Ce va doriti de la iepuras?

Primavara nu e doar anotimpul trezirii naturii la viata, ci si al regenerarii sufletului si trupului, al renasterii. Acum, dorinta de schimbare, de frumos, de libertate si armonie e parca mai pregnanta, mai vie, mai ardenta ca niciodata. Primavara, mai mult ca oricand, simtim nevoia de curatenie interioara si exterioara, de primenire, de a pulsa in ritmul energicului anotimp, de a fi in deplina concordanta cu puritatea si gingasia naturii. Pe scurt, primavara este anotimpul dietelor.

In jurul meu, la job, prin metrou, pe bloguri, in familie, topicul la moda este sanatatea. Toata lumea discuta acum  despre produse bio, despre alimentele periculoase, pline de substante radioactive sau E-uri, despre  mancarea tip fast-food, despre otrava numita pangasius, despre cum poti slabi mai repede, despre necesitatea unui stil de viata echilibrat. Despre numeroasele tentatii si incapacitatea noastra de a le rezista.

Evident ca nu puteam sa fiu eu Continuă să citești Ce va doriti de la iepuras?

Share

O specie pe cale de disparitie

Intotdeauna am fost puternic atrasa de barbatii deosebiti, de barbatii altfel. :wub: De aceia care adopta o atitudine diferita  de cea a majoritatii, de cei care ies in evidenta printr-un comportament neobisnuit. Intr-o lume a minciunii si ipocriziei ii admir pe cei care raman sinceri si corecti, intr-o lume a tentatiilor, pe cei care reusesc sa-si pastreze verticalitatea, integritatea morala, demnitatea.  Intr-o lume atat de materialista, agresiva si lipsita de sensibilitate, imi atrag atentia barbatii care vin cu ceva nou, si nu ma refer la inteligenta sau umor, ci la maniere. La stiinta de a se purta frumos in prezenta unei femei. Secolul vitezei a ucis romantismul, iar galanteria, delicatetea si amabilitatea au fost si ele inlocuite cu badarania, vulgaritatea, lipsa de respect si bun simt. Desi, uneori ma indoiesc ca barbatul roman a avut in sange sau si-a cultivat astfel de calitati. El are doar pretentii exagerate si un orgoliu nemasurat. :alien:

De aceea, zilele trecute, o intamplare petrecuta in bloc la mine, in lift mai precis, a avut darul de a ma bulversa oarecum, de a ma surprinde in mod placut. Am parasit apartamentul cu intentia clara de a ma indrepta spre cel mai apropiat hypermarket, pentru mici cumparaturi si m-am postat linistita in fata ascensorului asteptand ca acesta sa soseasca. Si nu a intarziat sa apara, doar ca, spre marea mea mirare, usa s-a deschis si am fost poftita sa intru de catre Continuă să citești O specie pe cale de disparitie

Share

Familia, celula de baza a societatii

O noua leapsa primita de la Lilly.

1. In ultimul timp se vorbeste tot mai mult despre casatorie.

Ce inseamna pentru dumneavoastra casatoria? Dar familia?

Oricine trebuie sa aiba acest drept de casatorie?

“Celula de baza a societatii”. Si totul e bine atâta timp cât casatoria nu devine chiar o celula in sine…

Nu, nu oricine. Handicapatii mintali dovediti (deci inclusiv pesedistii) n-ar trebui sa aiba dreptul la casatorie. :getlost:

2. Dumneavoastra considerati ca divortul este  util in anumite situatii?

Care sunt elementele care duc catre un divort?

Ce elemente ar putea fi clarificate neimplicand divortul?

Da, in cazuri extreme divortul e util. Elementul principal al unui divort, din punctul meu de vedere, este Continuă să citești Familia, celula de baza a societatii

Share

Sushi, pizza sau paella?

Later edit: in partea stanga sus am creat un nou poll. Va invit sa va votati mancarea favorita.

Imaginati-va ca sunteti pe o insula pustie, dar un tip special de insula pustie. Vi se permite sa optati pentru bucataria unei singure tari, si doar din preparatele sale traditionale aveti voie sa mancati toata viata. Asadar, care sa fie? Franceza? Chinezeasca? Spaniola? Ungureasca? Sau poate mexicana…

Dar bucataria italiana? Cred ca multi am putea trai doar cu mancare italiana pentru tot restul vietii si sa fim fericiti pana la adanci batraneti. Argumente: mancarea este sanatoasa, ingredientele – carne, peste, fructe, legume- sunt proaspete, calitatea – foarte buna. Se caracterizeaza printr-o mare varietate regionala si locala(regiunea Emilia-Romagna este cunoscuta pentru lasagna, tortellini, mortadella, prosciutto si parmezan, Napoli a creat pizza si mozzarella, Calabria se remarca prin utilizarea ardeiului iute si prin prepararea sortimentelor specifice de mezeluri). Principala materie prima – pastele– se poate prepara in nenumarate feluri. Mancarea gatita cel mai rapid Continuă să citești Sushi, pizza sau paella?

Share

Aniversare summerday

Am observat ca se practica in blogosfera sarbatorirea articolului cu numarul 300. Ce-o avea cifra asta special, nu m-am dumirit inca, dar cum nu as vrea sa fiu tocmai eu exceptia de la regula, m-am gandit ca e frumos sa-i dedic un material festiv. Din pacate este o aniversare trista, cea de-a 300-a postare coincide cu un moment mai putin fast pentru autoarea sa, care traieste o primavara amara, o primavara ce i-a furat iubirea, zambetul si pofta de viata. O primavara ce i-a adus iarna in suflet, dorul chinuitor, tristetea eterna si mii de lacrimi arzatoare. Si cat a asteptat primavara asta… Si-o dorea nespus, mai mult ca orice altceva. A visat la ea intreaga toamna si iarna, in ea si-a depozitat toate visele si dorintele secrete. Desi e pe cer aproape zilnic, soarele ii refuza zambetul sau strengar, razele lui nu o mai alinta ca altadata, nu-i mai simte caldura binefacatoare, iar poezia naturii renascute n-o mai emotioneaza, nu mai trezeste in ea fiorii unui nou inceput. Primavara asta i-a rapit cel mai pretios lucru, cel fara de care viata e doar o povara, o calatorie in pustiu printre dunele deznadejdii, o nefericire cronica, o noapte fara zi, o cafea fara aroma. Primavara asta i-a ucis speranta. Ah, si nici macar nu e o pacaleala de 1 aprilie…e doar cruda realitate.

Dar propun ca macar azi sa facem abstractie de “miracolul” primaverii, asa ca va invit pe toti la Continuă să citești Aniversare summerday

Share

Fobiile Copilariei

Aspiratorul sau bestia urlătoare. Acest electrocasnic mi-a marcat primii ani din viaţă. Nu doresc nimănui să experimenteze trăirile mele din acea perioadă. Când mama sau bunica trezeau bestia, eu paralizam. De frică. Tremuram şi nu ştiam unde să fug pentru a mă ascunde. Părăseam sufrageria, venea după mine în hol, invadam dormitorul, urgia după mine. Salvarea venea întotdeauna din baie, mai precis, din cadă, acolo ştiam că sunt în siguranţă. Într-o bună zi, cred că se întâmpla pe când aveam 7 ani, o idee divină m-a salvat. Ştiam unde doarme hidoşenia, aşa că m-am decis să acţionez, ştiind că este inofensivă când se odihneşte. Trusa de scule a tatei mi-a fost de mare ajutor. Am înşfăcat un ciocan şi m-am îndreptat tiptil spre animal. Ochii îmi dansau de fericire şi buzele formau un rânjet angelic. Actul criminal a fost de scurtă durată, dar intens. Am lovit rapid şi puternic, până când am simţit că am ucis bestia. I-am scos măruntaiele şi le-am ridicat triumfător deasupra capului. M-am dus să mă laud; în loc de felicitări, am fost pedepsit aspru. Nici până azi nu am înţeles de ce.

“Dacă nu eşti cuminte, te dau la Continuă să citești Fobiile Copilariei

Share

Maxima zilei(XVII) Addiction

“Internetul este o supapa de evacuare a frustrarilor ascunse in spatele timiditatii si o buna ocazia de a da frau liber personalitatii noastre reale.” G. Dinica, 15 septembrie 2004

Nu stiu altii cum sunt, dar eu as putea sa stau ore in sir fara sa ma misc, fara sa respir, fara sa beau sau sa mananc, pe blog. Acum patru ani mi-am gasit o activitate care mi se potrivea perfect, care ma fascineaza si captiveaza si azi la cote maxime. Am nevoie de blogging ca de aer pentru ca e singura mea metoda de relaxare totala. Veneam epuizata psihic de la munca, incapabila sa fac ceva prin casa, de multe ori nervoasa, dezamagita, iritata, nu suportam sa mai aud nimic, si cel mai mic zgomot ma deranja, nu simteam nevoia sa vad si sa vorbesc cu nimeni, vroiam sa fiu doar eu cu mine, in sfarsit singura. Si ce te poate deconecta mai bine decat scrisul pe blog? O activitate aproape deloc solicitanta, care presupune doar un usor, dar placut efort intelectual. Odata pasul facut in mirifica lume internauta, in coltisorul meu de paradis, cum imi place sa-mi alint blogosfera, reusesc sa ma calmez si detasez instant de toate problemele din viata de zi cu zi. Pana si lacrimile de dor mi se usuca pe obraz, convulsiile de la job se pierd in negura uitarii, iar dimensiunea microscopica a salariului imi pare dintr-o data irelevanta. Ar fi culmea sa nu accept ca sunt posedata de demonul Continuă să citești Maxima zilei(XVII) Addiction

Share