Days of my life (V) Temeri

In urma cu ceva timp va povesteam primele impresii de la noul job si imi exprimam tristetea fata de indiferenta si raceala cu care am fost intampinata. Dupa aproape doua luni pot aprecia ca lucrurile s-au schimbat in bine, toate cerintele si pretentiile mele au fost satisfacute, avem acum pana si hartie igienica si sapun la toaleta :tongue: , dar si calculatoare cu internet pe birouri, poate o sa va para uluitor, dar a ajuns chiar sa-mi placa la serviciu.

Si astfel se contureaza cea mai mare temere a mea, ramanerea fara un loc de munca. De fapt, nesiguranta zilei de maine este si principala problema cu care se confrunta cei mai multi dintre romani in prezent, iar consecintele ce deriva de aici sunt dezastruoase: disperare, stres, saracie, griji, insomnii. Din capul locului trebuie precizat faptul ca am cu aceasta institutie un contract pe termen determinat, iar gandul ca voi ramane somera ma inspaimanta peste masura, ma si imaginez cautand zilnic oportunitati pe bestjobs si lasand sute de CV-uri pe la firme pentru care nu voi ajunge sa muncesc vreodata.

Sunt convinsa ca uneori suntem cu totii speriati de iminenta producere a unui lucru nedorit sau avem temeri adanc ascunse in subconstient pe care incercam sa le ignoram sau sa le combatem cu mult curaj. Inca de mica ma temeam ca nu voi fi suficient de frumoasa, ca ii voi dezamagi pe cei care isi pusesera toate sperantele in mine, ca nu-mi voi gasi sufletul pereche, ca voi ramane singura, ca nimeni nu ma va iubi. Fire extrem de conservatoare, teama de nou, de necunoscut m-a animat pe tot parcursul vietii. Mereu am fost adepta zicalei, rau cu rau, dar mai rau fara rau. Teama de schimbare e atat de actuala… M-am temut si inca am oroare de zborul cu avionul, a ajuns sa-mi fie frica si sa circul cu masina, drumurile sunt pline de vitezomani dementi si inconstienti. Recent m-am trezit cu o fobie neobisnuita: logizomecanofobia (frica de computere). :silly:

Daca pot intelege unele fobii cum ar fi frica de:

-insecte si reptile (paianjeni, tantari, serpi)

– inaltime

-apa

-ace (seringi)

-caini

-furtuni

-spatii inchise

-locuri foarte aglomerate

-a vorbi in public

altele mi se par cel putin bizare: teama de cuvinte lungi, de ata(sfoara), de gravitatie, de oglinzi, de Papa, de a-ti ramne pasta de arahide lipita pe cerul gurii sau de sex.

Exista insa si unele iesite din comun, socante, extravagante, de-a dreptul inexplicabile, oare ce-o fi in mintea acelor oameni? Iata cateva exemple:

– frica de bogatie (putofobia)

– frica de idei (ideofobia)

– frica de francezi si cultura franceza(francofobia)

– frica de rai (uranofobia)

– frica de femei frumoase (venustrafobia)

– frica de a auzi vesti bune (eufobia)

– frica de culoarea galben (xantofobia)

Care este principala temere pe care o simtiti in clipa de fata? Care vi se pare cea mai stranie fobie? 

sursa foto

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

131 de comentarii la “Days of my life (V) Temeri”

  1. Well, mie mi’e frica de seringi. Cand am fost mica m’au muscat vreo 12 caini , de dulce ce eram :lol: , si am facut o multime de injectii iar acum fug de seringi si incerc sa merg cat mai rar la doctor.
    Imi mai este frica de sufocare, intuneric si singuratate. :blush:

    1. 12 caini? Terifiant, asta da cosmar. :sick: :alien: :sad: Si eu fug de seringi, doctori, spitale, am oroare de ele. Care ti se pare cea mai traznita, cea mai inedita fobie(din cele enumerate de mine sau altele pe care le mai stii si tu)? :biggrin:

  2. Neata, draga Nice! Nu stiu ce pot spune despre mine. Recunosc in totalitate validitatea celor spuse de tine. Dar nu prea mi se aplica. Nu prea am frici, am doar lucruri ce nu imi plac: sa zicem ca ma pot incadra la frica de cearta desi e mult spus. Adica, nu suport sa aud oameni care se cearta si nici sa fiu implicat in asa ceva. Eu nu am frica de inaltime, dar am rau de inaltime. Nu imi este frica propriu-zis sa ma urc pe ceva inalt, dar mi se face fizic rau. Incerc si reusesc sa imi inving starea fizica, dar asta nu inseamna ca nu exista.

    La ce nebunie si experienta am avut eu cu serviciul, mi-a pierit frica de a ramane fara un loc de munca :smile: . Le-am facut pe toate: gasit servici usor, gasit servici greu, pierdut servici usor si aplicat cv-uri in sute de locuri. Daca initial era vorba de frica, acum a devenit obisnuinta si pe deasupra ei s-a aseazat o rezistenta si o incredere ca tot o voi scoate la capat. Nesiguranta poate deveni un stil de viata daca esti suficient de puternic. Daca nu, o vei lua razna. Dumnezeu imi e martor ca nu o prefer.

    1. Da, exact, cu totii avem lucruri care nu ne plac, uite de exemplu mie nu imi plac spitalele si cimitirele. :alien: Imi dau o senzatie stranie, de boala, de moarte.
      Si ce faci cand te enerveaza cineva? Iti pastrezi calmul? Tu nu te certi niciodata? Nu ridici glasul?Nu te-ai certat niciodata cu partenera de viata? O lasi pe ea sa se manifeste dupa pofta inimii, sa aiba ultimul cuvant mereu? :biggrin: :lol: Si eu detest galagia, incerc sa stau cat mai departe de conflicte, dar recunosc ca mai sunt momente cand imi este imposibil. Sunt si o fire ceva mai impulsiva…
      Da, imi pare ca am ajuns sa traim de pe o zi pe alta, mai un impumut, mai un amanet, mai o potlogarie…si uite asa ne ducem viata in Romania. Salariile sunt extrem de mici, si tot e nebunie, oamenii se bat pe joburi mizere.
      E bine ca nu ti-ai pierdut speranta si ai incredere in fortele tale, esti un barbat puternic si curajos, manat de cele mai bune intentii. Nu ai cum sa nu reusesti.

      1. Da, uite inca un lucru pe care il avem in comun: nici mie nu imi plac spitalele.
        Niciodata nu m-am certat, dar au existat certuri. Doar ea tipa, eu niciodata.
        Da, nici mie nu imi place stilul asta de viata, dar asta este…nu prea am ce face acum.
        Iti multumesc mult pentru incredere, sper sa fie asa cum zici tu.

        Aaa, nici mie nu imi place galagia :) Cu cimitirile ma impac mai bine :)

        1. Ups, iti plac cimitirele? Mie imi par macabre…zau ca nu sunt in stare sa poposesc prea mult in unul, mi se face rau instant. La fel si intr-un spital, bine asta se datoreaza hipersensibilitatii mele.
          Foarte neplacut, dar ma gandesc ca decat amandoi, mai bine doar unul. :lol: :tongue: E de preferat sa tipe femeia decat barbatul. Pentru ca in cazul lui, de la urlete pana la lovire, bataie, e doar un mic pas. E perfect ca reusesti sa-ti tii cumpatul, sa nu dai replica.
          Care dintre fobiile enumerate ti se pare cea mai stranie, inexplicabila, extravaganta?

          1. Nu sunt sadic, draga Nice…nu imi plac cimitirile :biggrin: Doar ca nu am probleme cu ele…
            Crede-ma, nu sunt genul de om care sa loveasca o femeie. Cu toate ca unele ar fi meritat :whistle: :w00t: :tongue:

            Frica de femei frumoase imi suna interesanta si cunoscuta. BA chiar cred ca o pot intelege si impartasi :blush:

            1. De unde provine frica de femei frumoase? Mie nu mi-e frica de barbatii frumosi, poate ma mai fastacesc in prezenta lor, poate sunt mai nesigura, uneori mai stangace, mai timida, nu-mi gasesc cuvintele…dar teama? :biggrin: :lol: :dizzy: :ermm:
              Inseamna ca preferi fetele banale, sterse? In preajma lor te simti in largul tau? Poti fi tu? :unsure:

              1. Exact asa cum ai spus…stangacia, nesiguranta, timiditatea sunt un fel de teama. Nu am zis ca imi este frica de femeile frumoasa, doar ca o pot intelege. Am impartasit-o in sensul spus de tine acum ceva ani, cand eram mai tanar.

                Nu, nu am preferinte asupra femeilor. Nu pot generaliza. Femeile nu pot fi catalogate niciodata. Si asta e farmecul lor. Fiecare are farmecul ei :happy:

                1. Interesant ce-a zis Vacitim..

                  Dar e totusi acea nevoie de a avea ceea ce-ti doresti.. si daca te refuza, nu vei avea.

                2. Nu e vorba de a pierde ce nu ai avut, ci de orgoliu, de faptul ca ai o parere prea buna despre propria persoana si nu admiti ca cineva sa te refuze. Sau, dimpotriva, cu fiecare refuz stima de sine se diminueaza din ce in ce mai mult si incerci sa previi asta.
                  Normal ca nu ai avut-o niciodata, sa zicem ca abia ai intalnit-o…

              1. Asa e Lusio. Dar daca e vorba doar de o dorinta fizica o poti impartasi cu cineva la fel de dotat, ca sa zic asa.

                Daca e vorba de iubire adevarata, atunci poti sa te bucuri de fericirea ei si sa fii alaturi de ea daca are nevoie. Nu poti forta pe cineva sa te iubeasca.

                1. Desigur, te poti bucura de fericirea ei, asta in cazul in care nu ai avut deja o relatie cu ea si te-a parasit pentru altul. Daca nu te-a ranit!

                1. Stiu, eu vorbeam strict de fericirea celuilalt. O simti doar atunci cand acela nu te-a ranit, cand nu si-a batut joc de tine, cand a fost fair.

  3. Teama de esec si de singuratate. De esec deoarece de mica am fost indreptate catre cele mai bune scoli, unde am fost motivata sa iau cele mai bune note, pentru ca in final sa am o cariera stralucitoare. Insa realizez acum ca degeaba am fost la x olimpiade si am luat x diplome, nu ma ajuta cu absolut nimic. Am avut si noroc cu job-ul, daca nu era el, atunci probabil eram angajata ca secretara pe undeva. Nu ca ar fi ceva rau, cine stie, poate o sa trebuiasca sa o fac si pe asta (am si fost secretara in timpul facultatii), dar la cat am muncit si am invatat, mi se pare chiar ciudat ca un absolvent de master cu rezultate foarte bune sa fie bun doar la xeroxat si adus cafele.
    Asta e, traim intr-o lume ciudata, ne este frica de ziua de maine. Eu stii cum mi-am combatut frica de a nu avea bani? Mi-am luat proiecte part time, in afara serviciului. Cat castig la servici, castig si la proiectul individual. Plus ce mai fac ocazional din munca de copywriter. Si asa, daca raman fara job, pot sta linistita, ca nu mor de foame.

    1. Mihaela, e si asta o solutie buna, e perfect ca ai gasit asa ceva, ca ai disponibilitatea si energia de a munci in plus. In aceste conditii teama ta de esec pare nefondata, iar de singuratate nu se poate pune problema, ai un partener iubitor si un catelus adorabil, un blog de succes si prieteni de incredere. :biggrin: :smile: :cool: :cheerful:
      Care este in opinia ta cea mai extravaganta si inexplicabila fobie?

        1. Frica de galben banuiesc ca o au iubitorii intunericului si haosului, caci, se spune ca aceasta este cea mai calda si mai luminoasa culoare, stimuland creierul, facandu-ne ageri, logici si hotarati. Tot galbenul ne ajuta sa memoram mai bine, sa asimilam noi idei si sa fim mai organizati. :cheerful: :biggrin:

  4. Haaa? Serioooos? =))) M-a bufnit rasul, recunosc, desi probabil n-ar trebui. Adica pentru unii oameni chiar sunt niste lucruri teribile, imi imaginez… Cum naiba sa-ti fie frica de bogatie? Serios? Pai daca se intampla asa, sunt convinsa ca alti oameni nu s-ar supara daca ar arunca “blestemul” asupra lor si ei sa ramana fericiti, non-putofobici. :))

    1. Sa stii Andera ca bogatia poate fi un blestem, pentru ca implicatiile si transformarile sunt multiple in caracterul unei persoane dar si in statutul sau social. Cu cat ai mai mult, vrei mai mult, devii lacom, avar, oamenii se apropie de tine din interes…sunt multe de luat in calcul. Bogatia poate fi o povara. De asemenea si saracia.

  5. Nice, nu trebuie sa iti fie frica ca vei ramane fara un loc de munca. Ai putea obtine oricand un post de reporter (Summerday.ro e o carte de vizita excelenta. :happy: :wink: )
    Sunt putine lucrurile de care a ajuns sa mai imi fie frica. Si totusi sunt. unul dintre ele: frica de urmari nefaste,(in orice privinta). Un altul, teama de orice tip de conflicte/izbucniri care uneori imi dau impresia ca apar frecvent in viata mea, desi eu sunt o fire linistita.

    1. :)) Otilia, cum stii tu sa incurajezi o fata deznadajduita! :biggrin: :cool: :cheerful: Teama de urmari nefaste nu deriva din teama de necunoscut?
      Daca exista o teama de vesti bune, pe care personal chiar nu o inteleg, ce sa mai spunem de vestile rele care ne produc suparari si angoase de anvergura. Care ti se pare tie cea mai stupida temere sau cea mai neobisnuita? Nu iti e teama/ scarba de inscte/reptile?

      1. Nu chiar. Urmari nefaste ale unor actiuni intreprinse deja – desi bine intentionate – pot fi sortite esecului, pot fi prost intelese sau, cel mai grav, pot da reactii adverse.
        Multe din fobiile expuse mai sus nu stiam macar ca exista. Dar fiecare individ e diferit in felul lui, asa ca n-as putea delibera.
        Imi e teama de serpi si de radasti, dar nu suficient cat sa o iau la goana, cum se intampla cand vad un Cane Corso sau un Rottweiler fioros.

        1. Radasti ? Astea sunt printre putinele insecte care nu ma dezgusta/oripileaza :lol:

          Mi se par ‘cul’.. la fel ca si carabusii :cool:

          Plus ca parca exista faza aia cand din coarnele radastii, daca le pisezi (le faci un fel de pudra sau ceva de genul) si le pui in bautura unei fete.. ea devine, cum sa zic eu……..HORNY :lol:

          Deci vezi ? Insecta asta chiar poate fi cool :lol:

        2. Otilia, daca ai fost prost inteleasa, nu crezi ca a fost si din vina receptorului? Poate ca intentionat a inteles gresit…pur si simplu nu a avut rabdare sau nu a vrut sa inteleaga.
          Cele doua rase de caini mentionate de tine sunt infricosatoare, Lusio, tie iti plac? :ermm: :dizzy:

          1. Cane Corso ? Pai asta zici ca-i hell dog, frate :lol: Watch here:

            http://postimage.org/image/4d41yx3sb/

            De asta nu-i e frica doar lui Otilia ci si altora cand incepe sa ii alerge :lol:

            Cat despre Rottweiler, nu mai dau in vant deloc (decat cand sunt pui.. pe cat de fiorosi sunt atunci cand sunt mari, pe atat de DRAGALASI sunt cand sunt puiuti :lol: Watch here:

            http://www.k9puppy.co.uk/Members/meatloaf1/meatloaf1_A2011367280.jpg

            http://www.burleson-arabians.com/choosing_rottweiler_puppy_files/image010.jpg

            Dar, am citit recent, cum ca rottwilerul e un caine foarte inteligent (rezistent si la frig) si se clasa inaintea ciobanescului german, la pazit curte/stapan.

              1. Sincer sa fiu, nu prea eram in tema cu acest Corso. Dar da.. e de-a dreptul fioros. Rar mi-a fost dat sa vad un caine in halul asta.

                Bine, am mai vazut caini fiorosi in filme horror, dar credeam ca or fi / sunt modificati :lol: Vad ca acest Corso nu trebuie prelucrat pe Pc, caci asa e el :lol:

                1. Am zis eu vreodata ca-mi plac TOTI ce sunt de talie mare ?

                  Nop

                  Dar da, decat sa-mi aleg un “papitoi mic”, prefer sa-mi aleg o rasa de talie mai mare, care sa-mi si PLACA si pot fi DESTULE exemple, nu neaparat fiorosi gen pitbull, rottw sau mai nou corso d-aia.

                  Bine, asta nu inseamna ca detest cainii de talie mica, neah.. Sunt si ei cute si m-as juca, cu ei, dar nu sa-i cumpar si sa-i iau pt mine. Singurele sanse de a ma vedea pe mine cu un caine de talie mica, ar fi doar din cauza unei eventuale iubite.

                2. Cand chiar nu poate, da, il scot eu.

                  Dar doar in astfel de exceptii..

                  In rest, exista DOAR EA.. SAU cand am EU CHEF S-O FAC ( ceea ce nu cred ca ar fi prea des :lol: )

                  Ti-am mai zis.. mie nu-mi plac pets-urile ce imi tot fac program. Iar un caine ti-l cam face intr-un mare hal. De asta am tot zis ca doar la curte imi voi lua un caine SAU exceptia fiind, ca o iubita sa-l tot plimbe si pe cel din apartament :lol: (Ca nu’s genul sa zic: nu vom avea caini/pisici in casa.. afara cu el/ei sau doneaza-l)

      1. Pai cum de multe ori tind spre timid.. pot sa zic ca macar la inceput.. imi mai e. La mine multe tin de obisnuinta. Dupa obisnuinta dispar MULTE… ‘temeri’!

        Apropo.. stii ca exista si-un caz gen fete frumoase dar singure ? Asta din cauza ca multi barbati n-au curajul sa le tot abordeze. Acele fete de obicei dau cale libera chiar si primilor (putinilor) indrazneti, nedorind sa mai fie singura.

        1. Da, Lusio, dar sunt si fete frumoase care sufera de aceeasi “boala” numita timiditate. Din pacate in ziua de azi rolurile s-au schimbat, barbatii stau frumos in expectativa, admira, cantaresc propunerile, iar fetele, majoritatea indraznete, sunt cele care fac primul pas. Atat de satui sunt barbatii de a fi curtati, incat vad peste tot femei care se dau la ei, care mor de dorul lor, care ar dori o aventura cu ei. Din cauza acestei atitudini si a expunerii pozelor peste tot(reviste, site-uri, facebook), intr-o tinuta provocatoare, sumara, barbatii ne cred disperate. Nu le ramane decat sa profite… :ermm:
          Ca sa nu mai spus ca inca de foarte mici fetele sunt sfatuite de mamici sa-si gaseasca cat mai repede un baiat bun(care eventual sa le intretina).

  6. Mie mi-e frica de adancimi. Adica prefer sa nu intram in miezul unor probleme. Doresc ca prietenia sa raman prietenie, sa nu se transforme in amor, ura sau alte nuante. :) Oricum…, am frica de inaltime si mi-am descoperit aceasta fobie la maturitate. Am mers in Piatra Neamt cu gondola lui Pinalty si am crezut ca nu se mai termina calatoria. Plus c-am avut neplacute surprize de a fi cazata numai la etajul 11 sau 13 ale unor hoteluri cu iz sezonier.
    Bine te-am regasit!!!!

    1. Foarte interesante fobiile tale, se pare ca niciodata nu e prea tarziu sa ne mai descoperim una in plus. :lol: :ninja:
      Nu stiam ca in Piatra exista gondola, unde e asta, pe Pietricica? Sau in oras gen Mamaia? :shocked: :lol:
      Bine ai revenit, acum am ocazia sa-mi exprim bucuria ca in sfarsit te-ai hotarat sa-ti reiei activitatea pe blog. Era pacat sa abandonezi o activitate atat de draga tie. :heart: :cool: :smile:

      1. E de pe Pietricica pana in oras acea telegondola. Cert este ca in copilarie sau adolescenta n-am avut timp sa realizez ca mi-e frica de inaltime. Mi-am descoperit fobia acum cativa ani, dar tot sper sa dispara la fel de brusc cum a aparut.
        Oricum, n-am stiut de multe dintre fobiile de care ai pomenit in articol.
        Esti draguta sa te bucuri pentru mine. E adevarat ca si eu o fac, dar speram sa fiu singura. :happy:

          1. Pe sobolan il alergi sa-ti plece din zona :cool:

            Ultima mea experienta cu sobolani, a fost pe la tara si s-a terminat ceva in genul…………….Sut si goooooooooool :blush: :biggrin: (ahh ce bun era acum un emotic mr greeny)

              1. Yep :w00t:

                Ciudat, dar cu un soarece n-as fi facut asa. Poate si din cauza ca sunt mai inofensivi / firavi.

                Soarecii nu prea ma dezgusta, dar sobolanii da!

  7. Mie imi este frica de o eventuala moarte lenta, chinuitoare fizic!!! Cand va sosi clipa, imi doresc sa mor in somn, sa nu simt nimic! :biggrin: O alta temere tine de deplasarea cu automobilul pe sosele, caci stiu ca, oricat de atent ar fi soferul masinii incare ma aflu, exisat mereu pericolul sa intre un cretin in noi si sa ne faca praf! Prefer trenul! Mna, cam astea ar fi, la o prima analiza! :ermm:

    1. Soselele patriei noastre sunt, din cate am inteles, cele mai periculoase din intreaga Europa. Iti inteleg perfect temerea, Julien. Si subscriu si la frica de moarte. Oricum ar fi ea, lenta sau instantanee.
      Care dintre fobiile enumerate de mine ti se pare cea mai ciudata, cea mai trasnita? :dizzy:

        1. Pai exista barbati mai sfiosi sa zicem, care se inhiba in prezenta unei femei superbe, se pierd, se fastacesc, rosesc, nu-si gasesc cuvintele, le transpira mainile…cert e ca nu se simt in largul lor, sunt intimidati de o prezenta atat de ravisanta. Prefera fete mai sterse in fata carora prind curaj. Unii chiar se tem ca ar putea fi parasiti de o femeie frumoasa, de aceea prefera fetele modeste(ca si infatisare), banale, chiar uratele. Asta cu vestile bune nu o inteleg. E absurd. Poate le e frica de o fericire efemera. Prefera viata simpla, fara bucurii majore.

          1. Ma, pe asta cu mainile o mai am si eu.. dar nu neaparat cu fetele ci uneori si cand stau pe scaun singur :lol: Asta cu transpirat de maini nu tine doar si numai de emotiile legate de o alta persoana. Mai e si de corp sau sanatate.

    2. Daca ti-e teama de moarte, atunci ti-e teama si sa traiesti Julien. ;) Asa se spune. :smile:
      Prefer si eu trenul atunci cand este vorba de o calatorie. E mult mai sigur. Dealtfel rata accidentelor feroviare este cu mult redusa fata de cea a accidentelor rutiere.

          1. Prefer sa raman fara juma de mana.. decat sa explodez c-un avion.

            Cat despre vapor.. depinde pe unde te scufunzi :lol: Si mai ales ce-i pe sub apa :ninja: :lol:

              1. Si daca te scunfunzi undeva departe ce faci ? Mori plutind..

                Asta daca nu te haleste vreo dihanie din apa.

                + ca ar trebui sa fii undeva in aer liber, ca daca apuci inchis prin vapor, e de rau.

                1. Inoti pe naiba, daca te prinde o furtuna si e si noapte, nici nu mai stii prin ce zona te afli.

                  Plus ca iar depinde unde te afli.. Poate n-ai sa dai de nicio insula.

      1. Otilia, se spune despre daci ca sarbatoreau cu mare fast moartea unui semen de-al lor si jeleau amarnic fiecare nastere, te las pe tine sa spui de ce! :biggrin:

        1. Pentru daci moartea era o cale de a ajunge la zeul lor suprem, Zamolxes. Totodata reprezenta si un mod de comunicare cu acest zeu. Jeleau fiecare nastere pentru ca nu vedeau altfel viata decat ca un prilej de suferinte si greutati. :smile:

  8. nu cred ca am fobii, insa sunt lucruri care nu-mi plac, ex reptilele, nu mi se par prietenoase deasta
    ma gandesc ca frica apare atunci cand cineva atenteaza la siguranta si sanantatea ta,
    nu am nimic cu seringile, acele, doctorii, spitalele (imi plac) dar in rest evit lucrurile care nu-mi plac sau nu-s prietenoase
    singura frica care o am momentan e ca voi ramane singura toata viata, in rest……..joburi se mai gasesc, sau orice alt lucru material
    eu zic sa gandesti pozitiv si totul o sa fie bine :)

      1. nu stiu (in seara asta vad partea plina a paharului) cred ca nimic nu-i neobisnuit, suntem diferiti, nu inseamna ca esti nebun dc ti-e frica de seringi, sau de bogatie, si mie nu mi-e frica,
        oricum daca e sa faci o injectie cu toata frica o faci, eu asa zic, la fel si daca ti-e frica de bani dc te trezesti cu o avere impresionanta peste noate sigur iti trece orice frica, desigur asta e si metoda prin care iti invingi frica- contactul direct

        1. Da, Lilly, de cand sunt in blogosfera m-am convins de un lucru: cat de diferiti suntem si in acelasi timp, cat de multe avem in comun. :lol: Sau mai degraba aveti. :biggrin:

  9. @Lusio: Mie mi-e teamă de zgomotul ăla care precede cutremurul si de zgâlțâială, nu mai am timp să mă gândesc la plăcile de beton care m-ar putea omorî :D @Nice: nici măcar această fobie nu mă poate ține departe de mâncare :))

  10. ce frumoasa este femeia din poza pusa de tine… de la fobia de femei frumoase…
    nu sunt un curajos… dar… chiar imi place compania femeilor frumoase… mai ales la suflet…
    cred ca din…obisnuitele frici ale mele… cea de serpi este mai accentuata… cand eram pustan… m-a lovit un sarpe cu coada, pe piciorul gol… si parca mereu simt fiorul care l-am avut atunci… in fond… sarpele era la fel de speriat ca si mine de intlanirea noastra… dar… in fuga lui… m-a lovit… si nu mai vreu asa ceva…

    1. Pai cum asa, Ovi, se spune ca femeile cu suflet frumos sunt mai putin inzestrate fizic… :dizzy: :ermm:
      Cred ca a fost o experienta teribila, dar in ce zona a tarii te aflai?

    2. imagineaza-ti… o minunata dimineata de iunie… undeva langa Comana… pe malul Neajlovului… in zona unde raul formeaza mai mult o balta… plina cu stufaris in care pestii se zbat a belsug… o margine de padure formata doar din tei, care umple intreaga natura pana hat departe cu un parfum uluitor… acolo… o prisaca… si eu…
      undeva mai spre apa… era un pom urias uscat… cazut de ani de zile la pamant… dar se pastra sanatos si frumos… si mai ales, imi placea ca era mereu curat…
      de la cabana prisacii pana la pom… doua aruncaturi dibace de piatra… teren in care erau palcuri mici si razleye de maracini… iarba destul de marunta… pline toate de roua bogata a diminetii…
      eu… fara treaba… cu gandul sa lenevesc pe pomul acela… asa cum facusem de multe… multe ori…
      cum terenul era in panta… coborand de la marginea padurii spre apa… hotararea a venit repede… alerg pana acolo… sarind palcurile de maracini si ferindu-am sa nu-mi ud picioarele cu roua…
      eram incaltat cu sandale… imbracat doar cu pantaloni scurti… si camasa cu maneca scurta… tricourile nu erau la cautare in vremea aia…
      de la gand la fapta… o secunda de atac… si iata-ma fugind spore tinta… doar cativa pasi si am ajuns… dar… chiar acolo… inainte de a ajunge la tinta… pe un teren pietruit si lipsit de vegetatie… mai multi serpi stateau la soare…
      un fior mi-a trecut prin tot corpul… alergam prea repede sa ma mai pot opri… sau coti spre alta directie… asa ca… am pus piciorul chiar intre ei… iar cu urmatorul eram deja pe pomul meu… in siguranta… dar… penultiumul pas… miscarea decisiva de atunci… cand am deranjat o intreaga serparie… imi va ramane in memorie… pentru ca serpii… speriati de navalnica mea venire… au cautat scapare prin fuga… si unul… in miscarea lui… m-a lovit cu coada peste muschiul piciorului… brrr….
      e de prisos sa spun… ca nu am mai ramas pe pom… m-am intors infricosat si trist la cabana… acolo era tata… deci… eram mult mai in siguranta chiar si decat pe urasul meu pom cazut de vreme, spalat de ploi… parca asteptandu-ma… mereu asteptandu-ma…

    1. Neata, Marin. :biggrin: Sa stii ca ai dreptate! :biggrin: Abia acum imi dau seama de crudul adevar: suntem atrase de barbatii nestatornici, imprevizibili, indescifrabili, pentru ca ceilalti ne plictisesc. :biggrin: :ermm: :dizzy: Asta da tema de articol. Ce zici? Il scrii tu sau il scriu eu? :lol: :ninja:

                1. Stiu ca e cu wordpress, dar mi-a fost lene sa mai tastez. Sunt obo. :silly:
                  Marin, depinde acum si de provocare, dar recunosc, si eu la dau curs de obicei. :biggrin: :devil: :tongue:

  11. Pot spune ca tot jobul e si la mine , din pacate se anunta vremuri intunecate , dar asta e.. am mai trecut si prin altele ..supravietuiesc si de data asta .. Cat despre fobiile de mai sus.. cum sa-ti fie frica de femei frumoase? :))

    1. Imi pare rau sa aud ca si la tine lucrurile plutesc in incertitudine, traim vremuri cumplite din punctul de vedere al locurilor de munca, din pacate criza tinde sa se prelungeasca la infinit… :dizzy:

        1. Pai daca te simti bine acolo si iti place poti ramane toata viata. Ma rog, asa as face eu, sunt genul mai conservator, dar soarta a vrut altceva, m-am mutat cu cortul ca tiganu aproape in fiecare an. :cwy: :dizzy: :ermm:

            1. Stii, pe de o parte e bine, ca intalnesti foarte multi oameni noi, pe de alta e rau ca exact atunci cand te atasezi de ei trebuie sa pleci… Dar uneori imi place emotia unui nou inceput, e faina curiozitatea ce te anima si mai ales faptul ca nu ai cum sa te plictisesti niciodata. Practic, rutina nu exista. :biggrin:

  12. In primul rand, ma bucur ca atmosfera s-a mai detensionat la job si ca poti in sfarsit sa mergi cu drag acolo. Intr-adevar, fiind dificil sa ne gasim unui loc de munca acceptabil, placut, rentabil, aceasta teama (de a nu-ti pierde actualul job) se instaureaza usor in randul romanilor… Sper sa depasesti cu bine momentul, sa nu iti faci griji prea multe, sa te poti relaxa si tu..

    Cea mai persistenta frica a mea e ilustrata perfect in prima imagine. Rezonez intru totul cu ceea ce afirma Brooke atunci. Alte frici? De spatii inchise. Nu e tocmai o fobie, nu simt ca mi-e frica, insa incep sa ma sufoc si ma panichez oarecum. Si mi-e teama sa trec strada… stau si ma asigur de vreo 4-5 ori inainte sa trec.. Cam atat, cred :happy:

    Din cele enumerate, singura care ma chiar intriga e teama de idei :pouty: :blink: Nu inteleg cum… si de ce… :alien:

    1. Merci mult, Iulia, sper ca in final totul sa se rezolve. In spatii inchise nici eu nu ma simt prea confortabil, mereu m-am gandit ca nu as putea locui intr-o garsoniera. :biggrin:

  13. Super articolul. Si mie mi-e frica ca nu voi gasi niciodata un job si ca nu voi face fata unui loc de munca :(((. Mi-e frica sa zbor cu avionul, dar inca o fac :). Cu apa nu am avut problema niciodata, ce-i drept nici
    Cele mai ciudate mi se par cele cu frica de galben si frica de idei :))

  14. Ce de fobii!
    Nu mi-e frică…de bau-bau :lol: Nu, glumesc! Nici de apă – deși nu știu să înot și am avut o experiență nu prea plăcută -, nici de înălțime – ale mele sunt toate ferestrele de la ultimul etaj! -, nici de insecte – deși nu-mi plac – , câini (cu toate că prefer mieunătoarele), furtuni – am loc de surioară sub pat? :lol:
    Mă simt ciudat în spații închise, am rău de mașină și îmi repugnă total mirosul de alcool – o fi și pentru asta o fobie?
    Frica zilei de mâine, a faptului că termin o facultate și nu voi avea ce face, e constantă. Am și temeri nebunești uneori, cum ar fi teama că se va întâmpla vreun accident și cineva drag mie va fi implicat – Doamne, fereste…
    În rest, toate bune! Am o teamă nebună că până mâine la ora opt uit toată latina pe care n-am știut-o niciodată!
    Noapte liniștită!

    1. Ce final amuzant, revine vechea problema cu latina. :biggrin: :cwy: :ermm: Rau de masina am si eu, iar mirosul de alcool nu-mi este deloc pe plac asisderea. :sick: De spatii inchise…nu mai vorbesc. In concluzie, avem temeri comune. :dizzy: :tongue:

  15. Nu știam că există teamă de femei frumoase :P Cea mai normală e aia de reptile, înălțime și de apă. Cea mai nasoală e când e combinație între înălțime și apă :)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: