Bucureşti – îl iubești sau îl detești

muzeul-colectiilor-de-arta

Pe el nu ai cum să-l ignori, să afirmi că pur și simplu nu te interesează și nu ai nicio părere în ceea ce-l privește. Pentru că ai auzit o mulțime de lucruri despre el și inevitabil l-ai vizitat măcar o dată în viață sau pentru că trăiești în el și îi simți zilnic pulsul. Fie te-a cucerit instant, ți-a depășit așteptările, fie te-a dezamăgit crunt și nu vrei să mai auzi de el.

Unii îl iubesc pentru că le-a oferit șansa schimbării. Aici au avut posibilitatea să-și construiască o carieră, să-și întâlnească partenerul de viață și să-și cumpere o casă. Ei închid ochii când vine vorba de neajunsuri și îi văd doar aspectele pozitive. Și Bucureștiul poate fi un oraș ofertant, chiar atractiv și fermecător dacă ai bani și frecventezi doar anumite zone și cercuri. Dacă nu te mai saturi de cafenelele din Dorobanți, iar nopțile ți le petreci în cluburi, dacă locuiești în Cotroceni sau Primăverii, dacă în weekenduri participi la diverse evenimente culturale, mergi la vernisaje și expoziții, la spectacole de teatru, concerte și festivaluri, dacă ești genul de etern visător sau nonconformist care trăiește în lumea lui, detașat de grijile cotidiene, capitala României poate părea un oraș boem, strălucitor, fascinant.

Altora, însă, li se pare insuportabil. Din ce în ce mai aglomerat și, evident mai zgomotos, mai murdar și mai poluat. În prezent eu îl văd ca pe un imens șantier și nimeni nu-mi poate schimba părerea atât timp cât oriunde mă deplasez prin oraș întâlnesc excavatoare și picamere și muncitori care nu mai prididesc să-și termine “opera”. Și cum sunt cei stabiliți actualmente aici? Cred că cei mai necivilizati oameni de pe pământ. Poate pentru că odată ajunși pe meleaguri dâmbovițene împrumută ceva din spiritul balcanic al locului. Cum iau contact cu mentalitatea și felul de a te comporta de aici, se transformă. Cred că încearcă să se adapteze, caută să supraviețuiască ritmului infernal impus de un oraș nemilos.

Am fost și în alte locuri celebre pentru agitația ce le caracterizează, m-am plimbat pe Rambla din Barcelona, poate unul din cele mai aglomerate bulevarde europene și, deși din toate părțile năvăleau turiști și locanici și mă gândeam îngrozită la fiecare pas cum o să-i ocolesc, niciunul nu m-a împins și nu m-a lovit. La fel și pe Stradun, în Dubrovnik. În București lumea nu te vede sau nu vrea să te vadă. Mulți intră ca bolânzii în trecătorii care se chinuie în zadar să-i evite. La metrou nu așteaptă nimeni ca tu să cobori din tren, urcă imediat ce ușile s-au deschis, la fel și în magazine sau instituții, nimeni nu respectă regula aceea de aur, care spune că trebuie să dăm prioritate celui care iese. În București funcționează legea junglei și tu, dacă ești elegant și manierat, nu ai nicio șansă să reziști. E ca un vampir energetic ce te lasă fără vlagă la sfârșitul zilei.

Cel mai recent episod plasat în ziua de 1 mai, petrecută printre bucureșteni și nu numai, mi-a lăsat un gust amar. Am înțeles că, din păcate, pentru noi nu există leac. Probabil vă amintiți că intenționam să merg într-o mini vacanță la munte, să vizitez Castelul Bran. În ciuda ploilor mă hotărâsem să plec, însă, în ultima clipă am aflat că autobuzul meu nu circulă în zilele de sărbătoare. Însă circula un alt bus, cel turistic, supraetajat, care te plimba gratis prin capitală cu ocazia Zilei Muncii. Și ce mi-am zis, iată momentul ideal pentru mine să fotografiez Bucureștiul la apus. Dar seara se anunța furtună așa că planul a picat. Și pentru că nu voiam să ratez totuși ocazia, am decis să fac mica excursie în jurul prânzului. Și, la fel ca și mine, și ceilalți amorezați de București, veniți, câtă frunză câtă iarbă, din toate colțurile țării pentru a-și admira capitala. Și a fost puhoi de oameni. Lumea s-a călcat în picioare pentru un loc în bus. Nu conta că nu puteai să vezi mai nimic, că stăteai înghesuit și nu puteai respira. Conta că era gratis. Acum, dacă ajunsesem până acolo ce era să fac, am urcat cu chiu cu vai și, cu puțin noroc, am găsit rapid un scaun “la geam”.

Și acum câteva vederi surprinse din mers:

spitalul-coltea

piata-universitatii

arhitectura-bucuresti

case-bucuresti

poze-cu-bucurestiul

world-trade-center

casa-presei-libere

cozi-la-busul-turistic

reflexii-citadine

biserica-cretulescu

cercul-militar-national

biserici-bucuresti

Există vreun oraș din lume (în afară de București) pentru care voi nutriți sentimente puternice, de dragoste sau ură?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

80 de comentarii la “Bucureşti – îl iubești sau îl detești”

  1. “Și, la fel ca și mine, și ceilalți amorezați de București, veniți, câtă frunză câtă iarbă, din toate colțurile țării pentru a admira capitala țării”. Da, parca si aud o propunere in Caracal, sa zicem: “Draga mea, ti-am facut o surpriza nemaipomenita, cu ocazia sarbatoririi logodnei noastre am sa te duc in Bucuresti, sa te plimb prin praf si aglomeratie, cu soarele Baraganaului batându-ne in cap, sa vedem cu ochii nostri acel minunat loc, maidanezii, santierele parasite si blocurile ‘moderne’ din cartierele cu nume fascinante, Monaco, Paris sau Cartierul Latin, care au fost facute cu materiale proaste, dar s-au vândut ca pâinea calda, la preturi mai mari decât in Tokyo!”

  2. Nu cred ca exista vreun oras pe care as dori sa-l vizitez. Poate, la un moment dat, Ierusalimul.

    Si, poate, Viena, in perioada Craciunului.

    In rest, mi s-a cam acrit de orase. Sigur, vorbim de orase mari. Am vizitat un orasel la marginea Parisului…o adevarata placere! Curatenie, liniste si foarte putini arabi sau negri care, cu totii, se inghesuie in Paris, ca doar n-au venit din desert sau din jungla ca sa stea la marginea Parisului!

    1. Dragos, nu ma refeream la orase mari pe care sa le vizitezi, ci la un oras pe care sa-l ai tu aproape de suflet, pe care sa-l indragesti. Si eventual in care sa locuiesti sau sa vrei sa locuiesti.
      Sau, dimpotriva, pe care din diferite ratiuni sa-l detesti. :biggrin:
      Un orasel foarte pitoresc de care eu m-am indragostit instant e Trogir din Croatia. Da, pot afirma ca il iubesc. Si Brugesul imi e drag. :wub:

      1. Sincer sa fiu, imi place Alba-Iulia :-) :-) Din ce am vizitat in trecut si m-a impresionat: Beius

        La orase de detestat (si pe care le-am vazut, deci vorbesc in cunostinta de cauza): Bucuresti, Craiova, Filiasi, Focsani, Marasesti, Constanta etc etc etc. La un moment dat era si Clujul, dar a primit ulterior certificat de buna purtare :-).

        Despre Timisoara am o parere neutra. E un oras urât in proportie de 50%, DAR civilizatia oamenilor e la ani-lumina fata de ne-civilizatia bucurestenilor.

        1. Dragos, ia uite ce declara Tury mai jos, ca e indragostit de Aiud. Tu ce parere ai de orasul asta? Ce are asa deosebit?

          Cum mi-ai putea descrie in trei cuvinte Alba-Iulia si Beiusul?
          Apropos de civilizatie, eu am fost in Brasov, prin centru, intr-o zi de sarbatoare, cand era arhiplin. Nicio clipa nu am simtit presiunea multimii, nicio clipa nu mi-a fost teama ca cineva va intra brutal in mine asa cum se intampla zilnic in Bucuresti. Nu stiu, dar uneori oamenii astia parca o fac dinadins. Nu pot sa cred ca sunt atat de nepasatori.

          1. Aiud e un oras frumos, dar exact prin centrul lui trece drumul catre Cluj. Prin urmare e aglomerat si zgomotos. Dar este un oras relativ curat, are o cetate si chiar o inchisoare :-)

            1. Hm, m-ai bagat in ceata, nu inteleg de ce ii place asa mult lui Tury, bine, am o ipoteza, dar…
              Apropos, cam putine inchisori pentru o tara plina de infractori. :biggrin: :devil:

          2. Beiusul, atunci când l-am vizitat, parea ireal: un oras micut, curat, linistit, cu o gramada de zone imprejmuitoare extrem de atragatoare. In plus, am gasit bere la liber (ceea ce, in 1988, era aproape imposibil in Bucuresti) – adica puteam bea bere fara sa fim obligati sa si mâncam, ca in Bucurestiul acelor vremuri. Iar berea era de buna calitate. In Bucuresti cereai bere – nu exista notiunea “ce fel de bere”, iar chelnerul iti raspundea sictirit si acru ca trebuie sa comanzi si de mâncare. In Beius nu era asa, a trebuit sa denumim si berea pe care o voiam. Apoi se mai gaseau parfumuri, deodorante, creme de ras – in Bucuresti erau disparute de multa vreme. Sigur, e vorba de parfumuri si deodorante pe care le foloseai cu placere, nu d-alea de miroseau a transpiratie.

            Despre Alba-Iulia am scris chiar si un articol. In afara de faptul ca incepe sa se cam aglomereze, in rest e deocamdata in regula. Un oras relativ ingrijit, curat, cu o cetate care este, daca nu ma insel, cea mai mare din România. Daca nu cumva e cea de la Hunedoara. Ma rog, in primele 3 oricum e :-)

            1. Ce plimbaret erai tu pe vremuri, Dragos. :biggrin: Mi se pare spectaculos ca intr-un oras atat de mic precum Beiusul se gaseau atatea lucruri extraordinare pentru perioada comunista. Foarte interesant.
              Haha, mi-ai adus aminte de celebrele deodorante Impuls. :lol: :sick:
              Da, tin minte articolul. Si cetatea. :cool:

                1. …pe care l-a păpat câinele, la propriu :lol:
                  Adoptasem prin toamnă un cățeluș care era în perioada ,,roade-tot” și nu am fost atentă cu aparatul… Nu mai funcționează :silly:

  3. Bună, Nice! :smile:
    Eu detest (cu fiecare atom care mă compune) aglomeraţia, marilor oraşe, clar, astfel de locaţii nu-s pentru mine, mai degrabă o insulă pustie prin Pacificul de Sud. Sigur, cazul ideal ar fi un orăşel asemeni celui pomenit de Dragoş (curat şi liniştit) :silly: :wink:

    Aşadar, îmi pot permite să afirm, parafrazând fraza ta de introducere că, pot să-l ignor şi chiar nu am vreo părere, întrucât pe parcursul trecerilor mele meteorice prin Bucureşti, n-am apucat (poate nici n-am fost tentat, în baza primului motiv) să-mi formez una :biggrin:

    1. Buna, Centurion, cum asa, nu ti-ai format pana acum o parere despre Bucuresti? In cazul asta esti invitatul meu la vara(ups, adica zilele astea) si iti promit ca voi fi ghidul perfect. :lol: :silly: :ermm: :dizzy:
      Pacificul de Sud? Hm, nu ai gusturi rele, Bora-Bora cumva? Vrei sa traiesti o eterna luna de miere? :dizzy: :tongue: :biggrin: Ah, nu, ca asta nu e pustie, dimpotriva, destul de populata. Atunci, ce mai e interesant pe acolo, Insula Pastelui? :dizzy:

      Pai intr-un orasel curat si linistit chiar locuiesti. Il iubesti sau il detesti? :biggrin: :lol: :ninja: :unsure:

      1. Oh, da’ ce glumeaţă esti tu azi, :lol: :tongue: de la meciul Italiei de ieri, nu-i aşa? :cheerful: Păi, n-am avut cum şi când, ţi-am spus, am fost doar în trecere prin capitală, pentru scurt timp şi nu de multe ori. Eheee, vara e abia la început… :cool: ai grijă ce-ţi doreşti că e vreme până în august (31 e încă vară) să se întâmple. :devil: :whistle: :biggrin: Evident că aş avea nevoie de ghid, întrucât GPS-ul şi hărţile ar fi inutile pentru unul ca mine, fără experienţa marilor oraşe. :ninja: :ermm: :dizzy:

        Poate m-apuc de pictură şi mă retrag în Tahiti asemeni lui Gauguin… S-o găsi p-acolo o insuliţă care să nu fie obiectiv turistic, doar sunt cu miile… Poate Marchize sau în grupul Pitcairn (unde doar o insulă este locuită permanent), nici Insula Paştelui nu sună rău, ca să nu mai zic de Fiji (peste 300, o fi un loc şi pt. mine).

        Eşti sigură că vorbim despre una şi aceeaşi localitate? E drept, nu mă pot văita de aglomeraţie, dar mai sunt şi alte motive pentru care să nu ai la inimă un orăşel, aparent liniştit şi curăţel… :devil: :angel: :whistle: Apropo, bădăranii nu locuiesc doar în capitală, dar ştiai asta (mă rog, numărul e proporţional cu mărimea oraşului)

        1. Cum adica, doar azi? Pai nu sunt intotdeauna? :biggrin: :lol: :silly: :ermm:
          Experienta marilor orase nu o am nici eu si fara un ghid nu m-as incumeta sa le vizitez.

          Deci esti pasionat si de pictura…domne, dar talentat mai e omu’ asta. :biggrin: :lol: Si nici cu geografia nu stai rau. Vad ca te-ai documentat serios. :biggrin: :w00t: :cheerful: :cool:

          Centurion, te rog sa ma crezi ca am fost in orase mai aglomerate decat Bucurestiul si pe nicaieri nu s-au izbit oamenii de mine ca in capitala Romaniei. Uneori ma gandesc ca o fac intentionat… Chiar nu am nicio explicatie. :dizzy: :ermm:
          In Bucuresti nu se da nimeni la o parte din calea ta. Daca nu ii ocolesti tu ei acolo raman pana seara, doar de ai naibii. Si nici nu schiteaza un gest cat de mic ca ar intentiona sa te evite. Prefera coliziunea. :lol:

          Hm, eu in orasul tau nu am ajuns pana acum, habar nu am cum e peisajul. :dizzy: :silly:

          1. Desigur, întotdeauna (afară de zilele cu mici/mari “frecuşuri” la serviciu), dar azi (ieri) am sesizat un mic plus (influenţat poate şi de comentariul tău din “deplasare”) :biggrin:

            Îmi place şi pictura, întotdeauna am avut 10 la desen. Îţi trimit pe G+ o creaţie proprie din lipsă de ocupaţie (ţi-aş pune linkul pozei aici dar e genul ăla lung care strică aspectul în foaia blogului) :wink: Normal că m-am documentat şi la geografie, dacă tot critic, să am pregătită alternativa :cool: :smile:

            Uite că am învăţat ceva, în caz că mă poartă paşii prin Bucureşti. “Nimeni nu se dă la o parte, preferă coliziunea”, spui tu… OK, dacă este peste 180-185 cm şi 75-85 kg evit eu, dacă nu, coliziune să fie :devil:

            Privitor la Reşiţa, nu peisajul este vinovat, oraşul e destul de cochet, iar împrejurimile sunt splendide. Marea problemă, cel puţin în viziunea mea, este că oraşul (cică municipiu reşedinţă de judeţ) este praf d.p.d.v. economic, iar de aici pleacă multe alte motive de nemulţumire, aşa încât lesne poţi să ajungi să-l deteşti (chiar dacă ţi-e aproape de suflet, fiindcă ai trăit aproape o viaţă în el).

            1. Neata, Centurion, m-am uitat pe G+ dar nu am gasit nicio fotografie trimisa de tine. :dizzy: :ermm: :cwy: Poate nu m-am uitat eu bine… De fapt nici nu stiu unde sa ma uit, nu prea sunt familiarizata cu G+. :sad: Abia astept sa-ti admir creatia. :w00t:
              “Uite că am învăţat ceva, în caz că mă poartă paşii prin Bucureşti. “Nimeni nu se dă la o parte, preferă coliziunea”, spui tu… OK, dacă este peste 180-185 cm şi 75-85 kg evit eu, dacă nu, coliziune să fie :devil:”

              Uite, vezi, asta e defectul meu, nu am nici 1,80 si nici 75 de kg. :dizzy: :tongue: :biggrin: :wassat:

              Pai atunci e musai sa te muti intr-un oras mai ofertant din punct de vedere economic. Uite asa ca Bucurestiul. :lol: :ermm: :dizzy:

  4. Nu pot avea sentimente tranşante faţă de un oraş anume. Fiind bucureştean din tată-n fiu, simt că aparţin acestui oraş. Asta nu înseamnă că-l iubesc. Asta nu mă face să nu văd mizeria materială şi umană din Bucureşti, dar nici să ignor Ateneul Român sau panorama oraşului văzut de sus. Pe de altă parte, am locuit un an şi jumătate în Craiova. Pentru mine a fost o adevărată provocare să vorbesc tot timpul folosind perfectul simplu, ca să mă integrez în mediu. Sigur, sunt vreo două parcuri foarte frumoase, dar şi unii dintre cei mai corupţi poliţişti, mână în mână cu clanurile mafiote ţigăneşti. Nu idealizez nimic, dar nici nu scot în evidenţă murdăria pe care o văd.
    În Craiova îmi făceam stagiatura. Mă împrietenisem cu un locotent în armată, bun prieten al unui prieten comun, care ne şi făcusem cunoştinţă. Mai ieşeam împreună după serviciu. Am fost odată în apartamenul lui, în care locuia cu chirie. Pe seară, ne-am hotărât să bem o cafea în oraş. Am ieşit pe uşă şi l-am făcut atent că uitase lumina aprinsă. El a ridicat din umeri şi mi-a zis că plăteşte armata…
    În oraş, cu vreo două ore mai devreme, trecusem alături de zebră pe lângă un agent de circulaţie, iar acesta mă apostrofasem de parcă eram cine ştie ce infractor notoriu. Acum am trecut pe lângă aceeaşi zebră şi ne-a văzut agentul. Numai că de data asta, el salutat regulamentar, spre amândoi: “Să trăiţi!” Amicul meu era în uniformă…

    1. Si eu sunt, la fel ca si tine, bucuresteanca din tata-n fiu. Fiica mai precis. :biggrin: Dar simt, din pacate, ca Bucurestiul asta nu mai e al meu, ca eu nu-i mai apartin. Gandeste-te cati mai suntem din vechea garda. Majoritatea bucurestenilor get-beget au plecat in strainatate. Bucurestiul apartine celor care se pot adapta rapid la badaranie, mojicie, lipsa de scrupule. Desigur, sunt si zone frumoase si cladiri interesante , dar este suficient? Nu cumva omul sfinteste locul? :ermm:

      1. Ba tocmai că omul sfinţeşte locul. Bădărănia este importată. Capitala atrage ca un magnet şi lumea proastă din provincie. Cât timp am lucrat în Craiova, eram privit cu un soi de respect şi încredere. Mi se dădea credit din start. Eram inteligent fiindcă, vezi bine, veneam din Bucureşti. Nimeni nu-şi punea problema că trebuie să şi demonstrez asta. Pe când în Bucureşti eram privit cu neîncredere. Eu eram acelaşi om, în ambele oraşe. Oamenii erau alţii. Actualmente, Bucureştiul e foarte eterogen. Gâneşte-te la faptul că o mulţime de oameni din comunele apropiate lucrează în Bucureşti, îşi fac cumpărăturile aici, tocesc străzile astea. Te izbeşti de ei oriunde te-ai duce. N-am nimic cu nimeni, dar vine multă lume proastă în Bucureşti. Însă să ştii că neamul prost se comportă la fel oriunde ar fi. Şi când vezi pe cineva comportându-se ca un neam prost ce este, e normal să-ţi spui că bucureştenii nu sunt manieraţi. Dar dacă te uiţi în buletinul lor, constaţi că cei mai mulţi nu sunt de aici. Nu judec pe nimeni, constat.

        1. Corecta observatie, de asta am si spus ca nu mai simt ca apartin Bucurestiului. Acum predomina alti oameni, la facultate din 50 de studenti 5 eram din Bucuresti, la munca daca suntem 2-3 mare minune. Ma bucur ca ai facut publica constatarea ta. :wink:

  5. Desi m-am nascut in Bucuresti, niciodata nu mi-a placut orasul. Si cred ca nici cu toti banii din lume nu mi-ar placea. Intotdeauna mi-am dorit sa plec, sa scap de el, sa ma mut intr-un oras mai micut, mai cochet, mai linistit, dar circumstantele, jobul, familia m-au impiedicat. Pana am ajuns in Tours :lol:
    Trebuie sa iti dau dreptate Nice, in Bucuresti functioneaza legea junglei. E pacat, ca uite, din fotografiile tale nu arata rau. Am observat ca s-au restaurat destul de multe zone.
    Seara placuta iti doresc si o saptamana frumoasa!

    1. Pai ce era de placut anyway? :biggrin: :lol: :unsure:
      Larisa, nu m-a lasat sufletul sa postez si lucrurile mai putin frumoase si aspectuase ale orasului. Avem poze cu gropi, moloz, macarale. Dar prefer ca blogul sa nu contina astfel de imagini. Asa am procedat intotdeauna, esteticul a fost la loc de cinste aici.
      Dar tu ai dreptate, s-au renovat multe cladiri istorice, pe alocuri avem cu ce ne mandri. :lol: Ce facem insa cu manierele, cu educatia populatiei?
      Sa inteleg ca acum Tours-ul este orasul pe care il iubesti? :biggrin: :happy: :ermm:

      1. Eh, ma multumesc cu Tours pentru moment :biggrin: . Nu-i rau, e micut, linistit, oamenii sunt ceva mai civilizati decat in Bucuresti, e curat. Sunt si aici cartiere rau famate, dar per ansamblu e mai bine.

  6. Nice, să știi că Bucureștiul mi-a creat o primă impresie tare sumbră, atunci când l-am vizitat. Cu siguranță zona Gării nu-i excelentă și nici subteranul nu excelează… Mă simțeam agresată și psihic, dar și fizic – așa cum spuneai și tu: îmbrânciri, coate, aglomerație. Oameni supărați sau nervoși…

    Însă i-am descoperit și un oarecare farmec. Mi-a plăcut Herăstrăul și m-am simțit excelent la Muzeul Satului. Mai erau niște străduțe în apropierea locului nostru de cazare care îmi dădeau o senzație plăcută.
    Aș zice că fiecare loc e cu bune și rele. Balanța înclină într-o parte sau alta, în funție de om, de moment, de nevoi.

    M-am conectat rapid și frumos cu Sighișoara, deși am văzut doar o mică parte a orășelului. În Târgu-Mureș m-am simțit iar bine. Iar Clujul mi-e drag, încă îl descopăr și îi aflu poveștile. Uneori îl simt și pe el greoi și aproape sufocant. Atunci îi iau dealurile în primire, îl admir de la înălțime și revin în mijlocul lui cu forțe proaspete :smile:

    1. Iulia, ai indicat doua locuri dragi mie, si eu ador Herastraul ca sa nu mai spun de Muzeul Satului. :wub: Sunt locuri frumoase si in Bucuresti, nu asta era problema… :lol: :biggrin: :cwy: :sick:
      In Sighisoara si Cluj as vrea sa ajung si eu…ca toata lumea vorbeste de ele. :biggrin:
      Din pacate nu putem sta toata ziua pe dealuri sau in parcuri. :cwy: :dizzy:

  7. Eu am fost cred ca de vreo doua ori in Bucuresti si intr-adevar, si eu am sentimente puternice pentru el: il urasc. Nu doar ca e aglomerat, insa mi se pare dificil. Eu poate am si stat intr-o zona destul de uratica a orasului si cred ca si asta m-a influentat sa-l vad dintr-o perspectiva mai putin placuta, insa in general intreaga mea experienta a fost una neprieteoasa: in taxi-uri mi-era groaza sa vorbesc prea mult sa nu isi dea seama ca-s ardeleanca, ba de multi ori negociam cu taxi-urile inainte sa intru, sa fiu sigura ca o sa am cu ce plati. Cum eu venisem pentru targurile de carte imi petreceam cam toata ziua la romexpo, deci implicit acolo imi luam si masa. A rezultat intr-o toxiinfectie alimentara. Ca sa fiu la o anumita ora la aeroport a trebuit sa pornesc cu vreo 3 ore mai devreme, pentru ca Bucurestiul e super mare si singurul autobuz care circula in partea aia venea rar. Si de altfel, e singurul oras din Europa in care n-am reusit sa ma descurc singura, in toate celelalte, chiar daca nu stiam limba, nu m-am pierdut nici o secunda.

    Un alt oras pe care-l urasc e Iasi, acolo am vazut oameni mai nepoliticosi decat in Bucuresti. Pe mine doar in Iasi m-a imbrancit cineva pe strada, in Bucuresti din fericire nu (desi in Bucuresti am fost martora la un scandal in Penny market de am crezut ca se iau la bataie).

    In schimb, am cunoscut multe orase de care m-am indragostit: Brasov, Sighisoara, Targu Mures si apoi bineinteles cele din strainatate, in special as zice Lisabona si Dublin, alea-s orase atat de minunate ca m-as putea vedea locuind in ele. Normal, Clujul ocupa un loc special pentru mine, dar aici am putea spune ca sunt subiectiva :whistle:

    1. Vai, Anda, ce de peripetii ai trait tu in Bucuresti. :dizzy: :ermm: Pot lesene intelege de ce il detesti. Gandeste-te ca eu am de a face cu acesti oameni zi de zi. Zici ca in Iasi e si mai rau? Se poate mai rau de atat? :shocked: :wassat: :angry:

      De Lisabona m-am indragostit si eu de la tv, asa ca te aprob, e un oras fantastic. De Dublin nu stiu ce sa zic…abia astept sa-l vizitez.
      Si in Cluj as vrea sa ajung ca prea il lauda toata lumea. :biggrin:

  8. Hi Nice! :kissing:
    Eu iubesc Bucurestiul, dar cel vechi pe care eu l-am lasat in urma……. :sad:
    Din Ro mai iubesc Baia-Mare si Clujul. Sa-ti spun si ce orase iubesc in alara Romaniei? Da?
    ok, dupa meci! :biggrin:

    1. Minnie, pe cel vechi il iubesc si eu. Din pacate nu a mai ramas prea mult din el… :cwy:
      Hopa, Baia Mare, asta e o noutate, nu am mai auzit pe nimeni laudand acest oras. Clujul e in topul preferintelor romanilor insa, asa ca ma asteptam. :biggrin:
      Cred ca cele olandeze? :biggrin: :lol: :ermm: :unsure:

      1. Nu toate orasele olandeze imi plac, unele sunt asa…. austere?!
        Am sa ma gandesc si voi scrie maine ce imi place mai mult de aici!
        Sighetul Marmatiei toata zona de sus o iubesc……. acolo respiri aer curat si in orase! ♥

  9. Bucureştiul este un oraş superb, păcat că e condus de cine e condus. Normal că este un etern şantier, iar “borduriadele” sunt la ordinea zilei, pt a se spăla bani cu ele. Dar asta este exclusiv vina noastră, a bucureştenilor, pt că nu votăm cu cine trebuie când trebuie şi nu ieşim în stradă atunci când se fac măgării. :angry:
    Oraşele mele preferate (după Bucureşti) sunt Sibiul, Braşovul, Sighişoara şi Mediaş.
    Anul acesta voi avea ocazia să dau o tură prin Europa Centrală (Budapesta, Viena şi Praga, printre altele), aşa că voi avea termen de comparaţie între cele mai bune oraşe turistice de la noi (Sibiu, Sighişoara şi Braşov) şi unele din elita turistică europeană. :cool:

    1. Oho, ce te invidiez, eu nu am ajuns decat in Budapesta si am fost fascinata de ce am vazut. Breathtaking! Si am inteles ca Viena e si mai si. Ca sa nu mai spun de Praga caracterizata drept cel mai frumos oras european.
      Sa ne aduci multe poze pe blog! Si un jurnal de calatorie. :w00t: :cool: :cheerful:

  10. Cu ceva vreme în urmă am avut un moment “Bucureştiul de altădată” cînd am descărcat de pe iutub (cred, dar parcă şi din altă parte) o grămadă de filmuleţe şi fotografii dintr-un Bucureşti de demult. Am văzut acolo o aglomeraţie în zi de promenadă care nu cred să poată fi detronată de cea din zilele noastre şi totuşi mişcarea masei de oameni era civilizată, ordonată, fără ca vreun agent de ordine să contribuie la asta. Atunci, privind acele filmuleţe, mi-a fost drag de Bucureşti, de cel de atunci.

    Pe parcursul copilăriei am fost de multe ori prin Bucureşti cu maică-mea, în interes de serviciu şi uneori, rareori, la cumpărături, atunci cînd anumite mărfuri începuseră să se găsească mai greu sau deloc în “provincie”. Bucureştenii gîndeau – pe undeva adevărat: “au venit ţăranii să ne golească magazinele!” Dar nu era vina noastră că noi cei dinafară ne pierdusem dreptul de a exista. În fine, asta a fost. Ce voiam să spun e că în timpul vizitelor destul de scurte şi deloc cuprinzătoare, oraşul mi s-a părut înăbuşitor, înghesuit şi totuşi prin anumite locuri cu un farmec aparte rămas din vremurile de odinioară.

    Nu mai ştiu cît a trecut de la ultima mea vizită acolo. Ştiu că promisesem cuiva că vin în primăvara-vara asta dar dacă nu se întîmplă vreo minune mare – în sensul să primesc vreo moştenire sau să dispară banul ca mijloc de restricţie – promisiunea mea va rămîne neîndeplinită. Ba, dacă nu mă înşel, ultima oară am urcat în trenul spre Bucureşti cînd m-am întîlnit cu Mihaela, care venea cu gaşca de la munte – să fie vreo şase ani de atunci, cred; oricum, nu eram încă la casă, deci sigur mai mult de cinci ani. Însă nu am mers mai departe de gară – am coborît în Basarab – fiindcă era deja tîrziu, aşa că am aşteptat acolo următorul tren. Aşadar nu pot spune nimic despre Bucureştiul de acum şi ar fi incorect să speculez.

    Nu ştiu dacă poţi iubi sau urî un oraş fără să fie implicaţi şi oamenii ce-l locuiesc şi mai ales perioada de timp la care te raportezi, avînd în vedere schimbările permanente. Personal nu mi-am analizat niciodată sentimentele faţă de Bucureşti, dar dacă aş face-o ar fi probabil undeva la medie, deşi tu eşti atît de convinsă că nu se poate – ei bine, deşi eu sînt în multe privinţe extremist, îmi rezerv uneori dreptul de a merge pe muche. :smile:

    Nu cred că trebuie să repet faptul că mă leagă o puternică nostalgie de Brăila, unde am avut ocazia să locuiesc şi să lucrez timp de aproape un an de zile, în ’90-’91. Dar sînt conştient că Brăila de acum ar putea fi – şi din cîteva fotografii şi filmuleţe chiar este – destul de diferită de cea de atunci. Probabil şi oamenii sînt diferiţi, căci asta vine cu vremurile.

    În rest nu am mai avut decît foarte puţine ieşiri, cu mult timp în urmă: vacanţe la Mamaia/Constanţa în copilărie, o excursie cu şcoala la Tîrgovişte, stagiul militar la Bacău, o trecere fugară prin Focşani la rudele “fostei”, o alta prin Suceava nu mai ştiu cu ce ocazie, cîte o vacanţă prin Tuşnad, Lacu Roşu, o fugă prin Sinaia ori Predeal… Cam atît. N-am trecut graniţele ţării fizic şi nici nu mă bate gîndul, chiar de-aş avea posibilităţile necesare.

    Cred că am comentat mai mult decît articolul în sine. Scuze, subiectul e ofertant şi m-a luat valul amintirilor deşi alţii ar avea probabil mult mai mult de spus. :blush:

    1. Neata, Dragos, da, e un subiect ofertant, eu cred ca e imposibil ca sa nu-ti fi intrat nici macar un oras la suflet si sa nu vrei sa povestesti lumii intregi despre el. Cum am facut eu cu Dubrovnik-ul cu alta ocazie de ex. :lol: :biggrin:
      Imi aduc aminte ca ai mai adus vorba de Braila si altadata si spuneai atunci ca ti-a placut foarte mult datorita caldurii umane cu care te-a intampinat orasul de pe Dunare. Nu am inteles de ce nu ti-ai dori sa pasesti peste granita in conditiile unui buget generos. Ai vrea sa calatoresti doar in Romania? Sau nu te mai atrage ideea de in sine, ideea de a evada, de a descoperi locuri si oameni noi. Fizic, evident.
      Cat despre Bucuresti da, e bine ca nu l-am mai vizitat recent si era perfect daca ramaneai cu imaginea idilica despre capitala inceputului de secol 20. Fauna pestrita din Bucuresti strica tot! :sick: :angry:

      1. ‘neaţa de prînz! :smile:
        Îmi aduc aminte de poveştile tale de iubire vizavi de Dubrovnik. :biggrin: Pentru cineva care călătoreşte destul de des şi în diverse locuri – din ţară ori din lume – cred că e inevitabil să se oprească la un moment dat cu inima într-un loc anume şi asta pur şi simplu fiindcă are etaloane de comparaţie. Şi, bineînţeles, ceva anume – un amănunt sau ceva măreţ – declanşează acea ‘iubire la prima vedere’. :wub:

        Unul ca mine, care abia a dat cu ochii de cîteva localităţi din ţară pentru scurt timp, poate că nu are ocazia să prindă drag de un loc anume. Ca să devină un sentiment profund şi nu doar ‘un flirt’, ar trebui să locuiască acolo o perioadă, să-l descopere în totalitate, să facă schimb de experienţă. :wink:

        De ce n-aş ieşi din ţară? Fiindcă modelul meu de lume nu se potriveşte deloc cu realitatea, iar eu n-am frînă la gură. :blush: Probabil m-aş certa cu un vameş sau vreun alt robot prost din oarece parte a lumii, pentru care omenia e un concept depăşit şi tot ce contează e respectarea ordinelor, a legii etc. Am citit despre diverse asemenea incidente între turişti români şi ‘oficiali’ din alte state, aşa că prefer să rămîn la mine acasă. Nu mă îndoaie deloc curiozitatea de a vizita clădiri vechi şi mucegăite unde se spune că odinioară s-a petrecut ceva :blink: , cît despre Oameni – cu literă mare – mi-ar trebui probabil prea mulţi ani pînă să găsesc unul prin ţările alea “civilizate”. :sad:

        Prin ţară m-aş plimba, de-aş putea. În primul rînd în Ardeal, aş vrea să văd ceea ce a tot fost lăudat ani de-a rîndul, chiar şi înainte de… Aş vrea să văd şi eu Baia-Mare a Loredanei, oraşul unde te poţi plimba lejer pe bicicletă chiar şi la două noaptea şi ale cărui împrejurimi par ideale pentru petrecerea weekend-ului, aş vrea să văd Timişoara, Clujul, Braşovul şi – dincolo de ele – orice locuri care păstrează o atmosferă plăcută, intimă, unde modernismul nu a distrus apropierea omului de natură.

        Gata, că iar mă întind la vorbă! :biggrin:

        1. Dragos, pai tu esti un patriot convins. :w00t: :devil: :silly: Acum m-am lamurit eu. :lol:
          Sa stii ca si mie imi e greu sa-mi tin lacat la gura mereu. :dizzy: :blush: :angel: :devil:
          Dar vad ca ai pus ceva locuri pe lista de vizitat. Si orase de seama, nu asa… Uite ca prin Ardeal nu am ajuns nici eu sau am fost asa in trecere(prin facultate).
          Regret ca nu aveam atunci mintea de acum. Si nici aparatul foto de acum. :lol:

          1. Cred că într-o anumită măsură şi în anumite privinţe, chiar sînt un patriot. Din păcate nu unul 100%, fiindcă avem şi noi tarele noastre şi continuăm să importăm altele cu o frenezie ceva de speriat. Probabil vom ajunge relativ curînd la acelaşi nivel de “perfecţiune umană” ca şi ceilalţi umanoizi dinafară. Pînă atunci însă, cu toate defectele noastre, prefer românii vesticilor.

            Într-o vreme m-aş fi axat un pic pe ţările asiatice, dar şi acolo a ajuns taifunul schimbărilor – vezi recenta lovitură de stat din Thailanda – şi sînt multe, multe altele blocate de media. Aş fi vrut să pot vizita şi Thailanda odată cu Japonia, Singapore, Indonezia şi poate chiar India. Dar asta într-un cu totul alt context socio-politico-economic care nu cred că poate fi obţinut vreodată altfel decît în filmele Sci-Fi.

            De fapt, Sci-Fi e şi ideea că voi ajunge vreodată în Ardeal. :biggrin: Oraşele menţionate de mine sînt evident din categoria ‘pomul lăudat’, numai că încerc o abordare puţin diferită: dacă îşi merită cu adevărat renumele, imposibil să nu găsesc eu un sac pe acolo; altfel ce rost ar avea să car unul după mine degeaba!? :devil: O, de-aş avea şi eu mintea de acum şi posibilităţile aferente… da’ stai! mintea de acum, adică aia care uită totul după cinci minute?! Naaah, la ce bun? Aş rămîne doar cu pozele, ciuntite amintiri ale clipelor frumoase uitate. :blush: :sad:

            Nu ştiu în ce condiţii bagi tu cheiţa în lăcăţel să-l descui, că aici ai fost atît de cuminte de fiecare dată încît am ajuns să mă gîndesc la o propunere de canonizare pentru Sfînta Nice! :lol:

            1. Neata, Dragos, cred ca multi barbati gandesc asa ca tine. Mai ales prin blogosfera. Dar nu numai. Nu stiu ce aveti toti cu vesticii. :biggrin: :ermm: :tongue: :wassat:
              Nu sunt si nici nu as vrea sa fiu :angel: . Sunt doar o femeie care iubeste cu pasiune:viata, fotografia, scrisul etc. Nu neaparat in ordinea asta. :lol: :silly:

              1. Sînt un gentleman, aşa că nu răscolesc prin eteceul tău. :whistle: E minunat cînd îţi poţi păstra vie pasiunea în orice privinţă. Aş vrea să fiu ca tine, mărturisesc, dar soarta n-a vrut să-mi dea o zodie bună. Acu’ trebuie s-o scald mergînd toată viaţa de-a-ndoaselea precum Racul… :ermm:

                Dacă nu sînt singurul cu gîndirea respectivă înseamnă că mai sînt şanse să nu fiu complet altfel decît restul lumii, nu? Şi uite, ca să-ţi ofer un mic exemplu de ce am eu o părere atît de “bună” despre “civilizaţii vestului”, citeşte ultimele articole ale lui Scorpio, cele de cînd a plecat în Germania să le îngrijească bătrînii şi vezi cum se comportă “autohtonii” faţă de bătrînii lor şi faţă de ea. :sad:

  11. orice oras vizitat, are si parti care imi raman dragi, dar si parti care ma intristeaza…
    in bucuresti imi place f mult muzeul satului… mai ales toamna…
    sunt si cateva cladiri care am incanta… una ai surprinso tu in poze… spitalul brabcovenesc… arata minunat… mai ales dupa renovare…
    ma sperie felul cum se sofeaza in bucuresti… iar cainii periculos de vagabonzi, prezenti peste tot, ma face sa ma simt undeva la tara…
    in bucuresti am impresia ca la tot pasul cineva doreste sa profite de pe urma mea…
    giurgiu… orasul adolescentei mele… imi este drag cu plimbarile pe strada garii… in parcul alei, mai ales in perioada corcodusilor rosii… (in alta prte nici nu am vazut asa ceva…) in timp ce turnul ceasornicului ma poarta cu gandul in istori si mai ales la perioda turceasca…
    ador insa plimbarile in orasul meu de adoptie… si desi este imens, parca nu simt aglomeratia ca in bucuresti sau paris… asa ca… aleg sa raman in continuare aici…

    1. Ovi, eram sigura ca NY-ul este orasul tau de suflet. :cheerful: :happy: Cine iti citeste blogul se prinde imediat de asta. E super sa-ti ador orasul in care traiesti, sa te simti bine acolo si sa nu doresti sa-l parasesti. Sa te plimbi relaxat si fara nicio teama chiar si in cea mai mare aglomeratie posibila. :biggrin: :cool:

  12. Hola!

    Dragă Nice, eu zic că Bucureştii sunt un oraş viu :cheerful: Are de toate, ţi-i indiferent, iubeşti obiceiuri ale lui, îi înţelegi istoria şi ajungi să pricepi şi obiceiurile lui mai puţin plăcute. Sunt oameni care iubesc agitaţia pentru ca doar pe ea au cunoscut-o şi le e parte componentă. Mie îmi plac Bucureştii pentru oportunităţile culturale şi istorice pentru care mi le oferă. Însă, îmi pace oraşul mult mai mult pentru că am prieteni foarte dragi care locuiesc în el. Eu după asta judect aşezările :smile: Frumoase poze; îmi plac :cool:

    1. Buna, Marin, un comment foarte tonic, pozitiv, se pare ca iti place sa vezi partea plina a paharului. :cheerful: :cool: Desigur, sunt multe evenimente interesante in Bucuresti, chef sa participi sa ai. :dizzy: Si timp liber, evident. Aici ai sansa sa te culturalizezi masiv. :lol: :silly:
      E un oras prea viu din punctul meu de vedere. Cred ca sunt la varsta cand incep sa prefer linistea.
      Desi nu stiu daca este o varsta pentru asta pentru ca imi marturisea mai devreme un pusti cum ca el ar vrea sa locuiasca in Alaska pentru ca e o “tara” cu putini oameni. :lol: Sunt simpatici astia mici. :w00t:
      Si acum intrebarea de 100 de puncte, ti-ar placea sa locuiesti intr-un oras precum Bucurestiul? :ermm: Ca punctul de vedere al turistului ocazional l-am inteles. :lol:

  13. Eu nici nu-l iubesc, nici nu-l urasc fiindca nu il cunosc. Am trecut prin el de cateva ori cat sa imi fac o parere, sa am idee despre ce e vorba dar trebuie sa revin. Ma tot pregatesc dar inca nu am ajuns daca ar fi mai aproape clar “ne-am vedea mai des.”

    Oamenii din Bucuresti sunt adaptati stilului de viata de acolo, am interactionat cu multi oameni educati si frumosi ai bucurestiului e drept ca am cunoscut si oameni fara scrupule, nesimtiti, “smecherasi” de Bucuresti.

    Mi-ar placea ca Bucurestiul sa se ridice, treptat si frumos, sa ne putem mandri cu el in lume! Sa se termine cu santierele amintite de tine si sa vedem un rezultat spectaculos, demn de o capitala!

    1. Te astept in Bucuresti vara asta, Alice, stiu ca ne tot “amenintai” pe blog ca vii. :biggrin: :happy: Intre timp ai ajuns pe alte meleaguri… :wub:
      Nu stiu ce sa zic, slabe sperante ca lucrarile astea sa inceteze. Cand sa spui ca e gata, cand ii vezi ca isi strang masinile si uneltele, ii vezi a doua zi aterizand in alta parte a aceleasi intersectii. Cu forte proaspete. Si tot asa. :wink:

  14. Salutare, draga mea. Din pacate, vin generatii de copii, de oameni care nu mai au niciun respect fata de nimeni si nimic. Sa stii ca eu am fost foarte impresionata de Timisoara,mi s-a parut o alta lume, multa civilizatie si bun simt.La fel si cand am fost in Cluj. Peste hotare, nu prea am fost prin multe locuri, dar am ajuns in Belgrad,si pot spune ca sarbii sunt muuuult mai civilizati decat noi, contrar a ceea ce se spune. Eu traiesc intr-un oras mic, si sunt scarbita de mentalitatea de la tara, in care fiecare e interesat de ce face celalalt, plus ca a devenit si foarte aglomerat orasul cu multe masini. Nu mi-as dori sa stau in Bucuresti, ma ingrozeste traficul si haosul. Toate cele bune! :happy:

    1. Neata, draga Fairy, daca si la tine in oras e aglomeratie de nesuportat eu ce sa mai zic? :lol: :biggrin:
      Sincera sa fiu nu-mi place nici mie mentalitatea de la tara unde fiecare e interesat mai mult de ce face celalalt decat de ce face el. Intr-un oras mare esti mai ferita de asemenea metehne. Dar mna, asta e specificul pe aici, prin sudul Romaniei.
      Si eu am vizitat Belgradul si chiar mi-a placut. E tare frumusel. :wub:

  15. Pot spune cu certitudine că iubesc Iașul, Brașovul, Sibiul, Parisul, Roma, Verona….Dar nu pot fi atât de convinsă că urăsc cu patos vreun oraș. Mai degrabă nutresc ceva sentimente contradictorii pentru Londra, de exemplu. Nu știu dacă iubesc sau nu-mi place orasul ăsta :D

      1. Da, așa e, mi se pare un oraș prea aglomerat…și scump :D
        Și nici vremea din Anglia nu prea mă încântă.
        Dar cu toate astea, orașul Londra are farmecul lui și nu-i poți rămâne indiferent, oricâte defecte i-ai găsi :D

        1. Ah, da, uitasem de vremea ploioasa…asta e un mare minus al lui, o perioada e ok, dar la nesfarsit nu. Eu chiar am scris un articol despre Londra: “Love at first sight”. :biggrin:

  16. Imi place Bucuresti pentru locurile lui faine, pentru arhitectura, dar imi displace aglomeratia si lipsa de bun simt ca din orice oras populat. Un oras care in mare nu-mi place e Braila, si nu are legatura cu disputele dintre Galati si Braila. Mi-a placut viata din Milano, dar cladirile, orasul mi s-a parut putin anost, din Romania, oriunde gasesc ceva frumos, care sa ma destinda si sa-mi creeze amintiri placute.

  17. Nu cunosc foarte bine Bucurestiul, am fost de cateva ori, dar am stat putin si am avut treaba ori prin magazine, ori la vreo conferinta, deci n-am vizitat orasul. Parerea mea este ca e un oras obositor. Ma oboseste aglomeratia, agitatia. Nu-s mare fan al agitatiei, prefer o atmosfera calma si linistita. Dar asta nu inseamna ca nu este un oras frumos sau ca daca ar fi cazul, nu m-as muta acolo.

    Sentimente de dragoste nutresc pentru multe orase, atat cel natal, cat si cele in care mi-am petrecut cele mai frumoase vacante. De ura..nu. Adica ori imi place un oras, ori nu-mi place. Nu si una si alta.

    1. Pai da, ori sa-l iubesti ori sa-l detesti, sper ca nu s-a inteles ca amandoua in acelasi timp. :biggrin: Desi nu e imposibil, nu m-am gandit atat de profund. :lol: :tongue: :silly:
      Oh, da, e al naibii de obositor Bucurestiul, l-ai perceput exact, cand esti tanar mai e cum mai e, dar dupa o varsta… :angry:

  18. Cred ca singura data cand am ajuns si eu pe acolo, am dat numai peste ce era urat si rau. Numai cenusiu, aglomeratie, roboti pe strada (oare oamenii erau in casa?!), mitocaneala, prostie si multe altele care nu merita mentionate. Si, totusi, sunt multe altele care il fac frumos: fotografiile tale, ale acelui Bucuresti pe placul meu, concertele, teatrul, festivalurile.

    Eu locuiesc in Iasi, si de cativa ani buni e un santier continuu. Mai mult, se mai taie si teii mult-iubiti. Se construiesc cladiri de birouri si parcari, dar parcuri pentru fiecare cartier nu prea gasesti. Ceva mic si din nou, aglomerat. Noroc cu Gradina Botanica, dar si acolo ajung atat de rar incat e aproape nul (aproape). Cred ca orice oras are partile lui bune si rele. Mai important ar fi sa le transformam pe cele rele in bune, cu totii. Dar, pentru asa ceva, ar trebui sa existe respect, intelegere si dorinta de a face ceva bun. Greu!

    1. Alexandra, pai in Bucuresti domina uratul. Frumosul e bine ascuns, asa ca ai observat evidenta.
      Ce aiurea ca se taie teii in Iasi, par asa un simbol al orasului. Eu iubesc luna iunie datorita parfumului lor inegalabil. Doamne, daca ar fi tot anul iunie as fi cea mai fericita persoana din lume. Trebuie sa scriu despre asta un articol. :biggrin:

      Hm, am gasit orase, prin peregrinarile mele, care nu prea aveau si parti urate. Dimpotriva, numai aspecte frumoase, numai lucruri elogioase(si aici ma refer si la oameni). Uite de ex Brugesul. Ma indoiesc ca gasesti ceva urat acolo. Sau Trogirul, o bijuterie arhitectonica, un oras muzeu superb. :wub:

  19. fiecare oras are frumusetea lui dar si uratenia, echilibrul trebuie mentinut.
    eu iubesc Clujul cu toate imperfectiunile lui :)
    ce particica din Bucuresti iubesti?

      1. Dragos, de cand nu ai mai fost in Herastrau? :dizzy: Sa stii ca eu nu am vazut pizzeriile. In schimb am remarca ca pe zi ce trece se face mai frumos. Ultima data, prin aprilie, era o minunatie de parc. Multe flori plantate, curatenie impecabila, liniste, foarte ofertant ca si activitati in aer liber. Ca sa nu mai spun de Gradina Japoneza… :cool: :wub:

    1. Clujul are si imperfectiuni? :wassat: :lol: Cat despre echilibrul dintre urat si frumos, uite ce i-am raspuns mai sus Alexandrei. Sunt si orase frumoase in totalitate. Inclusiv oamenii din ele, ca uneori ei sunt cei mai importanti. :biggrin:
      Imi place arhitectura din Centrul Istoric si imi place mult la Gradina Botanica si in Parcul Herastrau. Si, poate cel mai mult iubesc Muzeul Satului, o oaza de liniste si verdeata. :wub: :w00t: :cool:

  20. Am nimerit acest blog la intamplare… imi plac pozele de mai sus cu Bucurestiul – unele cladiri arata chiar in stare buna. Stiu foarte putin despre viata si oamenii din Bucuresti, eram copil cand am vizitat ultima data. Insa presupun ca, asa cum se intampla in multe capitale, lipseste linistea, calmul si bunele maniere care de regula sunt intalnite in orasele provinciale.

    Eu cred ca, printer altele, marimea si aglomeratia unui oras (in raport cu lipsa de infrastructura adecvata) constitue un motiv primar. Oamenii sunt mereu grabiti, stresati de aglomeratie si lipsa de timp; au de strabatut zilnic distante intraurbane care sunt mai lungi decat in orase mai mici si acest lucru da nastere la oboseala, ingrijorare si nervi, mai ales pentru cei nefamiliarizati cu orasul. In aceste conditii comportamentul devine tot mai mult instinctiv si mai putin rational. In acest fel imbranceala si coliziunile devin rutina iar bunele maniere pot fi suspendate involuntar, chiar si atunci cand cineva dealtfel dispune de ele.

    Desigur ca sunt multi alti factori care influenteaza comportamentul bucurestenilor de care spuneti, dar aici m-am limitat la o parere strict geo-urbana.

Dă-i un răspuns lui Marin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *