Toane si minciuni

Iata ca a sosit timpul si pentru rubricuta noastra saptamanala, cea in care, de regula, va povestesc ce mai e nou in viata mea, ce am mai descoperit si ce mi-am mai cumparat.  De data asta voi incepe cu ce mi-a placut in mod deosebit si voi lasa pentru partea a doua a articolului acele lucruri sau intamplari care m-au deranjat sau m-au indispus. Asadar:

Like: 

Am suferit, am inghetat, am suspinat si am sperat. Ne-am luat la tranta cu gerul, viscolul si zapada. Si am invins. Oceanul alb e de acum istorie, primavara e doar la un ghiocel si un fir verde de iarba distanta. Azi a dat semne clare ca ii este dor de noi si ne-a trimis in dar un soare cald, stralucitor, un cer senin si multe grade in termometru. Vremea frumoasa m-a scos la pranz din barlog, primavara a dat navala in sufletul si pe strazile orasului meu.

Sunt unele seri cand oboseala ma rapune, dar tot nu ma indur sa ma culc. Tot as mai sta pe net… Pentru momente de genu’, exista si solutia salvatoare: imi iau laptopul si hop in pat, sub plapumioara. Numai ca acesta se incinge nepermis de tare, chiar din primele minute de la deschidere. Si am nevoie fie de o masuta, fie de un cooler. Azi mi-am achizitionat un astfel de ventilator si abia astept sa-l testez de indata ce termin de publicat articolul.

Dislike

Au inceput sa ma irite oamenii cu toane. Azi sunt zambitori si afectuosi, maine nu te mai baga in seama. Azi te asigura de toata prietenia si suportul lor, a doua zi se fac ca ploua, nici nu mai existi pentru ei. Dupa o perioda, se intorc spasiti si te intreaba ce s-a intamplat, daca cumva te-ai suparat, daca totul e ok. De ce ar trebui eu sa am ingaduinta fata de ei, de ce trebuie sa le suport eu iesirile in decor, perioadele de ratacire? Vin mereu cu replica celebra: “stii, asa sunt eu, dar am suflet bun si tin la tine” si de fiecare data ii ierti. Dar te mai si saturi… 

Am afirmat de atatea ori ca detest minciuna. Dar, se intampla ca oamenii sa mai aiba si secrete, lucruri pe care nu vor cu niciun pret sa le divulge. Si, de obicei, au motivele lor foarte intemeiate pentru care fac asta. Insa, se trezesc unii ca insista sa le spui exact acel lucru pe care tu vrei sa-l tii doar pentru tine. Vad bine ca tu nu esti dispus la dezvaluri si, cu toate astea, nu se dau batuti. Deh, curiosii sunt consecventi, iar misterul ii intriga si le aprinde imaginatia. Uneori, au impresia ca au tot dreptul din lume sa afle acel lucru. Ei bine, intrebarea mea este, ce faci in acest caz? Te faci ca ploua in continuare sau ii minti, inventezi ceva sa scapi de gura lor? E condamnabila o astfel de minciuna?

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

116 comentarii la “Toane si minciuni”

  1. nimeni nu e doar lapte si miere, mai trebuie si putin pelin ca sa echilibram situatia :D, nu putem sustine mereu, trebuie sa si intoarcem spatele, cred ca asa suntem creeati
    in confruntarea dintre un curios si un misterios mi se pare ca misteriosul sufera, curiosul la un moment dat renunta si daca nu primeste raspunsul pleaca

    1. De ce sufera misteriosul? Da, curiosul pleaca ca nu i s-au satisfacut capriciile. Pentru el e un moft, desigur. Culmea e ca de cele mai multe ori tot el se supara pe misterios, tot el se simte nedreptatit. Intrebarea mea este, e condamnabil sa minti sau sa inventezi pentru a-ti apara intimitatea? Tu, Lilly, cat de dispusa esti sa tolerezi toanele celor din jur?

      1. sufera pentru ca nu stie cum sa se apere
        la modul general as raspunde ca minciuna e tot minciuna, acum depinde de situatia respectiva, in momentul in care nu vreau sa spun ceva spun asta tare si raspicat, desi nu-s genul misterios, sunt foarte putine lucruri care le pastrez pentru mine
        daca e de ales atunci aleg diplomatia pt ca asta nu supara pe nimeni :)
        zilnic tolerz toanele celorlalti dar si ceilalti fac asta, ma suporta pe mine ;)

        1. Cei mai multi inventeaza pe loc ceva. Putini au prezenta de spirit si mai ales tupeu sa-i inchida gura curiosului cu un “dar nu e treaba ta” sau, asa cum spunea Alicee, decat sa te mint mai bine nu insista. :cheerful: Eu cred ca mai degraba sufera celalalt, ca-l macina rau curiozitatea si nu poate sa afle adevarul. Se da de ceasul mortii ca nu poate sa mai impartaseasca inca o barfa. :lol: :biggrin: :ninja:
          Mie mi se pare ca esti o fata dintr-o bucata, in niciun caz cu toane. Eu, sincer, nu mai sunt dispusa sa tolerez, asa cum te porti cu mine, ma port si eu cu tine. Am observat ca daca esti bun esti luat de fraier si asta nu-mi place deloc. :devil: :silly:

  2. Eu le spun in fata ca de cat sa te mint mai bine nu insista :). Sunt foarte directa (mi se pare cea mai usoara si rapida cale) din comunicare. Pe ce sa ne ascundem, sa fim indirecti, mai ales cand unii nu vor sa intelega, exemplul tau.
    Pt mine oamenii care cer sa fie mintiti, merita sa fie mintiti. Nu sunt pro minciuna nici contra. Uneori face bine, uneori face rau. E important doar ca acea minciuna sa fie de genul ‘ce faci?’ si tu spui bine cand suferi din greu. Adica o minciuna nevinovata, nu aprob minciunile foarte mari!!

    1. Imi place pozitia ta, Alicee, e dreptul omului sa pastreze anumite lucruri secrete, cu totii avem dreptul la intimitate, iar cand aceasta ne e amenintata, facem totul s-o protejam.
      Eu imediat simt cand omul nu vrea sa-mi dezvaluie un anumit lucru si nu insist. Sunt foarte discreta si am pretentia ca si ce din jurul meu sa fie la fel. Ti-ai gasit! :)) Da, unii cer sa fie mintiti! Nici eu nu aprob minciunile gogonate, cele spune pe nerasuflate, in conditiile in care nu te-a intrebat nimeni nimic.
      Tu cat de toleranta esti cu oamenii care-si schimba dispozitia de la o zi la alta, de la o ora la alta? Agreezi persoanele cu toane?

      1. Nu stiu. Nu cunosc pe nimeni sa faca asta, sau cel putin nu am remarcat eu caz in care cred ca nu ma deranjeaza din moment ce nici nu am remarcat. Eu sunt genul care acuma pot sa rad si dupa aceea sa plang si sa rad din nou. Nu e vorba ca imi schimb parerea ca azi cred ca un lucru e alb si maine negru, nu, dar dintotdeauna am fost asa, am trait din plin. Si cand mi-a fost bine am ras si cand mi-a fost rau am plans si uneori s-au intamplat la scurta distanta una de alta.
        Dispozitia nu mi-o schimb de la aer mi-o schimb datorita intamaplarilor din viata mea. Unele bune, amintiri frumoase, zambete si chicoteli iar altele triste, lucruri ce imi amintesc clipe urate, greseli, prostii. Diferenta e ca nu imi place sa ma manifest de fata cu altii, deci imi pastrez o stare de spirit acceptabila daca sunt si altii in preajma mea, daca nu pot prefer sa fiu singura, ma scuz si plec.

        1. Ah, dar asta cred ca ni se intampla tuturor, mai ales in adolescenta si tinerete. Apoi ne mai echilibram putin…cred. :dizzy: :unsure: Eu treceam des de la o stare de spirit la alta, dar nu la asta ma refeream, ci la cazul concret cand o persoana azi e langa tine, te ajuta, fie doar si moral, maine insa nu mai e, se preface ca nu te mai cunoste. Ma rog, in sensul ca nu mai are timp de tine. O persoana pe care nu te poti baza…
          Cineva care e pe toane, doar cand vrea ea e langa tine, cand nu vrea, n-ai s-o vezi!

    1. Cu alte cuvinte nu te deranjeaza niciodata nimic la semenii tai? Nu ai secrete fata de ei? Iti convine sa intre cineva cu bocancii in viata ta privata? Agreezi persoanele care isi schimba starea de spirit de la o ora la alta, care te lasa balta cand ti-e lumea mai draga? :ermm: :dizzy: :wassat:

          1. Înțelepciune! Trebuie să acceptăm totul în jur, n-avem cum să schimbăm creațiile Mamei Naturi. Agreez toate persoanele, poate cele dificile-și vor da seama că trebuie să se corecteze

  3. Eu nu le spun că am un secret :)), astfel nu sunt nevoit nici să mint nici să scap de gura lor, dacă e secret, ei nu trebuie să știe că există, nu? Norocul meu că nu pun la suflet când cineva nu mă bagă în seamă iar cealaltă zi vine cași cum nu s-ar fi întâmplat nimic, prea puțin mă interesează dacă mă bagă cineva în seamă sau nu ;)), deh sunt mai retras ce să fac… :D
    PS: Nici eu nu prea bag lumea în seamă.

    1. Evident ca nu trambiteaza nimeni ca are secrete. Dar se mai intampla sa te trezesti cu cineva face to face si sa-ti puna direct o intrebare la care tu nu vrei sa raspunzi. Cum procedezi, asta ma interesa pe mine? Ii spui verde in fata ca nu poti sa-l lamuresti sau inventezi pe loc ceva sa scapi de gura lui pentru totdeauna?
      Nu stiu, pe mine ma deranjeaza chestia asta cu toanele, adica ce, ma ia de fraiera, cand are chef de mine bine, cand nu, nu? Si eu trebuie sa fiu mereu la dispozitia sa?

      1. Acum am înțeles întrebarea. sunt destul de bun în a evita întrebarea și cred că aș putea ocoli și acel moment fără a minți însă. Bine, înțeleg și situația cealaltă cu toanele, însă nu mi s-a întâmplat. De obicei când mi se cere ajutorul, îl ofer, chiar dacă nu am mai vb cu persoana respectivă de foarte mult timp. Niciodată nu am stat să mă gândesc de ce o fac, dar cred că o fac pentru mine, mă simt eu mai bine.

        1. Da, Glappy, si eu m-am specializat in a ocoli intrebarile indiscrete cu brio, insa stii ce se intampla, omul ala nu se da batut cu una cu doua, cand vede ca nu a obtinut ce a dorit, lasa sa treaca un timp, si hop, cand ti-e lumea mai draga, sare iar pe tine cu aceeasi intrebare. Pana la urma trebuie sa-i spui ceva, ca nu mai ai pe unde scoate camasa… La genul asta de indivizi insistenti ma refeream…
          Frumoasa atitudinea ta, esti un om cu totul special. E mare lucru sa intinzi o mana de ajutor, dezinteresat, in ziua de azi.

  4. Fiecare om are dreptul la viata intima, la a isi tine secretele in siguranta. Cei care nu respecta intimitatea altui om nu merita bagati in seama.
    Nu cred sa existe vreun om care sa nu aiba un secret al sau, cat de mititel. Ei bine, este al lui, si trebuie sa ramana asa.
    Ce fac eu daca cineva insista? Cel mai probabil ii spun verde in fata ca daca insista incepe sa ma calce pe coada, si nu e de bine.

    1. Petre, sunt oameni care iscodesc pentru ca asa e firea lor. Le place barfa la o cafea si o tigara, si culmea, se mai si lauda cu asta, considera ca e normal sa procedeze astfel. E normal sa intri cu bocancii in viata cuiva? Eu zic ca toti avem dreptul la intimitate.
      In alta ordine de idei, cat de multi esti tu dispus sa tolerezi oamenii cu toane, cei care acum sunt calini si zambitori si peste o ora sunt ursuzi si indiferenti, cei care azi iti declara prietenie pe viata si maine dispar in ceata ca si cum nu i-ai fi cunoscut niciodata?

      1. Nu stiu daca pot tolera mult timp oameni cu astfel de iesiri. Am un coleg care este perfect OK pana cand intr-o discutie ajungem la polemica, in acel moment omul se schimba radical, trebuie sa accepti de bun ce spune el sau daca nu, in acest caz ii devii dusman. Asta, asa ca un exemplu.
        In viata dam peste tot felul de oameni, pe unii ii aceptam si daca sunt mai ursuzi si mai indiferenti, pe altii nu, depinde de ce anume tip de realtie exista intre noi si ei.

        1. Sincer? Nu as rezista nici doua zile langa un om precum colegul tau. Mi se pare imposibil genul asta de caracter, greu de tolerat. E normal ca doua persoane sa aiba puncte de vedere diferite, ma deranjeaza cand unii considera ca le stiu pe toate si doar ei au dreptate.
          Da, depinde de relatie, daca iti este sef, nu prea ai ce face, trebuie sa-l accepti. Sau nu! :wink: :biggrin: :ninja: :angel:

  5. superba magnolia, din poza ta…
    la vecin, in gradinita… au rasarit doi ghiocei… nu stiu cum de el are… si eu nu… deci… da… vine primavara…
    cred ca… daca ar fi cinva insistent cu o intrebare la care nu vreau sa dau rapsuns… pana la urma ii spun asa… “stii… daca as fi dorit sa iti raspund la intrebarea ata… as fi facut asta din prima… dar… nu mai insita… ca nu are nici un rost… ” si apoi… sa se supare daca vrea.. nu are decat… e vina lui… nu a mea…

    1. Ovi, din ce am vazut acum din pozele tale la voi mai degraba vine iarna. :ermm: :biggrin: :dizzy:
      Eu ador magnoliile, dar si firavii ghiocei. :ermm:
      De obicei te prind la cotitura si iti arunca intrebarea cand te astepti mai putin. Sunt smecheri, te iau prin invaluire, se prefac ca le pasa, ca-ti sunt prieteni, si apoi, dupa ce iti castiga increderea, hop cu intrebarea. Si tu nu prea ai cum sa le spui verde in fata, ca ti-e jena sa-i repezi, sa nu pari grosolan…
      Sunt persoane din alea insidioase, care se dau bine pe langa tine…

  6. Neata! Hmm…eu nu-s asa bucuros ca nu mai e iarna. Laptop-ul meu Dell se incinge foarte greu chiar daca am acum W7 asa ca sunt mai norocos din punctul asta de vedere.

    Toanele sunt deranjanta intotdeuna. Cat despre insistentele unora de a afla de la mine ceva ce nu vreau sa spun, totul depinde de cat de enervanti pot deveni. Cert este ca niciodata nu voi ceda rugamintilor. Cu cat devin mai nesimtiti, cu atat nu vor scoate nimic de la mine. Pentru ca o curiozitate exacerbata si incercarea de a trage de limba cu orice pret pe un om este nesimtire.

    P.S.: nu sunt asa multe de spus despre Girona, doar ca e un oras cu mai multe straturi civilizationale: de la iberi, la romani, mauri si apoi la spanioli din epocile moderna si contemporana.

    1. Neata, Marin :cheerful: Pai stiu ca tu nu esti, dar mna, trebuie sa te resemnezi, nu prea ai ce face. :dizzy: :biggrin: In plus, sunt sigura ca iti place putin de tot si primavara(mai ales la inceput cand e mai racoroasa). Mai greu cu vara… :tongue:
      Normal ca se incinge greu laptopul tau, Dell e firma adevarata, nu ca Acerul meu. :biggrin: :cwy: Am auzit numai lucruri bune despre el, eu l-am primit cadou pe al meu, stii cum se spune despre daruri… Oricum, am rezolvat problema, de cand cu noul cooler(ca am mai avut unul dar degeaba), se mentine rece tot timpul. E un cooler de calitate care isi face bine treaba.
      Da, da, asta e termenul, A TRAGE DE LIMBA! Tu esti constient ca celalalt nu prea e dispus la dezvaluiri intime, dar tu insisti, nu te lasi cu una cu doua. :biggrin: :devil: :alien: :angry:
      Mda, e vorba de o curiozitate exagerbata, o dorinta vie de a afla cat mai multe despre ceilalti pentru ca mai apoi sa discute noutatile cu prietenii la o cafeluta si o tigara.
      Cum rezolvi tu problema asta, ce le spui mai precis, esti direct, le spui verde in fata ca e un lucru ce tine de intimitatea ta sau ocolesti intrebarea, inventezi ceva pe loc? E condamnabila o minciuna spusa in asemenea conditii?

      1. Da, putin de tot…doar putin :P

        Daca il tin pe pat unde e cald fara sa eliberez zona prin care se aeriseste, in vreo 40 de minute pentru ca am w7 mi se incinge si mie. Dar doar asa. Da, daca e bun cooler-ul ai problema rezolvata.

        In general pe mine oamenii nu prea ma trag de limba, poate observa ca nu le merge. Daca insista, le spun sa se opreasca pentru ca nu au niciun drept sa faca asta si pe mine ma deranjeaza. Daca tot continua, ii ignor pana obosesc sau plec de acolo.

        Eu nu ocolosesc nimic, nici nu spun altceva, pur si simplu refuz sa raspund.

        Dar, daca nu poti face astfel, atunci da, o minciuna nu e condamnabila pentru ca te-a fortat celalalt sa spui ceva.

        1. Marin, daca stau sa ma gandesc bine, amandoi avem o optiune serioasa, sa ne mutam intr-o tara cu un clima pe gustul nostru. Tu ai putea sa mergi de ex in Norvegia, iar eu in Spania sau Grecia.
          Ce zici de Rusia, mai precis Siberia? Te tenteaza? :unsure: :tongue: :angel:
          Aha, deci si tu iti iei laptopul sub plapumioara. :silly: Pai atunci e cazul sa-ti achizitionezi si tu un cooler. Nici nu e scump, eu am dat 75 de lei pe el. :ermm:
          Pai da, tu esti barbat, in general acesti curiosi sunt de sex feminin, au tupeu doar cu suratele lor. Stiu ca nu le merge cu barbatii. Ala cand a spus nu, nu ramane. Am remarcat ca barbatii sunt ceva mai discreti si mai retinuti in dezvaluiri, rar cand gasesti cate unul care se tot baga in viata ta sa te iscodeasca, sa-ti afle secretele.
          Exact, asta e termenul, m-a fortat! :))

            1. Nici eu nu stiu cat de calduroase sunt, insa iti pot spune cu certitudine cum sunt: blonde si betive! :))
              Pai ar fi frigul Siberiei, ce altceva te-ar mai putea tenta acolo? Natura, peisajul, muntii, padurile, raurile, lacurile? Baikalul? :lol: :tongue:

  7. Schimbi subiectul pur si simplu. Zambesti nitel, ca sa vada ca ai remarcat intrebarea, ai luat la cunostinta ce ii intereseaza. Doar ca nu e momentul si nu e cazul sa impartasesti cu ei anumite lucruri :)
    Eu cred ca asa e cel mai sanatos

    1. Si cand iti repeta obsesiv intrebarea respectiva, cand nu se lasa asa usor, cu una cu doua? Ca nu cedeaza, nu obtin raspunsul dorit din prima, insista. E normal sa inventezi ceva? E condamnabila minciuna in acest caz?

  8. In astfel de cazuri le spui ca nu ai chef si nici dispozitie sa discuti despre acest subiect. Lasa-i sa creada ce vor si altadata nu vor mai fi indiscreti. Asa as proceda eu, asa procedez, adica.
    Cat despre oamenii cu toane… Foarte mult conteaza cine sunt ei si cat indispensabili iti sunt. Daca nu conteaza foarte mult in viata ta, nu trebuie sa te atinga nimic din toanele lor, iar daca sunt apropiati, persoane la care tii, atunci trebuie sa-i accepti asa cum sunt. Nu poti schimba pe nimeni. Ii lasi in preajma sau ii indepartezi.

    1. Pai nu poti sa le spui asta, hai sa-ti dau un ex ca poate nu s-a inteles prea bine ideea. Sa ziceam ca porti o discutie cu o persoana(in general de sex feminin, ca barbatii sunt mai discreti si mai retinuti) si aceasta incepe sa-ti povesteasca cate-n luna si-n stele despre relatia ei cu actualul iubit. Dupa vreo doua ore si opreste si te intreaba: dar tu ai iubit, ce face, cati ani are si unde lucreaza? Tu, evident, nu ai chef de asemenea dezvaluiri, dar ea se simte indreptatita sa afle pentru ca si ea ti-a povestit tie tot. Nu poti sa-i spui ca nu ai chef si dispoztie, e o grosolanie, cum procedezi in acest caz? Inventezi ceva, practic o minti! E condamnabila o astfel de minciuna?
      Exact, daca sunt apropiati trebui sa-i accepti asa cum sunt. Pana te saturi…

  9. in general nu inteleg femeile in particular zambesc cand aud ca nu le plac minciunile si ca ele prefera adevarul… adevarul doare, adevarul le face sa planga sa te faca in tot felul de la insensibil pana la “Dumnezeu stie” in general femeile nu-s pregatite sa primeasca adevarul, le afecteaza. Nu a aparut degeaba “minte-ma frumos” … cam asta e, asa am observat eu.
    Da vine primavara… am observat si eu ieri cand am fost la Focsani la Blogmeet! a fost o zi frumoasa… :biggrin:

    1. Pai stai putin ca nu inteleg, tu cum procedezi, le spui fetelor mereu adevarul, cu alte cuvinte esti mereu sincer sau le minti frumos pentru ca asa ai observat tu ca vor ele?

      Dilema mea era alta si anume cat de gresit si condamnabil e sa minti atunci cand cineva te trage de limba, iar tu nu vrei sa-i raspunzi la anumite intrebari. Sunt unele persoane atat de curioase, incat nu se lasa ele pana nu afla cel mai bine pastrat secret al sufleului tau. Sau macar incearca sa-l afle…te iscodesc pana nu mai stii pe unde sa scoti camasa si trebuie sa le dai un raspuns. Ei bine, cum procedezi, te faci ca ploua, schimbi subiectul sau inventezi ceva pe loc doar doar scapi de gura lor?
      Cam despre asta era articolul, despre minciuni care nu sunt tocmai condamnabile din punctul meu de vedere, pentru ca omul nu-ti lasa practic alta varianta. Te forteaza sa minti, pentru ca e dreptul tau la intimitate! E dreptul tau sa spui doar ce vrei tu!

      1. deci adevarul nu merge, deci am testat…minciuna n-am testat dar vad la cei din jur, le merge asa bine cu femeile de numa numa :tongue: Femeile in general nu apreciaza adevarul, dau si ele din gura sa fie ca asa da bine…

        Stiu si eu persoane de genul, prefer sa ma distantez de ele… nu ma deschid eu oricui, spun pana la un punct in care consider ca nu-mi dauneaza daca vad ca insista in prostie, rezulta ca n-am ce cauta cu oameni de teapa aia si ma distantez, ba chiar i-am mai lasat si pe unii asa de au picat de prosti si n-au mai vorbit cu mine ca n-am vrut sa le zic anumite chestii, adica sa-si vad de viata lor nu de a mea… :whistle:

        1. Pato, daca adevarul ala suna a jignire sau a badaranie, cu siguranta cu nu aprecieaza. Mie mi-a spus intr-o zi prietenul meu ca toate femeile sunt proaste. Cum trebuia sa reactionez? Sa fiu fericita ca am un prieten care spune ce are pe suflet, care e sincer 100%? Evident nu. I-am spus clar ca el confunda sinceritatea cu badarania.
          Fetele vor sa le spui adevarul in situatii de genu: ti-ai gasit pe alta sau te-ai indragostit de alta, ei bine spune-i, nu o minti, nu o insela. Spune-i clar, draga eu vreau sa ne despartim pentru ca. Si ii spui motivul.
          Fetele mai vor adevarul si cand intalnesc un barbat dragut care le cade cu tronc. Doar ca acesta nu le spune ca e intr-o relatie stabila, eventual chiar casatorit, le spune ca e sigur pe lume si neajutorat. Fata il crede si se indragosteste de el. Baiatul o vrajeste, se culca cu ea si apoi dispare in ceata… In astfel de cazuri au nevoie femeile de sinceritate… In rest…doar de diplomatie.

          Exact, sa-si vada de treaba lor! Si eu cand observ ca cineva e prea bagaret si curios incep sa ma distantez de el. Mai ales ca nu stiu cu ce ocazie vrea sa stie atatea lucruri despre mine, care e interesul sau. Ce vrea sa faca cu respectivele informatii? :dizzy: :ermm:

          1. “Fetele vor sa le spui adevarul in situatii de genu: ti-ai gasit pe alta sau te-ai indragostit de alta, ei bine spune-i, nu o minti, nu o insela. Spune-i clar, draga eu vreau sa ne despartim pentru ca. Si ii spui motivul.”

            Chiar asta vor :)) ce showuri… :whistle:

            1. Pato, evident ca nu o sa-i convina la inceput, ca o sa inceapa sa planga, sa dispere si sa ameninte cu sinuciderea, ba mai mult o sa ia un pumn de medicamente, dar asta e doar teatru scurt, caci ele sunt specialiste in drama de proasta calitate. Evident ca unii se induioseaza si chiar daca nu le mai iubesc, aleg sa ramana alaturi de ele, dar viata cu un astfel de barbat, care e mereu cu gandul la alta, e un chin.
              Gandeste-te si tu ca a taia raul de la radacina e benefic pe termen lung.

                1. Pai nu ar face-o(bine, s-au mai vazut cazuri), dar e o forma de santaj sentimental. Barbatul, sensibil la lacrimi si terorizat la gandul ca ar avea pe constiinta o victima, cedeaza si ramane cu individa. Pana cand, asta e problema!?
                  Pato, femeile sunt manipulatoare, dar si barbatii sunt. Ambele sexe apeleaza la metode neortodoxe pentru a-si atinge scopul. :devil:

                2. Wau, Pato, de unde ai invatat termenii astia? :lol: :shocked: :tongue: E vorba de increderea in tine insuti si gandirea pozitiva? :unsure:

  10. Sunt grosolana cateodata. Daca n-as vrea sa-i spun, nu i-as spune. Sau i-as spune ca am iubit, ca ma simt bine, ca suntem un cuplu normal. N-as minti pentru ca normalitatea presupune multe.

    1. Da, ii spui ca ai un iubit si ca te simti bine cu el, si tocmai ca ii sporesti curiozitatea. Si intrebarile incep sa curga: dar cum v-ati cunoscut, ce facultate a terminat, locuiti impreuna, pe cand nunta, unde lucreaza etc etc etc. Mie mi s-a intampla chiar la serviciu, anul trecut, toti colegii erau de fata cand cineva m-a intrebat toate lucrurile astea. Iar eu nu aveam chef de dezvaluiri…m-am simtit teribil de jenata, am fost pusa intr-o situatie ingrata. Evident ca nu puteam fi grosolana cu repsectiva colega…

    1. Si tu ce propui sa facem cand ceilalti sunt indiscreti si vor sa afle si ceea ce nu-i intereseaza? Oricum, era situatii speciale, fii atent la context!
      Stai calm, nu te impacienta ca sunt ultima persoana de pe Terra care ar pleda pentru minciuna.

    1. Szabi, cat de tolerant esti tu cu persoanele cu toane, acelea care sunt alaturi de tine doar cand au ele chef? Le accepti in preajma ta? Iti place acest tip de comportament? Nu te deranjeaza sa fii mereu la dispozitia cuiva, iar el sa te bage in seama doar cand isi aduce aminte de tine?

  11. Nice, eu am ajuns la o concluzie privind oamenii din online: Cel mai bine pentru mine, este sa pastrez o anumita distanta fata de prieteniile legate strict in online. Aaa, ca am discutat la un pahar e alta treaba, deja ala e pasul II insa cand ma rezum doar la cunostintele din online ce vor sa-ti para prieteni, am o anumita retinere, din varii motive: Pe internet poti fi anonim, poti sa pari altul decat esti in realitate etc.

    In plus mi se pare o mare tampenie sa incerci sa pari ceea ce nu esti. In concluzie, decat sa fiu admirat si iubit pentru ceea ce incerc sa par dar nu sunt, mai bine sa fiu urat pentru cel ce sunt in realitate. Deci, asta-s eu!

    1. Mike, subscriu in totalitate concluziei tale. Mai ales ca si eu pastrez o anumita distanta…pe care unii se pare ca o interpreteaza gresit si se supara cand nu le satisfac pretentiile. Doar ca fiecare dintre noi are un anume stil de a interactiona, nu-i poti impune stilul tau. Unii nu inteleg in ruptul capului ca omenii sunt diferiti, atat ca gandire cat si ca atitudine si comportament. Si mai ales isi imagineaza ca asa cum procedeaza ei e corect, iar cei care nu li se alatura, gresesc.
      Stii, apropos de a doua parte a commentului tau, chiar azi ma gandeam cat de mult s-au schimbat perceptiile mele asupra oamenilor din online de-a lungul timpului. Daca la inceput vedeam doar ce vroiam eu, acum vad exact fata reala a omului, si tare dezamagita sunt de unii(si de mine, ca am fost atat de naiva).
      Intrebarea mea este, chiar daca reusesti sa te prefaci pentru o vreme, cu rezultate notabile, cat va dura asta, nimeni nu e in stare, nici chiar in online, mai ales aici unde interactioneaza atat de mult cu ceilalti, sa joace teatru la infinit. Pana la urma si cele mai bine construite masti cad. Pentru ca te saturi de rol, vrei sa fii tu!

      1. Nice, ideea e urmatoarea: Multi profita de online pentru a se preface, pentru a incerca sa para ce nu sunt, pentru ca in offline nu le prea iese asa ceva. Eu iti pot “citi” omul in primele 15 minute de la interactiunea in offline.
        Nu poti sa joci o “viata” dubla la infinit, si majoritatea incep sa sufere atunci cand persoana I (Cel ce vrea sa para) si persoana II (Cel ce este cu adevarat) incep sa se contrazica sau sa se anuleze una pe cealalta.

        In concluzie, exista tot felul de “comportamente”, insa atat timp cat nu te simti bine in pielea ta, eu cred ca ai mari probleme la “mansarda”.

        1. Ai dreptate, chiar am intalnit astfel de indivizi in online. Pentru ei asta e un loc de refugiu, de evadare din realitatea nemiloasa si cruda. Si de a scapa de ei insisi. Sa speram ca odata si odata cele doua fatete ale personalitatii lor vor ajunge la un acord. Spre binele lor.

  12. hola,off offf,inca nu ti’ai dat seama ca tot ceea ce ne inconjoara e fals,suntem doar o iluzie,intrebarile cine? ce? de ce? nu mai au nici un rost,curiozitatea cateodata devine insistenta,o avem in noi si ne roade,toti suntem curiosi,daca nu am fi nu am exista,tot ceea ce facem o facem dintr’o curiozitate,cauza si efectul,cum mie nu imi place sa se bage nimeni in viata mea asa nu imi place mie sa intru in viata si tainele nimanui,dar totusi cateodata sunt curios,si iar apare De ce?sunt intrebari simple si scurte.Am si eu o curiozitate ,imi cer scuze ca folosesc blogul tau,dar am sa o pun sa vedem daca cineva poate raspunde:Acel sau acei ce ne’au creat DE CE ? AU FACUT’O …….besos,cuidate xao :whistle: :wub: :heart:

    1. Hola, Mario, cum e vremea in Spania? Vezi…si au am curiozitati. :silly:
      E normal sa avem curiozitati, sa ne dorim sa cunoastem cat mai multe, chiar si in legatura cu viata semenilor nostri, dar daca vedem ca acestia nu sunt dispusi sa imparta cu noi anumite secrete, eu zic ca e bine sa nu insistam. Mie imi plac oamenii discreti, iar eu la randul meu sunt o persoana discreta. In ziua de azi insa se obisnuieste sa ti se intre cu tancul in viata si in inima. :ninja: :angry:
      Am boldit intrebarea ta, e una care, recunosc, nu mi-am pus-o pana acum. Sper sa se gaseasca cineva sa ne lamureasca…pentru ca mi-ai starnit si mie curiozitatea. :silly:

  13. Nu, nu au dreptul sa afle acel lucru daca tu esti sigur ca nu esti pregatit sa-l impartasesti. Iar cei insistenti care cauta mereu sa-l afle, ar trebuii sa se intrebe mai intai daca merita sa-l stie, daca merita increderea celuilalt! :wink:

    1. Nu se intreaba pentru ca sunt genul de oameni care cred ca li se cuvine totul si ca e firesc sa intre cu bocancii in viata celorlalti.
      Tu cum procedezi cand iti este adresata o intrebare la care nu vrei sa dai raspuns? In real life, evident.

      1. Pai folosesc un ton politicos si un “prefer sa nu zic”… Iar daca persoana insista, incerc sa-i zic ca e ceva mai personal si asa va ramane. Eu unul tin mult la secrete, iar daca mai e si ceva personal, nu are nimeni sansa sa scoata o vorba. Insa nu am intalnit persoane care sa fie extrem de insistente.

        1. Pai stai asa ca nu e timpul pierdut… :)) In general sunt mai curioase si mai insistente femeile, dar nu cu barbatii, ci tot cu alte femei. Stii tu, genul de tzatza barfitoare din piata. :biggrin: Evident ca nu prea isi permit astfel de manifestari cu barbatii. Pe ele le roade curiozitatea sau mai bine zis invidia. :ermm:

            1. Da, stiu asta, curiozitatea trebuie satisfacuta cu orice pret, respectivul merge pana in panzele albe pentru aflarea adevarului. De obicei apar inventii si se nasc coaltii monstruoase pentru defaimarea curajosului care indrazneste sa ramana invalut in cel mai profund mister. :lol: :tongue: :alien:

  14. Nu-mi plac deloc persoanele cu toane. De cand eram mica le-am remarcat. Erau fete de la bloc care intr-o zi radeau si te bagau in seama si alteori nici salut nu-ti ziceau. Atunci sufeream si asteptam zilele bune. Daca m-as intoarce in timp le-as lasa cu toatele lor cu tot si nu le-as mai tolera deloc. Apoi in adolescenta am intalnit baieti cu toane. Azi erai cea mai frumoasa, preferata lor, maine nici nu existai. Azi intalnesc tot felul de oameni cu toane, am ajuns sa nu mai suport stilul asta insa daca sunt colegi, n-ai ce-i face, trebuie sa ignori si sa-ti vezi de treaba ta pana trece. Inteleg faptul ca fiecare dintre noi avem zile mai bune si mai rele dar asta nu ne da dreptul sa fim antipatici cu cei din jur care n-au nicio vina.

    Cat despre celalalt subiect, atunci cand nu vreau sa raspund la o intrebare incerc sa o evit cu diplomatie. Daca interlocutorul nu se prinde ca evit sau nu vrea sa renunte, ii spun direct ca nu vreau sa vorbesc pe tema respectiva si sa nu insiste.

    1. Exact la acest tip de oameni m-am referit, Mihaela, ai inteles perfect esenta articolului meu, adica azi sunt simpatic si binevoitor si maine nu te mai cunosc? Pai cum vine asta? E clar ca sunt genul de persoane egoiste, care-si urmaresc propriul interes si eu aleg sa le ignor, sa stau departe de ele.

  15. Mda… in legatura cu like-urile , nu am nimic de zis…. decat ca in ceea ce priveste cuptorul… ar trebui sa ii lasi putina aerisire, macar in partea dreapta, ca sa raceasca procesorul…
    In legatura cu dislaik-urile… ramane de vazut daca toanele sunt dese sau rare. Una e sa am toane odata si sa nu am chef de nimic(iar in acest caz poate nu bag in seama pe nimeni) si alta e sa am toane o zi da si una nu, atunci toanele sunt cu totul altceva :)))).
    Parerea mea e ca ar trebui sa vezi oamenii ca pe niste numere, si sa nu te stresezi cu toate prostiile lor!

    1. Pai cum sa-i las aerisire daca il tin pe plapuma sau mai recent direct pe cooler? Tu folosesti cooler pentru laptop? :dizzy:
      Nu, Castiel, nu ma refeream la persoanele care au toane rar, cu totii avem zile mai rele cand nu avem chef de nimeni si nimic, eu vorbeam aici despre oamenii care au toane des.
      Problema e ca venim des in contact cu acesti oameni, vrem nu vrem suntem afectati de comportamentul lor.
      Sunt acei oameni pe care nu te poti baza sub nicio forma. De ce i-ai mai pastra langa tine?

          1. :biggrin: nu…. Sunt doar 4-5 persoane…maxim 10 care au o importanta in viata mea
            in rest ,mai mult numere, Si ca intotdeauna sunt numere mai importante si mai putin importante. depinde de tine ce alegi :)))

  16. Eu aleg de cele mai multe ori carea uşoară :tongue: Îi mint. Cel mai mult spun că n-am nimic. Poate e o minciună uşoară dar tot minciună rămâne.
    S-ai parte de cooler mult mult timp de-acu :tongue:

    1. Sincer, Cata, eu cred ca unii cauta sa fie mintiti, altfel nu inteleg de ce insista atat daca vad ca omul nu vrea sa spuna.
      Merci mult, s-a dovedit a fi o investie inspirata. Da rezultate extraordinare.

  17. Dupa mine, acest gen de minciuna nu este condamnabila, atata vreme cat te scapa de neplacerile pe care ti le pot produce oamenii de acest gen.
    Nici mie nu-mi plac, in principiu, astfel de oameni dar caut sa fiu mai tolerant in ce-i priveste, sa nu le intorc vorba, chiar si asa, sa nu crezi ca ii suport la nesfarsit, le dau de inteles cumva sa ma lase in pace.

    1. Silvia, chiar nu ma refeream la mine. Eu ii iau prin invaluire sau evit subiectul, rar cand inventez ceva(extrem de nevinovat) ca sa scap de interviu. :biggrin:
      Tu cum procedezi cand nu vrei sa raspunzi la anumite intrebari intime adresate verde in fata? :devil:

  18. Si eu as avea nevoie de o masuta din aia, ca mi se incalzeste foarte tare laptopul, mai ales daca am multe aplicatii deschise (si mai mereu am). Sau mi-ar trebui un laptop nou. :) Ca am probleme si cu bateria, mai si haraie hardul…Si ma gandeam ca n-ar fi o idee rea sa am 2 laptop-uri, unul pentru birou si munca de acolo, si unul doar pentru mine. O sa mai vad.

    Nici eu nu inteleg oamenii astia care insista si insista sa-ti afle toate gandurile. Eu niciodata nu procedez asa. Nu pun multe intrebari, ma gandesc ca daca omul vrea sa-mi zica, o sa-mi zica si fara sa-l presez eu. De exemplu daca cineva imi zice ca s-a despartit de iubit, o consolez si cam atat, nu incep sa o descos: da de ce v-ati despartit? da cum te simti? da el cum se simte? s.a. , cum mai fac jurnalistii nostri cand iau un interviu unei victime sau unei rude a victimei. Daca simte nevoia, o sa-mi povesteasca si singura.

    Cum te comporti cu astfel de oameni? Nu-i bagi in seama. Nu cred ca e cazul sa spui minciuni, ca adevarul iese mereu la iveala si tot tu iesi prost. Nu spui nimic si gata. Sau eventual “n-am chef sa vorbesc despre asta”, “n-am dispozitia necesara”.

    1. Mihaela, iti recomand cu incredere un astfel de cooler, eu l-am cumparat din Cora, am dat pe el 75 de lei, iti garantez ca iti va ramane laptopul rece si 8 ore daca-l folosesti, eu sunt foarte incantata de el. Pe de alta parte, si ideea ta cu doua laptopuri de buna, dar ce, la job nu aveti calcuator de la firma, trebuie sa veniti cu ele de acasa?
      Exact, daca simt nevoia ii povestesc singura. Problema e ca aceste persoane care incearca sa te descoasa mie nu imi par de incredere. :cwy: :ermm: :dizzy: Mereu imi imaginez ca imediat dupa ce afla ce le intereseaza, merg sa impartaseasca ce au aflat cu prietenele lor. :dizzy:
      Eu simt firile care au tendinta spre barfa. Bine, unele chiar se lauda ca practica acest obicei de parca ar fi motiv de mandrie. :biggrin: :angry:
      Nu prea am cum sa nu spun nimic, pentru ca de obicei intrebarile mi se pun face to face dupa ce respectiva mi-a povestit jumate din viata ei. I se pare firesc sa-i fac si eu confidente.

      1. Si mie mi se pare ca pun atatea intrebari pentru ca apoi sa te barfeasca. Exceptie facand familia sau cei mai buni prieteni care te simt suparata, tu nu vrei sa zici nimic, si ei insista, ca sa afle ce e cu tine si ce pot sa faca sa te ajute. Am mai patit si din astea, mai ales ca eu sunt genul care in caz de suparare nu prea ma exteriorizez.

        Ba da, am la servici calculator de tip desktop, dar de acasa, pentru bani in plus, mai lucrez de pe laptop diferite proiecte si din acest motiv de ex nu-mi pot reinstala windows-ul ca-mi pierd softul ala si e complicat de pus inapoi. De aia ma gandeam la varianta cu 2. Dar mai intai cred ca o sa-mi iau un cooler din ala. In Iasi nu avem Cora, dar a fost la un moment dat si in Carrefour, poate o sa reapara.

        1. Pe cei apropiati nu avem de ce sa-i banuim ca ne-ar putea trada secretele…cu toate ca sunt lucruri pe care e indicat sa le pastram doar pentru noi. :face: As lua insistenta lor ca pe un semn clar ca le pasa de soarta mea. :ermm: :dizzy:

  19. Anumite persoane ridica pretentii si incep sa aiba mari asteptari, sa le oferi si cu lingurita “stiri” despre tine! :smile: Cel mai sanatos e sa pastrezi o distanta FARA a intriga personele curioase, o data ce le intrigi nu le mai poti judeca curiozitatea…

  20. nu cred ca e condamnabil sa iti rezervi dreptul la o anumita intimitate fata de altii.eu incer sa-i conving pe curiosi ca am acest drept, dreptul de a nu le spune anumite lucruri si dupa aceea ma stiu ca sunt mai “secretos” si alta data nu mai insista

    1. Da, e dreptul nostru sa ne alegem persoanele carora le spune anumite chestiuni private. In timp, oamenii se vor obisnui cu felul nostru de a fi si ne vor lasa in pace…

  21. Nu te bucura prea repede. Spuneau la meteo ca se va mai raci vremea in zilele care urmeaza si va mai fulgui. Deci mai avem de asteptat primavara.

    Cat despre oamenii cu toane, nici eu nu pot sa ii sufar deloc, mie imi place consecventa. De asemenea nu imi plac jumatatile de masura, mai concret ori esti cu mine si de partea mea pana in panzele albe, ori ba.

    Daca o persoana vrea sa afle ceva ce eu nu vreau sa afle despre mine, ii zic ca nu ii zic si cu asta-basta, poate sa insiste pana la “pastele cailor” ca si eu sunt din cale-afara de incapatanat.

  22. Hmm, tough one. În general, femeile sunt mai supuse schimbărilor de stare, aşa că eu, ca bărbat, observ amuzat balansările acestea dintre fericit/nefericit, un fel de bipolaritate instantanee pe seama diverselor întâmplări de-a lungul unei zile. Sigur că există şi bărbaţi care se schimbă o dată cu vremea, dar poate am fost mai norocos să nu cunosc mulţi.

    Am învăţat că tăcerea e un bun ajutor. E bine să laşi istericii să se descarce, iar când sunt la final de energie, să zici ce ai de spus. Blând, dar ferm. Easy win :smile:

  23. Buna,am citit si eu cate ceva pe aici si am ajuns la concluzia ca ni se trage din mosi -stamosi aceasta gandire,noi romanii suntem duplicitari si falsi,tot noi romanii gasim intotdeauna 2 solutiisi in functie de situatie alegem ce ne convine mai mult.am cunostinte din alte tarii cele nordice spun mai lejer ceea ce gandescnu ca noi si am sa dau un exemplu acum “buna ,ce faci? iar raspunsul vine bine cu toate ca sufletul poate e plin de necazuri,instant asa sunt romanii de la cel mai batran pana la cel mai tanar”e ceva legat de ce cred unii sau altii despre noi,cum suntem vazutii pe moment si mai ales ce se intampa daca acele persoane afla mai multe.Consider ca nu trebuie sa spui la nimeni nimic daca nu ai incredere in acea persoana,apoi vine reversul ca tocmai dupa ce ai spus ceva cu toata increderea aflii ca ai fost barfit si nu a meritat.consider ca trebuie sa facem asa cum ne dicteaza inima sa fim la mijloc si sa spunem doar ce simtim un adevar sau minciuna asa cum ne cere situatia ,sa luam lucrurile asa cum vin ele ,sa ne si suparam cand e cazul sa fim si adevarati si falsi daca trebuie sa nu ne afecteze nimic si sa mergem mai departe.

  24. Nice , ai pus un punct f mare pe un I care nu am mai vazut sa incerce careva sa-l indrepte din inclinarea lui spre o verticala mai reala.Da , cred ca acela curios sufera.probabil sufera ca nu poate afla cum poti , cum reusesti tu sa fii deasupra lui.Pt ca sa fie clar daca nu ai fi o persoana interesanta nu ar avea nimeni interes sa afle totul.Sau stie ca esti mai jos ca el si sa se poata folosi la o nevoie , sa te aiba la mana cum se zice.Sunt oameni care mint asa cum respira si fara farmec fara motiv numai de placere ca sa-si dovedeasca ca sunt superiori ca te-au prostit, dar noi nu despre acestia vorbim.Curiozitatea e ceva omenesc dar daca omul are ceva de spus spune .Poate nu azi , poate maine , vine un moment in care constata ca e bine sa se deschida daca are si incredere.Ar mai fi problema ca tu care incepi sa fii scormonit poate nu ai pregatita o formula , modul de a spune ce ai de spus si ai nevoie de a-ti pregati textul ca sa fii bine inteles.Curiositatea neasistata de judecata si rabdare aduce prejudicii ambilor.Am invatat sa nu pun prea multe intrebari , sa astept , am invatat ca oricum totul se afla la un moment dat.Nu scormonesc , nu ma tin scai pt ca stiu ca voi primi minciuni.Experienta m-a invatat asta.Si atunci cine e de vina?Nu eu sunt de vina ca eu cer cu insistenta ceva ce tu nu ai de dat?Ma simt vinovat si partas la minciuna.Fa daca vrei o comparatie ca ceri alune la vanzator si spune ca nu are , insisti si inceaca sa te lamureasca ca nu este , poate vine maine , insisti iar el vanzatorul ce poate face sa scape de tine?Iti umple o punga cu linte si spune –Poftim astea sunt alunele tale.Cu ce e de vina?trebuia intr-un fel sa se apere de tine.Nu sunt un om cu toane , sunt destui nu mai trebuiesc si eu nimanui.Aceia care sunt nici ei nu sunt multumiti de ei.Am trait 19 ani de viata cu o tovarasa de viata care parca avea un buton la care se juca un copil ca la lumina.Rabdarea iti da niste avantaje dar ce eprea mult strica.Tie.Ar fi bine daca toti am sta doar o secunda inainte de a ne lasa prada unui impuls prea primar ca sa ne putem mentine conditia de oameni.Ma bucur cand intalnesc femei ineligente.Nice woman!

Dă-i un răspuns lui unu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *