > decat Peninsula Italica, deci Spania, noua si vechea regina a Europei.

 Engleza sau portugheza? Michel Telo sau Gustavo Lima? Spania sau Italia? Ce mancam in seara asta, pizza sau paella? Bem sangria sau limoncello? Care este hitul verii 2012 in opinia voastra?

Contestatari exista peste tot, iar in blogosfera cu atat mai mult. E o pozitie comoda, tragi cu toata munitia din dotare pana iti faci victima praf. Indiferent de ceea ce facem, de cat de bine facem, tot se trezeste cate un ratacit care sa ne judece si ca incerce sa ne bagatelizeze munca. Mi s-a intamplat si mie cu ceva timp in urma. Au fost voci care au sustinut fie ca summerday e un pseudo blog, mai degraba un forum, reducand astfel peste 500 de articole la statutul de intrebari, fie ca eu sunt prea impersonala, ca nu dezvalui suficient de multe lucruri despre mine, ca nu am pareri despre nimic, ca nu-mi impun punctul de vedere, ca nu ma pot numi blogger atat timp cat nu sunt un formator de opinie. Bine, toate acestea nu erau prezentate sub forma unor imputari, ci a unor constatari. Si nu e vorba de hateri, ci de persoane care intrau, citeau si comentau. Dar care, la un moment dat, au rabufnit si au spus ce le rodea. Adevarul, in opinia lor. Si ca dracul sa nu para chiar atat de negru, au concluzionat ca ceea ce fac eu aici nu e neaparat rau, doar ca nu e nici serios, ca blogul meu nu are un aer profi. E asa, ca un bichon maltez pe langa un ciobanesc german.

Dar sa vedem cine sunt acesti formatori de opinie. Sunt persoane care, de la o tribuna reala sau virtuala, jongland cu o usurinta de invidiat cu toate cuvintele din DEX, dispunand de o cultura vasta si o inteligenta rar intalnita, reusesc sa-si sustina si sa-si impuna cu fermitate punctul de vedere in diferite probleme ce framanta omenirea. Cei care-i asculta sau citesc sunt atat de coplesiti de adevarul ce rezida in explicatiile si teoriile emise de acestia, incat nu pot decat sa incuviinteze si sa-si insuseasca cele aflate, exlamand incantati: “cata dreptate are domne omul asta!” Odata castigat publicul de partea sa, formatorului de opinie bine intentionat nu-i mai ramane decat sa inceapa operatiunea sa preferata: manipularea maselor.

In televiziune, poate cel mai celebru exemplu de formator de opinie este Mircea Badea. In blogosfera cunoastesti astfel de exemple? Ii urmariti cu placere, le preluati ideile, aveti incredere deplina in ei? Va considerati, in calitatea de bloggeri, formatori de opinie?

Sunteti persoane influentabile sau de regula preferati sa va formati parerile, sa analizati, judecati si sa decideti de unul singur, fara interventii externe?

Mi s-a spus ca Bucurestiul este o feerie seara, ca daca vreau sa-l fotografiez nu exista moment mai potrivit ca acela cand soarele da reprezentatia de gala pe cerul innegurat al orasului, straduindu-se sa nu dispara de pe scena printre norii indaratnici. De aceea, regretul care m-a cuprins in clipa in care am descoperit ca mi s-a terminat atat bateria cat si spatiul de pe cardul de memorie al aparatului foto din dotare, in bus-ul turistic fiind, exact la lasarea serii, a fost incomensurabil. Pierdusem sansa vietii mele…

Am fotografiat pana acum oameni, cladiri, strazi, ziduri, fantani arteziene, vegetatie, lacuri, pasari, dar niciodata nu avusesem ocazia sa surprind asfintitul. Ieri, insa, angrenata intr-o discutie telefonica, am iesit putin pana in balcon si am ramas muta de uimire in fata spectacolului magic de lumina si culoare oferit de cerul incandescent la apus. Am luat repede aparatul de fotografiat, cu inima batandu-mi navalnic in piept de emotie, am ignorat peisajul deprimant oferit de blocurile gri, de antene si cabluri si am incercat sa prind agonia si extazul unui astru in declin. Atentie, urmeaza imagini needitate!

Acesta este, poate, pentru voi, un banal apus de soare dintr-un cartier bucurestean muncitoresc. Insa, pentru mine reprezinta primul asfintit din scurta-mi viata de fotograf amator. Nu e nici spectaculos, nici photoshopat, dar in el vibreaza viata, dorinta si emotia. Este povestea colorata a unui sfarsit care ascunde speranta unui nou inceput.

La serviciu m-am descurcat de fiecare data singura, nu mi s-au dat niciodata indicatii, ordine sau sfaturi. Deciziile le-am luat dupa capul meu, chiar din prima zi de munca. Am facut mereu cum si ce am considerat eu mai bine pentru mine si pentru ceilalti. Sunt practic pe cont propriu, si desi exista un sef, acesta nu se intervine niciodata in problemele mele, nu ma verifica si nici nu ma trage la raspundere. Din acest punct de vedere am un job ideal. Am libertatea de miscare si de exprimare pe care intotdeauna mi-am dorit-o.

Zilele acestea am insa ocazia sa lucrez in echipa. Nu sunt sefa lor, muncesc cot la cot cu ei, dar responsabilitatile, care nu sunt deloc mici sau putine, cad pe umerii mei. Insa e un sentiment placut, pe care rar am ocazia sa-l experimentez. O mana de oameni care incearca sa rezolve un proiect, sa-l duca la bun sfarsit si sa-l predea in conditii impecabile. I-am urmarit discret si m-am bucurat sa constat cum fiecare dintre ei pune osul la treaba, are o initiativa cat de mica, vrea sa se faca util, sa ajute. Muncim, dar ne si distram. Discutam, povestim, radem. Ne ingrijoram si avem emotii. Suntem deja o familie, iar scopul nostru e sa reusim sa terminam treaba cat mai repede si cat mai bine. Inca o data am realizat cat de mult imi place sa cunosc oameni noi cu care sa relationez perfect, sa ma distrez si in acelasi timp sa castig si o suma de bani. Si, de ce nu, sa fiu in centrul atentiei.

Voi preferati munca individuala sau in echipa? Va place sa fiti in centrul atentiei in grupul de prieteni sau la munca? Aveti veleitati de sef sau va multumiti cu statutul de subaltern?

De cand am deschis acest blog, am avut o mica nelamurire, o curiozitate sa-i spunem, cui ne adresam de fapt in articole, cine ne citeste, pentru cine scriem? Oare e firesc sa ne comentam intre noi bloggerii? De ce persoanele fara blog reprezinta un procent infim din marea masa a postatorilor din blogosfera? Scriem noi total neatractiv in opinia lor sau, pur si simplu ei nu au timp, dispozitie, nu sunt interesati de bloguri in general?

La un moment dat, Aliceee a facut o observatie pertinenta aici pe blog, mi-a atras atentia ca in stilul in care se desfasoara ostilitatile pe summerday, nu voi evolua niciodata.  De indata am realizat ca are dreptate si m-am intristat. In afara de cei din blogroll, pe acest blog rar poposeste cineva sa-si spuna opinia. Mai sunt prietenii cunoscuti cu multi ani in urma in blogosfera sportiva, cativa prieteni de pe raposatul niceeynice, din ce in ce mai putini si acestia…si cam atat.

Si intr-o zi am inteles de ce lucrurile stagneaza. In paranteza fie spus, articolele de pe summerday sunt de obicei inspirate din viata mea. Am nevoie de o idee pentru a contura o poveste. Da, la baza sta o intamplare adevarata, dar restul este rodul imaginatiei mele, textele nu sunt nimic altceva decat simple creatii, nu trebuie interpretate ca parte integranta a unei realitati crude, dure, implacabile, nemistificate. Mai brodam, mai inflorim, mai exageram, mai divagam, mai fabulam, ca de aceea e blog, sa ne lasam fantezia sa zburde libera, asta neinsemnand ca mintim, de fapt, mi-e greu sa cred ca cineva ia de bun tot ce se scrie sau se discuta undeva. Cat de naiv trebuie sa fii? Dar sa revenim, revelatia am avut-o in clipa in care un strain a intrat pe blog si comentat total deplasat un articol de-al meu, dovedind ca a luat de bun tot ce scrisesem acolo. Foarte revoltat, omul a inceput sa ma judece si sa-mi impute tot felul de lucruri, care, evident, nu se intamplasera niciodata. Din acuzator ajunsesm rapid in boxa acuzatilor, iar verdictul vinovat fusese deja lansat. Suficient ca sa ma indispuna pentru tot restul zilei… E adevarat ca a fost un caz izolat, respectivul si-a revizuit atitudinea, dar tot bine nu mi-a picat.

Nu mi-am deschis blogul pentru a da nastere la dispute sau controverse, nu vreau conflicte si certuri, nu vreau acuze si reprosuri sau limbaj de mahala, pe astea le am in viata de zi cu zi din plin. Pe blog vreau armonie, oameni care inteleg ca blogul inseamna creatie in primul rand, oameni familiarizati cat de cat cu stilul meu, prefer sa ma comenteze 10 prieteni decat 50 de necunoscuti. Intru pe bloguri exclusiv pentru relaxare si buna dispozitie, pentru a ma elibera de tensiunea si stresul acumulat dupa o zi epuizanta de munca.

In viziunea voastra, ideal ar fi ca blogurile sa fie comentate de:

a). Ceilalti bloggeri

b). Postatori independenti(persoane fara blog)

c). Bloggeri si independenti in egala masura

d). Nu e neaparata nevoie sa fie comentate de cineva

Recent am primit o lepsuta muzicala de la Misce si am rezolvat-o rapid in tandem cu Dragos.

Incepem cu raspunsurile lui:

1. Numește o formație sau un cântăreț care nu-ți vine să crezi că ti-a plăcut când erai mai tânăr.

Dschinchis Khan. Melodiile imi plac si acum, dar de miscat …. se misca oribil. Arata oribil. Se imbraca oribil. Oare ce-o fi fost in capul meu când le devoram videoclipurile?

2. Numește o formație sau un câtăreț pe care o / îl urai în tinerețe și pe care acum o / îl adori.

Daca o parere buna se poate strica in timp, e teribil de dificil drumul invers. Chestia asta cu tineretea in cazul meu e tare aproximativa. A fost cu multa vreme in urma…Nu mi-am schimbat impresia pentru niciun cântaret / formatie pe care am detestat-o in tinerete. Tot asa au ramas! Au existat insa formatii fata de care am avut o atitudine relativ neutra si care acum imi plac. Alphaville, de exemplu.

3. Numește o formație sau un cântăreț care a trecut testul timpului, care îți place de la început și până acum.

Saragossa Band. Si acum ma farmeca exact asa cum s-a intâmplat la primul cântec pe care l-am auzit.

4. Numește un cântec căruia nu-i poți rezista și te apucă bâțâiala sau datul din picioare.

Manana

5. Numește un album de pe care îți place să asculți fiecare melodie.

Zabadak.

6. Numește o formație sau un cântăret de care ești atât de sătul/ă încât îți dorești să nu mai auzi în veci de ea/el

Michael Jackson! Nu mi-a placut niciodata clovnul asta si… stiu ca pacatuiesc spunând asta, dar chiar am simtit o usurare când s-a dus. Exista o exceptie, totusi: “Remember the time” parca ii zice.

7. Numește o formație sau un cântăreț pe care partenerul tău sau prietenii o/îl adoră și tu nu-l poți suferi.

Ohoooooo…sunt sute de exemple. In general, cu foarte putine exceptii, imi displace cam toata muzica de dupa 1995. Nu suport manelele si muzica aia imbecila, cu foarte multe injuraturi, cântata taraganat de negri care poarta ochelari de soare indiferent de luminozitate.

8. Coverul tău preferat.

Malaika. Da, tot Saragossa Band!

Sau Smokie, sirul neintrerupt de versiuni pentru “Alice”

9. Cântecul sau formația preferată în secunda asta.

Katzenjammer, Tea with cinnamon

Iar acum raspunsurile mele:

1. Numește o formație sau un cântăreț care nu-ți vine să crezi că ti-a plăcut când erai mai tânăr.

King Diamond.

2. Numește o formație sau un câtăreț pe care o / îl urai în tinerețe și pe care acum o / îl adori.

Marturisesc ca nu suportam muzica clasica, clar, o detestam. Nu neaparat ca acum o ador, dar sunt unele piese absolut incantatoare. Cum ar fi asta de exemplu:

http://www.youtube.com/watch?v=KSym9LjkB4w&feature=player_embedded

3. Numește o formație sau un cântăreț care a trecut testul timpului, care îți place de la început și până acum.

Abba. Cu cat trece timpul, cu atat parca imi place mai mult. Preferata mea este aceasta.

4. Numește un cântec căruia nu-i poți rezista și te apucă bâțâiala sau datul din picioare.

Nu neaparat ca incep sa dau din picioare, dar ma binedispune.

5. Numește un album de pe care îți place să asculți fiecare melodie.

Exista asa ceva? Mie imi plac doar anumite melodii, nu cantareti, trupe sau stiluri muzicale.

6. Numește o formație sau un cântăret de care ești atât de sătul/ă încât îți dorești să nu mai auzi în veci de ea/el.

Manelele. Sa nu mai aud in veci de ele. N-am nimic cu oamenii, doar cu muzica pe care o canta.

7. Numește o formație sau un cântăreț pe care partenerul tău sau prietenii o/îl adoră și tu nu-l poți suferi.

Sa zicem cantaretii de hop-hop.

8. Coverul tău preferat.

Wonderful Tonight.

9. Cântecul sau formația preferată în secunda asta.

This Time.

Leapsa merge mai departe la Ada Pavel, Andreea Calin, Diana,  Creve, Julien Sorel, Klausen, Lusio, Modern Talking, Lilly, Mihaela, Nora, Octocat, Ovi, Pato, Paul, Roscata, Silvia, Torden si Vacitim.

Love…if you have it, you don’t need anyting else…and if you don’t have it, it doesn’t matter much what else you have.

Oare asa sa fie, este dragostea tot ceea ce conteaza cu adevarat in viata, singurul lucru care te implineste, te face fericit, cea care iti da putere sa treci peste toate obstacolele intalnite in cale? Cum poti sa te bucuri de o zi insorita de vara, de un soare rosiatec in asfintit pe malul marii, de roua sidefie pe petale de trandafiri, de un cocktail savurat in compania oceanului solitar si navalnic, de reusita la un examen, de o melodie frumoasa, de sfarsitul unei zile de munca si de gandul ca vei ajunge in curand acasa? Cum sa te bucuri de o zi de sarbatoare, de trecerea intr-un nou an,  cum sa zambesti cu tot sufletul la aniversarea zilei de nastere, cum sa speri, cum sa-ti faci planuri, cum sa astepti cu nerabdare weekend-ul in lipsa ei? Cum sa atingi cerul sau  sa te cufunzi in infinit, cum sa simti miracolul si culoarea vietii, cum sa adormi impacat, si nu torturat de miliarde de ganduri necrutatoare in miez de noapte, cum sa plutesti printre stele, cum sa-ti simti inima batand nebuneste, cum sa simti ca traiesti cu adevarat cand n-o ai alaturi, cand nu ti-e alinare, sprijin, realitate, izvor de speranta si visare?

Am nevoie de ea mai mult decat am nevoie de soare, de apa, de odihna, de libertate. Nimic nu poate umple golul din sufletul meu, nimic nu alunga tristetea infinita cand sunt singura, doar eu si  sunetul sinistru al lacrimilor amare,  scurse fara graba pe  obrazul de clestar, o papusa de portelan, rece, fara sentimente, fara rost.

“Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.”

Viata in lipsa ei e doar o amagire, e desertaciune, atat de pustie si monotona.  E doar un substitut, o copie palida si nedorita la ceva magic, grandios, unic. Un drum lung, obositor, pe o poteca ingusta, plina de praf si scaieti.

Toate fatetele fericirii reflecta stralucirea dragostei.

Reusiti sa va bucurati de viata in absenta dragostei? Cum? Exista vreun substitut pentru aceasta?

Sursa: DEX ’98

“Moarte intelectualilor” şi “Noi muncim, nu gândim” sunt două sintagme lansate cu ocazia evenimentelor din 28 – 29 ianuarie 1990. O interpretare primară a celor două afirmaţii, fără o analiză a contextului în care acestea au fost publicate, induce ideea că există două categorii antagonice de cetăţeni, cei care muncesc şi contribuie la dezvoltarea economică a ţării şi cei care parazitează, care “dau din gură” fără să fie productivi şi eficienţi. Astfel, în mod natural, se naşte întrebarea: la ce sunt buni intelectualii?

De-a lungul timpului, rolul intelectualului în societate a fost dezbătut cu un viu interes. În perioada contemporană, cele două războaie mondiale au generat o mediatizare puternică a ponderii avute de mediile intelectuale în privinţa cauzelor declanşării celor două conflagraţii mondiale. Este lesne de înţeles că intelectualii sunt şi formatori de opinie; ei contribuie la definirea idealurilor unei naţiuni şi la dezvoltarea programelor de educaţie naţională.

Ce defineşte un intelectual? Cine are dreptul să se considere intelectual? Conform definiţiei din dicţionar, un intelectual este o persoană care are studii superioare de specialitate şi posedă o diplomă care îi atestă această calitate. Mă întreb, oare aceasta este o statuare exaustivă a termenului de intelectual? Mă gândesc la Mihai Eminescu. Se ştie despre el că nu a fost absolvent de studii superioare, dimpotrivă, a avut dificultăţi majore de-a lungul “carierei” sale de elev. Ne aflăm în faţa unei dileme. Este bine cunoscut faptul că Eminescu a fost un naţionalist convins, un promotor al culturii autentice româneşti şi un critic virulent al preluării formelor fără fond din exterior, având chiar accente xenofobe şi antisemite. Putem spune despre Eminescu că a fost un intelectual? Eu cred că da, îl accept aşa cum a fost, cu părţile lui bune şi mai puţin bune, cu care sunt sau nu de acord.

Opinia mea este că intelectualul este o persoană care se preocupă de problemele societăţii din care face parte şi încearcă să găsească soluţii viabile pentru rezolvarea acestora. Stalin îi numea pe intelectuali “ingineri ai sufletului omenesc” şi îi invita să coboare din turnurile lor de fildeş în mijlocul mulţimii. Desigur, veţi spune că “Tătucul” le rezervase cărturarilor un rol foarte precis, acela de a propaga conceptele şi idealurile comuniste; aveţi dreptate, dar mă gândesc că, în mod conştient sau nu, acei inteelctuali, fie şi dirijaţi ideologic, au reuşit să excite latura reflexivă a oamenilor. Aşa s-au născut dizidenţele, cele reale, nu simulate. Cred că numărul acestora importă mai puţin, esenţială este ideea.

Mulţi intelectuali de marcă, români şi străini, au preferat comoditatea turnului de fildeş. Aserviţi regimului politic, indiferent de specificul acestuia, ei au privit statul ca pe un Mecena veşnic generos, care le poate finanţa opera, în schimbul fidelităţii faţă de liderii ţării. Din nou, mă gândesc tot la un român – au fost şi străini foarte mulţi, pentru explicitarea acestei afirmaţii, vă recomand cartea “Trădarea cărturarilor”, de Julien Benda, în româneşte la editura Humanitas, 1993 şi 2007 – Mihail Sadoveanu, personaj care a fost, pe rând, un fervent susţinător al lui Carol al II – lea şi Ion Antonescu, sfârşind prin a se pune la dispoziţia regimului comunist.

Asumarea statutului de intelectual implicâ beneficii şi sacrificii. Nu sunt original, preiau şi susţin ideea că intelectualii trebuie să aibă suficientă tărie de caracter încât să se poziţioneze şi împotriva curentului general de opinie, atunci când consideră că majoritatea alunecă într-o extremă sau alta. Scopul lor trebuie să fie binele comun, mai presus decât le dictează interesele personale. Din păcate, cred că acest deziderat va ramâne o utopie şi un ideal, căci puţini sunt cei care văd orizontul, cei mulţi sunt absorbiţi de palpabilul din faţa lor.

În opinia voastră, ce defineşte un intelectual şi care este rolul său în societate? Intelectualul este un lider activ sau un predicator?

Articol inspirat de aici:

http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/despre-intelectuali-si-puterea-lor-2225.html

Veşnic tânăr, caut o persoană care să nu obosească, nici măcar când o alerg prin casă. Nu am prejudecăţi şi am obiceiul de a fi direct, fără ocolişuri. Mă aprind repede, nu stau pe gânduri ca nehotărâţii aia din Balanţă si nu pierd vremea cu un preludiu interminabil ca Racii.
Avantajul este că ştiu ce vreau şi acţionez ca atare. Dacă mă iei cu nu ştiu câte crize interioare ce te împiedică să fii fericit, uită-te la Peşti că s-ar putea să fie mai receptivi. Eu îţi aduc optimismul, încrederea în forţele proprii şi multă distracţie în dormitor. Am menţionat dormitor, dar poate fi la fel de bine un lift, iarba din parc, un copac sau maşina. Sunt generos şi săritor la nevoie, nu mă prefac că plouă atunci când ţi s-a stricat maşina sau ai rămas fără medicamente. Te susţin în tot ce întreprinzi fiindcă nu-mi place să tai frunza la câini şi să mă plâng de un destin eşuat lamentabil. Nu garantez însă fidelitatea mea, nu am ce face, sunt cea mai aprinsă creatură din univers.
Am uneori reputaţia de scandalagiu, dar eu nu ţin furia ca ranchiunoşii aia de Scorpioni, aşa ca mai bine scurt şi intens, decât epuizant şi pe termen lung. Îmi place să fiu cocoloşit ca un copil uneori, aşa că nu fi rece… dar nici prea caldă, pentru că îmi place să cuceresc, să fiu provocat, să fac surprize, nu să mă culc pe o ureche şi să mă bucur de cămin ca plictisitorii ăia de Tauri. Ador excursiile, munţii, grădina zoologică, provocările şi toate jocurile cu suspans. Dacă vrei intensitate,caută-mă!

Taur

Da, am citit anunţul de mai sus al Berbecului… obositoare fiinţă! Nu stă locului, deloc. Eu sunt un om serios şi ştiu că o relaţie se formează în timp, cu pricepere şi răbdare. Nu ard până la scrum ca Berbecul şi nu scriu poezii de vrăjeală ca Gemenii. La mine durează până iau hotărâri, dar sunt pe termen lung sau definitive. Apreciez o masă gustoasă, o atmosferă romantică, mângâierile, nu sunt genul de “una scurtă pe coridor” ca bezmeticii de Săgetători. Trebuie să îţi spun că am tabieturi, nu mă deranjează rutina şi nu îmi plac prea mult schimbările de orice fel. Asta e de bine, cu mine nu te trezeşti în situaţii imprevizibile sau obositoare de genul ieşirilor în club la 2 noaptea sau exerciţii de yoga la 5 dimineaţa. Cum mă găseşti azi, sunt şi mâine.. Nu încerca idei abracadabrante de genul “libertate fără frontiere”, eu înţeleg prin cuplu o viaţă în comun, cu bune sau cu rele, cu ieşiri în parc, vizite, bunici, rate, copii, nu fiecare cu lumea lui şi să filozofam despre spiritul neîngrădit. Mă enervez greu.. Eu nu sar ca ars precum Berbecul şi nu vorbesc fără minte ca Săgetătorul. Aşa că, dacă ai nevoie de o persoană calmă, de încredere şi naturală, eu sunt aceea. Recunosc, nu prea spun direct ce mă nemulţumeşte,trebuie să mai lucrez la acest capitol. Îmi place arta, mă plimb cu drag prin pădure, culegem floricele şi ascultăm muzică lentă. Dacă vrei stabilitate, caută-mă!

Gemeni

Sunt un fluture viu colorat şi cu mine te vei simţi cea mai iubită făptură. Mergem peste tot, zburăm pretutindeni. Nu garantez că ajungem undeva, dar eu sunt adeptul zicalei “trăieşte clipa”, nu sunt rigid precum Taurul. Nu am reţineri ca scorţoşii aia de Capricorni, eu râd cu tine, vorbesc, te sun, dar trebuie să fii o persoană activă social, cu simţul umorului şi fără prea multe complexe. Dacă eşti inteligentă, mă cucereşti, însă încearcă să nu mă eclipsezi, altfel îmi iei ce am eu mai de preţ, informaţiile multe şi diverse pe care le folosesc în momentele-cheie.. Eu îţi declar iubirea nebună, nu aştept ca Taurul până îţi cade părul de nervi şi nici nu mă retrag ca Racul la primul semn de duritate. Ei bine, cred în libertatea emoţiilor şi a sentimentelor, de aceea te voi înţelege dacă a doua zi nu mă mai iubeşti, doar aşa pot fi şi eu câteodată. Solicitările de orice fel mă sâcâie, mai ales daca sunt prea multe… şi nu te ţin legată de piciorul patului ca Taurul! Excesele emoţionale mă ţin doar zece minute, prin urmare dacă eşti în căutarea unei povesti romantice fă-le cu mâna Racilor sau Peştilor. Sunt spontan, amuzant şi irezistibil. În pat am imaginaţie. Ştiu valoarea unei surprize. Caut pe cineva care să mergă la teatru, la bibliotecă şi în discoteci. Dacă doreşti varietate, caută-mă!

Rac

Nu aş merge cu un Geamăn nicio clipă, nu are profunzime şi nu ştie ce este aceea trăire interioară. Dacă vrei aventură, du-te spre Lei sau spre Săgetători. Nu te iau ca să te las şi nu te împart cu nimeni. Eu te ocrotesc, sunt grijuliu, atent şi îţi intuiesc stările de spirit. Nu mă uit prin tine ca Geamănul, ci la tine, la expresivitatea ochilor tăi. Nu ştiu dacă tu cauţi un om sensibil, dar mi-ar plăcea să mă suporţi aşa cum sunt, am uneori capricii şi mă supăr ca un copil. Vrei să fii din când în când mama mea? Pun suflet şi nu mi-e deloc indiferent ce se petrece în lumea pe care noi o construim. Dacă vrei siguranţă şi intimitate, dacă “acasă” are greutate pentru tine, eu sunt omul potrivit. Nu te dezbrac precum apucatul de Berbec şi nici nu fac din amor un experiment ca Geamănul. Eu aduc lumânări, încui uşile, trag perdeaua şi ador preludiul îndelungat. Mă deschid cam greu, sunt uşor timid, dar ştiu să iau iniţiativă când trebuie.
Dacă şi tu cauţi pe cineva care să nu fie prea independent, dacă ţi se pare normal să ieşi în oraş cu iubitul, nu cu prietenii, sunt aici. Eu nu “dau papucii” uşor ca cei din Gemeni sau Vărsător, dar am nevoie de tandreţe, răbdare şi multa înţelegere. Prefer să mergem la mare, să contemplăm apusul, să creştem căţei sau pisici şi să luăm din când în când cina cu mamele noastre. Daca vrei siguranţă, caută-mă!

Leu

Lăsaţi-l pe Rac cu emoţiile lui adânci cu tot! Viaţa este aici, acum şi trebuie trăită din plin. În plus, este prea econom, pe când eu sunt generos, te duc la cel mai select restaurant, îţi iau cel mai scump parfum, iar dacă totuşi nu îmi permit (deh, i se mai petrece şi Leului) promit să ai măcar senzaţia că din clipă în clipă urmează să te îmbogăţeşti. Eu nu stau între patru pereţi ca Racul sau ca Fecioara, eu îţi arăt viaţa de noapte, ultimele noutăţi în oraş şi te prezint ca pe o regină cercului meu de prieteni. Or fi Gemenii jucăuşi, dar eu sunt şi jucăuş şi hotărât, nu sunt instabil ca ei. Dacă vrei un îndrăgostit palid şi cuminte, ia o Fecioară, eu sunt romantic până în vârful urechilor şi apreciez poezia, serenadele sub clar de lună, mesajele pe telefon bombastice. Da, nu îmi place să îmi tai elanul vorbindu-mi despre datorii, facturi sau să mă compari cu nu ştiu cine, ar fi bine să mă lauzi măcar din când în când. Nu caut o femeie care să mă pună la colţ, să mă educe, să mă cheme acasă ţipând. Eu sunt până la urmă şeful şi îmi place să mi se dea atenţia cuvenită. Sunt optimist, am voie bună, omenos şi pot purta cu tine orice fel de conversaţie. Nu spun minciuni ca Geamănul şi nu sunt evaziv ca Peştele. Eu merg direct la ţintă şi dau dovadă de corectitudine.. Îmi plac petrecerile, jocurile de noroc, filmele, spectacolele şi tot ce presupune umor şi creativitate. Dacă doreşti romantism, caută-mă!

Fecioara

Cu impulsurile de moment ale arogantului de Leu, nu ajungem nicăieri. Viaţa nu este un haos, ci un proiect planificat raţional. Sunt un om cumpătat, dar dacă ai răbdare şi nu zâmbeşti ca o păpuşă Barbie în faţa glumelor nesărate ale Geamănului, vei vedea că am destule fantezii. Eu nu le risipesc pe oricine. Mi-aş dori să fii elegantă şi să nu vorbeşti indecent, fiindcă nici eu nu apar la întâlnire cu părul vâlvoi ca Vărsătorul. Sunt atent la igienă şi la impresia pe care o fac, nu te primesc la mine acasă, invitându-te să te aşezi pe un pat plin cu rufe şi cărţi ca dezordonatul de Săgetător. Nu sunt superficial, nu renunţ imediat, tocmai fiindcă eu îmi analizez bine sentimentele şi mă implic după ce sunt sigur că relaţia este potrivită. Ştiu că o viaţă conjugală presupune şi datorii sau responsabilităţi, mă laşi pe mine să ţin evidenţa cheltuielilor, să organizez mese festive sau altele de gen, eu nu dau buzna pe uşă ca iresponsabilii de Săgetători sau Vărsători.
Sunt fidel, grijuliu cu sănătatea şi viaţa ta casnică. Nu mă abţin să nu critic, dar sfaturile mele îţi pot fi de un real folos. Amorul spontan nu mă atrage prea mult. În schimb, am răbdare şi tehnicile mele se îmbunătăţesc, nu fac ca Gemenii sau Săgetătorii, să dau tot ce am mai bun şi apoi să stau pe margine. Mă atrage tot ce ţine de sănătate, natură, animale, alimentaţie. Dacă doreşti seriozitate, caută-mă!

Balanţa

Cum poate cineva să rămână alături de un om atât de riguros ca Fecioara? Eu nu sunt nici egoist ca Berbecul, nici lipsit de tact ca Săgetătorul. Eu ştiu să îţi înţeleg punctul de vedere, aceasta este cheia armoniei într-un cuplu, nu? Ce înseamnă aia să baţi cu pumnul în masă, să fugi pe uşă sau să jigneşti ca la uşa cortului? Ce-i drept, mă decid cam greu, sunt destul de pretenţios. Nu stau foarte bine la capitolul fidelitate, dar uită-te şi tu la Julio Iglesias , cum ar fi putut o astfel de Balanţă să fie bărbatul unei singure femei?
Sunt galant şi mă îmbrac cu stil. Nimeni nu se pricepe mai bine ca mine să creeze o atmosferă erotică. Aşa că pregăteşte-te să fii curtată cu rafinament! Ce-i drept,uneori spun “nu te vreau, dar n-ai voie să mai fii cu nimeni!”, asta pentru sunt indecis, ba aş fi cu tine, ba nu, ba te iubesc, ba mi se pare. Dar cel puţin, nu iau decizii pripite ca Berbecii sau Leii.
Sunt maestru în conversaţii, nu sunt impulsiv, ci diplomat şi echilibrat. Ştiu ce înseamnă să dăruieşti, să împarţi şi să nu îl împovărezi pe celalalt. Îmi plac discuţiile deschise, manifestările artistice, o vestimentaţie cu gust, dansul şi tot ce înseamnă tandreţe. Dacă doreşti echilibru, caută-mă!

Scorpion

Eu nu mă joc, ci fac strategii, eu nu flirtez, ci fac obsesii. Iubirea înseamnă furtună, emoţii intense, coborâre în infern şi extaz în paradis.Daca nu eşti o natură erotică, nu mă căuta, eu nu vorbesc despre amor ca Geamănul, ci trec la fapte. Sunt discret şi pun mare preţ pe încredere, nu mă apuc să spun altora toate poveştile tale intime şi nici nu doresc să mi se facă acest lucru. Eu nu scriu pagini întregi, ca Gemenii sau Săgetătorii despre ceea ce simt pentru tine, dar în interior fierb ca un vulcan. Vreau o fuzionare magică, mistică, nu o aprindere de paie. Sunt loial şi merg până la capăt într-o relaţie indiferent de obstacole. Nu mă răni, nu mă dezamăgi, fiindcă nu îmi trece ca la Berbec ,nu uit ca Geamănul şi nu sunt dispus la prea multe dialoguri ca Balanţa. Am viata mea secretă şi mi se pare normal, trebuie să rămână mereu ceva enigmatic în fiinţa noastră.
Dacă îţi place să discuţi despre natura umană, mistere, ocultism, istorie, sunt omul potrivit. Nu mă tem de pericol, de pasiunea extremă, nu dau cinci paşi înapoi când mă aştepţi în dormitor cu jucării erotice necunoscute. Dar nu mă înşela, umili sau trata cu indiferenţă, te voi părăsi sau te voi chinui fiindcă am o natura făcută pentru totul sau nimic. Dacă doreşti pasiune, caută-mă!

Săgetător

Dacă vrei să o iei razna, da, duceţi-vă la Scorpion ! Hai să fim serioşi, şi eu sunt romantic şi sensibil, dar nu fac o criză din orice dezamăgire şi nu intru în turnuri de fildeş pentru orice sentiment neîmpărtăşit. În viaţă trebuie să te simţi liber, amorul este o plăcere, iubirea o trăire spirituală. Eu sunt amuzant, energic, comunicativ, fire sportivă, vreau o iubită cu care să explorez lumea, nu să mă încui în casă ca Racul. Dacă vrei un ritual de cucerire prelungit, ia-l pe răbdătorul de Capricorn, eu caut o persoană la fel de lipsită de pudoare şi de false prejudecăţi. Eu te ciupesc de funduleţ pe ringul de dans şi te întreb direct: “La mine sau la tine?” Cu mine, nu ţi se vor lungi urechile aşteptând, fiindcă eu nu am chestionare de evaluare ca Fecioara şi nu mă întreb unde va duce totul ca un Capricorn. Nu îmi plac discuţiile grave, ia-l pe Scorpion, eu vreau să ne minunam de natură, să ne uitam la meciuri sau documentare despre OZN-uri, să organizam petreceri. Eu nu sunt posesiv ca Taurul, nu vreau să te ştiu acasă ca Scorpionul, îţi respect independenţa şi mă bucur când râzi şi treci prin viaţă cu fruntea sus.Nu agreez rutina, nu îmi place să mă obligi să fac ceva, dar mă pricep să îţi demonstrez că nu trebuie să te gândeşti cu încrâncenare la ziua de mâine. Dacă visezi să călătoreşti, dacă râzi la bancuri fără să devii superficială făcându-le, sunt persoana potrivită. Daca vrei aventură, caută-mă!

Capricorn

Eu nu intru în relaţii dacă nu sunt sigur de faptul că avem planuri comune. Nu îmi plac excesele emoţionale, mă derutează, iar eu am nevoie de linişte să muncesc, Am o carieră de construit. Pentru capricii de copil, duceţi-vă la Rac , eu sunt un om matur şi ofer siguranţă şi protecţie.
Nu mă pricep la declaraţii siropoase ca Leul sau Peştele, dar eu demonstrez prin fapte, nu prin vorbe. Când ei îţi vor spune că eşti “steaua de pe cer”, eu îţi voi plăti rata la frigider care îţi stătea ca un ghimpe în minte.
Dacă vrei aventuri de o noapte, ai greşit omul. Dar ador să fac dragoste, sunt pasional şi senzual. Iau angajamentele în serios, dar devin ca un sloi de gheaţă când mă faci de râs în public, îmi desconsideri părerile, iar dacă mă înşeli, dormim în paturi separate până la divorţ.
Sunt sincer, corect şi nu îmi place să păcălesc sau să fac jocuri duble. Nu risipesc banii ca nesocotitul de Săgetător, nu pierd nopţile la jocuri de noroc ca Leul, nu inventez poveşti să îmi ascund viciile ca Gemenii. Îmi place tot ce este vechi (clădiri, obiecte), muzica clasică, bibliotecile, spaţiile unde poţi medita în voie, potecile de munte. Dacă vrei protecţie, caută-mă!

Vărsător

La mine găseşti fantezie, trăiri şi emoţii libere ca pasărea cerului. Nu am nevoie de o contopire emoţională totală ca Racii sau Peştii şi nu te controlez ca un Scorpion sau un Capricorn. Eu cred că o relaţie de iubire porneşte în primul rând de la o prietenie sinceră şi se bazează pe respectarea libertăţii celuilalt. Sunt inteligent, distractiv, curios şi îmi place tot ce este neobişnuit şi exotic. Prin urmare, dacă vrei o viaţă domestică şi blândă, nu sunt eu cel potrivit. Nu ştiu ce sunt inhibiţiile sau tabuurile, aşa că vei petrece cu mine clipe magice… nu ţi se pare cotidianul sufocant?! Am alergie faţă de tot ce înseamnă obligaţii şi emoţii violente, dar cu mine te vei simţi relaxată, neîngrădită şi vei avea parte de sex fierbinte.
Înţeleg nevoia ta de a relaţiona cu alţii, fiindcă şi eu ies des cu amicii, vorbesc mult la telefon şi îi susţin atunci când au nevoie. Am simţul umorului şi ştiu să te surprind cu fel de fel de momente plăcute şi incitante.
Îmi place aventura, să stăm de vorbă ceasuri întregi şi să plecăm în excursii pline de neprevăzut. Daca vrei nonconformism, caută-mă!

Peşti

Eu sunt altruist, sensibil şi ştiu că iertarea are două mari case, în biserică şi într-o iubire puternică. La mine nimic nu este simplu, nu planific, nu promit solemn, nu te părăsesc, dar nici nu garantez stabilitate. În schimb, creez atmosferă de poveste, conversaţii şoptite, lumină difuză, cine romantice. Ştiu să mângâi tandru şi îţi înţeleg orice stare de spirit. Dacă nu eşti visătoare, nu te uita la mine, eu mă sufoc în lumea asta materială şi cred că sentimentul se naşte din poezia sufletului nostru… dacă vrei un tip practic şi ambiţios, ia-l pe Capricorn, eu înţeleg cel mai bine lumea emoţiilor. Se spune că am trăiri înşelătoare, dar nu te voi plictisi ca Fecioara şi nici nu te voi brusca precum Leul. Nu suport răceala, indiferenţa sau cruzimea, pe mine nu mă vei vedea râzând cinic precum Geamănul, trântindu-ţi telefonul în nas ca Berbecul sau tratându-ţi raţional şi ironic trăirile complexe precum Vărsătorul. Pot fi curajos când ai nevoie şi mă sacrific pentru orice ideal în care tu crezi. Îmi place marea, ador poezia, muzica lui Chopin, pictura, baletul şi amorul plin de imaginaţie. Dacă doreşti emoţie, caută-mă!

Care din cei 12 barbati v-a convins? Pe care il veti cauta?

text via mail. Multumesc QED, multumesc Dragos.