Complimente. Cui, cand si de ce?

Dupa ani de zile in care am purtat la par o culoare deschisa, mi-am luat in sfarsit inima-n dinti si am decis ca e timpul pentru altceva. Si a fost o schimbare de look destul de dramatica, in sensul ca m-am trezit peste noapte…bruneta. Deschid o mica paranteza si, apropos de ea, aveam un profesor care ne spunea ca de fapt mai importante sunt informatiile din interiorul acesteia decat restul, am avut deseori cosmaruri in care ma visam bruneta, vedeam clar ca imi sta bine, dar ma trezeam transpirata toata, inspaimantata si inlacrimata, si disperata alergam la prima oglinda din casa sa ma conving ca nu e real. Ei bine da, si cosmarurile se mai implinesc cateodata, azi dimineata cand m-am uitat in oglinda culoarea  mea dintotdeauna disparuse fiind inlocuita cu una incerta, un amestec de gri-cenusiu, kaki, maro si negru. De unde si pana unde aceasta culoare nedefinita (pe cutia de vopsea scria almond blond)? Exista si o explicatie, ca intotdeauna, cum ma grabeam sa ajung la serviciu, in loc de 45-50 de minute, am asteptat doar 10-15… Dar sunt foarte multumita, chiar entuziasmata, e o culoare originala, caci nu am mai vazut-o la nimeni pana acum, si in plus pare foarte naturala. Eu zic ca imi sta mult mai bine asa decat cu vechea mea culoare deschisa.

Ca sa intelegeti mai bine o sa va exemplific prin doua poze oarecum sugestive:

Before (din colectia personala):

 

si After (am gasit pe net ceva cat de cat apropiat):

Articolul acesta nu este despre vopseaua mea ci despre complimente. Mai bine zis despre acele amabilitati care au loc intre colegi, prieteni, cunostinte, rude. Acestea insa, din cate am remarcat de-a lungul timpului, nu se practica in mediul in care ma invart eu, mai precis la locul de munca. Indiferent ca ti-a cumparat ceva nou, o pereche de pantofi sau o haina, daca te-ai ingrasat sau dimpotriva ai slabit, daca te-ai vopsit verde sau rosie in cap, nimeni nu spune nimic. Sa nu intelegeti ca ma astept doar la complimente, la cuvinte de lauda sau de apreciere, problema e ca nici macar dezaprobarea sau critica nu se practica. Ieri cu cateva mici exceptii, nimeni nu a sesizat nimic schimbat la mine…sau nu a vrut sa-mi comunice. Azi m-a intrebat cineva daca m-am tuns.  :lol:

In mediul vostru se practica complimentele? Cand, cui si in ce conditii alegeti sa faceti cuiva un compliment? 

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

102 comentarii la “Complimente. Cui, cand si de ce?”

  1. da se fac complimente :) cred ca daca m-as vopsi cu siguranta ar observa lumea in birou ;) niste invidiosi Nice deaia nu ti-au zis nimic :D important e tu sa te simti bine si vad ca te simti, ca-ti place noul look :) si eu ma gandesc sa-mi schimb tunsoare, nu stiu ce are parul meu dar e tot mai razvratit :))) de vopsit nu-l vopsesc inca, nu pot renunta la culoarea mea naturala care-mi vine perfect :)

    1. Paiii…din ce vad eu in poza ta de la gravatar, se pare ca acum avem amandoua aceeasi culoare de par. :cheerful: :biggrin: :unsure: Bine, la mine e cu reflexii verzi. :sick: :alien: Dar imi place mult cum imi incadreaza fata, cum imi pune in evidenta trasaturile…sunt fericita si entuziasmata, chiar daca nu ma recunosc in oglinda, chiar daca o parere de rau pentru fosta mea culoare exista, se resimte din plin. Inca nu sunt obisnuita cu parul atat de inchis. :ninja:
      Eu nu vreau sa cred ca sunt toti invidiosi, am schimbat multe locuri de munca, rar de tot oamenii iti spuneau o vorba buna, iti adresau un compliment. Ma intreb daca e asa doar la mine sau treaba s-a generalizat. Macar daca nu le placea puteau sa zica, mai fata, ce ti-ai facut, revin-o la fosta culoare, nu se poate asa ceva. :lol: :tongue: :ermm:
      Eu te sfatuiesc sa-ti mentii actuala tunsoare, imi place foarte mult si eu sunt tunsa in trepte. Problema e ca am parut drept… :dizzy:
      Iti place sa primesti complimente?

      1. deobicei femeile observa schimbari de genul, in rest barbatii rar care observa, nici iubitul nu observa dapoi colegii, nu-i intereseaza :) poate daca iti pui un verde, mov, rosu ca focul in cap atunci sigur te observa, altfel…..
        eu imi ingrijesc parul foarte mult, de cele mai multe ori coafeza la care ma duc nu vrea sa taie din el, tot imi spune ce par frumos am, eu nu cred ca-i asa frumos, e doar ingrijit, cat ma chinui eu sa-l fac sa arate aranjat si dimineata cand ma trezesc imi vine sa plang cand vad cum sta :((((
        am natural in el, eu as vrea sa stea mai intins, sau ondulat, dar el sta razvratit :D noroc cu placa, ondulatorul care mai salveaza situatia, sau uneori ignoranta :D mie imi place parul des si intins, cu volum :) ceea ce mi-e foarte greu sa obtin, sau efectul e de scurta durata :)

        1. Colegii barbati? :whistle: De la ei nu am nicio pretentie, nu-i intereseza pe ei vopseaua noastra. Ei traiesc in alte sfere mai inalte, au preocupari mai intelectuale… :unsure: :biggrin: Si eu imi ingrijesc parul, in fotografia de mai sus eram dupa o ploaie torentiala… :dizzy:
          Des si intins, cu volum? Exact asa il am eu. :cheerful: :tongue:

        1. Da, Aliceee, ai dreptate, nici nu suntem apropiate si nici nu le intereseaza sa faca complimente. :ermm: Dar unele chiar nu remarca, azi m-am intalnit la serviciu cu o colega mai apropiata si a trebuit s-o intreb eu ce parere are de noul look. :pouty: :face:

          1. sincer ma gandesc de 2 ori sau poate chiar de mai multe ori cand fac unul fiindca in primul rand poate ca persoana sa nu inteleaga ca e o chestie amicala, nu vreau sa cad intr-o pozitie jenanta… plus ca depinde cine mai aude, n-am de gand sa aud… “Ce replici ieftine, vrei sa o cuceresti?” si atunci as fi nevoit sa le zic” Zi zau, cu limba scoasa!”

            1. Cam asa e, cum o dai cu fetele tot nu-i bine. Mereu esti suspectat de intentii ascunse…
              Uneori iti dai seama dupa tonul folosit, dupa inflexiunea glasului, privind persoana eventual in ochi daca e sincera sau nu, daca spune dinn suflet sau nu, dar e bine intentionata sau nu.
              Eu stiu ca pentru temerile voastre suntem si noi de vina. In mare parte. Oricum avem tendinta de a interpreta totul dupa bunul plac.
              Dar si barbatii fac asa, daca esti amabila si sociabila multi considera ca te dai la ei.

  2. pana la urma… important este ca tu sa te simti bine cu nuanta de culoare… pentru ca e a ta… esti tu…
    eu… de departe… iti spun ca… te felicit pentru schimabre.. este nu doar frumos sa o faci… ci si benefic pentru starea ta interioara…
    ce-mi pare rau este… ca nu ai pus poza cu tine… fara sa cauti ceva asemanator pe internet… mai bine sa fii tu… si atat…
    de obicei… la servici… eu felcit pe cei cu care lucrez… de cateva ori pe zi… pentru ce fac ei bine… am observat ca este un stimulent foarte bun… deci… asta face cumva parte din ce sunt eu la servici…
    in afara… aduc complinte … celor dragi… dar si celor mai putin apropiati… de ex… o data am complimentat fata de la casa magazinului… pentru cum a pus produsele in punga… asezate frumos… si… am vazut ca i spa luminat fata… si asta ma bucurat si pe mine… am adus zambet in privirea cuiva…
    sa ai parte de… frumos si complinete facute pe drept… asa iti doresc… ba chiar si mai mult…

    1. Ovi, abia ieri m-am vopsit, nu am inca poze cu noua culoare. :ermm: :pouty: La noi nu se practica incurajarile si laudele, din pacate…personal imi par extrem de stimulative, nici macar criticile, asa cum spuneam in articol. Se merge pe indiferenta…nimeni nu-si arata sentimentele, trairile, emotiile, nimeni nu are pareri despre ceilalti.
      Merci mult, eu vreau doar impresii obiective, daca nu-mi sta bine cu noua culoare, chiar as dori sa mi se spuna, sa revin rapid la cea veche. :biggrin:

  3. hihihi, aproape bun spiritul de observatie al celui care te-a intrebat macar daca te-ai tuns. :) Mie una imi plac brunetele mai mult decat blondele, estetic vorbind. Fiindca altminteri prefer barbatii. :) Sa iti fie de bine, important este sa te simti tu bine cu noua imagine.

  4. Imi place mult noua culoare, dar si cea de inainte era foarte frumoasa. Eu am un castaniu inchis (cred ca ai vazut din poze), nu m-am vopsit niciodata, dar m-am gandit sa-mi fac suvite. La salon mi-au zis ca trebuie sa ma indrept spre ceva mai deschis…dar nu stiu, nu prea ma vad cu par de culoare deschisa…
    Anyway…complimentele de obicei se fac de persoane deschise, prietenoase, sociabile. Daca nu se simt in largul lor, atunci prefera sa taca. Ori sunt colegii tai persoane inchise, ori inca nu te-au acceptat in grupul lor, ori nu isi dau seama de schimbare, desi e o diferenta mare de culoare. Sau poate pur si simplu nu-s darnici cu vorbele.
    Eu deseori nu observ diferente, nu prea sunt atenta, dar sigur m-as prinde la o asemenea schimbare.

    1. Neata, Mihaela :cheerful: , eu toata viata am fost mai deschisa la par cu toate ca natural sunt bruneta(o culoare foarte asemanatoare cu a ta). Avand tenul foarte alb mi-am permis aceasta schimbare radicala, eu chiar imi spuneam ca ma avantajeaza. Uneori insa nu te mai multumeste acea culoare dintotdeauna, vrei si mai ales simti ca e nevoie de ceva nou, de un look diferit.
      Pai eu zic sa asculti sfatul celor de la salon, nu ai ce pierde…in plus sunt pe piata atatea nuante frumoase(apropiate, evident, de culoarea ta naturala), sigur iti vei gasi ceva pe gustul tau.
      Da, ai gasit cateva explicatii foarte plauzibile, acum inteleg mai bine reactia lor. Sau mai bine zic lipsa de reactie. :)) E un mediu ceva mai rece, mai sobru, mai scortos. :lol: :wassat:
      Obisnuiesti sa schimbi amabilitati si complimente cu prietenii si colegii tai?

      1. Da, deseori. Colegii mei sunt si prietenii mei. De fapt, eram prieteni de inainte sa fim colegi. Lucrez intr-o firma mica, cu putini angajati, si pe cei care stau cu mine in birou i-am recomandat eu. Deci ne impacam foarte bine.
        Si bineinteles ca schimbam complimente, amabilitati. E un mediu de lucru f ok.

  5. De obicei persoanele cu care intaracționez eu observă imediat schimbările cât de mici ar fi ele :))) Și o cravată nouă le sare în ochi, absolut tot :)) Au ochi vigilent și bineînțeles că nu întârzie cu părererile :)) Majoritatea îți vor spune că vai ce bine-ți stă, dar puțini vor spune și adevărul dacă nu îți stă bine :))

        1. Daa, las ca de asta se ocupa celelalte femei din jurul nefericitei. :)) Eram marti la coafor si a intrat o sarmana femeie si imediat ce au vazut-o celelalte au sarit pe ea cu “incurajari” de genul “vai dar ce te-ai ingrasat, inainte aveai silueta…” :dizzy: :wassat: Si au tinut-o asa cateva minute bune. :angry:

  6. Personal ador sa fac complimente. Si nu ma abtin de loc. Cand imi place ceva la cineva ma extaziez. Nu fac insa complimente gratuite. Daca o fac sunt foarte sincere. Dar nu aduc nici critici, chestie de educatie. Daca nu mi place pur si simplu tac. Cine sunt eu sa judec. Am lucrat si eu la un moment dat intr-un mediu in care nu conta nimic, toata lumea era rece. Din fericire nu mai e cazul, am colegi cu care ma simt ca intr-o familie frumoasa.

    1. Diana, atitudinea ta imi place foarte mult, seamana mult cu a mea. Bine, de fapt eu te cam stiu pe tine, mereu ai spus daca ti-a placut ceva foarte mult, ai facut complimente, fara sa jignesti vreodata. Exact asa consider si eu, cine suntem noi sa judecam, problema e ca majoritatea nu gandeste asa. Si cred ca aici e chestie de educatie. E mai usor sa vezi paiul din ochii altora…
      Un mediu rece…asa as putea sa-l caracterizez eu pe cel actual, cel in care muncesc. O familie frumoasa la job? Asta e un vis frumos! :ermm: :dizzy: :sad:

      1. Nicey: da asta remarcasem mai demult, ne asemanam in multe privinte.
        Da si de multe ori o anumita chestie poate fi determinata de multi factori pe care poate nu-i stii. Tin minte ca aveam o colega care uneori purta o rochita oribila parca prea demodata, ciudata oricum. Eu n-am avut curajul sa zic nimic, asta e gusturile nu se discuta. In schimb altcineva i-a spus si respectiva ne-a anuntat ca e unul din lucrurile care ii ramasesera de la mama ei care nu de mult trecuse in nefiinta si are o valoare sentimentala deosebita pentru ea. De aceea poate ar fi bine sa nu ne pripim sa judecam aparente. Iar paiul din ochii altora e asa de simplu de vazut…
        E cam naspa sa ai mediul acela rece la joc, petreci totusi destul de mult timp acolo, stiu ca nu poate sa nu te afecteze. Da, am o familie frumoasa, si chiar a fost o surpriza, nu ma asteptam.

        1. Diana, stii cum se spune, cine seamana se aduna. :wink: Asa-l simt eu ca sunt de putin timp in colectiv, m-am atasat foarte mult de alta colega noua, care se tot plange ca nu o baga nimeni in seama, ca ceilalti sunt cu nasul pe sus…asta e soarta celor nou veniti, pana ne integram(daca se intampla vreodata), pana sa fim acceptati, e drum lung. :ninja: :alien:
          Cat priveste judecata dupa aparente, mi se pare atat de imatur… :ermm:

  7. Nu. Oamenii cu care lucrez nu imi fac complimente si nici nu ar fi indicat :) Sunt convinsa ca mi-ar fi….peste mână
    In schimb cei apropiati remarca orice schimbare. Chiar si cand imi pun parul pe moate sau pe bigudiuri, cand il vopsesc proaspat…..dar si cand am cearcane, cand sunt obosita sau am chef sa dorm si sa fiu lasata in pace :)))

    E frumoasa culoarea din a doua poza.
    Blondul (din poza) e doar…….blond. Important e cum se armonizeaza cu chipul tau, cu culoarea pielii……..

    1. Din pacate blondul din prima poza nu este relevant, tocmai plouase torential, ma udasem rau si ma uscasem… Blondul meu avea alta nuanta, dar sa stii ca brunetul mi se potriveste mai bine. :biggrin: Se armonizeaza perfect cu trasaturile mele.

  8. Asta e un cosmar fericit Nice. Eu am visat acum doua seri ca innebunisem. …. A fost unul dintre cele mai ingrozitoare cosmaruri de care l-am avut. Si culmea era ca erau momente scurte in vis in care constientizam acest lucru, ca innebunisem (ca mai apoi s-o iau de la capat), …fara insa ca eu sa pot sa fac nimic in privinta asta.. Si nu stiu cum sau de ce, dar imi amintesc ca incercam in visul meu sa fac o analogie intre cuvinte si forme. (asta poate pentru ca obisnuiesc deseori sa imi dau exercitii de logica…) A fost pentru prima oara cand am simtit cu ce se mananca “nebunia”. Poate ca subconstientul meu incearca sa imi transmita ceva. Poate ca mi-am sugestionat prea mult mintea sa creada ca inca e departe de centrii nevrotici… cand nu era. Poate intamplarile din ultimele 6 luni au fost mult prea mult pentru mine. Si poate ca un “up grade” conduce inevitabil la nebunie. Si nu mi-ar parea rau pentru mine, cat mi-ar parea pentru ai mei.
    Si poate e mult mai bine sa stau departe de lucruri care ma depasesc.

    1. Otilia, nu trebuie sa te alarmezi, desigur, tu acum incerci sa cauti explicatii pentru visul avut(destul de dur, trebuie sa recunosc), insa nu intotdeauna au legatura cu trecutul nostru, cu ceea ce ni se intampla in viata de zi cu zi, cu temerile sau preocuparile noastre, nu mereu sunt proiectii ale subconstientului, nu cred ca trebuie sa analizam, sa interpretam totdeauna visele, unele sunt atat de absurde. De fapt majoritatea… :dizzy: :ermm:

  9. Mie imi place sa fac complimente, sa fac oamenii sa se simta bine, dar uneori am impresia ca am ramas de moda veche fiindca nici nu prea mai sunt apreciate acestea in ziua de azi.
    Asa de mirate au fost si sunt fetele cand primesc cate un compliment intotdeauna sincer si dezinteresat de la mine…
    Unii apropiati mi-au spus sa nu le mai impart cu atata generozitate dar, ce sa fac, asta e stilul meu!

    1. Felicitari, Danny! :biggrin: Nu am intalnit niciodata un barbat care sa imparta complimente cu generozitate, cei mai multi nici nu dau atentie unor detalii, nu-i intereseaza sau considera ca nu e un gest barbatesc. Rar am primit complimente de la iubitii mei, mai degraba pe blog am intalnit barbati amabili…

  10. Obisnuiesc sa fac complimente doamnelor si domnisoarelor dragute si inteligente, asa cum sunt damele de pe acest blog! :biggrin: :tongue: :heart:

  11. In primul rand, ma bucur ca esti multumita de noua culoare :happy: Daca esti bruneta natural, sunt convinsa ca ti se potriveste (si) nuanta asta mai inchisa pe care ai obtinut-o acum :happy: Eu ma gandeam sa ma fac blonda o perioada, dar ar fi un soc prea mare pentru cei din jur, cred. Desi ma roade curiozitatea teribil :lol:

    Cat despre complimente… Eu am o micuta problema cu ele, nu prea stiu sa le.. primesc. Nu imi dau seama cum ar trebui sa reactionez, de multe ori ma simt stanjenita, probabil ca are legatura cu increderea in propria persoana. Oricum, in ultimii doi ani cam asa, e mai ok.

    In schimb, le spun prietenilor si cunoscutilor ce cred/gandesc despre micile schimbari, fie ale aspectului fizic, fie ale imbracamintei, fie ale activitatii lor. Complimente mi-e usor sa fac, poate pentru ca le ofer spontan, fac aprecieri impulsive. Ma vei auzi sa spun ,,vaaaai, ce bine iti sta!!!” doar daca atunci pe moment chiar am simtit nevoia sa am reactia asta. De multe ori, nu observ imediat (sunt mai aeriana/gandita de felul meu), insa atunci cand remarc, spun.

    Cam la fel sunt si cunoscutii mei… :smile:

    1. Iulia, eu nu eram pana mai ieri adepta schimbarilor dese si radicale de look. Cred ca aici sunt cea mai conservatoare fiinta de pe Terra. Eram convinsa ca negrul nu ma avantajeaza deloc…insa de o vreme s-a produs o schimbare in interiorul meu si parca nu mai suportam blondul ala spalacit (ma rog, acum, cu mici exceptii, asa mi se par toate nuantele de blond). :lol: Nu stiu, parca blondul e lipsit de personalitate…
      Oricum, te sfatuiesc sa incerci o culoare deschisa, e bine sa ne satisfacem curiozitatile. :biggrin: Mai ales daca acestea sunt pasnice, inofensive. :biggrin:
      Si eu sunt ca tine, ma trezesc ca fac complimente sub domeniul impusului, insa la job parca sunt ceva mai retinuta, asa probabil sunt si colegele mele… Am o colega atat de calda si draguta, tare mult as vrea sa-i spun ca imi place cum se imbraca de ex, dar nu indraznesc. In schimb, ea a fost singura care a remarcat azi ca m-am vopsit si m-a complimentat. :ermm: :dizzy: :wink:

      1. Nice, din moment ce culoarea ta naturala e una inchisa, ma gandesc ca e oarecum de asteptat ca asta sa te avantajeze :tongue: In general, culoarea naturala e cea care se integreaza cel mai bine in complexul trasaturilor noastre, insa de multe ori, se ,,potrivesc” si alte culori. Si probabil nuanta tenului tau te-a ajutat in acest sens :happy:
        Blondul nu mi se pare lipsit de personalitate, dar conteaza probabil momentul si starea de spirit predominanta intr-o anumita perioada.

        Eu m-as simti cel mai bine roscata, de exemplu :smile: Iar blond mi-am dat seama ca nu are rost sa incerc, caci am genele si sprancenele de un negru intens, si desi poate nuanta m-ar prinde bine, ar fi un contrast penibil cu genele/sprancenele :lol:

        Poate in timp se va detensiona atmosfera la job si veti putea discuta natural, fara inhibitii :ermm: E bine ca ai macar o colega care nu s-a sfiit sa te complimenteze :happy:

        1. Si eu aveam sprancenele negre, dar ce crezi, le-am vopsit. :lol: Starea de spirit este foarte importanta, am vazut cateva nuante frumoase de blond ieri la Carrefour, dar acum e prea tarziu… :cwy: :ermm:
          Tenul meu e alb, desi este o mica contradictie, in timp ce pielea de pe corp este extrem de deschisa, cea de pe fata pare cu o tenta mai inchisa. Asta ma deranjeaza. :alien:

          1. Hihi, ei vezi, eu nu sunt dispusa sa fac sacrificiul asta (sa-mi vopsesc sprancenele) :happy: Mmm… din cate stiu, se mai intampla si altora sa aiba o micuta discrepanta intre culoarea pielii corpului si a fetei. Nu stiu care o fi explicatia, poate expunerea fetei la soare mai des ? :ermm: :smile:

  12. De obicei nu fac complimente decat daca cunosc bine acea persoana. La munca sunt mai mult printre barbati, deci zero complimente. Cum spuneai, ei au alte preocupari. :) Culoarea este frumoasa, acum deh! una e in poza, alta in realitate.

    1. Hei, bun venit pe blog, se pare ca ne vizitam reciproc, noroc cu Pato. :biggrin: :lol:
      Aha, deci asta e secretul, trebuie sa cunosti bine persoana, sa stii cum reactioneaza, altfel e mai sanatos sa te abtii. :wink: Ma rog, poate ne lipseste si indrazneala cateodata…eu recunosc ca nu mereu am curaj sa spun tot ce-mi trece prin cap intr-un anumit moment. Chiar daca e de bine.
      In realitate arata si mai bine, trust me. :cool: :cheerful:

  13. Am câteva colege care sunt foooarte atente, la accesorii, la machiajul discret de care uneori uit chiar eu. Eu nu văd mereu. Sau.. Nu observ că are alți blugi decât ieri, asta dacă nu sunt altă culoare. Dar aprecierile se practică. Fac adesea complimente, dacă le simt :) Adică, așa, de complezență nu prea spun nimic.
    Mi-ar plăcea să faci o poză din care să văd culoarea părului tău acum :biggrin:
    pupici! Ești frumoasă oricum! Pentru că, așa cum îmi tot spune o copilă de patru ani, frumusețea vine din interior!

    1. Buna, Ada, dar tu chiar te pricepi la complimente :cool: , eu zic ca nu are rost sa le facem daca nu credem in ele. :wink: :ermm: Si inca o data ma vad nevoita sa-ti dau dreptate, frumusetea interioara se reflecta pe chipul celui care o poseda.
      O sa fac negresit poza cu noul look, momentan aparatul meu foto are niste probleme, astept sa se intoarca dl doctor(a se citi mama) sa-l repare. :))
      Pe de alta parte eu observ tot, desi uneori nu spun nimic. Poate ca am preluat si eu din lipsa de reactie a colegilor… Insa daca sunt in compania unei persoane apropiate cu care ma inteleg excelent, cu siguranta ii fac complimente(cand e cazul). Ma rog, sunt unele persoane care efectiv ies in evidenta, nu ai cum sa nu le observi, chiar daca ai vrea nu poti sa le ignori. Se fac remarcate prin personalitate, bun simt, maniere, eleganta, decenta, simplitate, bun gust, rafinament. :biggrin: :cheerful:

      1. Ah,da :) Mă gândeam la detalii materiale… Văd când îi strălucește ființa, văd când îi lucesc ochii – deci e supărat(ă) – văd… :smile: Uneori, însă, e bine să taci și să observi…

        1. Pe alea le remarc primele, dupa cum stii(pentru ca ai citit la despre mine :lol: ) sunt pasionata de tot ce inseama obiect de vestimentatie sau accesoriu. :biggrin:
          Da, e bine, in anumite momente, dar cand se prezinta cineva cu o schimbare totala de look, e cam aiurea sa nu-i spui nimic. :cwy:

            1. Sa stii ca asa am crezut si eu in prima instanta. Asa suntem tentati sa gandim, dar pe urma mi-am dat seama ca nu e posibil ca toata lumea sa nutreasca asemenea sentimente fata de mine, e absurd, si am ajuns la concluzia ca ori sunt extrem de insignifianta pentru ei, ori nu le-a placut schimbarea. :biggrin:

                1. Si asta e posibil, uite ca nu m-am gandit. Sunt prea preocupati, prea prinsi de ganduri, de propriile probleme. Nu doar ca oamenii nu ma vad, nici nu te mai asculta. :dizzy:

  14. Bineinteles ca la scoala se practica mai orice in afara de invatat, si decat sa vorbim de teme mai bine ne analizam complet fiecare coleg :lol: …Dar asa e, unii oameni pierd dorinta de a comunica, de aici si lipsa lor. Eu unul fac complimente,atunci cand simt sau cand imi place cu adevarat o schimbare la cineva… :happy:

  15. Ai un par foarte frumos…
    Probabil celor apropiati le va lua ceva timp sa se obisnuiasca cu noul tau look, dar importanta e doar parerea ta. Stii si tu ca de cele mai multe ori cei mai exigenti critici suntem chiar noi…
    P.S.: Eu sunt sigur ca esti NICE si bruneta. :biggrin:

    1. Asta da compliment frumos. :cool: Merci. :smile:
      Pai deja s-au obisnuit, acum toti imi spun ca imi sta bine, chiar mai bine decat blonda. Eu sunt super incantata si asta e tot ce conteaza momentan. Am pus azi ochii pe niste culori super frumoase de vopsea… :silly: :tongue:

        1. :lol: Da, mi-am propus sa-mi schimb cat mai des look-ul, nu sa stau ani de zile ca pana acum cu aceeasi culoare. Singura problema ca eu am par lung si des, iar vopseaua e scumpa… :biggrin: :cwy:

  16. Da, se folosesc complimentele din fericire încă pe aici începând cu salutul către femei sărutm mâna, mânuțele. mânuțicile dulci etc). Eu tot timpul și-n orice condiții fac complimente chiar și oamenilor acri cu nasul pe sus.

  17. Hmm… Nu… As zice ca nu. Nu prea se fac complimente in cercurile prin care ma invart eu. De fapt nu. Clar nu se fac complimente. Schimbari de look sau haine noi cel putin n-au nicio importanta. De multe ori trec fara sa fie bagate in seama. In rarele momente cand sunt observate, nu exista complimente. Doar remarca cum ca s-a luat la cunostinta sau ceva asa. :D Eu fac complimente foarte rar. Dar atunci cand le fac, chiar le spun sincer. :)

    1. Asa e si la tine? :shocked: Inseamna ca e ceva oarecum normal, hai ca m-am mai linistit, credeam ca sunt eu :alien: . :))
      Gasesc foarte onesta atitudinea ta. :cheerful:

  18. Hey, bruneto :P

    Am ceva de recuperat, dar incep prin a spune ca in general sunt trei tipuri de complimente: unele de bun simt spuse ospatarului, soferului de autobuz sau de taxi, celui care iti tine liftul, unei persoane care iti ofera o informatie etc; a doua categorie este formata din multumirile adresata celor care te ajuta in problemele dificile ale vietii cand nu prea stiai cum sa o scoti la capat iar a treia categorie este multumirile adresate oamenilor care fac ceva deosebit pt tine (ceva unic). Toate sunt importante dar trebuiesc tratate in functie de valoarea lor.Parerea mea :)

  19. Scuze, dar m-a pufnit rasul :)). Si eu blonda naturala (blond inchis), mi-am luat vopsea sa revin la culoarea mea acum un an. Vopsea L’Oreal sa fie calitate. Cand m-am uscat eram mai bruneta decat tipa din poza ta de pe net, era sa lesin cand m-am vazut :)).

Lasă un răspuns la Ada Pavel Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: