400 – Povestea merge mai departe

 

 

Blogosferice episodul 4.

Summerday celebreaza azi articolul cu numarul 400, inca o fila dintr-o poveste pe care mi-o doresc fara sfarsit. Nu imi plac finalurile, nici macar cele fericite…voi stiti de acum parerea mea despre cat dureaza fericirea, pentru ca genereaza regrete, doruri, nostalgii.

Poate vi se par putine (chiar sunt), dar eu nu percep blogul ca pe o activitate zilnica, nu vreau sa para un al doilea job, si cu toate ca il am de ceva timp, am reusit sa fentez rutina. Nu-l simt ca pe o povara sau ca pe o sursa de stres, e locul meu de relaxare, de discutii libere cu oameni frumosi si dragi. Detest impunerile si constrangerile de orice fel, nu suport cuvantul trebuie, iubesc libertatea, spontaneitatea, iar summerday exprima mai bine decat orice ideea de vacanta.

 

Scrisul meu este spontan, nimic nu este programat, nici pe blog si nici macar in viata mea. Intotdeauna am facut doar ce am vrut eu si nici blogul nu face exceptie. Scriu in functie de dispozitie, daca sunt inspirata, am o idee si sunt si odihnita, ma asez in fata calculatorului si incerc sa creez o poveste care sa nasca discutii in jurul ei, care sa suscite interesul celorlalti. Nu am mereu chef de scris si ma plictisesc repede de subiectul propus. Pentru ca trebuie sa va precizez din start ca nu scriu de dragul de a scrie, o sa gasiti aici doar teme care ma preocupa. Mai precis, o sa va explic exact care este modalitatea mea de a posta: in cursul firesc al vietii mele din offline se intampla ceva mai deosebit sau ma framanta un lucru, se iveste la orizont o dilema careia pe moment nu-i gasesc rezolvare. Acela e momentul cand imi astern ideile pe o pagina virtuala si apare un nou articol. Imi place sa discut cu voi la cald, de aici si raspunsurile mele prompte. Las totul balta si aloc timp suficient bloggingului. O ora, doua, trei…pana cand dilema a fost rezolvata. Interesul insa dispare treptat, a doua zi tema respectiva nu ma mai atrage, nu-mi mai place sa discut despre ea, aproape ma epuizeaza.

Atat in viata cat si pe blog, va plac lucrurile spontane sau cele programate?  Cum reactionati la impuneri si constrangeri, incercati sa le respectati si rezolvati sau, dimpotriva, le refuzati cu obstinatie? Cu alte cuvinte sunteti firi docile sau rebele?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

133 de comentarii la “400 – Povestea merge mai departe”

  1. Felicitari si la cat mai multe postari interesante de acum inainte, asa cum ne-ai obisnuit!

    Ca sa iti raspund la intrebare eu sunt atat rebela cat si docila depinde de situatie. In viata de zi cu zi sunt spontana. Fac ce vreau. Nu prea imi planific nimic, nici macar vacantele. Cand apare o oportunitate o iau de gata. Imi place sa las totul pe ultima suta de metri :(
    Cu blogul pt mine e o provocare. Scriul zilnic a venit tot din placerea mea. Nu imi place in mod deosebit ca scriu zilnic dar urasc sa vad ca imi scade graficul, ca oamenii intra tot mai putin pe blog, atunci am impresia ca nici macar atunci cand scriu nu mai e interesant si asta ma supara foarte tare. Nu scriu pt grafice, dar imi place sa cred ca ceea ce scriu e citit, fiindca aticolele mele sunt mai mult cu rol informativ decat ‘pt mine’. Scriu zilnic tot ce imi trece prin cap, am un articol numai cu ‘notite’ si idei, pe care le scriu cand imi vin in cap si le dezvolt apoi. Uneori daca am timp scriu tot articolul atunci si il postez cand se potriveste. Eu nu sunt orodonata si calculata in viata reala de aceea blogul e ca un exercitiu in acest sens. Dar asta m-a ajuta oarecum si in viata. Eu am invatat multe de cand am blogul, printre care ca perseverenta si imaginatie puse intr-un context bun fac multe :))).
    Si daca as avea o afacere as aplica ce am invatat prin blog. :)

    1. Multumesc mult, Alicee :kissing: idei am, tolba e plina de povesti (cat de interesante ramane la latitudinea voastra sa decideti), timp si energie sa fie. :biggrin: Am observat ca nu ma pot concentra si scriu numai tampenii cand sunt obosita, uneori fac eforturi supraomenesti pentru a multumi pe toata lumea, iar eu sunt 90% din timp epuizata (asa cum bine remarca recent cineva drag). :lol: :tongue: :silly:
      Da, scrisul pe blog trebuie sa ramana o placere, sub nicio forma nu trebuie sa se transforme in obligatie, asa consider eu. Acum, daca tu ai oameni care te citesc constant, intra zilnic sa vada ce ai mai publicat, e oarecum normal sa le dai articole proaspete des. Din pacate eu nu observ lucrul asta la mine, traficul e insignifiant, asa ca nu ma omor, pot trece si trei sau patru zile si nu moare nimeni de dorul articolelor mele. :lol: :sad: :lol: Bine, noi abordam si un alt gen de blogging, al meu se axeaza mai degraba pe parerea celorlalti, eu incerc sa fiu cat mai echidistanta posibil atat in articole cat si in comentarii.
      Hehe, si ziceai tu ca nu ne potrivim, iata, nici eu nu pot sa spun ca sunt ordonata si calculata. Nici blogul, nici mama, vad ca nimeni nu reuseste sa-mi imprime aceste caracteristici care se pare imi lipsesc cu desavarsire. :devil:
      Oricum la tine se simte spontaneitatea in tot ce faci, prin tot ce faci. Nici nu ma indoiam ca esti o fire mai degraba rebela, independenta. Bine, cat iti permite situatia…ca deh, ai o familie. :cool:

      1. ,,pot trece si trei sau patru zile si nu moare nimeni de dorul articolelor mele”

        Adevarul e ca un articol la 2-3-4 zile pentru mine e ideeeaaal in ceea ce priveste relatia mea cu summerday :happy: :biggrin:
        Motivul pentru care nu mi se face dor mai repede de un nou articol e simplu: discutiile care se dezvolta pe baza articolelor publicate sunt suficient de interesante si placute :smile: In schimb, daca cele cateva zile sunt depasite, mi se face dor, sa stii :tongue:

        1. Merci mult, Iulia, si eu te vizitez zilnic in speranta unui nou articol… :heart: Deci pentru tine e ok publicarea o data la doua-trei zile, si Diana spunea ca am un ritm prea alert, pe de alta parte in blogosfera se practica postarea zilnica, watch Pato. :lol: :ninja: Am observat insa ca vizitatorii mei sunt ceva mai speciali. :cool:

          1. Hihi, da… aveam atatea in cap, dar nu ma pot concentra sa scriu ceva anume din toate alea. Sper maine :smile:

            Cu Pato mi-e greu sa tin pasul, insa il vizitez si pe el atunci cand ii vizitez pe toti ceilalti, si recuperez asa, uneori are si cate 5-6 articole pe care le citesc cu intarziere, dar sper sa nu se supere :happy:

  2. In general imi place sa de tin controlul si de aici cred ca am tendinta sa programez chestii…ca de exemplu petreceri, iesiri, plimbari,vacante, etc. Dar in ultimii ani am invatat sa fiu spontana si cu siguranta pe blog asa sunt.

    Constrangerile le infrunt, cand nu le pot tine piept incerc sa le ocolesc :lol: . Firea mea e rebela, mijloacele mai lasa de dorit.
    Felicitari pentru 400! Si la cat mai multe!

    1. Merci mult, Silvia :heart: . Sa speram, cu conditia sa fim sanatosi! :biggrin: :cheerful: :w00t: Vacantele mi se programez si eu, iesirile si petrecerile nu. Pe blog, da, esti, am remarcat si eu. Ma rog, nici nu era prea greu. :lol: :tongue:
      Ce faci de pilda cand ai prea multe sarcini intr-o zi? Le rezolvi sau le amani, lasi totul balta? Ai simtit vreodata blogul ca o povara?

      1. Nu stiu, eu de obicei incerc sa le programez astfel incat sa am timp de toate. In general ma suprasolicit o zi intreaga daca e nevoie si am sarcini restantiere. Oricum…am invatat sa fiu si lazy :lol: cand e nevoie.

        Blogul nu stiu daca l-am simtit ca o povara…poate au fost dati cand am considerat ca e mai bine sa il inchid, dar nu din pricina faptului ca imi manca timp, ci dimpotriva pentru ca simteam ca nu mai face nimic pentru mine.

  3. Felicitari si la cat mai multe posturi si ani de blogging! :) Eu sunt o fire organizata. Asta nu inseamna ca din cand in cand nu-mi doresc sa fiu spontana…ba parca chiar mi se face dor si atunci vreau sa fac ceva diferit, ceva nebunesc, numai sa-mi satisfac pofta.
    Dupa aia revin la organizarea mea, la felul meu de a fi, nu rebel, ci docil. Mie imi place sa respect reguli, ba chiar insist sa le respect.

    1. Multumesc mult, Mihaela. :heart: Cu ocazia asta am descoperit si ce ne deosebeste, eu sunt rebela, independenta, spontana, fac lucrurile in ritmul meu, cand am eu chef, nu suport impunerile, dar nu fac neaparat lucruri nebunesti…poate doar in dragoste. :w00t: :silly: Aici, cu partenerul sunt si eu docila… :cwy: :ermm:

      1. Da. :) Trebuia sa existe si diferente. :) Cu partenerul sunt si eu uneori docila, dar de cele mai multe ori vreau sa se faca cum vreau eu. :) Si pot iesi scantei de aici, dar asta imi place…eu nu vreau o relatie plictisitoare, cand amandoi sunt mereu de acord cu toate. Mie chiar imi plac discutiile noastre in contradictoriu (ale mele si ale prietenului meu), mi se pare ca asa ne “condimentam” relatia.

        1. Ce mi-as mai dori o astfel de relatie, Mihaela, dar eu nu as numi-o plictisitoare, ci mai degraba armonioasa. Nu-mi place sa ma contrazic cu EL, nu-mi place cand nu suntem pe aceeasi lungime de unda sau nu impartasim aceleasi pasiuni, preferinte, dorinte, conceptii. Cand cadem des in dezacord e semn rau.

  4. Și eu am avut perioade în care n-am scris mult, apoi am scris. În viață îmi place ambele lucruri: și programate și neprogramate. Unele nu se pot face decât programate, dar și activitățile spontane sunt plăcute și îți rămân ca o amintire foarte plăcută. N-am putea trăi doar cu lucruri programate, dar nici numai cu activități și întâmplări spontane :D

    P.S: Vezi că ai o problemă cu newslatterul. M-am abonat și nu primesc nimic despre noile postări :D

    1. Multumesc de sesizare, Creve, acum incerc sa rezolv problema impreuna cu cei de la host. :dizzy:
      Esti o fire docila, ascultatoare sau mai degraba rebel fara cauza? :biggrin:

  5. Tind mai mult spre programat, dar nu refuz prea mult nici spontanul.

    Sunt……….mixt. Si docil dar si rebel. Depinde de situatie..

    PS: INCANTATOARE prima poza :cool:
    Dar si a 2-a din care as sorbi…….ceva. :ninja:

    1. Merci mult, ma gandeam ca o sa-ti placa prima, cea cu padurea… :wub: Banuiesc ca la job esti docil, iar in dragoste rebel…am nimerit-o? Desi s-ar putea sa fie invers, ca stiu ca marele tau vis e sa fii sef. :biggrin: Nu cred ca iti plac impunerile, faci lucrurile la timp, cand ti se spune sau ai propriul ritm, adica doar atunci cand ai tu dispozitia, cheful necesar? :dizzy:

            1. Stii, Lusio, sunt multi oameni care adora sa traiasca periculos, senzatiile tari si nevoia de adrenalina e tot ce conteaza in viata. Oameni pentru care siguranta inseamna rutina, plictiseala.
              Iti doresc sa le obtii pe toate trei! :heart:

  6. Felicitari!

    Mie mi-au placut cel mai mult articolele alea cu “stradutele inguste si romantice” si cu masculi macho imbracati in pantaloni albi si cu sandale in picioare.

    In principiu imi plac lucrurile spontane, dar cele programate sunt necesare pentru a duce povestea…mai departe.

    Eu am fost crescut in spiritul respectarii legii si a institutiilor. Primul sfat care mi s-a dat atunci când am inceput sa fiu lasat sa merg singur pe strada a fost acesta: daca te ratacesti sau daca ti se intâmpla ceva, du-te la nenea militianul, ca te ajuta el. E simplu, il gasesti in intersectie! De aceea, multa vreme, mi s-a parut banal ca trebuie sa respecti impunerile. De fapt….nici nu stiam ca te poti impotrivi la impuneri. Pâna intr-o zi….

    E culmea blogareala asta. Ori de câte ori am o idee, vine altcineva si posteaza un articol pe aceeasi tema…..urmatorul meu articol este “Sfârsitul nu-i aici” si chiar m-am gândit sa-i pun in coada “povestea merge mai departe”, dar acum nu se mai poate. Incredibil….

    1. Merci Dragos, la aceasta aniversare ai contribuit si tu, deci, felicitarile le impartim la doi. :cool: De fapt la 5(ca au pubicat de-a lungul timpului si Lusio, Otilia sau Julien, si sper s-o mai faca…). :lol: :cheerful: De fapt 6 ca a publicat articole si Marin. :) Dragos, eu cred ca asa ne nastem, e aproape imposibil sa educi un spirit rebel de exemplu. Mie mi se pare ca tu esti intruchiparea spontaneitatii… :biggrin:
      De ce sa nu se mai poata, gasim noi un final si mai potrivit :wink: …tu trimite articolul. :biggrin: :tongue:

  7. La Multi Ani draga Nicey, cat de multi vrei tu, frumoasa aniversare.
    Subiectele pe care le alegi tu sunt in marea majoritate a cazurilor deosebit de interesante., chiar ma gandeam oare de unde-ti vin. Si da, uneori le schimbi atat de repede incat nu reusesc sa tin pasul.
    Eu tind mai mult spre programat, imi place sa-mi stiu actiunile intr-o anumita ordine. Se mai intampla din cand in cand ceva spontan, poate tocmai de aceea mai apreciat.

      1. Lusio: Haha, cu gloabele mele? No way. Tinerii s-au dat dupa “jemenficheism”-ul unor supravietuitori de nevoie, antrenor e unul care mai degraba isi face mai degraba freza si aduce laude conducerii, asa ca n-am la ce.
        Ii mai spuneam unui stelist inflacarat astazi ca mi-e sa nu va scuturati toate frustrarile asupra noastra. Dar na, s-a mai intamplat si noi stim sa cantam si la scoruri fluvii :unsure:

    1. Merci mult, Diana :heart: si eu care credeam ca postez rar… Sunt unele bloguri pe care se publica zilnic cate 4-5 articole, chiar mai multe, in asemenea cazuri ma declar invinsa, nu fac fata unei asemenea avalanse de postari. Eu scriu o data la doua-trei zile, cred ca e un ritm destul de lent. :dizzy: :ermm: Poate de accea nici nu am un trafic prea mare.
      Cred ca sunt lucruri in viata care isi pierd din farmec si entuziasm daca sunt programate. Articolele de pe blog se pot inscrie aici. In schimb, la locul de munca e indicat sa fii mai strict, sa te tii de un program, sa faci totul din timp, sa nu ai restante. Te consideri o fire rebela? :unsure:

      1. Nicey, des sau rar, eu zic ca importanta e si calitatea sau macar sa simti ca sunt scrise din inima. Nu mi se pare lent, mi se pare super ok si chiar te admir pentru munca depusa.
        Da, foarte adevarat, iarasi vezi, daca ai putea sa le imbini in concentratii perfecte.
        Am avut momentele mele de rebeliune, nu zic nu, si inca mai am ca sa fiu foarte sincera:)) Nu sunt 100% nemtoaica asa ca nu suport foarte multe incorsetari.

        1. Diana, eu din ce in ce pun mai mare pret pe claritate si naturalete. Dar despre asta parca am mai discutat noi candva… Sunt si articole scrise din inima, doar ca nu prea ai ce raspunde la ele, sunt extrem de personale, frumoase, nimic de zis. :dizzy:

  8. La multe articole in continuare, draga Nice! Mai da-ne astfel de posibilitati de reflectie!
    Sunt adeptul actiunilor programate desi am remarcat ca acelea spontane ies parca ceva mai bine.

    1. Multumesc mult, Danny :cheerful: , ai facut o remarca grozava, actiunile spontane sunt de obicei cele mai reusite, cele de care ne aducem aminte cu mare placere si emotie.

  9. La cat mai multe Nice ! Spontaneitatea facea totul , nici mie nu-mi plac tiparele .. Dar vad totul ca pe o provocare , chiar daca mi se impun lucruri in viata incerc sa le fac in modul in care mie imi place si uneori le rezov in modul celmai neasteptat .

  10. La multi ani, draga Nice! Dupa ce am citit noul tau articol, pot spune fara rezerva ca este cea mai frumoasa veste de la inceputul acestei saptamani. Sunt mai mult decat fericit si onorat sa fi fost partasul a o parte din numarul acesta de articole. In calitate de comentator ca doar sunt istoric si vorbesc si scriu intruna :devil: :w00t: si in putin si fericite cazuri si postator de articole :smile:

    Orice as spune in cuvinte nu ar egala ce simt. Asa ca iti trimit toata bucuria pe care articolul tau mi-a provocat-o. E meritul tau.

    Eu sunt un tip caruia ii place disciplina si rigurozitatea atunci cand se implica in ceva anume. Imi plac oamenii care se tin de cuvant si pe care te poti baza. Dar in rest, nu prea imi place sa fiu incorsetat de reguli si norme absurde. Ador spontaneitate, imaginatia mai ales cand e vorba de creatie.

    1. Cam prea putine :cwy: , Marin, iti aduci aminte propunerea mea? :biggrin: Merci mult, se vede treaba ca ai avut o zi excelenta, esti foarte entuziasmat. :cheerful: :cool:
      Pai si eu apreciez tare mult oamenii de cuvant, oamenii seriosi, corecti, de caracter. Cred ca tu esti unul dintre ei…
      Am vazut unde iti manifesti spontaneitatea si spiritul imaginativ: pe blog. :biggrin:

      1. Pe mine nu ma intereseaza cantitatea, doar calitatea. De asta aici ma simt ca acasa :)
        Desigur ca imi amintesc…nu am uitat. Cat de curand ma tin de promisiune.
        Am avut o zi normal, chiar pe alocuri zbuciumata. Entuziasmul l-am capatat dupa ce am citit articolul tau.

        Multumesc pentru apreciere. Asa suntem noi, caprele :P
        Da, dar nu doar pe blog…si in viata obisnuita sunt la fel :))

        1. Te cred pe cuvant, nu am avut ocazia sa verific. :silly: :tongue: Take your time, nici eu nu am inceput sa lucrez inca la partea mea. :biggrin: :dizzy: Ma rog, eu cred ca ar putea iesi ceva extrem de interesant…
          Sa stii ca si eu pun mare pret pe calitate, desi pe blog am remarcat ca se cauta mai degraba cantitatea. :ermm:
          Stai linistit, am intalnit niste capre…exact opusul descrierii mele. :lol: :ninja: :angry:

          1. Alea erau capre si atat :devil: :tongue:

            Eu as fi mai mult decat fericit ca aici sa ramana totul asa cum este, calitatea e perfecta.
            Sunt sigur ca va iesi ceva interesant.
            Cat despre verificat, that can be arranged :cool:

                1. :)) Pai ca sa mai compensam frigul de afara si din case. :biggrin: Ma straduiesc si eu, nu stiu cat reusesc sa-i multumesc pe toti, fiecare doreste altceva. Poate ca as scrie mai des, din pacate nu am timp. :ermm: Multumesc pentru sustinere, Marin! :smile:

              1. Adevarat graiesti cu frigul din case si de afara. Si ca sa fiu cat se poate de supus cliseelor zic ca pentru noi compenseaza caldura din suflete :biggrin:

                Niciodata nu ii vei putea multumi pe toti, asa e viata. Trebuie sa faci asa cum simti tu ca e bine pentru tine.

                Eu sunt pe blogul acesta pentru ca vreau sa va citesc pe voi nu ce imi inchipui eu ca ar trebui sa se scrie.

                Prin urmare, la mai mare! Nu imi multumi, eu multumesc pentru ca summerday exista :smile:

                1. Oh, Marin ce randuri frumoase, mare dreptate ai, ideal asa ar trebui sa fie, sa citim pentru ca ne place omul, blogul, de multe ori insa o facem pentru ca ne da sansa sa ne exprimam parerea cu privire la un subiect anume.
                  Avand in vedere nasterea lui s-a produs intr-o zi de iarna, chiar de ziua mea, poate ar fi fost mai indicat sa se numeasca winterday. :lol: :cheerful:
                  Nu mi-am propus sa multumesc pe nimeni, stiu ca e imposibil, cu siguranta exista un singur multumit la sfarsitul zilei: eu. :biggrin: Si asta datorita voua, pentru ca ati fost iar alaturi de mine. :cool: :cheerful:

              2. Daca Nice e multumita, atunci eu unul sunt cel putin fericit. Pentru ca vor mai urma si alte articole dragute si interesante, pline de entuziasmul pe care tu il pui in ele.

                Nu pot ascunde un ranjet mare de satisfactie. Pentru ca blogul s-a nascut iarna, pentru ca si tu te-ai nascut iarna :devil: :biggrin: Dar numele lui e corect pentru ca sentimentele pe care le transmiti si caldura blogului e cea a verii si a frumusetii ei. Prin urmare, toate sunt la locul lor. Si e bine asa. Sa vezi ce petrecere facem cand vei implini juma de mileniu articolicesc (mama, ce cuvant am scos :w00t: )

                1. :)) Da, da, am uitat ca noi doi vom trai forever…si blogurile noastre la fel. :whistle: :silly: :alien:
                  Pai daca pui asa problema…nu pot sa te contrazic, da, se doreste a fi un coltisor cu multa libertate si caldura, trasaturi definitorii pentru vara. :biggrin:

              3. Buna dimineata, Nice! Daaaa, forever and ever :D Blogul meu nu stiu daca va trai prea mul mai ales ca nu prea am grija de el, dar Summerday e musai sa o faca. Macar aici sa avem ceva caldurica pentru ca afara a inceput distractia friguroasa :biggrin:

  11. felicitari! la cat mai multe articole frumoase :) mie imi plac atat lucrurile impuse cat si cele programate, depinde la ce se refera, depinde de starea care o am :) asa cum se stie si eu scriu atunci cand simt ca am ce scrie, cand sunt inspirata :)

    1. Merci mult, Lilly :kissing: , iti plac lucrurile impuse? Ups, poate in cazul in care tu esti cel care le impune. :silly: :biggrin: Iti achiti sarcinile de serviciu mereu la timp si cu placere? Te-a caracteriza drept o fire rebela?

      1. ma refeream la lucrurile care ti le impune viata, nevoia, societatea :D uneori constituie provocari pt mine
        sunt si impunatoare atat cu mine cat si cu cei din jur ;D
        da. imi achit sarcinile de servici cu placere si la timp pt ca altfel dau explicatii si nu-i placut desi zilele astea mi s-au adus si reprosuri, deee nu putem fi perfecti
        nu-s deloc o fire rebela

  12. Eu sriu pe blog din placere, din placerea de a elibera gandurile. Probabil ca intr-un fel sau altul gandesc prea mult, in sensul ca incerc sa inteleg anumite lucruri, si apoi sa le expun si altora.
    Nu cred ca am avut 3 articole draft, de regula cand sunt la munca si imi vine o idee ce merita a fi analizata un pic, devine articol.
    Impunerile si constrangerile ma revolta, de regula in cazul meu, vorba buna functioneaza perfect. Si la munca, daca un sef imi vorbeste politicos, execut ordinul din rusine, chiar daca nu imi place, daca insa mi se ordona pe un ton superior, ca amenintare, nu se leaga.

    1. Aha, deci tonul face muzica, total de acord cu tine, daca iti spune omul frumos ceva, e imposibil sa nu-l asculti, daca iti ordona, atunci te revolti, refuzi cu inversunare sa faci ce-ti cere. Problema e ca deseori simtim ca mai degraba ni se impun lucrurile…rareori intalnim sefi care ni se adreseaza civilizat, ne respecta.
      Deci si tu esti pro spontaneitate pe blog, ma crezi ca eu niciodata nu am avut articol in draft?

      1. Am avut in draft, caci tema/temele erau destul de controversate. Chiar acum am un draft dar nu pot continua cu el, caci este vorba despre renuntarea mea la fumat. Numai ca inca nu am renuntat.

  13. felicitari sa sparam ca ne vom citi si cand vei avea 1000 de articole publicate… iti dai seama cate ganduri vor curge pana atunci :whistle:
    imi plac lucrurile care nu ma iau prin surprindere! Dar imi place sa demostrez si sa fiu surprinzator :biggrin:

  14. Felicitari Nice!!! :happy: :smile: :heart: E extraordinar ca ai reusit, dupa atata timp, sa nu transformi blogul intr-o obligatie, sa nu te subjuge. Atitudinea ta fata de summerday se reflecta si in ceea ce scrii, si cred ca ne influenteaza si pe noi, cei care citim. E mereu o placere sa revin aici – si spun asta intr-un mod cat se poate de serios si constient, nu doar ca pe un simplu compliment :happy: Chiar revin cu drag si cand observ in reader ca a aparut ceva nou pe summerday, ma cuprinde un sentiment de relaxare – asa, ca intr-o zi de vara :tongue:

    Spontan vs programat? Mmm, depinde de cum e mai bine pentru mine in momentul respectiv.
    Imi place sa fac tot ce am de facut, sunt cat se poate de responsabila, nu las lucrurile mai ,,serioase” in aer doar pentru ca mi s-a nazarit ca am chef de altceva (se mai intampla, dar asta inseamna ca presiunea timpului nu era prea mare). Nu stiu cat e vorba de ,,programarea” activitatilor si cat de organizarea lor, caci mie asta imi place sa fac: sa le organizez pana in cel mai mic detaliu. Poate pentru ca sunt perfectionista si vreau sa culeg, sa scot tot ce e mai bun dintr-un ,,ceva” orice.

    Pe de alta parte, imi place sa fac ce vreau si nu suport sa mi se impuna reguli – mai ales cand le observ ca sunt nejustificate, sau justificate prin simplul ,,ca asa trebuie”, ,,ca asa zic/vreau eu”. Am fost mereu o fire independenta si mi-am asumat toate micile excese de rebeliune (pe care le manifest cu precadere cand impunerile celorlalti nu au argumente solide in spatele lor). Sunt impulsiva si actionez ca atare de multe ori, dar asta nu inseamna ca nu cantaresc (chiar si pentru o secunda :cheerful: ) avantajele si dezavantajele unui gest spontan.
    A, si ce am observat de-a lungul timpului. Dau un randament mai mare cand ma aflu sub presiune si constrangeri, poate pentru ca depun mai mult efort, insa ma simt oribil. Cel mai bine a functionat pentru mine prezenta impunerilor, constrangerilor si a presiunii (timpului, in general), insa fara aducerea in discutie a urmarilor negative in caz ca nu urmez ,,regulile”.

    Pe blog… nu pot programa. Imi notez ,,titluri”, am o lista de 3 pagini doar cu titluri pentru viitoare articole. Dar raman acolo, nu le mai pot aborda. Scriu despre ceva doar atunci cand e activ in mintea mea, in mod natural. As putea bineinteles sa abordez toate titlurile din lista mea, dar ar fi extraordinar de SEC :unsure: Nu stiu, poate ar trebui sa imi impun un ritm si eu… dar parca nu as vrea sa ma fortez..

    1. Wou, Iulia, merci pentru gandurile tale, commentul este chiar mai lung decat articolul meu. :lol:
      Bine, nu e ca nu aveam ce scrie, dar am observat ca lumea nu prea mai are rabdare sa citeasca, prefera articolele ceva mai scurte. In ultimul timp fac eforturi sustinute pentru a ma dezobisnui de scrisul meu interminabil, cine mai are azi chef de articole kilometrice? Oricum cele mai de succes sunt acele articole sub forma de poza sau concentrate intr-o singura intrebare, uneori ma gandesc ce fericiti trebuie sa fie oamenii sa intre pe un blog si sa gaseasca acolo doar o propozitie, ma gandeam chiar sa abordez si eu modalitatea asta de bloggging. :biggrin: :lol: :tongue: :unsure:
      Ma bucur ca ai senzatia asta cand vezi ca a mai aparut un articol nou pe summerday, e adevarat ca, asa cum spune si numele bogului, abordez teme usoare, de vara, nu vreau sa-mi stresez inutil cititorii. :cheerful: :lol:
      Cam asa eram si eu la varsta ta, responsabila, perfectionista, usor impulsiva si rebela. Acum insa m-am mai calmat si am devenit mai superficiala, poate mai indiferenta.Nu-mi mai pasa ca altdata…
      De curand am inceput sa trec si eu titluri in draft. Dar tu ai dreptate, cel mai frumos e atunci cand scrii pentru ca simti din tot sufletul ca ai ceva de spus, ceva de impartasit lumii intregi, cand totul vine natural, firesc. Blogul este locul unde ne putem manifesta din plin spontaneitatea, unde putem da frau liber imaginatiei, unde nimeni nu ne poate impune nimic, unde facem doar ce vrem noi, in ritmul nostru. De aceea iubim atat de mult acest mic coltisor virtual. :cheerful:

      1. Asa-i, in general, oamenii prefera articolele mai scurte. Dat fiind ca e comentariu si chiar nu e necesar sa il citeasca si ceilalti, imi permit sa ma intind :lol: Si uneori chiar am timp pentru asta (vezi comentariul precedent :whistle: ). Adevarul e ca uneori, o intreaga ,,teorie” se poate rezuma foarte frumos sub forma unei simple intrebari, si e oarecum interesant. Dar ca si abordare generala, in timp, si-ar pierde din farmec, cred. Oamenii mai vor sa citeasca si gandurile, opiniile celui care scrie.
        Cat despre faptul ca abordezi teme usoare, nu as zice ca e chiar intocmai. Uneori se discuta aici lucruri cat se poate de serioase si importante pentru fiecare dintre noi, dar e vorba de atmosfera si de faptul ca iti poti exprima gandurile usor, lejer, intr-o maniera… libertina :tongue: :smile:

        1. Ma bucur mult ca le consideri serioase si importante…eu sunt foarte subiectiva si nu prea imi dau seama de impactul lor, habar nu am cum le percep ceilalti.
          Da, asa este, cand vad doar un rand ma gandesc ca tare mi-as fi dorit sa citesc ceva mai mult din gandurile celui care a formulta intrebarea respectiva…ma cuprinde asa un regret… :ninja: :lol: :biggrin:

        1. E o mare placere sa citesc comentariile stufoase, Iulia, le ador :wub: :wub: , sunt preferatele mele. Din pacate, se practica cele scurte, de un rand. :biggrin: :lol: :ninja: Ma rog, nu critic pe nimeni, mai ales ca asa procedez si eu pe alte bloguri, la articole la care nu prea am ce sa spun… :dizzy: :ermm: Ma simt cam penibil, dar daca nu am inspiratie si mai sunt si pe fuga…

          1. Graba si lipsa de timp se face vinovata pentru comentariile scurte.
            De multe ori aman comentarea la un articol pana in punctul in care zic ,,ok, acum am 5 minute in care ma pot axa doar pe ce scriu aici”.
            Si da, mai sunt cazurile cand pur si simplu nu ai ce spune, fie pentru ca subiectul a fost dezvoltat foarte bine de catre autor, fie pentru ca nu e in sfera intereselor, preocuparilor, cunostintelor tale :smile: Sau alte motive :lol:

  15. Si una, si alta. Insa cum am tabieturi… le prefer pe cele programate. Cat despre constrangeri si alte asemenea… hmm… de regula e “my way… or the highway”. Docil? Neah.

      1. Nu fug nicaieri… ca imi place! :biggrin:
        Esti una dintre putinele persoane de pe blog ce nu cauta inspiratia prin impunerea unor stari sufletesti. Felicitari!

        P.S.: M-am saturat de acesti “cugetatori ai existentei”, de acesti filozofi de catifea!! :sick:

        1. Ma bucur mult sa aud ca textele mele sunt pe placul tau, desi cred ca tocmai acei cugetatori sunt la moda azi in blogosfera, ei sunt cei mai cautati, cei mai admirati, cei mai ovationati la scena deschisa. Scrisul meu e clar si coerent, nu abstract si pretentios, nu incarcat si greu de descifrat. Ma mai deranjeaza un lucru: scrisul fortat, acela care se vrea cu orice chip elevat sau plin de umor. Sunt articole care desi scrise in romana, la prima citire par in patagoneza. Oamenii se straduiesc prea mult…lipseste naturaletea, firescul.

          1. Da, stiu ca sunt la moda. Cu toate astea, nu vad de ce… Chiar nu mi se pare ca ei ar transmite ceva prin textele lor.
            Stii care e una dintre cele mai mari calitati ale unui om? Capacitatea de a asculta!! Nici n-ai idee cat de greu poate fi pentru unii sa asculte, sa inteleaga, sa se deschida asupra cunoasterii celuilalt.

            1. …calitate pe care rar o mai gasesti in ziua de azi la cineva. Tocmai de aceea imi place sa scriu, macar aici, pe blog, pot purta un dialog, in offline se poarta mai degraba monologul… :dizzy: :ermm:

  16. Asa-mi place sa cred si mie, ca scriu spontan, e si motivul pentru care in doi ani si ceva de blogareala, nu am acceptat decat una sau doua lepse, scriind doar ce vreau si ce gandesc…
    La cat mai multe articole! :)

    1. Merci, Teo. :) Paii, nu la asta ma refeream cand spuneam ca scrisul meu e spontan ci la faptul ca scriu cand am chef, ca nu programez articolele din timp, ca scriu mai rar, nu e un ritual zilnic. Mie imi plac lepsele, chiar mi-e dor de una. :silly: :tongue:

  17. La cât mai multe!
    Nu-mi place cotidianul, dar mă ajută să știu măcar cu o oră înainte despre schimbările de program… Când vine vorba de blogging, am seri în care mă asediază ideile :lol: și le notez pe undeva, iar postările vin treptat… Sau se combină. Am alte priorități…
    pup un om frumos!

  18. Felicitari Nice! Tot caut cuvintele potrivite prin care sa redau cat de mult imi place locusorul acesta, precum si insemnatatea lui pentru mine,.. dar nu le gasesc. :blush: Cred ca e felul meu de a reactiona in situatii mai speciale, ca aceasta. Entuziasmul celorlalti intr-un fel il acopera pe-al meu.
    Mi-aduc aminte cand am calcat prima oara pe acest blog – care m-a atras prin atmosfera vesela si degajata, transformata ulterior rapid intruna cordiala. Era prima incercare de acest gen ptr mine si aveam emotii mari. Voi va stiati intre voi… :ermm: Dialogati atat de mult!!! :dizzy: Oricum, mult mai mult decat eram obisnuita eu sa o fac in mod cotidian. Eram speriata. :cwy: Plus ca nu am obiceiul de a ma avanta in “NECUNOSCUT”,dat fiind si faptul ca nu am vizitat nici multe teritorii, limitandu-ma doar la acelea care mi-au fost dragi (Lillly, respectiv Colorbliss).
    Ca o concluzie finala despre acest blog si ceea ce il face sa fie special: Sunt oamenii care intra aici si care comenteaza frecvent. :w00t: :wub: dar si oameni care intra aici si comenteaza si apoi nu mai intra :biggrin: Era nu demult o domnisoara a care nu imi placea si care vad ca nici nu a mai revenit pe plaiurile mioritice, si pe care observ ca nici nu ai bagat-o in blogroll. Bv Nice! :biggrin:
    Revenind, o mana o oameni cu calitati si simtamante asemanatoare. :biggrin: :biggrin: :biggrin: :blush:
    M-am lasat putin dusa de val (sper sa-mi fie iertat :angel: ).

    1. Otilia, realizezi ce inseamna pentru un om(care are un blog) sa primeasca un asemenea comentariu sincer, scris din inima? :heart: Sper ca acum te simti in largul tau aici, ca nu mai ai retineri(multi mi-au marturisit ca au fost speriati initial, dar nu cred ca sunt motive intemeiate pentru asta), tu stii ca pe summerday intri ca la tine acasa, usa lui iti e mereu larg deschisa… :cool: :kissing:
      Ce frumos e sa te lasi dus de val…mai ales atunci cand scrii sau cand visezi. :cheerful: :w00t:

  19. Viata este spontana. Si in general hotararea de acasa nu se si potriveste cu cea din targ, desi a devenit un obicei sa hotarasc cu o seara inainte ce urmeaza sa fac a doua zi; uneori mai incalc aceasta regula si imi urmez impulsul. Rareori insa. Obisnuiesc sa respect cu sfiintenie regulile (la scoala si in familiei) dar asta nu ma face automat “docila”. Fac asa pentru ca pur si simplu e mai usor sa ma feresc de urmarile nefaste. Sa-i spunem ..responsabilitate. Dar atunci cand imi sunt strivite drepturile “naturale”, profilul mi se schimba RADICAL.

    (*plaiurile mioritice = ma refeream la acest blog)

    1. In linii mari ma regasesc si eu in obiceiurile tale, in felul tau de a gandi si a actiona…asa e, viata ne ia des prin surprindere, problema e ca rar suntem pregatiti pentru surprizele ce ni le rezerva.

  20. wow…
    din toata inima… felicitari…
    pentru mine este o placere si o delectare sa te citesc… si sa privesc fotografiile postate de tine… deci… o voi face si pe mai departe… ca o nice terapie…

  21. Felicitaaaari si la cat mai multe postari! Stiu ca data trecuta am sarbatorit amandoua postarea cu numarul 300. :D
    Nu pot sa planific. Am tot incercat sa fac planuri, liste, programe si-asa mai departe, dar pana la urma actionez tot in functie de starea de moment, de impuls, de ce simt la vremea respectiva. Unii oameni nu-s facuti sa urmeze planurile… =))

    1. Ar fi crud, aproape inumam, trist si dureros sa planificam sexul. :lol: :dizzy: :sad: Pffff, ce imagine socanta mi-ai creat. :lol:
      Nici mie nu-mi place sa fiu luata prin surprindere… :biggrin:

  22. Congrats! :) E o oaza de liniste si relaxare blogul tau, daca cineva ti-ar impune sa scrii ceva s-ar simti imediat.

    Eu reactionez la sugestii. La impuneri niciodata. Nici macar nu le bag in seama :)

  23. In viata reala imi plac lucrurile programate. Daca e vorba de iesit in oras, trebuie sa stiu cu o zi inainte (cel putin). Iar daca se intampla sa-mi doresc ceva, imi programez la fel, acel lucru pentru zilele ce urmeaza, nu il fac in ziua respectiva. Spontaneitatea mea la acest capitol este undeva cu mult sub 0.
    Pe blog in schimb, scriu doar cand am idei si timp. Nu scriu zilnic doar pentru a avea un articol. La fel cum se mai intampla sa scriu si mai mult de un articol intr-o zi.
    Cand vine vorba de impuneri si constrangeri… depinde de cine sunt impuse. Daca e vorba de job, le rezolv fara probleme. Daca e in schimb ceva din viata personala am un sentiment tare negativ asupra lor. Nu imi place sa mi se spuna ce si cum sa fac, de parca as fi un copil mic. Doar eu decid ce fac, cum si cand. Cred ca e putina doza de “rebeliciune”. :lol:

Lasă un răspuns la Derscanu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: