Patima

Ploua torenţial. Tânărul intră grăbit în restaurantul cochet din centrul oraşului. Fu întâmpinat rapid de un garderobier amabil, care îi preluă îndată paltonul şi pălăria, ambele udate zdravăn de ploaie. Şeful de sală se apropie zâmbitor.

– Bună seara, bine aţi venit!

– Bună seara, am o rezervare pentru două persoane într-un separeu, pe numele Marius Dumitrescu..

– Numai o clipă, vă rog, să verific!

Individul se îndepărtă rapid şi, ajuns lângă un birou, preluă un registru, pe care începu să îl cerceteze cu atenţie. Marius aştepta liniştit în holul restaurantului, scrutând cu privirea întreaga încăpere, oarecum preocupat de faptul că aproape toate mesele erau ocupate şi fundalul sonor era dominat de un zumzet ce i se părea sâcâitor. Tresări uşor când auzi vocea şefului de sală.

– Domnule Dumitrescu, vă rog să mă urmaţi, vă voi conduce spre separeu. Domnişoara întârzie?

– Ah… domnişoara… da, se pare că da… o voi aştepta la masă, zise tânărul, întrebându-se în sinea lui de unde ştia omul acela că el urma să se vadă cu o domnişoară…de ce nu cu o doamnă sau cu un domn?… deh, omul părea experimentat şi multe mai învaţă omul la locul de muncă…

Marius se aşeză liniştit la masă şi fu rapid abordat de către un chelner, care îşi manifestă intenţia de a-i oferi meniul cu băuturi.

– Mulţumesc, dar nu este nevoie! O sticlă de Dom Pérignon, cea mai veche pe care o aveţi aici!

– Prea bine, domnule, spuse chelnerul, afişând o mină uimită, vă recomand Champagne Dom Pérignon 1949 Vintage.

– Fie, merci şi te rog să te grăbeşti!

– Am înţeles, vin imediat!

Chelnerul reapăru după 5 minute, ţinând în mână tava cu o sticlă şi două pahare de cristal.

– Şeful m-a rugat să vă transmit că domnişoara tocmai a sosit, vi se va alătura în foarte scurt timp.

– Ok, mulţumesc încă o dată, pentru tot!

– Cu mare plăcere, domnule!

O văzu pe tânără apropiindu-se, fiind atent la mersul unduit şi lent al acesteia dar, mai ales, la rochia superbă ce îi evidenţia formele generoase şi trupul suplu.

– Bună seara, Ligia!

– Eu aş zice că nu este bună deloc, afară este o vreme oribilă, şoferul a greşit drumul şi… Marius, iartă-mă pentru întârziere! Dar ce s-a întâmplat, de ce ai insistat aşa de mult să ne vedem? M-ai şi speriat la telefon, aveai o voce de parcă… Ia uite, ce avem noi aici?! Wow, Dom Pérignon; Marius, nu ştiu cum faci, dar nu încetezi să mă uimeşti, surâse Ligia. Sărbătorim ceva?

– Propun să cinăm întâi, apoi avem timp destul să vorbim!

Cei doi mâncară în linişte; Marius evita să întâlnească privirea tinerei. Era din ce în ce mai agitat, astfel că un uşor tremur al mâinii drepte, din ce în ce mai pronunţat, îi atrase atenţia Ligiei

– Marius, ce ai? Ce se întâmplă cu tine? De cum am venit, am observat că mă priveai ciudat, pari preocupat de ceva… pot să ştiu şi eu despre ce este vorba?

– Ligia… Ligia…eu nu mai pot aşa, simt că mă sufoc, nu mai am pic de linişte! Tânărul sorbi o gură de şampanie dar abia reuşi să înghită. Îndepărtă dezgustat paharul şi îl plasă înspre marginea mesei, semn că nu mai avea de gând să bea.

– Tu m-ai îmbolnăvit, Ligia, din cauza ta nu mai reuşesc să dorm noaptea! Tu nu mă iubeşti, îţi place doar să mă chinui, să te joci cu mine! Da, chiar aşa, să te joci, precum un animal de pradă cu o biată vieţuitoare!

– Marius, ce înseamnă asta?… …Ce sunt vorbele astea? Cum poţi să spui că……

– Lasă-mă să termin ce am de spus! Aseară, când te-am văzut cum flirtai cu Ştefan, îmi venea să… …dacă am fi trăit acum o sută de ani, l-aş fi provocat la duel!

– Ahahaha, auzi, la duel, văd că eşti pus pe glume în seara asta!

– Nu glumesc deloc! Îmi spui deseori că şi tu mă iubeşti, însă eşti aşa de distantă, de parcă m-ai iubi calculat, porţionat… Eu vreau să te am mereu lângă mine, să fiu mereu al tău, singurul şi doar al tău! Nu accept să vin doar când mă chemi tu, atunci când ai chef de atenţie! Ligia, tu te hrăneşti cu atenţia celor din jur, fără ea te-ai stinge mai repede decât o scânteie în noapte……Nu înţeleg însă un lucru, eu m-am oferit ţie în totalitate, pot fi mereu la dispoziţia ta, dar totuşi văd că te plictisesc! Unde e soluţia, care este cheia inimii tale? Ah, poate că tocmai cel care se va arăta indiferent faţă de tine îţi va capta atenţia, răceala lui îţi va aprinde sufletul! Atunci vei tânji după el, îl vei privi vorace, îl vei urî cu infinită dragoste şi nu va fi niciodată al tău! Auzi tu, NICIODATĂ!

– Marius, eu te iubesc în felul meu, ţi-am promis că mă voi mărita cu tine şi tu acum mă acuzi că…….

– Taci, Ligia, te rog să taci, nu mai spune nimic, căci acum ştiu! Ştiu tot!

Tot corpul lui Marius tremura. Faţa îi era roşie, ochii îi clipeau des şi buzele îi tremurau spasmodic. Plângea, plângea şi ochii lui senini, de lacrimi limpezi erau plini. Se ridică brusc de la masă şi îi ceru chelnerului să treacă nota de plată în contul său.

– Marius, unde te duci?

– O, mi-e sufletul plin de bucurie, Ligia! Mă duc să mă laud! Fii fericită, căci eşti necinstită sufleteşte!

Tânărul ieşi grăbit din restaurant, aproape alergând. Rămasă singură, Ligia culese cu două degete paharul ei de şampanie, ridicându-l cu grijă până în dreptul ochilor. Lumina candelabrului de deasupra sa se reflecta jucăuşă în pereţii de cristal ai cupei de samapanie, părând că dansează împreună cu bulele de aer din lichidul gălbui.

– Poate că ai dreptate, Marius…

Ce reprezintă, pentru voi, patima? Trăiţi pătimaş? Există iubire raţională sau iubirea este sinonimă cu patima?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

191 de comentarii la “Patima”

  1. Totul-ncepe din copilarie siexemplul dat de parinti in mare parte. Daca este echilibru, si copilul va fi echilibrat patimind foarte putin, iubind rational. Excese? Mai facem si din astea absolut toti conditionate de formare. Exista iubire rationala.

    1. Hmm, nu stiu daca un temperament patimas (suflet, daca vrei) este neaparat conditionat de mediul familial. Cunosc persoane dominate de patima, ale caror parinti sunt cat se poate de calmi, de echilibrati emotional. Acum, depinde ce intelegem fiecare prin patima, daca ne raportam la aceasta stare de fapt ca la o chestiune medicala sau nu. Eu tind sa cred ca cei care traiesc patimas nu sunt bolnavi, ci pur si simplu se implica prea mult in ceea ce fac, stii tu, sunt cei care “pun prea mult suflet” :) SI cum ai defini tu iubirea rationala, calma, calculata?

  2. Pai….in primul rând eu cred ca in povestire nu e vorba de patima, ci de egoism. Marius o vrea pe Ligia numai pentru el (mai ramâne s-o inchida intr-un gineceu renovat) si nu prea-i pasa de sentimentele ei sau modul in care priveste ea lumea. Nu o iubeste, o trateaza ca pe o proprietate.

    Nu. Din punctul meu de vedere nu poti sa iubesti in mod rational. Intrebarea asta imi aminteste de o scena dintr-un film. Ea citeste, el citeste. Ea spune: ce-ar fi sa facem dragoste? El spune: sunt de acord. Si incep sa se dezbrace matematic, fiecare isi pune lucrurile in ordine (el isi pune pantalonii chiar pe dunga) si…dupa aia se imbraca la fel de calmi. Hmmmm…ceva in povestea asta nu merge.

    Viata mea lenta nu prea se chiteste cu patima. Dar am avut si eu momentele mele de patima si inca le mai am. Nu ca regula, ci ca exceptie.

    E o granita foarte fina intre patima si isterie. Sa zicem ca sunt doua fatete ale aceleiasi monede….

  3. Dragos, traiesti intens meciurile lui DInamo? Te infurii sau dansezi de bucurie, in functie de evolutia echipei si de rezultatele ei?:) Oare egoismul nu este una dintre caracteristicile ce definesc patima? Inspiratia articolului a venit citindu-l pe Dostoievski si avand drept puncte de referinta doua personaje, Parfyon Semyonovich Rogozhin si Dmitri Fyodorovich Karamazov. Observand acesti doi indivizi, cred ca poti intelege patima, sub toata dimensiunea ei egoista, malefica, suferinda, iubitoare, etc.

    1. Voila! M-ai prins … :-( . Bine, având in vedere rezultatele din ultima perioada ale lui Dinamo, incep sa fiu din ce in ce mai putin patimas si din ce in ce mai rational…

      “Oare egoismul nu este una dintre caracteristicile ce definesc patima?” . Hmmm, nu m-am gândit in felul asta. La urma urmei, daca esti patimas nu câstigi mare lucru. Ca tot ai adus in discutie subiectul Dinamo…nu stiu cum naiba, dar in copilarie si adolescenta mereu eram in minoritate, mereu dinamovistii erau mai putini si mereu trebuia sa ma ‘lupt’ verbal (alteori chiar mai mult decât atât…) cu un puhoi de stelisto-rapidisti, ca astia mereu au facut coalitie, pentru ca mereu au simtit-o pe Dinamo mai buna decât Steaua si Rapid la un loc! Si…ma rog, imi spuneau colegele: Dragos, nu mai fi asa patimas, ce dracu?, te platesc astia de la club sa-i sustii? Ei, vezi? Eu de fapt nu câstigam nimic de pe urma patimii mele, eventual pierdeam. Poate ca nu e chiar o patima inteligenta….
      Nu m-ai nimerit cu Dostoievski. N-am citit din el decât “Crima si pedeapsa”. Care mi-a placut, dar m-a golit de energie incât n-am mai putut sa citesc si altceva scris de el. In orice caz, e posibil ca egoismul sa fie o componenta a patimii, dar in mod sigur nu in cazul meu. La mine e simplu. Imi place sau nu ceva / cineva. Daca imi place, imi sustin pasiunea fara sa cer nimic in schimb. Nimic material, se intelege.

      Revenind la povestire, nu inteleg de ce Marius nu vede partea plina a paharului de Dom Perignon: Ligia se va casatori cu el. Teoretic ar trebui sa fie un invingator, de ce se comporta ca un invins? Probabil din cauza nesigurantei. Probabil ca ar trebui sa se repare pe el, nu sa incerce sa o ‘repare’ pe Ligia.

      1. Deh, lasa ca revine in forta Borcea, caci pregatirea este incheiata, acum Dinamo este gata pentru Champions League! :D:D:D In ceea ce il priveste pe Marius, da, cred ca e cuprins de panica, de nesiguranta, de teama ca Ligia nu il iubeste atat cat doreste el, atat cat crede el ca ii ofera ei. Astfel de indivizi sunt mereu macinati de teama, de frica faptului ca ar putea sa piarda totul fara ca ei sa poata interveni cumva; de fapt, cred ca le place sa domine, sa detina controlul. Este greu de gasit un echilibru in relatia lor, dar faptul ca s-a comportat asa nu inseamna ca nu o iubeste! Am observat cateva cupluri asemanatoare, oameni care a caror suferinta se vede si fizic cand iubita/iubitul nu se afla langa ei. SIngurul lor medicament este chiar persoana iubita. Stiti voi, genul acela de relatie “Romeo si Julieta”. Eu ma tem de ei, caci sunt imprevizibili….ei trebuie paziti daca, Doamne fereste, se intampla ceva cu cealalta/celalalt, pot fi in stare de orice!

  4. Patima este si un pacat si o slabiciune. Demonstreaza ca o persoana este incapabila sa se stapaneasca, atat sufleteste, cat si mental. Iubirea este ceva sublim, neconditionat, implica sacrificiu, incredere, devotament, curaj si acceptare.
    Patima presupune prin urmare o boala…a sufletului, a mintii care afecteaza evident intregul corp. E generata de lipsa de credinta.
    Intotdeauna patima se transforma in viciu :)

  5. Tu ai redat aici viziunea religioasa, desi am unele rezerve in privinta aceasta. Iisus a fost bolnav pentru ca a patimit pentru mantuirea sufletelor noastre? Evident, nu ne putem gandi ca El ar fi fost lipsit de credinta… Daca eu ma gandesc intens la ce nu a mers bine si sufar trei zile din cauza unui esec profesional, inseamna ca sunt bolnav clinic si am nevoie de consultul urgent al unui medic? :) Nu cred ca patima este sinonima cu nebunia; sunt oameni care, pur si simplu, traiesc foarte intens tot ceea ce fac, fara a-i deranja cumva pe cei din jur….vezi si tipurile de temperament, unii sunt predominant colerici, altii predominant flegmatici…….

  6. Doua precizari, nu am echivalat patima cu nebunie, si nu am echivalat nici substantivul patima cu verbul a patimi. pentru mine sunt doua intelesuri diferite. a trai intens pentru mine e diferit de a trai cu patima.

    PÁTIMĂ, patimi, s.f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ♦ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (Înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credința creștină) Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Cristos. Săptămâna patimilor = săptămâna dinainte de Paști; săptămâna mare. [Var.: pátemă s.f.] – Din ngr. páthima.
    Dicţionar: DEX ’98
    PÁTIMĂ s. 1. v. entuziasm. 2. v. pasiune. 3. nărav, pasiune, viciu, (fam.) boală. (A dat în ~ jocului de cărți.) 4. iubire, pasiune. (~ de bani.) 5. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, viciu, (pop. și fam.) pârțag, (pop.) învăț, (reg.) madea, natură, nărăvie, parfic, teahnă, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beției.) 6. v. părtinire. 7. v. chin. 8. v. tortură.
    Dicţionar: Sinonime
    PÁTIMĂ s. v. afecțiune, belea, boală, bucluc, dandana, încurcătură, maladie, martiraj, martiriu, mucenicie, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, supliciu.
    Dicţionar: Sinonime
    pátimă s. f., g.-d. art. pátimii; pl. pátimi
    Dicţionar: Ortografic
    PÁTIM//Ă ~e f. 1) Sentiment de afecțiune puternică și durabilă (pentru cineva sau ceva); pasiune; dragoste. 2) Obișnuință anormală nedirijată de voință și de rațiune; viciu. A avea ~a beției. 3) înv. Suferință fizică la care este supus cineva; caznă. ♢ Săptămâna ~ilor săptămâna dinaintea Paștilor; Săptămâna Mare. [G.-D. patimii] /<ngr. páthima
    Dicţionar: NODEX
    pátimă (pátimi), s.f. – 1. Pasiune, suferință, chin, martiriu. – 2. Maladie, boală. – 3. Pasiune, viciu. – Mr. pathimă. Mgr. πάθημα (Murnu 42; REW 6291). Der. din ngr. nu e posibilă fonetic (Pascu, Beiträge, 11). – Der. pătimaș, adj. (pasionat; bolnav); pătimi, vb. (a suferi); împătimi, vb. refl. (a trezi o pasiune; a se vicia); pătimitor, adj. (înv., pasiv); compătimi, vb., din fr. compatir adaptat la rom. pătimi; compătimitor, adj. (care compătimește)

    http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/dogmatica/despre-patima-activitate-80061.html

  7. Exista si iubire rationala, dar de multe ori doar unul din parteneri o detine…iar celalalt iubeste cu patima…sau de cele mai multe ori amandoi iubesc cu patima.
    Eu cred ca si iubirea rationala dar si cea patimasa sunt iubiri adevarate, dar la inceputul unei relatii toti iubim patimas…in timp poate ne schimbam si suntem rationali, sau poate nu…

      1. totul devine patima atunci cand reuseste sa ne conduca, sa ne controleze viata……exemplul : bautura – toata lumea poate sa bea alcool dar trebuie sa se opreasca la timp, bautura devine patima atunci cand reuseste sa ne controleze, cand noi pierdem controlul
        la fel si in iubire- trairile noastre pot sa fie foarte intense dar sa nu depaseasca granita rationalului, o iubire transformata in patima te subjuga

        1. Pai nu ai auzit de “betia iubirii”? :P Ai dreptate, notiunea aceasta de “patima”, asa cum ne-a aratat si Vacitim, facand trimitere la DEX, are foarte multe sensuri. Ma gandesc ca nu toate sunt negative. De xemplu, exista si medici patimasi, oameni care isi practica meseria cu dedicatie totala si sufera enorm atunci cand le moare un pacient sau se bucura trei zile si trei nopti cand reusesc sa salveze pe cineva. Cred ca putem identifica si aici un soi de patima, de pasiune foarte puternica pentru profesie, pentru oameni, pentru viata! “la fel si in iubire- trairile noastre pot sa fie foarte intense dar sa nu depaseasca granita rationalului, o iubire transformata in patima te subjuga” – adica, iubirea poate deveni un viciu? :D pai, in cazul acesta, cred ca toti am vrea sa fim viciosi! :P

          1. ….si daca iubirea se termina? termini si tu cu viata? eu zic ca nu daca esti rational, daca nu poti face orice prostie care o sa regreti sau nici macar sa nu mai apuci sa o faci
            mie nu-mi place iubirea ca patima, ca viciu, etc, imi place ca sentiment trait intens, ca senzatie si niciodata n-as vrea sa ma subjuge
            imi place iubirea impartasita………niciodata nu mi-a placut sa calc pe marginea prapastiei

  8. Patima nu are legătură cu rațiunea… e foful ăla care arde intens, un mix de atracție puternică și obsesie… poate de fapt nici să nu aiă legătură cu iubirea în unele cazuri.

    Iubirea nu e sinonimă cu patima… unii iubesc mai „liniștit”, chiar dacă e și atracție multă la mijloc. Depinde de firea fiecăruia.

    Iubirea pur rațională o văd ca „are aia, aia, ailaltă, are tot ce îi trebuie ca să facem o relație reușită”, fără partea de sensibilizare a sufletului.

    Iar iubirea ca și concept complet, include și partea rațională, și cea irațională. Satisface și nevoile raționale, și cele sufletești. Se manifestă la toate nivelurile.
    Și cred că aici vine foarte bine conceptul de patimă… e așa de greu să obții iubirea completă, că majoritatea se cramponează în patimi, idealizări sau raționamente prea brute, crezând că asta e tot…

    1. Interesant spus, eu cred ca poti sa iubesti rational – sunt cupluri care se simt foarte bine si daca partenerii se afla la mii de km distanta unul de celalat, iar atunci cand se revad sunt cat se poate de calmi – dar sunt si cupluri care, atunci cand el sau ea nu este acolo, celalat freamata, numara secundele pana la momentul reintalnirii si chiar se raporteaza la celalat ca si cum l-ar salva de la pierzanie, vorba aceea “Cum te uiti tu la mine? Ca la Dumnezu” Cred ca iubirea poate exista in ambele sale dimensiuni, rationala si/sau patimasa.

  9. pff, postarile astea sunt menite sa ma testeze …

    Ca sa-ti raspund ,pt. Silvia patima rimeaza des cu disperarea si neputinta. Desigur ,la mine nici drojdia nu creste aluatul si nici mierea nu face ceaiul mai bun…dar asta e altceva.Fiecare cu ale lui.

    Aduni intr-un pumn durerea,teama,placerea,nerabdarea,entuziasmul, si le respiri cu plamani grei innecandu-te in praful dezorientarii.

    Acum sa stiti ca patima fara ratiune nu exista.Pentru ca fara de ea sufletul ar fi liber.N-ar fi torturat de niciunde,nu s-ar sfasia in decizii,n-ar cantari mai inainte de a face,etc.

    1. Silvia, eu….eu nu ma pricep, nu stiu, nu am trait o asemenea patima! Tot ce stiu, stiu din carti….. Din ce ai scris tu, deduc ca te macina ceva puternic. Ar trebui sa ne rugam cu totii pentru mantuirea si alinarea sufletelor patimase! Iti doresc sa iti gasesti linistea si pacea interioara, precum si puterea de a privi increzatoare in viitor! :)

      1. Julien, ti-am stricat toata duminica cu articolul asta. :P Ca sa vezi si tu cum e sa stai toata ziua pe blog sa raspunzi la comentarii. :)) Eh, dar cred ca e o placere. ;)

        1. De ce sa imi fi stricat ziua? Nicidecum, ma bucur ca articolul prezinta interes si ca fiecare isi sustine punctul de vedere cu argumente, asa cum sade bine unor oameni inteligenti! Mi-ar placea sa iau parte la cat mai multe astfel de dezbateri! :)

      2. e frumos ce spui tu,dar pentru cineva care crede in chestiile astea …cat despre patima,ei bine a trecut,mi-a lasat calea goala,libera,seaca,linistita,cum vrei tu sa-i spui,tot astept sa-mi fie bine…

    1. Dostoievski spunea ca ar trebui sa ne cautam fericirea in durere…….Nu vreau, nu sunt de acord, dar daca are dreptate? In fond, ce suntem noi, oamenii………simplii fulgi de nea care se topesc in valvataia vietii…..

      1. Dostoievski a avut dreptate cand a spus asta. A iubi inseamna a suferi, sau mai bine zis – a-ti asuma riscul de a suferi. Si de ce spun asta? Fiindca oamenii pe care-i iubesti cel mai tare, aceia te vor face sa suferi cel mai mult. Sa nu uiti asta.

  10. Hm… frumos text :X
    E primul pe care îl citesc de-al tău, deși ai mai postat unul, mi se pare. Stilul îmi aduce puțin aminte de Camil Petrescu, cu atâtea idei, lupte interioare, orgoliu… Hm, probabil doar părerea mea. Cât despre patimă, nu pot spune nimic. Nu am simțit sentimentul – încă.
    Oricum m-ai captivat. Mi-ar plăcea să existe o continuare :)

    1. Multumesc pentru apreciere, si tu scrii frumos! Imi aduci aminte de mine, in liceu, la orele de romana, cand ma duelam ideatic, pana la lacrimi, cu o colega :) Ah, ce vremuri! :P

  11. patima este uitarea de sine… ignorarea oricaror norme… din dorinta, de multe ori egoistam, de a te dezlantui dupa bunul plac… indiferent de ce simte sau cum reactioneaza celalat… (si da.. cum a zis cineva mai sus… citind mi-am amintit de dama cu camelii)
    in umila-mi opinie, dragostea ar trebui sa fie fara patima… constienta, ingrijita si mai ales crescanda, in asa fel ca sa fie placuta tuturor…

      1. iubirea niciodata nu trebuie refuzata… cu atat mai putin dreptul de a iubi… ba ii si credem… dar tot asa de bine ii credem si daca isi manifesta public iubirea in alt mod… cum am zis eu.. ingrijit… iar ce fac ei in iatac, e treaba lor… nu?

    1. Oh, nu, nu as vrea sa ma iubeasca cineva ingrijit! :)))) Hai mai, Ovi, ce naiba, putina pasiune acolo nu strica. Lasa constiinta pentru alte domenii de activitate. :P

      1. plecand de la intelegereal ca… descrierea citata in post, era dintr-un loc public… ideia era ca.. pasiunea imi place sa fie intima… iar in public, purtarea ingrijita…
        asa sunt eu… si nu ma pot ascunde dincolo de cuvinte… sper sa nu deranjez, asa cum sunt…

        1. Era un separeu, cei doi protagonisti nu au fost deranjati de nimeni; poate doar de chelner cand le-a adus mancarea! :) Marius, in ciuda reprosurilor aduse Ligiei, este un gentleman si nu s-a rastit la partenera sa, astfel incat sa il auda toata lumea; i-a vorbit cu voce inceata, rar si ferm! Presupun si eu! :)

  12. Putem iubi din motive diferite, iubim cu inima sau “iubim” cu ratiunea. Personal iubesc cu inima si vreau sa primesc acelasi tip de iubire. In viziunea mea, iubirea rationala este fie una interesata, fie una matura. Sau este ceea ce a mai ramas cand pasiunea s-a stins, adica obisnuinta, comoditate, respect, admiratie, tandrete, dependenta, datorie, obligatie.
    Iubirea rationala este cea care deriva din conventiile sociale, asa cum spunea Napocel, mamele isi educa fetitele de mici sa-si caute un barbat cu situatie, sa se casatoreasca cu el, sa aiba grija de casa, copii, familie. Sa-si faca un rost in viata. Pentru ca asa trebuie, pentru ca asa vrea societatea. Sau mamele de baieti isi aleg nora in functie de cat de docila si gospodina este. Si cat de multa avere are.
    Concluzie: nu stiu ce legatura are iubirea cu ratiunea…

    1. Uff, greu de dat un raspuns la dilema ta…Ma gandesc ca IDEAL ar fi sa existe o impletire intre cele doua concepte, dar probabil ca, de cele mai multe ori, in realitate, poti fi ori asa, ori asa…….Tu nu te supui conventiilor sociale, nu vrei un barbat cu situatie, care sa te poarte pe ce meleaguri doresti tu si sa te si iubeasca, avand grija de tine si de copiii vostri? Asa e ca l-ai vrea doar pentru tine, sa il stii mereu sub puterea ta? :) Ergo, inseamna ca si ratiunea are un rol destul de bine definit in alegerea ta, nu doar inima. :)

      1. Julien, eu nu as sta nicio secunda cu un barbat pe care nu-l iubesc. Nu ma intereseaza banii, averea, situatia, calatoriile, nu ma intereseaza decat sa ma iubeasca si sa-l iubesc. Nu, nu ma supun conventiilor sociale, pentru mine iubirea este in primul rand respect, apoi atractie fizica, admiratie, intelegere, comuniune de idei. Poate te intrebi de ce respect intai de toate, ei bine, pentru a putea sa ma indragostesc de un om, intai de toate trebuie sa-l respect si admir extrem de mult(dar pentru ceea ce este el ca om, pentru ceea ce reprezinta ca persoana, pentru inteligenta lui, pentru cum gandeste si cum se poarta, nu pentru ca are bani si influenta). Acestea sunt bazele pe care se dezvolta un sentiment stabil, complex, veritabil, vesnic:iubirea.

        1. Ok, Nice, te cred! Niciodata nu mi-a trecut prin cap ca ai fi vreo materialista, ma refeream, din nou, la ceva ideal; multe fete isi doresc barbatul perfect : frumos ca Brad Pitt ( a. k. a “regele femeilor” :D:D:D ), bogat precum Bill Gatesc, inteligent precum EInstein, etc. Dar realitatea este crunta!

  13. Sa va dau un exemplu, cu multi ani in urma aveam o prietena saraca si frumoasa care cunoscuse un italian batran si bogat. A inceput sa iasa cu el, se intelegeau bine, totul era ok, relatia dintre ei se dezvolta armonios. Vazand eu ca treaba devine serioasa, ca ea putea sa aiba orice barbat vroia la cat de frumoasa si inteligenta era, si cu toate astea alesese unul urat si batran, am intrebat-o: “dar il iubesti”? Si ea mi-a raspus: DA, IN FELUL MEU! Il iubesc rational…

  14. Eh, acum ratiunea nu trebuie neaparat echivalata cu interesul material….s-or fi iubit sincer, cine stie…desi recunosc ca si mie imi repugna astfel de relatii, chiar si bazate pe sentimente sincere! Ce naiba, mi se pare super aiurea sa iesi cu un mosulica sau o babuta si sa spui ca………nu, nu este bunicul sau bunica, ci iubita sau iubitul!!! OMG 8O

    1. Nu era chiar un mosulica acel tip, dar era mai mare cu 23 de ani ca ea. Pentru ea, el reprezenta pasaportul spre Italia, spre o viata fara griji. Orice mi-ai zice tu, asta nu inseamna iubire.

  15. Eu nu vreau sa conving pe nimeni de nimic! Nu imi permit si nu mi s-ar permite sa imi asum acest rol! Eu doar incerc sa intorc problema pe cat mai multe fete, astfel incat sa conturam o imagine cat mai apropiata de realitate!

  16. @ Julien, Dinamo e pregatita de Liga Campionilor. Liga Campionilor nu e pregatita de Dinamo.
    Pai da. O iubeste in stilul lui. Egoist. Of!, unde esti tu Evule Mediu, sa-i puna si o centura de castitate.
    Aaaaaaa….una e sa-i duci dorul iubitei când nu e lânga tine si alta sa o tragi la raspundere ca de ce schimba vorbe si priviri cu altii. Las-o domnule in pace ca doar nu e pet….

    Silvia: “pff, postarile astea sunt menite sa ma testeze …” :-):-):-) . Si? Ai trecut testul?

    Hei? Dar Lusio unde e? Lusioooooooooooooooooooooooooo!

    1. Dragos, ti-ai pus avatar cu “B”? Am testat azi iar cele 537 de teme si in unele din ele iti aparea un gravatar foarte dragut simbolizand o litera. Litera B.
      Ai remarcat foarte bine absenta lui Lusio, si mie mi-e cam dor de el… :(:(:(

      1. :oops:
        Lusio e in continua lupta cu probleme, cu chestii complicate.. cu ghinioane, cu rele, cu multe multe, care ma obosesc.. In ultimele zile deja incep sa nu mai dau 2 bani pt gandurile de inceput de an “sper intr-un an mai bun, sper sa fie asa si pe dincolo”.. Atunci trebuie sa spui doar “Ce-o fi o fi, ramane de vazut”. Ce citai tu Nice ? “Sa nu ne facem iluzii ca sa n-avem deziluzii!” :mrgreen: Bine zicea nea Iemi :mrgreen:
        Oricum…

        “Dinamo e pregatita de Liga Campionilor. Liga Campionilor nu e pregatita de Dinamo.” – :lol:

        1. :(:(Aoleo, iar esti trist? 8O Pai cam asta e viata, un sir interminabil de obstacole si greutati. Si nu avem decat o singura solutie: sa le depasim, sa le invingem. Capul sus, tu esti un luptator! Cu siguranta va iesi soarele si pe straduta ta. :):)

            1. Vorba unui ardelean (Cumicu):
              “Tine minte ca pana sa ajungi unde vrei tu sa ajungi e un drum lung cu multe obstacole. Cu multi oameni care o sa te impiedice si care o sa-ti fure si ultima farama de onoare.
              Fii bucuros daca gresesti, daca gresesti inseamna ca inveti atata timp cat nu faci aceeasi greseala de 2 ori.”

            2. Pai tu de ce crezi ca am ales-o, pentru ca e frumoasa? Nu, evident, ci pentru ca e bine organizata. Macar atat. Si are si scrisul mare, ca la aia cu toamna erau literele cat niste purici, nu am mai suportat-o si am inlocuit-o rapid. :P

            3. Lusio, nu exista greseli, sunt numai lectii. Cresterea este un proces al incercarilor, erorilor si al experimentarii. Experimentele “ratate” sunt la fel de importante ca si cele care reusesc. Lectiile vor fi repetate pana cand sunt invatate. O lectie iti va fi prezentata sub mai multe forme, pana cand o inveti. Dupa ce ai invatat-o, vei putea trece la urmatoarea.

    2. Dragos, dragostea e complexa si are multe aspecte! Parerea mea! :P Asta e, unii asa sunt, nici mie nu imi plac, dar cred ca, la un moment dat, cu totii devenim egoisti, in anumite privinte! Si dragostea nu face exceptie! Nu cred ca unui barbat i-ar sta prea bine ca partenera lui sa flirteze cu altii…din ce am vazut, indragostitii sunt foarte sensibili, tind sa denatureze cam tot, devin suspiciosi…mai ales barbatii, ei au instinctul posesiv mai puternic dezvoltat! Repet, un indragostit experimenteaza multe trairi, de la agonie la extaz si inapoi. Voi, cei mai in varsta, trebuie sa stiti mai bine decat mine! Tu nu ai regretat vreodata ca, poate, ai fost cam nedrept cu persoana iubita, ai suspectat-o de ceva ce s-a dovedit a fi doar o inchipuire de-a ta?

      1. Julien, una e sa flirteze, alta e sa ni se para noua ca o face. Si, la urma urmei, care e baiul? Las-o domnule sa flirteze cu altii si sa constate de fiecare data ca tot eu sunt mai bun :-)
        Pai da, instinct posesiv, corect. Adica egoism.

        Am eu multe bube, dar pe asta n-o am. Gelos am mai fost, nu zic nu, dar mi-am dat seama mereu (si când eram tânar, si când sunt tânar :-) ) ca nu pot impiedica fata sa vorbeasca si cu altcineva. E decizia ei ce si cum. Ce-i drept…n-am fost pus niciodata in fata unor situatii chiar grave. Din toate prietenele pe care le-am avut, n-am suspectat-o niciodata pe niciuna. Ce face e treaba ei si vina mea. Si nu invers.

        1. Dragos, a vorbit maturitatea din tine! Dar ce te faci cu cei ca mine, pusti visatori si cu capul in nori? Stii si tu ce iti trece prin cap cand esti tanar…..nici nu stii cand este vorba de dragoste sau cand este doar o simpla atractie puternica, dar de moment! Cum poti sa stii?

          1. “Nmic nu e sigur” si “orice este posibil”. Stii doar cand /daca incerci.
            Important e sa nu confunzi dragostea/pasiunea cu un capriciu. -fiindca dureaza muult, suferi ca un prost si intr-un final realizezi ca nu merita, ca n-a meritat timpul si sentimentele “investite”. Multi adora..inutil, divinizand pe acea persoana fara ca macar sa ajunga sa o cunoasca vreodata asa cum este. Este o poveste care reda pe scurt aceasta situatie. Zice cam asa..
            <>

            Ironic, nu? cum lucrurile tind sa “mearga” uneori .:)

    1. Pai vroiam sa te felicit pentru intiativa. :) Chiar ma miram ca te-ai gandit in sfarsit sa intri in randul lumii. :)) Iar B vine de la porecla ta, nu de la Biblie, apropos de ea, care e, ca am uitat? :( :P

  17. @ Lusio, bine ai revenit! Ti-am simtit lipsa.
    Eh, stii cum sunt invataturile astea zen….nu intelegi nimic din ele, dar par niste povesti faine.

    @ Nice, ai dreptate. In fond “Boaba” e un nume complex, care contine o singura consoana (de doua ori, ce-i drept)

  18. @ Julien, tu nu mai esti pusti, nu-ti permite meseria :-)
    Nu, nu stii. Nici când ai 16 ani, nici când ai 60. Desigur, la o anumita vârsta incerci sa-ti inabusi sentimentele, considerându-le cam contra naturii sobre pe care ar trebui sa o ai. Dar asta nu inseamna ca ele nu exista, fie si in stare embrionara.
    Daca incerci sa o judeci, dragostea dispare si se transforma, in functie de circumstante, in filozofie, blues, poezie plângacioasa sau poate pictura, pentru cine se mai simte atras de o asemenea arta. Nu-i bai, sunt bune si alea la ceva.
    Crede-ma pe cuvânt: cine iti spune ca poate face diferenta, minte.

    1. Mda, foarte complicat si greu de inteles…Este totusi regretabil ca, la un moment dat, ti se pare ca stii, insisti chiar ca stii, desi ea iti demonstreaza cu argumente cat se poate de pertinente ca te inseli, ajungi sa realizezi ca ai gresit teribil, dar e prea tarziu…..ramai cu regretul amarnic ca ai acuzat un om total pe nedrept pentru frustrarile si nemultumirile tale….apoi….deh, “capul face, capul trage”, gresala se plateste si realizezi ca tu nu mai ai nimic de facut, ca esti la mana destinului….si uite asa ajunge omul sa isi poarte crucea! Dar haideti sa privim increzatori in viitor si poate vom fi iertati, daca nu aici, macar pe lumea cealalta! :)

  19. Eu, in ideea de iubire rationala, tind sa vad partile bune. Cand nu te lasi condus de sentimente si emotii negative, cand nu asculti vocea aia tampita din capul tau – o voce a propriilor temeri, nu o voce a realitatii. Cand esti capabil sa constientizezi cum stau lucrurile de fapt. Cand, cu ajutorul ratiunii da, stii ce anume l-a determinat pe omul pe care il iubesti sa spuna sau sa faca anumite lucruri. Cand poti sa faci diferenta intre atractie fizica si sentiment. Si multe altele.
    Iubirea patimasa e frumoasa in momentele fericite ale unei relatii, in acele momente cand despicarea firului in patru ar anula starea de fericire, in acele momente care trebuie simtite, nu si gandite. E devastatoare insa in momentele dificile. E bine sa invatam cand sa ne lasam purtati de una, si cand de cealalta.

  20. Uneori patima e sinonimă cu orbirea. Dacă iubești pătimaș pe cine nu trebuie e vai și amar. Patima deși dexul o consideră sinonim pentru pasiune e cam altceva. Dacă pasiunea este la început, patima vine treptat. Dacă patima asta vine când persoana de lângă tine merită atunci e perfect.

  21. Oricit de rational nu am incerca sa gindim, tot cu inima iubim … Iar daca inima incepe sa iubeasca pe cine nu trebuie, nici ratiune anu o mai poate opri. A iubi rational, cred eu, inseamna a te limita la niste principii, la niste reguli care din cauza carora nu te poti dedica cu totul unei iubiri.

    1. Te contrazic, Strumful. Poti iubi atat cu inima cat si cu capul. daca gasesti persoana potrivita. -ceea ce ma-ndoiesc ca s-a intamplat in cazul tau. Atunci cand gasesti persoana potrivita si amandoi sunteti pe aceeasi lungime de unda… cand simtiti la fel ..lucrurile.. totul, cand nu e nevoie decat de cateva cuvinte ..and there you are. E ca acrobatii aia pe care ii vezi la tv (sau la circ).. se armonizeaza simultan –> fiindca se inteleg perfect si SE CUNOSC perect unul pe celalalt.
      Sunt motive pentru care iubesti… si asta in schimb o face sa fie si rationala. Chimia… e cu totul altceva, nu o exclud sau nu am exclus-o dar nu este deajuns.

      Poate unii nu pot iubi cu totul (sa se daruiasca total) -si asta e adevarat.
      E o vorba: all give some, but some gave all.

      1. Scuze ca ma bag in vorba Otilia, dar te contrazic si eu pe tine, desi din punctul asta de vedere putem perora la infinit. Dragostea 100% e neconditionata si, prin urmare, nu prea poate fi rationala. A!, ca nu e suficient pentru o relatie sa se bazeze exclusiv pe dragoste, asta s-ar putea sa fie adevarat, Dar poti iubi pe cineva la modul absolut fara sa fii implicat intr-o relatie cu acel ‘cineva’. Desi s-ar putea sa se transforme in obsesie….

        1. Dragos, chiar e adevarat: dragostea nu e suficienta pentru ca o relatie sa supravietuiasca. Oricat de mult ne-am dori sa nu fie asa… realitatea ne arata asta. Cunosc mai multe cazuri, insa unul mai apropiat mie, in care iubirea nu a fost suficienta. Si in ciuda faptului ca se iubeau, relatia nu a functionat. Tocmai pentru ca lipsea partea cealalta, rationala. Cea care in situatii dificile ajuta la rezolvarea lor.
          Bine, aici se pune problema daca ne referim la o relatie sau strict la sentimentul de iubire…
          Caci ai dreptate, poti iubi pe cineva fara sa fii implicat intr-o relatie. De multe ori e chiar mai usor asa.

          1. Eu m-am referit strict la sentimentul de iubire. Nicidecum la o relatie. Nu inteleg, cum adica lipsea partea rationala? Nu cred ca poti sa fii condus 24 de ore din 24 de inima si deloc de creier. Cum adica, isi pierdusera complet uzul ratiunii?

            1. Evident ca nu poti fi condus doar de inima, mai iei si pauze :smile: Isi pierdusera uzul ratiunii cand venea vorba de mici probleme din relatia lor. In fiecare relatie exista si apar probleme, carora unii le fac fata mai usor si mai frumos, altii mai furtunos si mai dramatic, mai cu patima ca sa folosesc termenul in jurul caruia se invartea articolul :heart: .
              Am fost ,,confidenta” ambelor parti, vedeam cum dupa un anumit timp, reuseau sa se detaseze de situatie, sa rationeze, sa gandeasca logic, sa isi dea seama ca lucrurile nu stau asa cum simteau ei. Insa in intalnirile lor, deveneau iar… irationali. Se lasau condusi de frici si complexe (cum ar fi teama ca el nu o placea, ca nu era multumit de ea, sau teama lui ca nu era suficient de.. pe gustul ei). Temerile astea dezvolta complexe si de multe ori tindem sa punem in carca persoanei de langa noi anumite lucruri pe care noi credem ca el le crede. Stiu, nu sunt prea clara momentan, imi cer scuze.. :blush: Si culmea e ca vorbeau, comunicau (caci asta ar fi cheia), insa in momentele dificile, nu reuseau sa se detaseze de situatie si sa priveasca lucrurile mai obiectiv, mai rational, erau la fel de patimasi ca in momentele lor bune, fericite.
              Si se iubeau, se iubeau enorm de mult. Acum nici nu-si vorbesc..

              1. Oh, ba da, te inteleg perfect, nu au reusit sa gestioneze momentele de cumpana. Lipsea echilbrul, si in acest caz relatia e compromisa, poate ca unde se asemanau prea mult…Uite un caz in care putem concluziona ca ce-i prea mult strica. In speta, prea multa iubire.

          2. Colorbliss, consimt la ce ai spus tu. Din cate am observat eu la cuplurile din jurul meu, de cele mai multe ori se intampla asa: cei care se iubesc cu adevarat nu rezista. Pe cand cei care nu se iubesc ,dar se respecta reciproc, se admira unul pe celalalt, se ajuta, astia rezista. Si rezista ani buni!

  22. Dragos,
    Am iubit pe cineva la modul absolut ,5 ani, fara sa fim implicati intr-o relatie propriu-zis -dat fiind faptul ca nu am fost aproape (din acleasi oras). Sin poate il mai iubesc..nu stiu. “Nu mai stiu nimic…” Nu mai vreau sa gandesc. Si,da, s-a transformat intr-o obsesie. Oricat de mult m-am straduit eu sa -mi pastrez stare de minte intacta. Cat am luptat cu asta..cat am luptat cu mine.. sa reneg, sa-mi smulg sentimentele. …”Love is passion, obsession; Person you can’t live without “( ‘Meet Joe Black’) Ei..bine, eu am putut sa traiesc fara el,(si pot) dar nu am putut sa nu ma gandesc la asta.
    E ca zicala aia “gandeste cu inima si alege cu creierul.” nu am inteles-o niciodata…

  23. Si rationale sunt motivele pentru care iubesti acea persoana. Fiindca ai multe in comun cu el/ea, fiindca simte aceleasi lucruri ca tine, priveste Lumea cu aceiasi ochii cu care o privesti tu, desi intr-un alt corp. Pentru ca scrie lucruri pe care le-ai scrie si ‘tu” , cu aceleasi cuvinte si in aceiasi ordine in care le-ai aseza tu intr-o propozitie. Cum sa se poata asa ceva? -Asta devine o obsesie!

  24. Dragostea e prietenie si atractie fizica, in acelasi timp. Foarte multe lucruri in comun in acelasi timp. Si prietenia se leaga din motive rationale, Dragos. (Intre un baiat si-o fata mai greu o astfel de incidenta “fericita’). Acum depinde si de nivelul de inteligenta… dar chiar si asa, Cum de ajung doi oameni care traiesc diferit (au trait diferit toata viata) sa gandeasca la fel? Asa ceva e rar!

    1. Asta nu e intotdeauna adevarat. Am cunoscut o pereche. El o tot batea. Toata lumea se intreba de ce nu-l paraseste. Nu putea. Dar nu pentru ca nu s-ar fi descurcat singura. Ci pentru ca il iubea.

      Daca-ti poti inchipui un irational mai absolut…..

  25. @ Otilia….greu cu dragostea asta. Unii prefera sa se completeze, altii sa se concureze…Da, exista si posibilitatea asta, sa gândeasca la fel chiar daca au trait in mediu diferit, pentru ca intr-un anumit punct se poate ajunge pe mai multe cai.

    Când e vorba de dragoste nu ai cum sa-ti pastrezi starea mintala intacta. Tot ce poti spera e sa n-o iei razna mai mult decât ar trebui.

    Nu-ti pot spune decât ca te inteleg. Mai mult decât crezi.

  26. Simt ca devin cea mai proasta varianta a mea. In ciuda tuturor eforturilor depuse ca acest lucru sa nu se intample.
    In decembrie am fost sa cunosc acea persoana de care am pomenit oleaca mai sus. Speram sa “daram” un mit. As fi fost atat de usurata daca s-ar fi intamplat asta. dar, contrar dorintei mele,m-am intors mai contrariata decat am plecat. S-a comportat atat de politicos, de familiar (firesc as spune, avand in vedere genul relatiei virtuale si al dialogului pe care obisnuiam sa-l purtam). Si eu care stateam in defensiva.. Impotriva cui ?

    Acum sunt intr-o stare in care eu insami nu stiu ce mai simt.. Si asta ma omoara.Usor.
    deci.. Patima distruge pana la urma. In primul rand prin pierderea echilibrului. Asta este opinia mea. Acum ascult Parazitii – Dulce autodistrugere. Sugestiv, nu?
    (“Ar fi aproape comic, daca n-ar fi tragic, bitza”)
    Desi mai potrivit era probabil Bad romance-ul http://www.youtube.com/watch?v=qrO4YZeyl0I

    Dar.. “Sa traiesti si sa nu te indragostesti din tot sufletul…Asta inseamna ca nu ai trait deloc”. Ce parere ai de asta?

    Lucrurile sunt DUALE tind sa cred. Exista o parte buna si o parte proasta in orisice.

        1. Nu, draga, nu mai am, te asigur ca beneficiezi de intreaga mea “productie” creativa! :ninja: :biggrin: Sunt doar curios fata de Otilia, cineva cu un user -name identic mi-a scris pe un alt blog unde comentez si de aici confuzia mea…….este foarte probabil sa ma insel! :ninja:

          1. Julien: da si nu. Domnisoara aceea era frustrata ca avea examen la morfopatologiei, obosita si debusolata (din cate ai observat).
            Ce sa zic… Cand sunt sentimentala ma comport ca o balanta, cand sunt puternica -ca un sagetator.

            Dar e bine.Am trecut peste pasa proasta din ultimele 24 h.. cauzata de frustrari mai vechi si de lipsa de comunicare cu toti cei din jurul meu.

            1. Estii studenta la medicina? :w00t: Foarte tare, iubitul tau este/va fi norocos, caci va avea cine sa il trateze cand va fi bolnavior! :biggrin: Din ce oras esti si cum dadusi de mine si acilea? :biggrin: :biggrin: :biggrin: Imi pare rau pentru dezamagirea ta sentimentala….se intampla, foarte putini sunt scutiti! Iti placu drama mea romantica, in doua parti? :whistle:

    1. Buna Nice :smile:

      Am intrebat ca trebuie sa-mi pun un nou antivirus.. si nu stiam EXACT ce sa aleg. Intre timp ma gandeam la: Webroot Antivirus.. dar de asta a lui Dragos nu auzisem :blink: si eram curios cam care-i treaba cu el. Ma informam pe net deja :cool:

      Cat despre emoticons.. sunt dragute. Le-am mai intalnit.
      Am ramas eu fara ninja dar inca mai am: :getlost: ( :lol: )

      1. Ce parere ai despre Avast? Pai m-am oprit la pachetul asta pentru ca mi se pare ceva mai complet, cuprinzand 30 de emoticoane care descriu aproape toate starile sufletesti. Le-am incercat pe toate, nici unul nu e perfect, toate au minusuri si plusuri, unele lasa de dorit la capitolul calitate(cum e asta de ex), altele la cantitate. Macar astea se apropie de ce vroiai tu cand mi-ai cerut emoticoane de mess?

                1. Daaaaaaa, e un dulce, acum l-am remarcat si eu, cand l-ai pus tu, m-am indragostit pe loc de el si m-am uitat ce exprima. :cool: :w00t:
                  Chiar asa, ce inseamna ermm? :ermm: :shocked:

                2. Plugin-ul ala cu edit comment. Iar am vorbit azi cu cei de la blogway, astept raspunsul lor sub forma de mail. In rest avem de toate, comment luv nu se poate ca nu e compatibil cu platforma lor, recent comments cu gravatare avem, teme noi la fel, in curand o schimb se pe asta ca deja m-a plictisit, emoticoanele astepta sa fie utilizate… mi-a scapat ceva? :dizzy: :dizzy: :ermm:

  27. Ahhh.. that’s a stupid shit. Mie nu-mi place faza cu last articol.. IN COMENTARIU. Macar de era in side bar gen… cum am mai vazut pe blogspot. Dar in comentariu, sub, I hate it!

    Deci e ceva de care ma pot lipsi.. chiar sunt happy ca nu-ti merge :devil: :lol:

    Edit sa mai pui ca pt mine e frumos aici pe blog. Si cred ca si pt tine va fi.. cel putin 90 – 95 % ar trebui sa fii multumita :ermm:

    1. :biggrin: Lusio, tie nu iti place cum apare, dar sa stii ca pentru mine e foarte util, in felul asta, vad si eu cine are un nou articol… In lipsa lui trebuie sa dau de jdemii de click-uri pe fiecare nick ca sa constat ca de fapt respectivul nu a mai scris nimic. Iar edit comment e vital pentru buna desfasurare a activitatii pe blog, mai ales pentru mine care gresesc ceva in fiecare comentariu si de fiecare data trebuie sa intru la admin sa corectez. Am o problema de multa vreme si nu reusesc s-o rezolv, nu identific greselile decat dupa postarea comentariului. :face: :sick: :dizzy: :sleeping:

    2. Nu sunt deloc multumita, nu mi-am recuperat inca pozele, si nici nu se va intampla vreodata, nu e afisat numarul de comentarii la toate articolele, in plus, azi am realizat cu stupoare ca lumea apreciaza un blog clean, ordonat, cu tema alba, stricta, nu cu zeci de culori si poze cum am eu. Lumea vrea rigoare, un blog ca al meu e considerat neserios. Cred ca singurii care considera ca aici e frumos suntem noi doi. :ermm: :dizzy:

        1. Pai uite, cineva si-a schimbat azi tema blogului. A pus una alba, clean, si toata lumea a intrat sa felicite initiativa, considerand ca acum blogul este unul serios. Chiar si addicted imi spunea ca ei nu-i plac temele de genul cum am eu, pentru ca sunt prea incarcate. Am intrebat-o eu mai demult de ce nu alege una din ele, ca eu sunt fana lor nr 1. Vezi tu, degeaba imi place mie, daca restul stramba din nas. Oamenii vor acum simplitate, o tema aerisita, un blog spatios, care sa denote seriozitate si bun gust.

          1. Mie imi plac foarte mult actualele teme ale blogului, chiar mai mult decat cele pe care le aveai inainte pe wordpress.
            Mi se pare suficient de aerisit, iar comentariile sunt afisate pe o culoare suficient de neutra. Blogul e organizat. Nu mi se pare incarcat, dimpotriva, pozele alese in cadrul articolelor (despre ele ziceai,nu?) sunt mereu semnificative si aduc un plus cuvintelor.
            Spatiu este (observi ca ma manifest? :ninja: ) pentru toata lumea :happy: Cat despre seriozitatea blogului… pai tu nu vrei un blog oficial si riguros, din cate am observat. E frumos aici tocmai datorita atmosferei si a unui aer de libertate, in care fiecare se poate exprima in felul lui. Mi se pare ca temele alese ajuta si ele la crearea atmosferei :smile:

            1. Totally agree cu Colorbliss.. in special la astea:

              “Blogul e organizat. Nu mi se pare incarcat”
              “Spatiu este (observi ca ma manifest? ) pentru toata lumea”

            2. Ma bucura opinia ta :blush: , dar mi-e tare teama ca lumea sa nu-l considere chicios. In special domnii, care merg pe ordine, organizare, simplitate, o singura culoare. Cam asa am vazut eu ca sunt blogurile barbatilor.
              Iubesc temele astea, mi-ar parea rau sa fiu nevoita sa renunt la ele. :sad:

                1. Si, si. Chiar si cei care au domeniu prefera teme clean. Nu am vazut la nimeni asa cum am eu. Sincer, sunt cam preocupata, mi-e teama ca oamenii nu se simt bine aici. Nu e cazul tau, care lasi mai mult de un comment sau al lui Julien, colorbliss, misce, lilly si alti cativa care m-au asigurat ca e ok, ca se simt bine, dar sa stii ca nu toti sunt superentuziasmati de munca mea de aici.

                2. Tu ar mai trebui sa realizezi ceva (si daca o faceai (la trecut) do that again now):

                  Nu poti multumi pe toata lumea, oricat ai incerca.

                  Sincer mie nici nu prea mi se pare IMPORTANT cum arata un blog.. ca e alb, ca e ca al tau.. ca e asa si pe dincolo. CEL MAI MULT ma intereseaza ce se SCRIE acolo/pe el. Iar astia cu mofturi gen: vreau alb, vreau mov, vreau gri, vreau roz.. sunt doar niste (evident) mofturosi.

                  Pana la urma tu nu faci din asta un business.. nu cauti sa scoti bani, nu cauti sa dai informatii super importante and other shits like that. Deci de unde atatea restrictii ? :ninja: For what ? For who in special ? :ninja: :wassat: :dizzy:

                3. Da, asa zicea si Vacitim, ca pentru el conteaza doar continutul blogului, nu si forma sa. I-am explicat si lui, eu in general pun mare pret pe detalii, vreau sa totul sa fie perfect (da, sunt o perfectionista), ma intereseaza sa ma simt in largul meu pe un blog, sa fiu bine primita, sa mi se raspunda la comentarii, sa nu existe reguli stricte, sa simt sufletul blogului, sa-l simt pulsand de viata. Iar tema este foarte importanta, ochii imi sunt deranjati de un fond negru de ex., eu am mai repetat ca obosesc rapid pe un astfel de blog si uneori ma enervez si nu mai citesc nici macar articolul. Ma rog, poate am eu prea multe pretentii, dar percep blogul ca pe o casa, care trebuie ingrijita. Eu si la mine acasa sunt o gazda primitoare, foarte afectuoasa cu cei care-mi trec pragul, incerc pe cat posibil sa le creez toate conditiile pentru a se simti bine. Asa si cu blogul, cei care intra pe el, in primul rand ca imi fac o mare onoare, iar pentru asta eu ma ingrijesc sa nu le lipseasca nimic. Nu as suporta sa stiu ca oamenii pleaca de la mine regretand ca au intrat, nemultumti de conditiile oferite. Acum vorbesc de cei bine intentionati…

          2. Ha? Ce face? Ce-ti pasa tie despre ce cred chipurile de lut? :biggrin: Ramai acolo, sus, in treaba ta, Luceafare! :biggrin: :wink: :biggrin: :w00t: Pai ce, tu esti simpla? Lasa temele asa, complexe, chiar tu spunei ca cele mai recente teme te definesc!

            1. Da, Julien, ma definesc pe mine, insa, recent am constatat ca sunt foarte diferita de majoritatea bloggerilor. La cati ai mai vazut tu stilul meu de blogging? Teme ca ale mele? Plus avalansa de poze. Am comentat acum la Serginho si te-am vazut si pe tine pe acolo. Asa arata in viziunea celor din blogosfera un blog de om normal, civilizat, care pune accent pe idei, pareri, nu pe tema si poze ca la mine. Oamenii opteaza pentru calitate, cuvant, nu pentru aspect. M-am trezit eu sa fiu diferita, nonconformista, altfel. Cand lumea voteaza pentru alb, eu vreau culoare, cand lumea vrea rigurozitate, eu aleg libertatea. Nu e bine sa faci opinie separata… Abia acum m-am luminat si eu. :unsure: :sad:

              1. Nice, toti te plac asa cum esti si le place cum zambesti, vorba cantecului! :biggrin: Chiar asa, zambesti frumos? :w00t: :biggrin: :angel:

                1. :heart: Yeah, sure, chiar toti ma plac. :wub: Habar nu am, uneori zambesc asa: :smile: , alteori asa: :biggrin: si rareori asa :w00t: .
                  :unsure: :dizzy: :ermm:

                2. Hehe, uite inca o dovada a complexitatii firii tale…..si tu te necajesti ca unii prefera lucrurile simple.vorba lui Lusio, nu ii poti multumi pe toti! :cwy: P.S. You’ve got mail ! :ninja: :biggrin: :w00t:

  28. @ Otilia, pai, pentru a renaste, trebuie intâi sa fii cenusa, nu? Trebuie sa cobori pâna la Nigredo…

    “Dar.. “Sa traiesti si sa nu te indragostesti din tot sufletul…Asta inseamna ca nu ai trait deloc”. Ce parere ai de asta?

    Lucrurile sunt DUALE tind sa cred. Exista o parte buna si o parte proasta in orisice.

    De prima am o parere foarte buna. De a doua nu. Adica sunt de acord cu ideea in sine, nu si cu interpretarea ei. As prefera sa cred ca lucrurile sunt complementare si ca ceea ce numesti tu “parte buna” si “parte proasta” sunt doua fatete ale aceleiasi monede. De fapt…din punctul meu de vedere este ruperea echilibrului fara discernamânt.
    Complicat. Greu. Dificil. Ce naiba stim noi de fapt?

    Când simti lipsa de comunicare in jurul tau poti veni aici. Noi te asteptam. Si, dupa cum bine observi, discutam pe foarte multe teme :-)

  29. Dragos, cred ca m-am exprimat eu putin gresit. Tot ce am vrut sa spun este ca pentru orice lucru exista si opusul lui. De exemplu, binele si raul, realitate-fictiune, obsesie-gnoranta, lumina-intuneric. Adevarul e ca tot ce te poate inalta invariabil te si coboara.
    Multumesc pentru incurajare! Ma gandeam sa renunt sa mai scriu dar tu m-ai facut sa-mi schimb hotararea.
    E placut si reconfortant cand ma aflu aici.

    :heart:

      1. cum te-ai fi simtit insa daca acea persoana ar fi fost un high-level? (meaning superior intelligence). Incomod , nu-i asa?
        Te-ai baga intr-o relatie cu o astfel de persoana? ai risca sa faci asta?

        1. Otilia, de ce nu te-ai baga intr-o relatie cu o astfel de persoana ? Intr-adevar este incomod sa te simti inferior, ti se dezvolta o serie de complexe in momentul in care te raportezi mereu la o persoana superioara tie din punct de vedere intelectual. Asta nu inseamna ca tu nu ai nimic de oferit si ca persoana respectiva nu are nimic de invatat de la tine. Riscuri? Da, sunt. Riscul de a nu-ti infrunta complexele si fricile, de a te lasa doborata si influentata de ele.
          Dar sunt si numeroase avantaje si plusuri. Daca persoana pe care o iubesti iti este superioara dpdv intelectual, ai cele mai mari sanse sa te dezvolti in directia respectiva, calea iubirii e cea mai usoara cale spre schimbare si dezvoltare, barierele mintii si sufletului sunt distruse iar fiinta umana se poate dezvolta mai liber. Nu doar ca te dezvolti tu, dar ii oferi persoanei iubite oportunitatea de a avea cu cine sa isi impartaseasca ideile, opiniile, inteligenta chiar. E un chin sa fii geniu si sa nu te inteleaga nimeni, nu ? Poate iti este superior din perspectiva inteligentei cognitive, insa poate tu ii esti superioara din perspectiva inteligentei emotionale. Poate are nevoie de iubirea si sprijinul cuiva. Sunt multe aspecte de luat in calcul…
          M-am lungit :) Cand raspunsul este simplu DA, sunt deja acolo. A fost un ,,risc” asumat care mi-a adus cea mai mare implinire pe care as fi putut sa o am in viata.
          Sunt curioasa tu la ce riscuri te gandeai cand ai ales acest verb… ,,a risca”.. :)

  30. @ Otilia, esti cam razboinica din fire, sa inteleg :-) . Nu e vorba neaparat ca pentru orice exista opus. Hai sa zicem ca exista o completare. Binele si raul? Aici intram pe teritoriul nisipurilor miscatoare. Ce e bine, ce e rau? Cum am descoperi realitatea fara capacitatea de a evalua si de a imagina eventuale consecinte ale faptelor noastre sau ale intâmplarilor din Univers? Obsesia e de fapt iubire dusa dincolo de granitele ei naturale, iar ignoranta este o nepasare activa si bolnavicioasa. Ce-ar fi lumina fara intuneric? Cum am putea-o compara si cum ne-am da seama ce inseamna?

    De ce sa renunti sa scrii? Imi pare bine ca ti-am schimbat opinia :-)
    Nu neaparat m-as simti inferior sau incomod. M-as simti incomod daca m-as afla in stare de concurenta cu persoana respectiva. Dar as incerca sa fim complementari.

    @ Colorbliss…fenomenal raspuns. Te-ai indragostit cumva de vreun profesor? :-)

  31. @Colorbliss,
    Foarte frumos si foarte sentimental, si afectuos raspunsul tau. Multumesc frumos!
    ?Sa inteleg ca si tu ai avut parte de atentia si prietenia unei astfel de om. :)
    Este incomod (ar putea fi incomod) sa fii cu o persoana care se joace cu mintea ta, care sa stie..sa cunoasca exact felul tau de-a fi/gandi. …Din perspectiva asta am privit…lucrurile.
    Desigur ca sunt o gramada de avantaje, dar inevitabil devii “dependenta” de o astfel de persoana, si singurul lucru pe care ‘tu’ poti sa il oferi este sprijinul afectiv. Ti se pare suficient? (mie nu)
    Te asigur ca persoana respectiva nu are nimic de invatat de la tine :) Riscuri..nu neaparat. Dar pot exista dezamagiri ca nu te-ai ridicat la nivelul lui (in anumite situatii).
    “Cea mai mare implinire pe care poti s-o ai in viata” tine de puterea personala, nu de a altuia. “El” ar putea fi – in cel mai bun caz – cel mai bun “ajutor”.
    Da, exista riscul de a fi mintita, inselata, manipulata(influentata), jicnita, fara ca macar sa iti dai seama de asta.

    @Dragos,
    De ceva vreme ma tot uit dupa tine…pe site:D…Credeam ca ai disparut! Aveam nevoie de cuvintele tale.
    Da, sunt o luptatoare ! sunt Scorpion :) “Ce e bine, ce e rau?” In principiu, zic eu -“CE” iti dicteaza constiinta. Cum faci insa atunci cand toata inima ta este spre ceva , dar nu si intuitia? Sa fii fericit ca faci un lucru gresit?(Asta e un paradox.)..

    “Obsedata”… sunt de aproape un an-atunci cand mi-am dat acest diagnostic .in incercarea de a avea macar o minte lucida.(Si nu ma mandresc cu asta.) Oricum, este mai bine din 1 dec incoace. dupa intalnirea fata`in`fata.
    Acum stau pe linie de plutire, nu fac nimic. Nu vreau furtuni si nici sa ma cufund in adancuri. iar…

    De ce sa renunt sa scriu? Sunt aproape 3ani de cand nu am mai scris nimic, nu am mai citit aproape nimic. doar invat. stiinta, Nu mai am limbajul de altadata, abia daca mai leg 2 cuvinte klumea… Am regresat, in favoarea laturei mele reale.

    Un gand frumos. Tocmai ce fu`gasit de pe net:) :

    Omnia vincit amor (et nos cedamus amori) – (Virgiliu) – Iubirea învinge orice (şi noi ne plecăm puterii sale). Asta intarind opinia Iuliei.

  32. @Dragos
    Nu, nu e profesor. Dar am invatat cele mai esentiale lucruri de la si prin el :)

    @Otilia
    Cand spuneam ,,implinire”.. nu echivalam cu ,,realizare”, unde da, ar trebui sa fie puterea personala. E vorba de faptul ca ma simt eu implinita: mi-am gasit un scop al meu si nu mai sunt in deriva de cand mi-am asumat riscul respectiv.
    Sprijinul afectiv nu este suficient. Personal, nici macar nu am putut sa i-l ofer de la inceput. Si desi ma simt de nenumarate ori inferioara lui, am invatat sa il ajut si eu pe el. Poti sa ii pui intrebari, poti sa ii stimulezi inteligenta prin intrebarile si exprimarea propriilor tale opinii, poti sa il inveti sa traiasca intr-un alt mod, sa se bucure de unele lucruri pe care le trecea cu vederea. Mereu avem de invatat unii de la altii, indiferent de nivelul nostru intelectual, moral, social.
    Cat despre riscurile mentionate de tine… Eu le-am omis cu desavarsire. Ma gandeam ca in momentul in care se aduce in discutie ideea de ,,relatie” nici nu poate fi vorba de manipulare, jigniri, minciuni. Dar eu sunt naiva, deci poate e bine ca le iei in calcul. Insa.. ma intristeaza sa fie asa.
    Ca paranteza, am intalnit si un astfel de inteligent care vroia sa experimenteze teorii pe mine si pe oamenii din jur, insa oricat de superior ti-ar fi, anumite intentii sunt suficient de vizibile daca ai ochii deschisi (sau acest ultim inteligent nu era mai inteligent decat mine) :D

  33. @ Otilia, sunt onorat :-) . Nu, n-am disparut, dar vin momente in viata când mai iei si pauze.
    Scorpion deci. Am notat.
    Mda, asta ar fi o problema, lupta interna. Vorba aia, “dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum”; deci e ceva de bine si aici :-)
    In legatura cu obsesia nu-ti pot da sfaturi, am experimentat-o si eu si nu ma pot pronunta in ceva la care nu am gasit alt leac in afara de trecerea timpului.

    “Acum stau pe linie de plutire, nu fac nimic”. Eu niciodata n-am reusit sa fac ‘pluta’ fara sa fac nimic, a trebuit sa dau un pic din mâini. Iti place sa inoti, Otilia?

    Presupun ca, daca inveti, pâna la urma se cheama cumva ca nu te-ai oprit din citit. In cunoasterea stiintei nu e nimic rau (chiar: despre ce ‘stiinta’ e vorba?) si nu inteleg de ce multa lume nu pricepe ca stiinta si religia sunt strâns inrudite, nu ar avea de ce sa intre in razboi sau concurenta pentru ca se completeaza foarte bine. La urma urmei…ce e o teorie care urmeaza a fi demonstrata altceva decât credinta? Din punctul meu de vedere, in acest aspect, totul porneste de la niste neintelegeri absurde si de la incapatânarea unor indivizi de a nu vedea decât o singura fateta a monedei.

    “Iubirea invinge orice”. Perfect. Avem teoria. Nu ne mai ramâne decât sa o punem in practica….

    1. Colorbliss=Iulia
      Eu! Eu! =:) (p.s Nice, te ador! mi-ai dat ocazia sa folosesc martianu’ meu preferat! – de emoticon spun)

      Dragos, prin ,,ce e?” te referi la o meserie ? E suficient de tanar incat sa nu il reprezinte una, inca. Aria e informatica, dar ultimul job a fost ceva in publicitate.. Prin ,,esentiale” ar trebui sa abordez o serie de lucruri despre care se pare ca imi vine greu sa vorbesc. Probabil intra la categoria ,,personale”. Nu iti imagina ca sunt cine stie ce sf’uri :) Nu sunt, sunt lucruri sufletesti, unele sociale, unele pur informationale, altele ce tin de propria mea dezvoltare, de modul in care percep acum lumea, de atitudinea mea in general, altele inovatoare. Insa, mi-e greu sa le arat cu degetul si sa le spun concret, am impresia ca as fura din intimitatea unei relatii intre doi oameni, nu stiu de ce.. Cred ca intelegi tu :)

  34. @ Colorbliss, multumesc de lamuriri. Deci tu esti Iulia, incântat de cunostinta! :-)

    Explicatia ta e foarte buna in legatura cu ‘ce e’, multumesc pentru ea.

    Da, inteleg :-) . Dar eu nu ma refeream in mod special la lucrurile “esentiale” ci la “cele mai”.

Lasă un răspuns la Ada Pavel Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: