Aerul si focul

Cele 4 elemente primordiale…aer, apa, foc, pamânt…incepem cu aerul si focul.

Nu cred ca mai e un secret pentru nimeni, m-am mutat din Bucuresti ca sa simt pe pielea mea ce inseamna viata adevarata, aerul curat, munca asidua si bautura veritabila.

Noiembrie

Asadar…pe 12 noiembrie ne mutam cu tot calabalâcul, cu pisica din dotare si cu ‘toata agoniseala de-o viata’ intr-un sat uitat de lume si de autoritati, ca sa devenim mai eco. Multe amanunte despre sosire nu pot sa dau, a fost o nebunie generala, câtiva sateni care s-au oferit sa ne ajute la descarcat si sa ne intretina energia cu ceva palinca facuta fara niciun ajutor din partea chimiei industriale.

A doua zi deschid geamul gata sa inspir, pentru prima data in viata, aerul pur de sat virgin. Imi pun in aplicare toate cunostintele despre respiratia ki pe care le-am capatat la aikido si … un miros naclait de foc de tabara, amestecat cu senzatia de furnal si de teava de esapament imi invadeaza fiinta. Tusesc sanataos timp de doua minute si ma uit mai bine: tot satul face focul ca deh!, e urât afara, temperaturi scazute, ma rog…nu le poti cere oamenilor sa stea in frig doar ca  sa ai tu aer curat, nu-i asa? Il intreb pe Nicu de când incepe sa faca lumea focul. Pai…cam de prin octombrie. Aha. Si pâna când tine? Pai…cam pâna prin martie.

Prin urmare, daca vreau respiratie ki, va trebui sa urc pe colina din spatele casei. Numai ca ma intâlnesc cu Nicu, vecinul, care-mi spune ca mi-a adus lemne, dar trebuie taiate. Ce bine!, abia astept sa pun mâna pe topor si sa incep sa fac sport eco, in mijlocul naturii, taind lemne. Nu nu…ma avertizeaza vecinul. Va trebui intâi sa le tai cu drujba. Iau drujba si, dupa ce reusesc sa o pornesc dupa o jumatate de ora, mai impiedicat, mai usurel, catinel catinel, incep sa ma pun pe munca. Drujba scoate un zgomot infernal de motocicleta care se chinuie sa demareze si un fum asijderea. Cum ma dau, cum ma intorc, fumul tot spre nasul meu vine. In sfârsit…ma bucur ca sunt si eu un instrumentist in concertul de drujbe care cânta deasupra satului, in miscarea lenesa a norilor de fum.

Bun. Am taiat lemnele, cum le ardem? Am uitat sa va spun ca am centrala pe lemne. Fac focul, bag lemnele, apa din centrala ajunge la 80 de grade, ventilatorul se opreste. E normal? Da, e normal, imi spune Nicu. Ce, vrei sa arda cu flacara? Se consuma prea multe lemne! Lasa-le sa arda mocnit, asa e ideal. Da, e ideal, dar se face prea mult fum. Ori de câte or incerc sa alimentez centrala, un tsunami de fum iese, se raspândeste in toata pivnita si, pe cai oculte, ajunge in baie, in sufragerie, in bucatarie, in dormitor. Iar eu miros ca un cosar!

Martie

Gata, s-a terminat! E suficient de cald incât lumea nu mai face focul in casa. In sfârsit ma pot bucura de aerul curat pentru care am venit din Bucuresti si mi-l tot doresc  de vreo 4 luni incoace! Deschid fereastra gata sa inspir dar….cine naiba face focul??? Pai nu-l face nimeni in mod precis, satenii insa dau foc la vegetatia de prin gradinile lor, ca sa poata sa cultive pamântul. Focul, ca focul…se duce inspre padure, arde si o parte din padure, vin pompierii, sting focul si nu amendeaza pe nimeni. Prin urmare fiecare isi vede de treaba in continuare. Cam cât naibii ar putea sa dureze??, ma intreb, incercând sa ma linistesc. Pai…cam o luna jumate…

Aprilie

– Behehe behehe behehe!

Mmmmnu. Nu e o gluma de-a mea in legatura cu Steaua sau suporterii ei, ci de data asta e vorba de o turma adevarata, cu oi adevarate, cu niste câini al dracului de nervosi si certareti, care s-au asezat (turma si câinii adica) pe terenul oarecum viran de lânga gradina mea. Imi scot precaut nasul pe geam, nu mai am curaj sa trag aer in piept din prima. Bineinteles ca ma pocneste drept in freza mirosul de lâna umeda … ca sa nu mai spun de altele.

Cât dracu’ stau astea aici?, il intreb disperat pe Nicu.

– D’apai no, cam cât sa steie….pâna prin octombrie….

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

120 de comentarii la “Aerul si focul”

    1. :)) Dragos, Misce are dreptate, scrii mult prea rar pentru gustul nostru. :biggrin: Ia sa faci ceva in privinta asta.
      By the way, abia astept continuarea jurnalului. Sper ca peripetiile vor fi la fel de comice. :biggrin: :devil: :cheerful:

      1. @ Misce, m-ai facut sa rosesc :-). Multumesc frumos.

        Pai in rezervatie naturala nu pot, ca cica n-am voie sa construiesc….ce, crezi ca nu m-am interesat? :-)

        @ Da Nice, va fi si o continuare :-)

              1. Inca n-am incercat, dar ma gândesc sa-i dau lui Rex sa manânce niste jar. Poate se transforma in câine adevarat….ca seamana mai mult cu o foca…

    1. Marin, a se vedea faptul ca oile trag la Dragos. :dizzy: :biggrin: :happy: Sau Dragos la ele, nici chip sa scape de ele. :biggrin: :lol:
      Voi aveti probleme la tara cu fumul? :dizzy: Sau respirati aer curat tot anul? :biggrin: :cool:

              1. Vacitim: “O sa caut pozele si dedicatiile colegelor mele” – sa inteleg, din constructia propozitiei, ca e vorba de poze cu colegele :-)

                :-))))) Asta e viata la tara….Vorba unei cunostinte atunci când a aflat ca vreau sa ma mut la tara. S-a gândit câteva secunde si mi-a zis: ai grija Dragos, natura pute! Era dupa câteva pahare si am crezut ca d-aia n-am inteles ce vrea sa zica :-)

                Sunt pe aici si oi, si capre, si vaci, si curci, si iepuri. Chiar m-am gândit sa fac o crescatorie de iepuri, dar n-am primit decât semnale negative. Ca manânca mult, ca se inmultesc precum iepurii, ca aia, ca ailalta…

                1. Nice, daaaa, sunt mare de tot :))))

                  Dragos, ai intuit perfect :P Poze cu colege, dar si anumite dedicatii scrise: cele in care eu, marele suveran, fac pace prin tratat cu vacile :P

                  No, natura pute, e adevarat. Dar am impresia ca cauza e unii oameni ca sa zic asa :D

                  Cred ca e destul de greu sa cresti iepuri. Eu mi-as face una de caini-vreo 50. Si as iesi cu e pe strada :D

                2. :-))))

                  Pai iti iei unul-goi pentru tine. dar 50?!?!? Ce naiba sa faci cu ei? Lapte nu, carne nu, oua nu, lâna nu….

  1. Asta-i viata de la tara, dragul meu… oricum mirosurile nu se compara cu ce sufar eu in oras :D tone de praf … trag pe nas( nu coca) ci praf din ala industrial, din santierele patriei :D :cwy:

    1. Lasa, Pato, ca ne curata ploile orasele. Se pare ca avem cod galben de azi, de la ora 14, pana vineri. Nu va mai ramane nici urma de praf dupa aversele astea… :cwy: :ermm: :tongue:

  2. Orice situatie are avantaje si dezavantaje. Din jurnalul de mai sus nu reies avantajele deciziei luate! :biggrin: :lol: :ninja:
    Dragos, aia din colbul ulitei e Suzi? :biggrin: Daca da, cu ce o hraniti domne? :biggrin: :wassat: :dizzy: :silly:
    Eu nu am inteles din acest material, care e diferenta dintre stilul eco si stilul clasic, dintre viata la oras si viata la tara? :ermm:
    Mna, nu orice zboare se mananca sau, cu alte cuvinte, aparentele pot fi inselatoare. :face:
    Foarte fain, m-am prapadit de ras. :lol: :w00t:

    1. Pai daca ziceam de avantaje nu mai era satira, ci compunere!

      Da, e Suzi :-) . Inca nu se simte in largul ei pe afara, e cam expusa, nu e teritoriul ei….oricum, e atractia satului, nimeni n-a mai vazut pâna acum un asemenea hal de pisica. Si se prapadesc de râs când le spunem ca o tinem in casa, doarme cu noi, ca ii cumparam kiti cat si are ladita ei unde-si face nevoile. Si ca ii cumparam nisip special pentru asta! Dar, daca asa a fost obisnuita…

      Pai stilul eco inseamna, de exemplu, sa reduci la minimum ingrasamintele chimice sau chimicalele contra daunatorilor. Ei bine, nici la tara nu se mai procedeaza asa. Stilul clasic asta este: pui chimicale ca sa feresti recolta de daunatori si ca sa creasca legumele frumos, apoi prima recolta o duci si o vinzi in piata orasenilor, sa manânce ei legume cu chimicale. Abia a doua recolta o pastrezi pentru tine. Stilul eco inseamna ingrasaminte naturale si incercarea de a armoniza recolta ‘buna’ cu buruienile. Rezulta niste legume mai pricajite, dar incomparabil mai sanatoase.

      Multumesc :-)

                1. Uffff….hai sa-ti dau un exemplu. Balega e bio, dar daca o imprastii ‘proaspata’ in gradina vei creste muste, nu legume. O lasi sa fermenteze si dupa aia o imprastii in gradina. Aia inseamna ‘eco’!

          1. Hai mai Nice, nu stii ca Silvia e artista, trebuie sa fii foarte atent ce-i zici si, mai ales, ce-ti raspunde, ca mereu e cu doua taisuri :-)

            Ei, exista si parti bune. Bautura curata (ca vecinul nu-ti vinde marfa contrafacuta, aia e doar pentru oraseni :-) ), peisaje frumoase, natura intreaga e toaleta ta….

  3. Eu stateam verile la tara in anii trecuti, uneori si cate 2-3 luni! acolo e alta viata! mai curata, mai eco! mie imi place sa aud animalele, sa aud cocosul dimineata, etccc! Totusi nu pe termen lung, cred ca iubesc mai mult viata urbana! dar pt o saptamana, ar fi perfect

    1. Si eu iubesc viata urbana, dar nu cea desfasurata intr-o metropola aglomerata, poluata si necivilizata, ci prefer un oras medieval romantic precum Bruges sau Girona. :biggrin: :whistle:

      1. Mie imi plac si cele mari, tip metropola si orasele medievale Sincer mi-ar placea sa locuiesc la Paris sau la Londra! iar in weekend sa ma duc in zonele rurale, fiindca desi la ei se numesc sate, arata mai mult ca orasele medievale

        1. Alicee, ma bucur mult ca ti-ai schimbat radical parerea despre Londra. De fapt, sa-ti spun un secret, banuiam ca asa se va intampla. Eu sunt singura ca ai motive intemeiate sa iubesti cele doua orase mentionate, eu nu le-am vizitat, dar am poposit in BCN si cu toate ca e un oras de vis, parca nu mi-ar placea pentru o sedere indelungata…

          1. La Paris – depinde ce cartier, ca daca e sa stai in Belleville sau Goncourt…

            Acuma na….fiecare alege ce vrea si, mai ales, ce poate. Viata urbana are teoreticul avantaj al unei socializari reale. Din punctul meu de vedere problema cu ‘satul’ o reprezenta lipsa informarii, ceea ce in era internetului si a dvd-urilor nu mai e cazul. In rest, nici când eram in Bucuresti nu m-am omorât dupa opera sau balet pe viu….

  4. Priveste partea buna. In Bucuresti imbatranesti pana ajungi la padure, pe cand la tara e aproape. Si nu e asa de toxic fumul ala care-l respiri tu acuma :) Ca sa nu mai zic ca ai ocazia sa ai alimente naturale, de o mie de ori mai bune decat alea de la magazin. Si in Bucuresti ai ocazia sa iei “eco” de la tarani, dar nu poti sti cat de proaspete sunt.

    1. Nu si daca locuiesti in Baneasa… Chiar sunt curioasa cat de eco mananca Dragos in Tauti, nu de alta dar el manca sanatos si in Bucuresti.
      Bun venit pe blog, motolady. :smile:

      1. Welcome, dear Moto Lady!

        Da, asa e, asta mi s-a zis si mie, ca mai bine fum de Tauti decât aer de Capitala :-)

        Ei, ce manânc….pai ca in Ardeal, pita cu slanina. Nu de altceva dar imi e imposibil sa-mi respect vechile obiceiuri, pentru ca mereu sunt invitat pe undeva si invers…si n-ai cum sa-i convertesti pe toti la grâu incoltit. Dar grâu incoltit manânc dimineata in continuare, impreuna cu iaurt adevarat, din lapte adevarat, de la vaca adevarata.

              1. Eh….asta nu ma prea intereseaza desi intr-adevar, pe-aici sunt oameni de 80 de ani, 90 de ani … iar aia de 60-70 imi dau lectii la cum se urca pe deal / munte….si eu care, pâna sa vin aici, chiar ma consideram rezistent si mare urcator….

    1. Ai nimerit-o Alexandra, sunt unele lucruri in viata pe care, chiar si daca te dai peste cap, nu le obtii. De obicei alea pe care ti le doresti mai mult si mai mult… :face:

  5. Am mai mentionat si cu alte ocazii ca ii apreciez pe cei care rezista sa locuiasca in Bucuresti, pe mine obosindu-ma si o zi acolo. Asa ca bucura-te de tot farmecul naturii si creatiei lui Dumnezeu!

    1. @ Marius, asa incerc sa fac :-) . In Alba-Iulia am avut o cunostinta care mi-a zis asa: o singura data am fost in Bucuresti, cu trenul (se intâmpla pe la inceputul anilor ’90). Când am coborât am crezut ca sunt undeva prin Hanoi. Iar pâna la prânz aveam deja jumate’ de kilogram de antinevralgice in mine.

      Da, eu n-am avut o asemenea rezistenta. Pâna la urma Bucurestiul m-a invins!

  6. Hehe! Avantajele si dezavantajele de a locui la tara. Cred, totusi, ca pana la urma o sa devina ceva obisnuit. Cu tot fumul de acolo, tot cred ca-i aer mai curat ca aici… :)
    Hristos a inviat!

      1. Treb’e să-l prinzi când țurgălé vrio palincă după aia da de, da de, l-éi porni să scrie. Io ador povestirile despre viața de zi cu zi și mai ales din mediul rural iară chestia asta cu fotografile ce-nsoțesc povestirile e supefaină.

                1. Ma bucur, ca sincer iti spun, nu-i prea inghit pe cei cu nasul pe sus. :sick: :devil: Sunt destui si prin grupurile de fotografie de pe fb… :tongue:

                2. Asta am si apreciat la tine, Tury, desi faci niste fotografii fabuloase ti-ai pastrat modestia intacta. :smile: Mai rar asa ceva. :cool: :cheerful:

                3. Da, ai mai inițiat nu demult o discutie pe fondul modestiei, omeniei, principiilor. Io îs ca stanca de neclintit dacă-mi pun ceva-n cap. Ori albă, ori neagră, amu virtual doar mă știi că am avut și am aceeași line ca la intrarea-n fb blog. Io nu mă schimb

                4. Oho, asta e o surpriza deosebit de placuta, sa-si aduca cititorii temele abordate de mine, iar eu sa le uit cu desavarsire. :blush: :angel: Zau ca nu-mi aduc aminte la ce articol faci referire. :tongue:

      1. @ Trury, multumesc mult si nu e deloc rea ideea cu palinca!

        A da, la noi nu e ca la altii :-) , se pot discuta o multime de subiecte fara legatura directa cu subiectul articolului. Asa suntem noi, mai rebeli :-)

        Da, n-am aparat foto profi si sincer sa fiu nici nu e prioritate in acest moment, ca am alte cheltuieli de facut. In plus, ce aparat iti trebuie ca sa tot fotografiezi o pisica dormind?

          1. Las’ Tury ca vin eu acum cu alta povestire bazata pe imagini surprinse de mine. Dragos ne-a mai promis continuarea, dar cum el publica din an in Pasti… :biggrin: :silly:

          1. @ Iulia, multumesc frumos!

            :-) Interesanta vorba avea bunicul tau. Eu m-am simtit obligat fata de prietenii mei stelisti la explicatii suplimentare :-)

  7. Dragos felicitari pentru postare! extrem de frumoasa :)
    daca ai fi avut putin sange de tigan atunci ti-ar fi placut mirosul de fum :)
    eu zic ca e frumoasa viata la tara mai ales ca ai toate conditiile necesare: padure, dealuri, campuri verzi, centrala termica,palinca, apa in casa, baie, telefon, internet. esti un norocos oricum :)
    trebuie doar sa-ti faci o echipa de fotbal a se citi multi copii si e totul perfect :)

    1. @ Lilly, multumesc! :-)

      Da, si aici e vorba asta cu tiganii, pe care eu nu am inteles-o. La inceput m-am chinuit rau sa pornesc focul si vecinul imi spunea ca trebuie sa sarut o tiganca…numai gândul cu pricina ma facea sa ametesc.

      Ai dreptate, dealuri, câmpii, padurea, râul, ramul…mi-e prieten numai mie :-)

      Eh, am trecut usor de vârsta facutului de copii…dar avem echipa de fotbal, Baubau Tauti!

      1. tiganii iubesc focul si fumul de aici legatura :)
        si mie imi spuneau acasa ca nu mi-s dragi tiganii cand nu reuseam sa pornesc focul :))
        nu stiu cum e echipa de fotbal dar numele ei e de speriat copii :)))))))))

  8. Abia acum am ajuns si eu sa-l citesc si pot zice ca Nice avea dreptate: a fost amuzant si extrem de interesant, asa ca, fa bine si asculta-i pe ceilalti si scrie mai des :happy:
    Viata la tara… e complicata, plina de surprizele ei, insa e mai sanatoasa decat praful din marele orase. Cu timpul cred ca o sa te obisnuiesti cu toate! Multa bafta si asteptam continuarea! :silly:

      1. @ Nice :-)))))

        @ Paul, multumesc! Bine, lucrurile nu sunt atât de grave, dar daca vedeam partile bune ale mutatului iesea o compunere de clasa a doua cu tema “In vacanta am fost la bunica la tara”

  9. Trăind la ţară ( sat ) ştiu cum e :biggrin: şi aşa era şi la mine până acum câţiva ani. Acum pot spune că lumea-i mai civilizată, mai modernă :biggrin:
    Cu articolul ăsta am avut parte de o porţie de râs zdravănă! Aşteptăm continuarea, ca să-l citez pe Paul :biggrin:

  10. Daca nici la tara nu e aer curat, atunci unde?
    La oras e poluare, la tara e fum. Sau poate ai gresit anotimpul, trebuia vara, cald, bine, aer curat – caci nu mai face nimeni focul, decat daca inca mai gateste cineva la plita sau afara la ceaun. :smile:

    1. :-))))

      Derscanu, mai glumim si noi. Pai vara n-are cum sa fie aer curat (cel putin nu in imediata apropiere a casei), ca am o turma de oi alaturi, remember? :-)

  11. Dragos: ma simt la fel ca si atunci demult, cand ti-am citit primul “pamfletel”, ai un stil incredibil, ti-as cumpara cartile precum odinioara pe cele ale lui Vlad Musatescu.
    Superb peisajul si voiam sa ti marturisesc ca te admir pentru curajul de a parasi aglomeratia, ai sa vezi vand o sa ai 2 ani de la mutare o sa te intrebi doar cum ai putut trai altundeva si cand oriunde te-ai duce iti va fi dor de mirosurile respective.
    Dementiala pisica, Andreea mea isi doreste asa ceva, dar a noastra nu vrea sa-si piarda silueta:))
    Deoarece se pare ca voi ramane complet fara echipa, anul acesta de la inceputul campionatului am zis ca doar cu o singura echipa pot tine, asa ca astept sa nu ma dezamagiti. Dar nu mi pace ce se intampla…

    1. @ Diana, multumesc mult! :-)

      Gândul de a ma muta mi-a incoltit de mai multa vreme, numai ca n-am avut tupeul de a face acest pas, pâna intr-o zi in care am citit un articol despre unii vulturi care-si schimba ciocul , penele si ghearele pe la vârsta de mijloc (nu toti; doar o mica parte din ei), pentru o regenerare care sa le permita sa duca viata mai departe intr-un mod cât mai onorabi. Sigur, eu n-am cioc sau pene, pentru ca nu sunt vultur, ci câine :-) , dar mi-am zis ca e cazul sa fac o schimbare majora.

      Da, e posibil sa ma intreb asa ceva peste un an jumate….

      :-) Pai na….are 14 ani si a trait aproape toata viata (cu exceptia ultimelor luni) la bloc…n-am scos-o din apartament, e castrata de la un an…

      :-))) Pai am auzit ca zilele astea se desfasoara ‘marele derby’ al Banatului si ca s-au cumparat deja 1.000 de bilete! Deci echipa pare ca inca exista, jucatorii vor fi platiti de primarie…
      :-) Ooooo, multumesc frumos, sunt tare incântat! Pai, dupa cum bine stii, ca am mai vorbit pe tema asta, eu mi-am pierdut obiceiul sa tin la rezultate. Fara investitii facute cu cap, e imposibil sa ai echipa. Vreau doar atât, ca dinamovistii sa moara pe teren (cu adversarul de gât, nu sa moara la 5 minute de la inceperea jocului, ca in ultimele 6 meciuri cu Ciobi pe banca). In plus, venirea lui Bonetti pare a fi o garantie ca Dinamo se va schimba din atelier de vopsitorie in echipa de fotbal. Mie imi place Dario, e un om liber si spune lucrurilor pe nume. La el treaba e clara: joaca cine merita, nu cine are pile. Sigur, valoare nu prea are, dar are multa bunavointa si un foarte mare potential.

  12. Am un mare lapsus, am imaginea in cap dar nu ii pot spune pe nume instrumentului respectiv de taiat lemne. Ideea e ca se punea lemnul pe ,,capra” si doi oameni prindeau dintr-un capat si altul de ..(?)… :smile:
    Ce voiam sa spun e ca mi-ai amintit cat de mult imi placea sa il urmaresc pe bunicul cum taia lemnele. Abia asteptam sa ma strecor si sa ,,fur” vreo 3-4 bucati, sa i le duc bunicii :biggrin: Pacat ca se apeleaza la drujbe acum :tongue:

    Dragos, ai un mod de a povesti tare savuros! :happy: Sunt convinsa ca lucrurile nu stau chiar asa de … rau, si ca simti totusi diferenta dintre aerul urban si cel rural.
    Mi se pare totusi trist ca au stationat oile atat de aproape de tine :lol: Nu se face chestia asta undeva pe dealurile din jur, dar nu chiar in apropierea satului? La bunicii mei asa e.. pentru a ajunge la stana de oi trebuie sa te plimbi vreo doua dealuri :lol:

    Mi-ar prinde bine si mie vreo 2 luni asa, in vacanta la bunici. Nu ma deranjeaza mirosul ala de chestii arse, nici mirosul de animale – caci vine la pachet cu un AER bun si sanatos, mai mare dragul sa il trag in plamani :silly:

    1. Joagar? :-) Beschie? Ferastrau?

      Multumesc, Iulia! Ei, nu stau asa rau, dar daca doar laudam viata de aici iesea o compunere de clasa a doua cu titlul “Ce frumos e la tara”. Adevarul e ca va trebui sa reusesc sa-mi schimb dintemelii sistemul meu olfactiv….Iti dai seama, la Bucuresti traiam intr-un apartament bine izolat, nu aveam nici macar muste, iar acolo aveai de-a face cu alte miasme, in primul rând se aduna la mine in apartament tot mirosul de ulei prajit de la toti locatarii care-si ardeau mâncarea….nu te puteai duce la toaleta fara sa auzi tot felul de ‘instrumentisti’ in plin avânt…

      Chestiunea e ca aici toata lumea din sat e legata prin tot felul de relatii. Nu le poti spune oamenilor sa-si ia turma, intrucât sunt tot din sat, de la ei cumperi brânza / lapte…bine, nu stau chiar asa mult, aia a fost o gluma :-)

  13. Uite, asa ceva arata (ferastrau cu arc ii zice aici), insa cu manere din lemn:
    http://www.bricostore.ro/302400-1092-large/ferastrau-cu-arc-go-on.jpg

    Intr-adevar, conteaza foarte mult si obisnuinta. In cel mai scurt timp, probabil nici nu vei mai sesiza mirosurile si te vei putea bucura de aerul curat (mai curat decat la oras oricum). :happy:
    Si da, asa e :lol: In sat, trebuie sa fii atent la relatiile pe care le ai cu ceilalti, caci nimeni nu pleaca niciunde si nici ignorarea omului nu prea functioneaza. E o comunitate restransa… deci avantaje si dezavantaje :tongue:
    Te-au asaltat vecinii cu intrebari despre viata ta? (de unde vii, de-al cui esti, ce faci la ei in sat…?) :happy:

      1. :-) Da Iulia, e ferastrau in adevaratul sens al cuvântului.

        Sa vedem, pe asta ma si bazez, ca mirosul mi se va acomoda. Oricum nu e un punct forte al meu mirosul asta :-) Sa stii ca in seara asta am stat la un pahar de palinca impreuna cu vecinul meu Nicu, afara, in curte….a fost divin!

        Da, m-au intrebat, ca pâna acum nu li s-a mai intâmplat asa ceva, sa vina unii de la Bucuresti si sa se aseze hodoronc-tronc in satul lor. I-am expediat scurt, nu sunt chiar inteligenta intruchipata, cu câteva exceptii (cum sunt de exemplu Nicu si Ella, sotia lui; au o fetita, Sarah, tare dragalasa). Dar in general sunt oameni muncitori, cinstiti si care-si vad lungul nasului. Oricum, important e ca de la fiecare pot invata câte ceva, ca le pasa de vecinii lor si ca se ajuta unii pe altii. Sigur, mai apar mârâieli si vorbe pe la spate, ca deh!, oameni sunt cu totii, dar in principiu se merge catre intelegere. De exemplu unul din vecini m-a facut atent: am taiat prunul meu de lânga gard, ca facea umbra ciresului tau. Desi nu i-a cerut nimeni asta. Ca sa vezi! Asta in conditiile in care, prin alte locuri (nu dam nume!), vecinii se tin in procese ani de zile pentru un gard pus mai strâmb…

        @ Nice, you will never know…am auzit de oameni care au murit la serviciu si au fost descoperiti doar dupa câteva zile de femeia de serviciu, ca era mirata ca lucreaza in weekend…uneori nu e rau sa se intereseze cineva de tine.

        1. Oricum o iei, mutarea ta acolo e un eveniment notabil pentru sat, deci banuiesc ca e normal sa te intrebe una-alta.
          E bine ca ai gasit exceptiile asa rapid si ai cu cine socializa intr-un mod placut :tongue:
          Uite lucrurile astea le apreciez eu la ,,taranul roman” – la adevaratul taran roman, nu la sensul peiorativ al cuvantului: simplitatea si usurinta cu care iti da o mana de ajutor. Pentru ei, anumite gesturi sunt standard, sunt normale – iar noi, la oras, la cat suntem de instrainati unii de altii, uitam ca poate fi natural sa il ajuti in mod spontan pe cel de langa tine. :smile:

          1. Da Iulia, ai dreptate. Eu in Bucuresti am fost obisnuit altfel, sa nu te intereseze nimic din ce e pe lânga tine si sa fii tare suspicios in cazul in care cineva vrea sa te ajute. Te intrebi mereu ce e in spatele acelui ‘ajutor’. Aici e altfel. Voiam sa pastrez ideea pentru articolul viitor, dar fac aici un comentariu in premiera :-) : am avut mari probleme cu apa in iarna, ca urmare a teribilei secete de anul trecut. Asa ca am apelat la fântâna unui vecin, de unde am luat destul de multa apa (in conditii de seceta; fântâna noastra a fost prost facuta de fostii proprietari, ca multe altele, va trebui s-o rezolv si pe asta). Când am intrebat cât costa (la urma urmei era un serviciu, si unul destul de important),mi-a spus: apa vine de la Dumnezeu, nu pot lua bani pentru ceva ce vine de la Dumnezeu.

            Când l-am intrebat (ca de obicei când am o nelamurire in legatura cu satul) pe Nicu ce sa fac, el mi-a spus: nu trebuie sa-i platesti nimic; aici la noi e o regula, daca ceva iti prisoseste si altcineva are nevoie, ii dai pur si simplu, fara niciun fel de plata.

            Ca sa vezi!

            1. Foarte frumoasa explicatia pe care ti-a dat-o vecinul. Asta e o mostra de gandire normala, sanatoasa, dupa parerea mea. Desi, sigur, mentalitatile rurale au si minusurile lor, in situatiile precum exemplul dat de tine, oamenii astia exceleaza :smile:
              Acolo relatiile interumane nu au ajuns inca la stadiul costuri-beneficii (cu alte cuvinte, nu e vorba mereu de bani si profit). Dar astept cu interes articolul :biggrin:

              Sa iti spun sincer, mi-a venit sa imi dau doua palme recent cand m-am surprins ca am retineri in a o ajuta pe o tanti sa isi urce sacosa pe niste trepte pe motivul ca ,,poate se sperie ca incerc sa o ajut” :silly: Caci tu zici bine, tot mai des oamenii devin suspiciosi cand li se ofera ajutor… pe gratis :lol:

              1. :-) da, si mie mi s-a intâmplat sa am retineri in a ajuta pe cineva tocmai ca sa nu creada persoana respectiva ca o atac sau alte cele….ce paranoici am ajuns….odata am ajutat un batrânel sa treaca strada si, dupa ce l-am trecut strada, mi-a zis: Dumnezeu sa te ajute ca eu n-am bani sa-ti dau! Am ramas siderat.

                La capitolul ‘minusuri’ as trece conceptia despre imbracat. Te-ai gândi ca niste persoane mai apropiate de natura sunt mai deschise, mai rezistente, mai altfel. Ei bine, nu! Aici se infofolesc de mama focului ….asta inca n-ar fi nimic, dar imi fac mie observatie ca de ce umblu in tricou….ca soarele de martie-aprilie arde rau si e tare periculos pentru sanatate….la munca poarta tot felul de veste de lâna (ma rog, mi s-a explicat ca lâna e mai degraba un izolator, nu tine neaparat de cald, dar numai la gândul ca as putea purta asa ceva ma apuca mâncarimile), caciuli….transpira una-ntruna, dar nu si-ar scoate cojoacele pentru nimic in lume!

                1. Uite, stiu ca articolul este de anul trecut, dar acum l-am descoperit, d
                  eci acum comentez. Multumita sfatului lui Nice, sa citesc articolele postate de Dragos :). Foarte frumos scrii Dragos, acum inteleg de ce imi placeau mie atat de mult comentariile tale pe blog-ul Oanei.

                  Noi am locuit la oras pana acum 6 ani, cand ne-am facut o casa la tara si ne-am mutat in ea. Tot dupa aer curat, tot dupa legume si fructe si bio si eco ( ca am inteles din explicatiile date de Dragos ca bio si eco nu-i acelasi lucru).
                  Sa le luam pe rand:
                  1.1 aer curat. Desi satul este inconjurat de paduri, este la 10 km de Ploiesti si la 6 km de rafinaria Brazi. Si ghici, vara cand se schimba directia vantului, si cand iti doresti si tu ca omul sa dormi noaptea cu geamul deschis, nu poti. Pentru ca eliberarea surplusului de gaze din rafinarie se face noaptea. Ni s-a explicat ca se face in limita normelor impuse de mediu, dar de mirosit, tot miroase.
                  1.2 aer curat. Daca cei de la Brazi elibereaza noaptea gazele, cei din sat dau foc la frunzele uscate si din cand in cand la gonoiul menajer- a se citi bidoane din plastic, seara. Chiar daca in sat se colecteaza gunoiul menajer in fiecare saptamana, ei tot mai gasesc cate ceva sa le dea foc. Zici ca nu pot sa traiasca fara a face si cate un foc acolo. I-am explicat si eu sotului meu ca totusi, ii bine sa mai dea foc cateodata la iarba taiata din curte si la frunze, da nu, el se incapataneaza sa le faca compost.
                  2. legume si fructe bio. Ei aici chiar putem sa ne laudam, pentru ca de vreo 3 ani, nu mai cumparam nimic, totul din curte, de la verdeturi pana la cartofi. Si suntem tare mandri de gradina noastra. Bine, si satenii ne-o admira, chiar daca jumatate din sat se ocupa cu cresterea legumelor in solarii, inclusiv vecinii nostri care ne dau rasadurile primavara gratis( niciodata nu i-am putut convinge sa accepte bani de la noi pe ele, ca si apa ta Dragos).

                  Si apropo, avem si noi o pisica, o minunatie, rasa Ragamuffin, tigrata cu ochi albastri si sosete albe in toate cele 4 labute, care a venit singura la noi, dupa ce ne-am mutat la casa. Desi pana atunci, nu concepeam sa avem pisica in casa( toata copilaria lui, fiu-meu si-a dorit o pisica dar noi am zis” nu la noi in casa”), acum nu ne mai imaginam viata fara ea. Cand trebuie sa o lasam singura acasa, ne simtim mai mult decat vinovati.

                  Si da, nu-mi mai pot imagina sa stau la bloc, spunem mereu ca mutatul la casa la tara ne-a intinerit cu 10 ani. N-as mai putea renunta la plimbarea mea desculta, seara de seara prin livada, mai ales prin iarba uda, la ingrijitul florilor si a gradinii de zarzavat.

Dă-i un răspuns lui motolady Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *