Influente

Intram intr-o relatie cu o suma de asteptari, iluzii, temeri, cu o dorinta imensa de a face lucrurile sa merga si topiti de dragoste pentru partener suntem dispusi sa ne mulam pe personalitatea sa, sa-i acceptam defectele, pasiunile, mofturile, pretentiile. Foarte important e cum iesim dintr-o astfel de relatie. Cat de mult am imprumutat de la omul pe care l-am avut zi de zi langa noi, cu care am petrecut luni sau poate ani de zile. Cat de tare ne-a influentat el personalitatea, gandirea, conceptiile despre viata, felul de a fi si de a ne purta. I-am preluat oare obiceiurile? Hobby-urile lui au devenit si hobby-urile noastre? Am ramas imuni la ambitiile sale sau, dimpotriva, la delasarea sa? In general se spune ca cei doi trebuie sa se completeze, sa se ajute astfel incat sa creasca, sa evolueze impreuna. Asta se intampla in cazurile fericite, cand relatia e sudata, de lunga durata si duce, inevitabil, spre casatorie, spre o viata in doi. Cand cei doi nu se potrivesc, lucrurile scartaie si vantul despartirii bate tot mai des, te poti trezi intr-o “buna” zi ca ai preluat exact ce era mai rau de la acel om. Culmea ghinionului, nu?

Pana sa intru la serviciu eram cea mai punctuala persoana din Univers. La primul meu job am intalnit un coleg de care m-am indragostit si care avea un obicei prost, intarzia, dar nu 5-15 minute cat e oarecum acceptabil, ci ore intregi, uneori nu mai ajungea niciodata la intalnire… Initial am fost  stupefiata si m-am simtit chiar jignita de tupeul si lipsa sa de maniere, de lipsa sa de educatie in definitiv, apoi, treptat, m-am obisnuit cu situatia, iar in final, am inceput sa-i imit comportamentul. Nu stiu daca el a renuntat la sportul asta periculos, eu insa nu m-am lecuit nici pana in ziua de azi, indiferent de locul unde trebuie sa fiu, intarzii. Uneori 5 minute, dar se poate ajunge pana la jumatate de ora. Enorm! De ani de zile incerc sa ma tratez de boala asta, fara succes.

Care este in viziunea voastra ora ideala de a intra la serviciu, scoala, facultate?

a). 7:30

b). 8.00

c). 9.00

d). Dupa ora 10 pentru ca imi place sa dorm mult dimineta.

Sunteti o persoana punctuala sau obisnuiti sa intarziati? Ati observat de-a lungul timpului ca ati imprumutat din defectele sau calitatile, din pasiunile sau limbajul partenerului? 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

136 de comentarii la “Influente”

  1. Cred ca ora 8.00am. Poate ca asa m-am obisnuit.
    Atunci cand apreciem pe cineva, fie ca iubim sau poate idolatrizam, avem instinctul de a copia anumite lucruri, acelea ce ne-au impresionat, in bine sau in rau.

    1. Obisnuinta a doua natura… Eu m-am obisnuit prost, adica pe la 8. Si jobul incepe la 7:30. :lol:
      Instincul acesta de a copia anumite aspecte bune sau rele nu e specific mai degraba celor mai slabi, lipsiti de personalitate?

  2. Heyyy :) Pe la 8 e perfect. Nu, nu obisnuiesc sa intarzii. Deloc.
    Ajungi sa fii influentata de alti oameni, dragi sau nu, fara sa vrei sau nu. Mai tot timpul suntem influentati de catre ceva…cineva.
    Noapte buna!

    1. Pe la 8 e perfect? Inseamna ca iti place sa te trezesti dimineata? :shocked: Da, poate, insa e important si maniera in care suntem influentati, tu de exemplu ai preluat mai degraba partile bune sau pe cele rele ale partenerei? Te-ai trezit intr-o buna zi vorbind ca ea, reactionand ca ea, gandind ca ea? I-ai imprumutat pasiunile si scopurile in viata?
      O noapte linistita iti doresc si eu. :)

      1. Neataaaaaaaaaaaa! Pai, azi m-am trezit la 10:30, dar era o situatie exceptionala. De obicei ma trezesc dimineata, da. Pe mine m-a invatat si bunicul si tata sa ii ascult pe toti si sa iau de la fiecare tot ce e mai bun si cred eu ca imi foloseste. Cand eram mai mic ma luam dupa altii. Sa vorbesc, actionez, gandesc ca ea? Nu, slava Domnului. Pasiunile si scopurile in viata daca nu sunt cat de cat comune partenerilor sau daca nu si le respecta unul altuia, e o problema. Eu nu am luat nimic de la nimeni, doar mi-am ascultat inima :)

        1. Neataaaaaa, Marin. :cheerful: Stii mi se pare ca atunci cand stai mult timp cu o persoana ajungi sa te identifici cu ea, in ganduri, fel de a actiona, de a te purta. Eu am avut aceasta tendinta de aceea eram curioasa cum procedati voi. :dizzy: Sa-ti dau un exemplu, daca celalalt foloseste des un cuvant sau o expresie, tind sa o preiau si eu, daca are o anumita parere despre ceva sau cineva, tind sa cred si eu acelasi lucru, daca e mai econom din fire si nu arunca cu banii, probabil voi merge si eu in aceeasi directie. E un proces natural, fara sa vrei faci lucrurile astea, le copiem din instinct.

          1. Hmmm…..nu am avut norocul sa intalnesc pe cineva ca tine :)))))

            Eu am facut asta in tinerete, pana pe la 20 de ani. Apoi, mi-am facut propriul sitem de obiceiuri, credinte si valori. Am mai facut greseli ocazionale crezand prea mult intr-o persoana si facand rabat de la felul meu de a fi si am suferit destul cat sa inteleg ca nu e bine sa faci asta niciodata.

            Invata de la orice pentru ca toata lumea te poate invata cate ceva, dar intotdeuna trebuie sa fii tu. Trebuie sa actionezi intr-un anume fel numai pentru ca asa simti ca esti si tu nu pentru ca asa este celalalt si vrei sa ii faci pe plac. Compromisurile nu aduc fericirea.

            Da, le faci instinctual, asa este. Dar trebuie sa lupti sa te cunosti pe tine, pentru a le anula pe ele :)

            1. Foarte bune sfaturile tale, Marin, chiar daca nu am inteles prea bine ce ai vrut sa spui in prima propozitie… E adevarat, compromisurile majore nu aduc fericirea, dar intretin o relatie, mai lasi tu de la tine, mai lasa si celalalt, cum altfel ne-am putea intelege, cum am putea rezista impreuna daca nu am fi dispusi sa cedam, sa-i ascultam si respectam rugamintile si dorintele partenerului? Daca tu o tii pe-a ta si celalalt pe al lui, unde se ajunge? Nu la despartire?

              1. Tu ai scris ca daca ai un partener care este mai econom cu banii, tinzi sa devii la fel :D La asta ma refeream, in principiu, in prima propozitie :smile: :cheerful:
                Pai, nu, nu chiar. Evident ca daca fiecare o tine pe a lui se duce la despartire. Dar ce vreau sa zic este ca faci un compromis daca e vorba despre ora la care sa mancati, locul in care sa mergeti intr-un weekend sau chestii de genul asta. In alte aspecte ale vietii in doi, nu prea merge sa faci un compromis. Nu cand e vorba de partea financiara, gandurile de viitor, relatiile cu proprii parinti, existenta si viitorul unui copil. In toate astea, daca partenerii nu au aceeasi viziune, unul dintre ei va ceda in favoarea celuilalt. Si se va lasa influentat. Daca el isi calca pe inima in felul asta, atunci nu e ok.

                Un alt exemplu. Sa zicem ca unul dintre parteneri e mai dornic de iesit in lume, de mers la restaurant, teatru, un sfarsit de saptamana undeva sau orice de genul asta. Pana si o plimbare in parc. Celalalt nu. Intr-un fel sau altul, unul dintre ei va fi influentat si poate nu ii va placea. Sunt doua solutii. Fie face fiecare ce vrea, dar asta inseamna ca partenerii sunt de acord sa petreaca mai mult timp unul departe de altul. Altfel, trebuie sa inteleaga ca relatia e complicata.

                Ce incerc sa spun este ca nu trebuie sa te incapatenezi sa continui si sa ai o relatie doar de dragul de a fi cu cineva, daca nu simti ca exista o compatibilitate si o viziune comuna asupra viitorului. Este real si ideal atunci cand partenerii se influenteaza reciproc spre mai bine. Adica, preiau unul de la altul tot ceea ce au nevoie pentru a evolua individual cat mai mult cu putinti. Astfel devin din ce in ce mai apropiati si mai puternici ca pereche. Asta este influenta pe care ar trebui sa o dorim.

                1. Marin, cu teoria stai bine spre excelent, dar cu practica? :lol:
                  Glumeam, tu spui bine ce spui, insa uiti un factor esential: dragostea. De multe ori ne indragostim de persoana nepotrivita si ne este foarte greu sa iesim din acea relatie, incepe sarabanda de compromisuri care ne fac atat de nefericiti. Uneori ne obisnuim cu situatia, iar nefericirea devine un mod de viata, iar lozinca noastra devine “rau cu rau, dar mai rau fara rau”. :wassat: :ermm:

              2. Pai tu de unde crezi ca stiu atata teorie? Dupa ce am facut totul praf in practica :biggrin:

                Cred ca atunci cand ne indragostim de persoanele nepotrivite ar trebui ca mintea sa isi faca treaba si sa intelegem ce e bine pentru noi si ce nu este. Daca nu, ne vom da cu capul de pereti pana cand vom ramane fara el :devil: Eu cred ca mi-am facut portia mea de lovituri in perete. De asta, am scris ce am scris :)
                Da, e greu sa faci pasul si sa renunti la o relatie chiar daca nu iti este bine in cadrul ei pentru ca tot inghitind nefericirea si tolerand partenerul si crezand ca poate candva se va schimba ajungi sa te obisnuiesti cu suferinta. Asta e gresit. Decat rau din cauza altuia,mai bine singur cu fruntea sus si zambind…asteptand binele si frumosul. :smile:

                1. Vezi, tu ai ajuns la aceste concluzii, practic ai ajuns sa fii atat de intelept dupa o relatie mai putin fericita. Dar la inceput a fost totul bine si frumos, nimic nu prevedea sfarsitul… Curajul tau de a te desprinde si a pune capat este de apreciat, nu multi au puterea sa faca un asemenea pas. Dar esti tanar, iti permiti sa gandesti asa… Esti abia la inceput de drum, cu siguranta vei intalni ce-ti doresti, ce astepti. ce ti se potriveste cu adevarat. :smile:

              3. Neahhh, nu a prea fost nimic minunat si frumos la inceput. Pur si simplu am fost prea visator si prea naiv astfel incat m-am lasat manipulat crezand ca toata lumea e la fel de deschisa si cinstita asa cum sunt eu. Pe parcurs am invatat ca oamenii uneori spun ce vrei tu sa auzi, dar gandesc altfel si actioneaza dupa un plan bine pus la punct. Un plan in care am cazut ca o caprioara pe durata unei vanatori.

                Si nu cred ca sunt asa de intelept :) Nu conteaza varsta fizica, ci aceea pe care o porti in suflet. Sigur ca ai mai mult curaj la 26 de ani cat aveam eu decat la 46…

                1. Marin, cum ne ferim de asemenea oameni? :whistle: :sick: :dizzy: Si mie mi se intampla sa ii cred pe cei din jur buni si corecti…

              4. Eu sper sincer ca de acum inainte voi reusi sa imi aleg mai bine oamenii din jurul meu. Ca despre iubit/iubita, dragoste, nu pot decat sa sugerez sa gasim si sa pastram aproape pe cei care sunt ca noi, care gandesc asa si care prin felul lor de a fi ne transforma in oameni mai buni. Pe cei care cu un simplu zambet sau o imbratisare ori o strangere de mana ne iau toata durerea dintr-o data. Fie ii gasim, fie stam cuminti la locul nostru. Cel putin eu asa gandesc acum.

                Eu am incercat sa ofer tot ce pot fiecarui om in parte si sa nu astept nimic de la el. Atunci cand nu ai asteptari de la cineva, acea persoana nu te poate face sa suferi.

                1. Deci asta e secretul, sa dai fara sa astepti nimic in schimb… Hm, nu multi sunt in stare de asta, mai degraba procedeaza exact invers.
                  E foarte important sa ne inconjuram de oameni buni pe care ii simtim aproape de sufletul nostru, oameni care vindeca cu un zambet. Am realizat acest lucru cel mai des la locul de munca, este esential sa traim printre prieteni, nu printre dusmani.

              5. Da, majoritatea procedeaza exact pe invers. Dar eu nu. Vine un moment in viata cand ai de ales. Cand trebuie sa te cunosti pe tine si sa te decizi asupra viitorului tau si asupra oamenilor pe care ii ai si vrei alaturi. Atunci cand esti sincer cu tine si nu ai planuri ascunse, atunci cand oferi tot ce ai mai bun in tine, oameni la fel vor aparea in calea ta. Daca te arati asa cum esti in realitate, nu tu iti vei alege prietenii, ei te vor alege pe tine :)

                1. Si asta e garantia unor relatii armonioase? Daca se apropie din interes? Adica, nu m-am gandit pana acum cum e mai bine, sa alegem sau sa fim alesi.

          2. Nuuuu…nu se apropie din interes. Daca te comporti asa cum esti, se vor apropia de tine si te vor alege doar acei oameni care te apreciaza, acei oameni care te pot ajuta sa progresezi in viata. In sensul asta te vor alege ei pe tine, nu tu pe ei. Doar atunci cand nu exista interese dincolo de bucuria de a il vedea pe prietenul/prietena ta fericit sau fericita :)

              1. Da, desigur ca exista Nice :) Nu inseamna ca oamenii sunt perfecti sau ca nu mai pot gresi, dar dincolo de asta, sunt si oameni care sunt gata sa te ajute si sa fie acolo pentru tine daca ai nevoie de ceva, fara sa astepte ceva de la tine. Cel putin nu material, poate doar un zambet :D

  3. eu sunt cea mai punctuala persoana din lume! Stiu ca fiecare minut conteaza, cel putin pt mine asa ca ajung la fara 5 minute dar cel mai des la fix! imi stiu aproxima foarte bine timpul
    si daca intarziu undeva sunt suparata toata ziua, daca e din vina mea.

  4. Incerc sa fiu intotdeauna punctual, chiar si ceasul meu este dat cu trei minute inainte sa nu intarziu niciodata. Eu m-am obisnuit asa de mult cu ora 8 de “start” (scoala, facultate), ca nici nu-mi pot inchipui alta ora sa incep activitatea. :)

    1. Felicitari, apreciez pucntualitatea chiar daca eu nu o practic. :cool: Sincer, Szabi, ora 8 pentru job mi se pare o ora comunista, toate firmele incep activitatea la 9 sau chiar 10 acum. :biggrin:
      Dar in legatura cu problema noastra de fond, ai observat de-a lungul timpului ca ai imprumutat din defectele sau calitatile, din pasiunile sau limbajul partenerului?

  5. Eu de felul meu sunt extrem de punctual, nu intarzii decat rareori cand trebuie sa fiu ubndeva la o ora anume. Daca ar fi dupa mine programul de lucru/invatat ar trebui sa inceapa la 14 si sa se incheie la 20. Mie imi place sa dorm, mult, mult de tot, cam 10 ore pe zi, recordul e de 16 ore intr-o sesiune cand eram extrem de terminat fizic si psihic.

    1. MT, buna, si mie imi place mult sa dorm dimineata, dar daca programul de lucru incepe la 2 si se termina la 8 cand mai avem timp pentru relaxare, distractie, pentru a ne trai viata in definitiv? Ce mai poti face de la ora 8 seara? A, da, desigur, poti merge la un restaurant sa manaci ceva, dar in rest?

  6. cand eram student… incepeam cursurile al ora 8… si imi convenea de minune…
    mai mult ma deranajau seminariile care se termianu la 6 seara…
    prefer sa incep devreme si sa termin devreme, decat altfel…
    foarte rar intarzii… si doar din motive care nu depind de mine…

    adevarul e… ca cel ce asteapta… cat timp astepta, pe cel intarziat… isi aduce aminte de toate caracteristicile rele ale lui… si… nu vreau sa dau o astfeld e ocazie… deci… nu vreau sa intarzii…
    :P)

    1. Aha, deci esti cam matinal tu, Ovi. :biggrin: :)) Cam asa e, cui ii place sa astepte, se creaza o senzatie de disconfort, de nervi, mai ales daca stai in aer liber si mai e si frig. :biggrin: Nici eu nu suport sa astept pe cineva, detest lucrul asta, ma enerveaza teribil. :lol: Tin minte ca am asteptat odata o colega sa mergem la biblioteca, nu a mai venit si mai tarziu am aflat ca in timp ce eu induram un frig de zero grade ea dormea bine mersi si nu intentiona sa vina… :pouty: :angry:
      Pe de alta parte, Ovi, ai observat de-a lungul timpului ca ai imprumutat din defectele sau calitatile, din pasiunile sau limbajul partenerului?

      1. cred ca cel mai usor si mult… imprumutam din limbaj… apoi din celelalte…
        sigur… nu putem fi imuni la factorii exteriori noua… asta e clar… dar… tot atat de clar imi este ca… ce ramane definitoriu, vine din interiorul nostru… din ce este sadit acolo de mult timp… cu multa truda a celor ce ne-au vegheat copilaria…
        deci… mai putin am imprumutat defecte… calitati… mai degraba le-am cizelat pe cele ce le aveam deja…

  7. sunt foarte punctual dese ori aveam ceasul dat cu 10 minunte inainte, apoi am scazut la 5 acum il am in urma:)) sa vad daca sunt “un domn” rare sunt situatiile in care intarzii 1-2 minunte ca am prins 3-4 semafoare pe rosu, dar si alea erau calculate… dar se mai intampla!

    ora mea ideala e sa imi incep programul de la 8:00 sa ma trezesc frumos la 7 fara 10, sa ma spal, sa mananc, ma imbrac si fug… imi fac treburile si sa-mi mai ramana si ceva timp din zi pentru mine! Asa sunt eu… altii prefera sa se trezeasca dupa 10, insa eu nu sunt o persoana nocturna.

    1. Pato, cum nu esti o persoana nocturna, ca mereu te vad pe blog pe la 1 noaptea. :biggrin: :dizzy: :unsure: Nu mi se pare deloc ca te culci cu…gainile. :tongue: Si acum la facultate cand incepeti cursurile? Mai sa fie, toti sunteti foarte punctuali, iar nu ma incadrez in peisaj. :silly: :whistle:

      1. Pai viata de camin din pacate ma “influienteaza”(si colegii de camera), la facultate anul asta am un program cam aiurea cam am de la 10, mereu si imi strica ziua, preferam anul trecut cand aveam toate orele de la 8…

        Ps – vezi ca am scris despre stii tu!

  8. Eu incep munca la 14:00 iar, uneori, sambata, la 6:00 si m’am obisnuit sa ma trezesc la 9:00, in general. :biggrin:
    Se poate spune ca sunt o persoana foarte punctuala, ajung chiar mai devreme, doar pentru a nu face pe nimeni sa ma astepte.
    Cred ca ajungi la un moment dat sa te unduiesti dupa partener dar depinde doar de fiecare in parte daca vrea sau nu sa schimbe ceva in el pentru sexul opus. Eu, dupa o relatie de 4 ani, am inteles ca e cel mai important ca tu sa ramai TU, indiferent de situatie, si daca celalalt nu e multumit de acest lucru e mai bine sa pui STOP. :wink:

    1. Sambata la 6 dimineta sau la 6 seara? :shocked: La 9 e ideal, vreau si eu asa, te invidiez sincer aici, mai ales ca am avut si eu ani cand ma trezeam la ora aia, ca intram pe la 12 sau chiar 1 la job, dar tot intarziam. :lol: Acum ma trezesc la 5:30, un adevarat cosmar. :alien:
      De cele mai multe ori se intampla ca celalalt sa te modeleze dupa bunul plac, mai ales barbatii procedeaza asa, isi iau iubite tinere si incearca sa “le educe”. Exista si reversul medaliei, femei care se gandesc ca dupa casatorie il vor schimba pe sot, il vor modela dupa bunul plac, problema e ca aceste lucruri chiar se intampla, ajungem sa semanam foarte mult cu jumatatea noastra, pana la identificare. Tu spui ca ai reusit sa-ti pastrezi personalitatea si sa nu te schimbi deloc, asta spune multe despre caracterul tau. :wink:

      1. Sambata la 6 dimineata.
        Atunci cand cineva incearca mereu sa schimbe ceva la tine e clar ca nu te iubeste pe tine asa cum esti si nu merita sa suferi dupa cineva care nu apreciaza cine esti tu ci vrea ceva la ce el viseaza, o persoana perfecta.

        1. Fostul meu incerca mereu sa schimbe cate ceva la mine. Ba nu ii placea cum rad, ba ca vorbeam prea mult, ba uneori prea tare, ba ca de ce vorbesc cu cutare, ba ca nu ar trebui sa vorbesc deloc, si tot asa… pana i’am spus ca sunt satula de figurile astea si ca sper din tot sufletul sa gaseasca una perfecta care sa fie exact cum vrea el… inca e singur dupa 1 an jumate :devil:

          1. :)) Pai tipul asta din articol, cel care m-a “invatat” sa intarzii era la fel. Nu-i convenea nimic la mine, tot ce faceam era gresit, dar absolut tot, imi reprosa ca ma comport ca un copil, niciodata nu era multumit, dar in fapt, nu era multumit de el si de viata lui, si isi revarsa frustrarile pe mine. A fost chiar o faza comica cand m-a prins controlorul in tramvai fara bilet, a intervenit el sa ma lase in pace, eu am tacut tot drumul pana la capat cand controlorul satul pana peste cap de discursul prietenul meu m-a luat deoparte si mi-a zis: eu va vad fata finuta, scapati cat puteti de repede de badaranul asta, nu e de nasul dvs. :))
            Culmea e ca i-am dat dreptate…si in final i-am ascultat sfatul. :silly:

              1. Pai da, tipul considera ca femeile nu sunt oameni…si le trata in consecinta. Dar ce crezi ca si-a dat arama pe fata din prima clipa? Nu, a asteptat sa ma indragostesc de el… :cwy: :ermm: :wassat:
                Classy? Adica sunt un caz clasic de fata buna care trage spre baiatul rau? :lol: :ninja:

        2. Sambata la 6 dimineata? Ce cosmar…probabil ca te plateste dublu, nu inteleg de ce nu aveti weekendul liber? Nu stiu daca e pentru ca nu te iubeste, dar poate el vede niste aspecte pe care le considera gresite la tine si incearca sa le corecteze. Cu alte cuvinte sa te aduca pe drumul cel bun. :lol: :angry: Uneori reuseste alteori nu, uneori apleaza la diferite subterfugii, la manipulare, alteori isi spune clar, verde in fata, punctul te vedere, ameninta, pune piciorul in prag. Asa se nasc discutiile, neintelegerile care duc la despartiri, practic din ceea ce numim generic nepotrivire de caracter. :biggrin:

  9. Ph, ce-mi faci cu postările în care ai mai multe întrebări! Le uit :lol: Întâi, mi-ar plăcea să încep la… nouă. nici prea devreme, nici prea târziu.
    Apoi, sunt cât pot de punctuală. Prefer să aștept câteva minute până la ora întâlnirii decât să fiu în întârziere. Mai și întârzii, atunci când e vorba de un minut anume, iar eu am patru ceasuri în casă care arată minute diferite :lol: Sau când trebuie să mă întâlnesc cu cineva în alt oraș, iar întârzierea e dictată de cum circulă mașina cu care merg acolo.
    De la parteneri nu :smile: , dar de la prietene am tot împrumutat. Fie expresii, fie… atitudini. Acum am „învățat” să zâmbesc în diferite moduri dar, cum netul e atât de… sec, nu toți pricep nuanțele… Cel puțin, nu în virtual.
    Te pup!

    1. Buna, Ada, :cool: pai daca se legau, ce era sa fac? In plus eu am multe curiozitati. :silly: Doar ma stii de acum…stati sa vedeti ce urmeaza. :biggrin: :devil: :w00t: Imi place ora propusa de tine, sa stii ca mai toate firmele isi incep acum programul la ora 9, mi se pare ideala. Cu toate ca pentru mine e cam dimineata, imi trebuie o ora sa ma pregatesc de plecare si cum o ora fac pe drum, ca deh Bucurestiu e ditamai orasul iar distantele sunt enorme…
      Cum adica sa zambesti in diferite moduri? :shocked: Aici recunosc ca nu prea stiu cum vine asta, m-ai bagat in ceata… :dizzy: :ermm: :unsure:

  10. Eh, nu fiecare sambata, doar cand e multa marfa de facut si ma plateste la fel :ermm: .
    Ya, right :sideways: el vedea totul gresit la mine, orice faceam era gresit.
    :biggrin: Eu prefer sa nu mai fiu intr’o astfel de relatie.
    Acum, cu Cristi, vorbim tot ce ne deranjeaza dar nu incercam sa schimbam unul pe celalat ci ne conformam la ce avem, nimeni nu e perfect :wink: :cool:

    1. Ana draga, pana la urma sa vedem si partea plina a paharului, bine ca aveti de munca… :ermm: :ninja: Pai da, cam lipsea comunicarea adevarata…si poate si dragostea. Adica sa-l intelegi si sa-i accepti totul?

      1. Totul inseamna defecte si unele obiceiuri. In primul rand respect contra respect. Nu se accepta injosire, bataie sau tinut sub papuc. Micile obiceiuri care existau inainte de relatie, de ex: el-jocurile si iesitul cu prietenii, tu- timpul tau pentru tine si iesitul cu prietenele. :happy:

        1. Eu cand intru intr-o relatie cam uit de prietene, vreau sa stau mai mult cu iubitul. :cheerful: :biggrin: :ermm: Nu cred ca e tocmai bine, dar asa simt. :alien:
          Cat despre bataie sau tinut sub papuc…iese din discutie, cine ar vrea sa stea langa un asemenea om? :cwy:

          1. Timpul pentru tine, atunci cand esti intr’o relatie, este esential pentru ca oferi putin spatiu celuilalt si nu il faci sa se simta sufocat. :wink:
            Sunt femei care prefera sa fie dominate :ninja: :shocked:

            1. Da, stiu, iar asta iti are radacinile in copilarie, cred eu.
              Pai…depinde si de cat de gelos e barbatul, ca nu toti permit partenerei sa iasa cu fetele la distractie…

  11. Aleg clar optiunea c) dar si d) :lol: (desi la d, cred ca in mare parte trebuie sa te gasesti gen patron.. nu neaparat angajat)

    Eu obisnuiesc sa intarzii.. in mare parte intre 5 si 15 min :smile: Poate si din cauza ca nu-mi place senzatia de grabit, gen haida haida haida si cum trezitul cu gainile nu prea-mi place, mna.

    1. Da, Lusio, cred ca nu ne-am gasit inca meseria ideala, cea de patron, de aia suferim ca trebuie sa ne trezim cu noaptea-n cap. Desi sa stii ca am vazut directori sau sefi care ajungeau la job inaintea angajatilor. Chiar ii asteptau pe acestia(intarziati) la intrare. :lol: :sick: :angry:
      Noi doi ce mai intarziem pe blogul asta, ca restul esti deosebit de punctuali. :tongue: :silly:

      1. Ii astepta da.. DAR CE, crezi ca aia stateau de dimineata pana seara cu ei (angajatii) ? Poate au si cateva zile.. dar 5 la rand de dimineata pana seara, doar cu angajatii, iti zic eu ca nu’s multi. Unii vin doar sa verifice niste chestii cateva ore pe zi, iar dupa se cara.

        Stiu si cum a mai fost pe la fratele meu.. cand un patron il pusese ca om de incredere sa faca mai multe lucruri iar in alta zi, ii raporta lui (patronului) cum sta treaba, ca el nu-si permitea sa stea toata ziua acolo. Ori ca avea alte treburi tot gen afaceri ori ca pur si simplu isi lua liber pt relaxare :lol:

        1. Da, asa e, ai dreptate, vin, verifica ceva si apoi mai pleaca. Uneori la masa, alteori la o piscina pentru relaxare sau chiar la o intalnire de afaceri. Si da, cei mai multi au oameni de incredere care ii informeaza despre tot ce misca in firma…

    1. Si tu esti punctual, Napocel? :ermm: Ce ma fac eu cu voi? :lol: :biggrin:
      Adica nu te mulezi dupa personalitatea partenerului de viata? Nu ii imprumuti nimic din fire, comportament, reactii, dorinte, pasiuni?

        1. :biggrin: :lol: Nu-i prea greu in domeniul culinar, mai ales cand suntem niste gurmanzi desavarsiti. :cheerful: :tongue: Ce-as mai manca un snitel acum, ne cam potrivim noi la capitolul asta. :cool: :silly:

          1. :lol: Snitel a fost ca-n orice duminica la mine! Traditie duminicala! Mai sunt cateva-n firgider si pentru diseara! Cu cat e mai pufost snitelul, cu atat energia interioara a fost daruita mai deschis de bucatar!

                1. Opaaa, uie ca la abur -am-ncercat. Ia da-mi reteta ta Niceo!
                  La cuptor mai e o metoda, pui pe sticla. Aiaiaiaaii! Intr-o sticla de sticla pui vin pe jumatate si verdeturi, sticla pe o tava, puiul intreg il tepuiesti pe sticla. Foc mic cam o ora, puiul uns cu unt si din cand in cand zeama scurza in tava cu o lingura o torni pe pui. Bestial!

                2. Da, da, imi amintesc. Neaparat tebuie sa cumpar un vas de acela!
                  Puiul îl țepuiești, adică :lol: puiul așa întreg îș așezi cu dosul gol peste sticlă. :lol:

                3. Inedit, nu am mai auzit asa ceva, trebuie sa incerc neaparat, merci mult, Napocel. Daca reusesc apai fac si-un articol cu poze! :w00t:

                4. Practic io fac așa pe-ndelete. Spăl bine puiul, îl bag în baiț (marinată) cel puțin 6 ore (vin, cimbru, busuioc, morcovi, câteva boabe de piper, ceapă) ținut la rece în tava de jos a frigiderului ori în cămară rece sau pe balcon de e rece afară.
                  În tavă torn puțin vin, în sticlă pe jumate vin și verdețuri (coriandru, leoștean, ce vrei), îl ung bine bine cu unt și condimente (sare, piper, boia), îl înțep pe ici colo cu fruculița (să se pătrundă). Țepuiesc puiul și-l bag în cuptor la foc mic. Din când în când zeama scursă-n tava cu vin o torn peste pui. Așa face Napocelu.

  12. Hmm… in general mi se intampla sa ajung mult prea repede (cu cel putin 30 de minute inainte) :lol: Cat despre partea cu influentele venite din alte parti, eu spun ca e o greseala sa te schimbi doar de dragul persoanei iubite. Cat timp aceste influente iti sunt practic impuse, e clar ca respectivul e doar un/o cretin(a) ce nu stie sa iubeasca la tine tocmai aceste lucruri ce te particularizeaza.

    1. :)) Asta e chiar culmea punctualitatii, sa ajungi mai devreme cu 30 de min. :biggrin: Poate cand mergi undeva la teatru, film, stadion(pentru un meci, un concert), chiar job, dar la intalnire? :shocked:
      Nu, nu atunci cand partenerul iti impune, ci atunci cand tu singur, din instinct practic, preiei unele lucruri, mai bune sau mai rele, de la el. Fara sa vrei. :biggrin:

  13. Fara sa vrei = mult prea indragostita? :lol:
    Si de ce ai lua lucrurile negative de la o persoana? Nu ii place cum razi? Ca vorbesti prea mult? Sa fie sanatos! :devil:
    Da, din pacate ajung mult prea devreme indiferent de evenimentul la care urmeaza sa iau loc. Mai grav este ca asteptarea ma si plictiseste, astfel ca nu imi mai arde de nimic apoi. :lol:

    1. Da, eu mereu am fost mult prea indragostita…tie nu ti s-a intamplat? :dizzy:
      Cred si eu ca te plictisesti, dar de ce se intampla asta, din prea mare entuziasm? Sau e un obicei de-al tau, sa fii sigur ca ajungi la timp?

  14. Din pacate nu, dar asta sunt eu. Oricat as incerca sa ma schimb, singurul lucru la care ma pricep e sa iubesc naiv, fulgerator…
    P.S.: Inca mai am in minte acea statie de tramvai si felul in care ochii imi rataceau dupa ea… In fiecare zi ajungeam mult prea devreme si asteptam cu sufletul la gura sa ajunga. :cwy:

      1. Eh… lumea e oarba, are cateva draperii trase peste ochi. In conceptia celor mai multe femei, barbatii astia poarta numele de “fraieri”.

  15. Ora 9. Eu de fapt ajung la servici la 8.30, pentru ca atunci se gasesc mai usor locuri de parcare. E ok 8.30, 8 mi se pare cam devreme. Eu oricum stau destul de aproape de servici, asa ca ma trezesc la 7.50, si la 8.30 sunt in parcare.
    Cred ca am imprumutat de la partener diverse…limbaj, atitudine. Cred ca e imposibil sa nu imprumutam de la cei din jur. Eu n-am patit sa ma “molipsesc” doar de la iubit, ci si de la prieteni, colegi de lucru sau chiar simple cunostinte.

    1. Da, in conditiile in care ai si masina si stai si aproape, dintr-o data dispare problema trezitului de dimineta, a timpului in general. Eu nu am nici masina, adica as avea, dar nu imi place sa conduc si nu doresc sa iau carnet de sofer, iar locul de munca a fost intotdeauna foarte departe de casa(1 h, 1 ora si jumatate). Mihaela, ai imprumutat mai degraba lucrurile frumoase, bune sau pe cele mai rele?

      1. hmmm…cred ca de toate. Am devenit mai cinica (asta de la iubitul meu am luat-o). Eu eram extrem de naiva, am crescut departe de toate rautatile si invidiile, asa incat a trebuit sa invat si sa preiau de la unii si de la altii, pentru ca altfel as fi avut mult mai mult de suferit acum.

  16. Esti dragutz meanbrake :).
    Si uite ca mi-a venit si inspiratia la cum sa raspund la acest articol datorita petrecerii de”mai sus”.Si jur ca uneori imi starneste impulsuri criminale habitatul in camin.
    E al treilea an pentru mine si pana acum nu au sa ma influenteze deloc imprejurarile nefaste. Fie le resping, fie le ignor.

    Hmmm.. ce sa spun… Programul ideal de munca: (10-14) + (14-18). Cred ca asa as putea sa ma concentrez cel mai bine asupra a ceea ce fac.

    1. Dragut?? Si eu care imi pusesem deja eticheta de fraier… :lol:
      Noh, ce sa spun… multumesc mult. :blush:

      P.S.: Ca tot zicea Mihaela mai sus… Cred ca si eu as avea nevoie de o doza dubla de cinism. :lol:

  17. Asa as reusi sa ma concentrez cel mai bine la ceea ce fac. Si nu s-ar pune problema plictiselii cred. :happy: In plus ar fi si clientii care scapa mai tarziu de la serviciu si nu pot sa ajunga la medic decat seara.
    Acele doua ore sunt rezervate destinderii si /sau rezolvarii diferitelor probleme. …Am scris ca mi-ar placea sa am weekendurile libere? :biggrin:

    1. Ah, urmeaza sa devii medic, acum inteleg mai bine. :cool: :cheerful: Da, trebuie sa fii tot timpul la dispozitia pacientilor…deloc putini. :dizzy:
      Pai si e vreo problema in sensul asta? De ce nu le-ai avea? :biggrin:

  18. Dar trebuie sa fiu si la dispozitia familiei. Daca reusesc sa-i vad de doua ori pe zi, dimineata si seara, Tot e ceva. :) E important weekendul. atunci recuperez timpul pierdut de langa de cei dragi. :heart:

  19. Sunt foarte punctuala. Cand stiu ca e fixata o ora pentru o intalnire, de orice natura ar fi ea, de trebuie sa ma intalnesc cu un client/prieten/unchi, etc, sunt intotdeauna la locul stabilit cu 10 minute inainte de ora fixata. Iar ca program, mi se pare ok ora 9, cel putin acum, cand o duc si pe eva la gradi.

  20. Ora ideala de incepere a programuluui: 8. Poate obisnuinta celor 12 ani de scoala o fi de vina, si se pare ca facultatea inca nu mi-a distrus preferinta asta :smile:

    Intr-o perioada eram extrem de punctuala, ajungeam la fix. Acum, fie ajung prea repede, fie intarziu de la 2-3 min, la maxim 15. Dar anunt intotdeauna. Uneori, daca nu intarziu, ajung la timp fugind :whistle: :lol: Poate adopt metoda lui Pato, imi mut ceasul inainte, caci e oribil sa tot alergi si la propriu si la figurat :silly:

    Cat despre influentele celorlalti, da, preiau si am preluat de-a lungul timpului diverse aspecte mai mult sau mai putin definitorii ale lor. Cel mai adesea, preiau expresii/ticuri verbale, intonatia vocii (doar) in anumite contexte familiare. Si nici macar nu e nevoie de un timp indelungat, e mai mult aspectul ,,calitativ”, nu cantitiv. De exemplu, in decurs de trei saptamani preluasem multi termeni si multe expresii din vocabularul unui prieten, doar pentru ca avea un impact mai mare asupra mea. Dupa ce nu ne-am mai intalnit prea des, mi-a fost tare greu sa imi scot din vocabular expresiile respective, care in discutie cu altii nu prea aveau acelasi farmec (spre deloc).

    In schimb, nu preiau pasiuni, obiceiuri, defecte sau calitati – doar cele care imi plac si deci, rezoneaza cu mine. Si atunci e o semi-preluare.
    De la prietenul meu am preluat cele mai multe atitudini, insa. Si mi-am format, prin el si cu ajutorul lui, un mod de a opera cu lucrurile pe care le stiu, un mod de a gandi, general (nu ma refer la principii particulare, caci fiecare le are pe ale lui, ci la un mod general de a cauta solutii la probleme, un mod general de a aborda lucrurile). Tot de la el am preluat obiceiul de a vorbi (probabil suna ciudat..)

  21. Mi-ar place să încep munca pe 8 sau 9. Mi se pare cea mai potrivită oră pt mine :D Eu sunt o persoană punctuală de fel. Când se întâmplă să întârzii este chiar ceva care intervine neașteptat :P

  22. Ora la care ajung la serviciu este 7.45, si asta se intimpla mereu. Pentru ca la 8.00 se incepe munca.
    Sunt punctuala, niciodata nu intirzii, chiar ajund cu 5-10 min mai devreme. Cred ca sunt calculata in timp si distanta, si asta ma ajuta sa ajung la ora stabilita…
    duminica frumoasa!

  23. Sunt foarte punctuala. Enervant de punctuala in sensul ca sosesc cu 5-10 min mai repede ca sa fiu sigura ca nu intarziu
    Si da, de la partener am imprumutat si chestii care nu-mi plac , dar evident ca de ele ma pot debarasa usor, cel putin asa cred…….Dar am invatat o lectie extrem de utila, pe care nu o stiam: sa am rabdare.

  24. Dacă știu că trebuie să fiu într-un șoc la ora X, îmi rezerv un extra timp. Adică, știu că de obicei ajung acolo în 35 de minute, da? Plec cu 50 de minute înainte. În felul acesta merg liniștită, fără stres, fără să mă mai uit la ceas.

  25. Cred ca ora 8 desi nici ora 9 nu e prea rea. De ce ? pai din cauza traficului, am vazut ca dupa ora 8 e mai accesibil traficul decat atunci cand pleci de acasa pe la 7:30 in caz de intri la 8 :p Stiu asta pentru ca atunci cand intram la liceu la 8 ma era o aglomeratie maxima si intarziam la ora chiar daca plecam mai devreme de acasa si liceul era la 6-7 statii distanta. La 9 mi se parea cel mai bine ;)

  26. La 10 ar fi bine…Oricum sa te trezesti la 8 sau mai devreme e o adevarata tortura.

    In rest…da, am imprumutat si bune si mai putin bune din relatie. Dar acum la capatul acesta al simtirilor mele, cand privesc in urma observ ca m-am lasat pe mine pentru ideea de noi. Ceea ce mi se pare o tampenie. Intotdeauna am considerat ca sunt mai capabila in varianta single. Mi se pare ironic ca am tanjit atat de tare dupa ceva ce acum reneg. Cred ca asta e rezultatul limpezirii mintii dupa ce trece dragostea si restul ametelii de rigoare.

    Si cu toate astea inca nu stiu daca sunt in stare sa fac o schimbare sau daca mai sunt in stare sa repar ce e bolnav. Ma simt un om irecuperabil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: