Locuri pitoresti din Romania unde vreau sa ajung

"dor de duca"

Ieri am recidivat, am mers iar intr-un loc de poveste pentru a surprinde noi imagini de primavara. Concluziile vi le voi prezenta insa intr-un articol viitor.

Mi-am petrecut aproape toata ziua in sanul naturii si am realizat cata nevoie am de o evadare din Bucurestiul prafuit si aglomerat. Undeva unde n-am mai fost niciodata, pentru imi doresc nespus sa vizitez meleaguri romanesti la care visez demult, dar inca nu am avut ocazia sa ajung.

1. Poienile cu narcise. Primul obiectiv pe care il am in minte atunci cand ma gandesc la aventura, la plimbare, relaxare. Am citit atatea despre controversatele rezervatii naturale de tip botanic din tara noastra incat trebuie sa vad cu ochii mei ce e adevar si ce e mit din ceea ce se vehiculeaza pe net. Se spune ca narcisele de la poalele Fagarasului, de la Dumbrava Vadului (jud Brasov, comuna Sercaia), de pe Masivul Saca (Parcul National Rodnei, comuna Rodna Veche), de la Negrasi (jud Arges), de pe culmile Trascaului (Tecsesti, jud Alba) sau din Muntii Metaliferi (Negrileasa) sunt afectate puternic de pasunatul intensiv si de recoltarea necontrolata in perioada infloririi.

"narcise"

 Sunt curioasa daca turistii nechibzuiti chiar indraznesc sa rupa florile protejate si pazite de jandarmii montani. Vreau sa aflu exact ce se petrece in acele rezervatii, care mai e soarta lor. In plus ar fi ocazia ideala pentru a ma intoarce acasa cu tolba plina de fotografii cu peisaje. Toate sunt frumoase si tentante, insa exista doua impedimente, sunt foarte departe de casa si in perioada cand narcisele infloresc, fie ca este sfarsitul lui aprilie, fie luna mai, nu am posibilitatea sa plec de la serviciu intr-o excursie de cateva zile.

"maci"
2. Campurile cu maci. Sunt peste tot si nicaieri. Stiu ca exista, doar ca n-am mai vazut unul din copilarie. Mi-e un dor nebun de rosul macilor sub cerul albastru de mai, iar fotografiile artistice cu ei sunt preferatele mele. Imi doresc sa gasesc un camp de maci mai mult decat ardeam de nerabdare sa ajung la Mogosoaia. Habar nu am unde sa dau de el, probabil sunt prin jud Ilfov, in jurul capitalei. Nici aici insa nu-mi imaginez cum as putea ajunge. Tot aici as putea adauga si campurile cu floarea soarelui, pe care, de asemenea, visez s-o fotografiez cat mai curand.


"floarea-soarelui
3. Ultimul obiectiv, dar nu cel din urma este paradisul naturii, Delta Dunarii. Cred ca orice pasionat de fotografie, indragostit ca mine de lacuri, canale, plimbari cu barca, vegetatie luxurianta, in special stuf si papura, pasari si peste, viseaza sa ajunga aici macar o data in viata.

"stuf"

Aveti si voi un loc special in Romania la care ati visat dintotdeauna, dar nu ati ajuns inca? Un oras, un monument, un muzeu, o gradina botanica, o manastire, o rezervatie naturala, un masiv muntos, o plaja, niste chei, o statiune turistica, o padure etc?

sursa poze:www.weheartit.com. Ultima imagine este surprinsa ieri in locul de care va povesteam la inceputul articolului.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

111 comentarii la “Locuri pitoresti din Romania unde vreau sa ajung”

  1. Eu vrea sa ajung pe transalpina :D si pe transfagarasan :D … am vazut niste peisaje divine, si vreau sa le vad si sa le fotografiez si eu :biggrin:

    Maci vedeam vara cand mergeam cu trenul :D, pacat ca nu poti opri trenul… si nu aveam nici aparat foto pe acea vreme.

    1. Si eu, si eu, pot sa vin cu tine? :lol: :biggrin: :tongue: :silly: Nici eu nu am fost pe Transalpina, cred pe Transfagarasan am fost in copilarie si nu-mi aduc aminte mare lucru. Si normal ca imi iau aparatul cu mine, tu esti avantajat cu zoomul ala urias. :))

      Da, de asta am zis ca sunt peste tot si nicaieri, practic trebuie sa iai masina mica din dotare si sa pornesti la drum…unde vezi cu ochii. Cauti acum in carul cu fan. Insa asta nu e totdeauna posibil.
      Am vazut si eu multi maci printre sinele de tren. Chiar fotografiati pe blogurile pe care le frecventez. Din pacate e o mica problema, e greu sa pozezi cu DSLR-ul de la nivelul solului. acolo de unde se fac cele mai spectaculoase fotografii. :dizzy: Trebuie sa te cam…tavalesti, dar despre asta intr-un viitor articol. :cheerful:

      1. Aparatul meu are ecran rabatabil deci ne putem tavali in voie :blush: , eu si aparatul!
        Cum ai zis si tu pentru asta e necesara o masina, poate de la anul voi putea sa imi iau una asa ca te voi invita… trec prin Bucuresti te iau si mergem pe frumoasele drumuri “intramontane” ale patriei :D. Cam lipsa masinii ma impiedica sa merg… tu parca ai masina personala :-p! :biggrin:

        Mergem Nice!

        1. :biggrin: Buna precizarea, mor de ciuda ca nu am si eu unul cu care sa ma tavalesc. :lol: :devil: :tongue: Uf, imi cam lipseste sapuniera mea veche aici. :))
          Pato, eu incerc sa nu folosesc LCD-ul aparatului pentru ca imi consuma din baterie. Mult! Prin vizor e altceva, focusarea e mai exacta si mai rapida.
          Am masina, dar nu am carnet si nici sofer personal la scara. Masina rugineste in parcare din pacate pentru ca eu nu sunt pasionata de sofat. :cwy:
          Vad ca de cand ai un aparat foto performant ai prins gustul aventurii. Acum parca iti da mana sa calatoresti peste tot(tara si strainatate). :cool: :cheerful: :happy:

          1. Mai nu prea am facut fotografii prin vizor :D, imi place sa vad cum apare poza pe ecran. am facut ceva filmari ful hd :D probabil si cateva sute de fotografii deja :D peste 300 cred :D =))
            si n-am verificat bateria, inca mai tine cred. o sa ma uit azi ce mai e :D
            Chiar n-am simtit nevoia sa ma uit la baterie :D, cred ca e ok

            Nu-mi imprumuti mie masina, eu am permis de 3 ani :D, dar n-am masina :)) :devil:

            Si da nu neaparat de cand am foto, dar sa spunem ca e un punct de vedere… am zis sa fac ceva in viata sa nu mai refuz unele chestii sa vad si sa invat cat mai multe :D

            1. Pai iti apare pe ecran starea bateriei, imposibil sa n-o observi. Si daca vrei, tot nu poti s-o ignori. Primul semnal de alarma e cand se duce o liniuta. In scurt timp vei sti ca ramai fara baterie. Eu am facut ieri cca 800 de fotografii. Dar am avut ce poza si oricum am lucrat mult cu macro. O sa vezi in curand despre ce e vorba. :biggrin: Cladiri si peisaje nu prea sunt prin Bucuresti, iar eu nu sunt cu portretele sau cu fotografia de eveniment, cum vad ca te-ai specializat tu. Deh, eu sunt fetita. :lol: :ninja: :devil: :blush: :angel: :silly:

              Imi place mult cu gandesti, se vede ca te-ai maturizat. Cel mai bine inveti calatorind, Pato. Vazand, cunoscand locuri si oameni, lovindu-te de multe situatii neprevazute. Stii cum e cu practica si teoria…

              Trebuie sa negociezi cu tata. :biggrin: :tongue:

              1. ai dita mai frumusetea de masina, care seama aproape cu masina mea de vis…aduce un pic, plus ca e de la aceeasi firma :D, plus ca mai dureaza pana sa-mi permit o masina… m-am gandit sa-mi iau cand o sa ies la salar, adica dupa licenta.

                Stiu dar daca n-a palpait, nu mi-am facut probleme…E chestia ca esti satula de mediul ala, nici eu nu stiu ce as mai putea fotografia in Braila, nu prea ma mai atrage nimic aici de aia vrea sa evadez :D
                Si Zina zicea zilele trecute, ca m-a luat la ochi de cand eram boboc si maine poimaine imi dau licenta :D :whistle:

                Pai e masina tatalui sau a ta :D? :tongue:

                800?? pai si te plageai de baterie :D

                1. Eh, las ca o sa ai ocazia sa fotografiezi in curand parcurile, gradinile, monumentele si caldirile Clujului. A, si stradutele lui. :biggrin: Iar in vacanta cine stie ce oportunitati se vor ivi. Ca nu dai acum licenta…
                  E a familiei. :devil:

                  Paiiiii da, dar a trebuie sa le fac pe toate prin vizor si sa nu ma uit deloc ce cadre am tras. Abia acasa am vazut rezultatele… Daca le faceam prin LSD tinea mult mai putin bateria. Oricum au ramas multe de fotografiat. M-a deranjeat enorm vantul insa… Poate e nevoie totusi de trepied. :dizzy:

                2. trepiedul are avantajele si dezavantajele lui… e dificil fiindca e incomod :D Sa pui trepied la fiece cadru :-p :angel:

                  Inteleg :D, am crezut ca ti-a facut-o cadou tie! :blush:

                3. Si mie mi se pare dificila fotografierea cu trepiedul, nu stiu cum te intelegi tu cu el. De aceea si ezit sa-mi cumpar unul. :ermm: :dizzy:
                  Pai si eu ce sa fac Pato cu ea daca nu stiu sa conduc si nici nu intentionez sa-mi iau carnet? :cwy: :ninja:

                4. Am inteles aluzia, Pato, esti pe cale de a fi luat! Interesanta dezvaluire, se pare ca iti place situatia in care te afli. :w00t:

  2. Salutare, draga Nice!

    Nu știu dacă m-ar atrage câmpurile cu maci, la narcise al merge :tongue:
    Iar…delta…poate, deși mă atrag munții. Draga Nice, îmi place toată natură, însă știi bine că oriunde sunt munți și ruin istorice, acolo e loc și pentru mine :biggrin:

    1. Sal, Marin, deci dintre maci si narcise…ma alegi pe mine. :devil: :w00t: :tongue: How nice. :blush:
      De floarea soarelui ce zici? Place? :unsure:
      Munti si ruine? Sarmisegetusa Regia? :ermm: :biggrin: :lol:

  3. Da, un camp cu maci si unul cu floarea-soarelui mi-ar placea si mie sa fotografiez. Mi-ai dat idei! :tongue: La campurile cu maci m-am gandit si eu, dar nu le-am intalnit in drumul meu. La cele de floarea soarelui nu m-am gandit niciodata pana acum, dar macar astea sunt mai usor de gasit :biggrin:
    Locuri din Romania pe care imi doresc sa le vad sunt multe. Dar cel mai tare mi-as dori o drumetie prin Cheile Rametului, in Apuseni, iar apoi as vrea sa fac un circuit al bisericilor fortificate din Transilvania.
    Duminica placuta Nice!

    1. Da, sunt usor de gasit cand ai masina personala si sofer. Sau cand stii tu sa conduci. Cand nu…sunt imposibil de gasit. :lol: :angry: :cwy: :tongue:
      Imagineza-ti un camp de maci sau unul de floarea soarelui si un cer dramatic, in culori intense, deasupra lor. Ce fotografii minunate ar iesi. :wub:
      In Apuseni am fost, iar despre Cheile Rametului a scris chiar aici, pe blog, Dragos. El locuieste acum in zona aceea. Iar bisericile din Transilvania sunt obiective pe care le tintesc si eu. Am vazut una prin 2011…am si scris un articol pe blog. Despre Prejmer e vorba. :happy:

      Merci asemenea, Larisa. :happy: :cool:

  4. Eu de fel nu-s pofticios după locuri şi peisaje – dacă apar instantaneu şi oportun, le admir, altfel nu le caut cu dinadinsul. Mi-aş dori, însă, să revăd Brăila – oraşul unde am locuit doar un an de zile dar m-am simţit mult mai bine decît acasă, din prima secundă. Mi-e teamă totuşi că, după mai bine de douăzeci de ani, n-am să mai recunosc locurile, mai ales că n-am apucat să hălăduiesc peste tot, ci tot ce-am văzut s-a rezumat la împrejurimile liniilor de tramvai, zona unde am locuit (Brăiliţa – Pato ştie) şi centrul cu strada aceea lungă, plină de magazine şi cafeneaua de pe colţ de lîngă Hotel Traian, unde mă opream aproape zilnic timp de două-trei ore (nu ştiu dacă mai există sau ce-i în locul ei acum).

    Of, cum aduci tu nostalgia în sufletul omului, floare dragă… :angel:

    1. Cu ce te-a cucerit Braila, Dragos? Conteaza foarte mult sa te simti bine intr-un loc, sa strangi aminitiri frumoase de acolo, sa te integrezi perfect in peisaj. :lol: :biggrin:
      Nu stiam ca-l cunosti pe Pato :biggrin: , voi doi chiar aveti despre ce discuta, nu-mi aduc insa aminte sa te fi vazut pe blogul lui… Are o serie de articole dedicate Brailei, de acolo am inceput sa ma familiarizez si eu cu orasul dunearean…
      Te opreai zilnic? Inseamna ca faceau o cafea pe cinste oamenii aia! Sau iti placea atmosfera. :cool: :cheerful:

      Pai…e de bine sau e de rau? :dizzy:

      1. Cînd te îndrăgosteşti de ceva (sau cineva), nu ştii care anume e factorul declanşator – pur şi simplu se întîmplă. Aşa a fost şi la mine: m-am dus acolo, căutînd de lucru, am fost acceptat de către directorul firmei într-o zi de sîmbătă după-amiază cînd nu erau decît el şi femeia de serviciu acolo în sediu şi de atunci am simţit că am revenit acasă după o lungă absenţă. Nu ştiu, poate aşa – ca într-o poveste fantastică – să fie ceva reminiscenţe genetice de la bunicii mei care erau originari din Giurgiu? Nu m-am întrebat niciodată, ci am trăit, pur şi simplu, momentul.

        Nu am interacţionat cu Pato pînă acum, dar ştii că citesc toate comentariile tale şi am reţinut anumite detalii. :wink: Nu mă insinuez în viaţa altor persoane decît dacă simt că am ceva de adăugat (sau corectat :tongue: ), în rest trec uşor pe lîngă, fără să fac valuri.

        La cafeneaua aceea era o fată, al cărei nume – spre ruşinea mea – l-am uitat şi care îmi era simpatică. Ceva din atmosfera locului, combinat cu prezenţa ei, mă făcea să revin de cîte ori aveam ocazia. Culmea e că localul avea două compartimente – ca să zic aşa – şi în cel de la intrare se serveau băuturi alcoolice, după-amiaza spre seară era o duhoare de ţuică acolo de numa’, însă nu m-a deranjat niciodată (şi mie îmi place ţuica şi pălinca, doar îs neam de ungur pe sfert! :wink: ), însă niciodată nu s-a întîmplat vreun eveniment nedorit acolo – adică vreun scandal, vreo altercaţie sau ceva.

        Ştiu că Brăila avea – cel puţin pe atunci – un renume negativ în ce priveşte scandalurile, însă atîta timp cît am fost eu acolo, mai ales că locuiam într-unul dintre cartierele “rău famate” şi veneam acasă la 1-2 noaptea sau plecam la 4-5 dimineaţa, nu mi s-a întîmplat niciodată să aud sau să nimeresc în aşa ceva. Au fost, e adevărat, destule altercaţii între călători şi dispeceri sau vatmani – eu fiind lucrător în depoul de tramvaie Radu Negru şi apoi vatman – însă eu am avut, probabil, un înger pe umăr care m-a protejat de probleme întotdeauna.

        Vezi tu – şi aici dă-mi voie, te rog, să fac o mică digresiune – trebuie să înveţi să cunoşti oamenii şi cum să interacţionezi cu ei. Erau şi pe vremea aceea anumite reguli şi calcule şi tot felul de minuni, însă ele nu prea cuprindeau sufletele, sentimentele oamenilor. Eu îi vedeam plecînd cu noaptea în cap la muncă, la Combinat, într-o atmosferă încărcată de vapori de acid sulfuric – cel mai puternic acid existent – iar după-amiaza, cînd trebuiau să scape din infern şi să ajungă acasă la familie, erau diverse defecţiuni pe traseu. Ceilalţi vatmani îşi urmau programul, nu-i interesa decît de salariu; eu cînd vedeam pe cîte cineva mai întîrziat care alerga după tramvai deşi plecasem de mult din staţie, încetineam, deschideam o uşă din spate şi în sinea mea mă rugam să nu cumva să alunece şi să păţească ceva în timp ce se urca în tramvai. Şi uneori oamenii veneau pînă în faţă şi-mi spuneau “mulţumesc”, ceea ce pentru mine însemna că am făcut ceva bun. Îi mai lăsam să coboare şi pe la intersecţii sau semafoare, întotdeauna avertizîndu-i să fie atenţi în spate. Şi mergeam cît puteam de repede, ca să-i duc la destinaţie, acolo unde fiecare avea nevoie să ajungă. Ştiam că se bazau pe mine, că eu eram în serviciul lor, că ei mă plăteau pentru ceea ce făceam, aşa că de multe ori “îndoiam” regulile şi le ascultam rugăminţile.
        N-am avut “evenimente” rutiere, nu am lăsat copii orfani, nu am creat invalizi, nu am distrus bunuri. Mi-am cerut scuze călătorilor atunci cînd mi s-a defectat vagonul şi i-am îndrumat cum să procedeze. Am riscat mergînd pe un singur motor, urcînd podul de la Combinat, cu ochii lăcrimînd dincolo de putinţa de înţelegere a cuiva care n-a fost acolo (din cauza aburilor de acid), numai fiindcă ştiam că erau deja puţine vagoane pe traseu şi oamenii trebuiau să ajungă acasă – era dreptul lor după o zi de muncă în condiţii infernale.

        Ca o concluzie la toate astea, au fost vatmani şi dispeceri bătuţi cu pumnii, cu lemne, cu pietre. Eu am făcut în aşa fel încît să mă înţeleg cu oamenii şi să ne respectăm reciproc. Nu am avut niciodată nici o problemă cu nimeni. Am fost un Om, iar ei au fost în schimb Oameni. Asta respect la Brăila şi la oamenii ei. Şi aş vrea să mă simt la fel printre ai mei, unde m-am născut şi am crescut, dar – nu ştiu din ce motiv – parcă nu reuşesc, parcă aparţin unui cu totul şi cu totul alt loc, pe care nici eu nu-l ştiu…

        1. Ce povesti, pacat ca asa rau cum era… Combinatul nu mai e. Totusi era o sursa de venit pentru multi din locuitorii orasului inainte de ’95. :whistle: eu sunt mic, nu prea stiu exact ce si cum dar mama a lucrat si ea cand eram mic mic acolo, si tot cu tramvaiul se ducea… Si tu stii ca pana in capatul vidinului aproape unde intorcea 2-ul era ceva si lucrau oamenii in 3 schimburi parca …era naspa, dar vezi tu tot asa n-am avut parte de incidente.

          Braila e frumoasa cu bune si cu rele, toate pana la proba contrarie! :tongue:

          1. Da, ştiu că au distrus combinatul, la fel ca toată industria României de altfel. E foarte greu să judeci dacă a fost decizia corectă sau nu – sînt interese grele la mijloc şi sume de bani pe care noi, oamenii de rînd, nici nu le putem număra.

            Întreab-o pe mama, ta, dacă a circulat cu tramvaiul în ’90-’91: îşi aduce aminte de 87, vagonul V3A (acela de Bucureşti) care alerga ca nebunu’ de lăsa în urmă nori de praf? :biggrin:

            În inima mea, Brăila va rămîne întodeauna locul “mai bine decît acasă”. Mi-ar plăcea să cred că – dincolo de toate modificările survenite în aceşti peste douăzeci de ani – şi-a păstrat farmecul de atunci.

        2. Ce de povesti de viata ai acumulat in acei ani, facand acea meserie. Multumesc ca am impartasit aici, cu noi, cateva amintiri (atat de ) dragi tie. E mare lucru sa fii om si sa ti se raspunda pe masura. Nu e de mirare ca Braila si locuitorii ei ti-au intrat in suflet si ii porti mereu acolo.
          Si? Te-ai imprietenit cu fata cea simpatica din localul acela pana la urma? :biggrin: :unsure:

          1. A fost doar un an, adunat, dar pentru mine a fost ceva ce nu poate fi exprimat în cuvinte. Dacă n-ar fi fost comenzile guvernamentale de reducere de personal din ’91 (blestemat fie Petre Neulander-Roman!), poate aş fi fost brăilean şi la ora actuală şi crede-mă că n-aş fi avut nici un regret, în afară de cei cîţiva prieteni din copilărie.

            Cu fata din cafenea n-am avut nici o şansă, nici n-am încercat de fapt :blush: , dar important e că m-am simţit bine acolo. Nu era Internet, nu era acea curăţenie strictă şi senzaţia că ai intrat într-un muzeu şi trebuie să fii atent să nu atingi exponatele – era o atmosferă umană în cel mai simplu mod, unde puteai intra în vorbă cu oricine, oricînd, pe orice temă, fără să se uite vreunul urît sau să-ţi pună etichete.

            De fapt, acolo, în acea cafenea, am avut o întîlnire – aş putea spune providenţială – datorită căreia am reuşit să mă angajez, altfel aş fi rămas prins într-un cerc vicios. Poate n-a fost atît de “magic”, poate a fost ceva mult mai subtil şi mai complex, însă atunci, la acea vreme, cu mintea mea de atunci, a fost “norocul” care m-a ajutat. Şi mai mult nu mi-a trebuit.

            Am scris cu ceva vreme în urmă despre experienţa mea…

            1. Cafeneaua ta norocoasa. :cool: Inteleg de ce iti este atat de draga :smile: O sa caut pe respectivul forum, momentan nu vad decat tramvaie. :biggrin:

              1. Păi e un forum despre transporturi şi topicul e despre tramvaie. Eu am scris la sfîrşitul topicului vreo trei replici. Mi-a expirat şi contul acolo, de cînd n-am mai intrat (ce imbecilitate, să-ţi expire contul, de parcă eşti obligat să baţi cîmpii regulat, chiar dacă n-ai ce spune mereu!)

                Vezi să n-ai vreun add-on care taie redirecţionările, că eu am şi la tine pe blog trebuie să-l dezactivez ca să văd link-urile complete. :wink:

    2. Vorbesti de cofetaria Select? :D Da, multe s-au schimbat in Braila … am sa mai pun materiale despre Braila pe blog, din cand in cand!

      Nice, nu cred ca ne cunoastem personal…probabil ma citeste. :happy:

      1. Au trecut douăzeci şi doi de ani de atunci, multe amintiri îmi sînt neclare. Dacă te uiţi dinspre strada principală spre Hotel Traian, cofetăria respectivă e (sau era) în partea dreaptă, pe colţ, în rînd cu hotelul (aproape, că el e ceva mai în spate, de fapt).

        Întotdeauna citesc comentariile de aici fiindcă sînt interesat de gîndirea fiecăruia, de experienţe, de idei… Reţin diverse lucruri, uneori nu pentru mult timp (am o memorie varză!) Îmi place întotdeauna să consider oamenii ca Oameni, pînă la proba contrarie, indiferent de unde vin. ;)

        Mi-ar face mare plăcere să revăd locurile. Am găsit cîteva filmări (din tramvai! :) ), s-au schimbat multe pe acolo, cred că aş fi complet dezorientat acum, după atîta timp. Eh, vremurile…

        1. Si eu citesc de regula comentariile, Dragos. Dar nu pe toate blogurile, doar pe cele unde oamenii discuta pentru placerea de a impartasi idei. Imi plac aceste bloguri, sunt umane, sunt pline de viata si de invataminte. :cheerful:

          1. Nu ştii niciodată unde poţi da peste cineva de valoare. Eu citesc peste tot cu atenţie, chiar dacă-s majoritatea bălării uneori, doar ca să fiu sigur că n-am trecut cu vederea ceva interesant. Poţi găsi perle rătăcite chiar şi în troaca porcilor. :cool:

            Azi am avut parte de o distracţie spontană, creată şi alimentată de noi înşine, fiindcă ne-am permis să avem încredere în noi şi să ne jucăm în cuvinte, fără prejudecăţi şi alte piedici. Eram pentru prima oară acolo pe acel blog şi totuşi m-am simţit în largul meu – pe undeva o situaţie sinonimă cu cea de la Brăila. Cred cu tărie că oamenii pot crea ceva frumos împreună, dacă renunţă la prejudecăţi şi rezerve.

            1. Si asta e adevarat, ma bucur ca ai dat peste un blog unde te-ai simtit in largul tau instantaneu. Mare lucru! Eu nu prea am astfel de locuri, din pacate. Uneori nu-mi place compania, alteori proprietarul nici macar nu se invredniceste sa-mi raspunda la comentarii. Alteri vad moderarea instalata…

  5. Eu am fost cam prin toate zonele tarii, mai putin in Delta, deci as vrea sa bifez si asta pe lista. Mai sunt cateva zone in care am fost cand eram foarte mica si nu-mi amintesc mare lucru, cum ar fi Maramuresul de exemplu si in general extremitatea de vest a tarii. Mie mi se pare ca la noi in tara e frumos sa calatoresti pe sistemul “road trip”, adica sa te urci in masina si sa ajungi in fiecare zi in alt loc. Noi inca n-avem masina, dar cand vom avea cam asta imi doresc sa fac, macar in unele weekenduri.

    1. Si eu am fost in Maramures cand eram mica, dar si in adolescenta. Probabil acum as vedea zona cu alti ochi.
      Iti doresc multe calatorii frumoase prin tara, Anda. :happy: :cool:

  6. Doamne Nice, cand am citit “campuri cu maci” mi-a venit in cap o amintire frumoasa pe care nici nu mai stiam ca o am. :biggrin: :happy: :lol: Ce efecte interesante au articolele tale! :lol: :w00t:
    Romania insasi e o tara frumoasa si daca s-ar putea as vizit-o pe toata, dar acum ma rezum doar la mici plecari vara de vara in diferite orase sau spre obiectivele turistice. :wink: Ceva anume nu stiu daca as vrea sa vizitez, sau nu-mi aduc aminte. :whistle:
    Sper sa reusesti sa ajungi in fiecare dintre aceste locuri si sa faci multe, multe poze, ca altfel nu se poate. :silly:

    1. Ma bucur mult, Alex, ca articolele mele au darul de a va trezi amintiri atat de placute. Si Drugwash, putin mai sus, a avut o remarca asemanatoare. :happy:
      Pai poti sa-mi spui de exemplu care a fost cel mai recent oras romanesc(sau obiectiv turistic) vizitat de tine.
      Multumesc, sper din inima sa mi se indeplineasca dorinta cat mai curand. Tanjesc dupa o noua aventura in sanul verde si parfumat al naturii. :wub: :tongue: :w00t:

      1. Pai am vizitat clujul si satele din aproprierea lui, precum Huedin>Belis. Acolo este totul verde (in acele sate). Abia daca vezi ceva ca de la oras. E foarte frumos acolo!

        1. :biggrin: Haha, stai ca acum mi-am adus aminte ca povesteai la Pato pe blog despre cum ai vazut tu Clujul. Ziceai ca l-am gasit gri… Iar griul pentru mine nu inseamna frumos cand vine vorba de orase, cladiri, arhitectura. :lol:

          1. Pai da… E frumos clujul, dar nu-mi place griul care predomina acolo toate cladirile. Pare asa, trist. Dupa arhitectura, este unul dintre cele mi frumoase orase. Acolo pana si peretii sparti sau crapaturile din asfalt sunt interesante si-ti vine sa le faci sute de poze. Oricum, nu asta conteaza neaaparat la un oras. De exemplu oamenii de acolo fac locul, ca sa zic asa. Pluuuss ca au cea mai buna inghetata pe care am mancat-o vreodata in viata mea. Asa de buna a fost.

            1. Pentru un turist cred ca arhitectura si ambianta(atmosfera) e importanta. Si cand spun ambianta nu ma gandesc neaparat la locuitori cat la aerul medieval al cladirilor, strazilor de ex. Cat m-am plimbat eu cateva ore prin orasele croate prea putin m-am ciocnit de localnici. E adevarat ca acest aspect conta daca ramaneam mai mult timp…
              Hm, eu am auzit ca cea mai buna inghetata se mananca in Italia. Trebuie sa ajungem neaparat acolo sa vedem daca e adevarata barfa asta. :biggrin: :tongue:

              1. Eu am petrecut mai mult timp la cluj si probabil de-aia m-au incantat si au contat mai mult personalitatile din jurul meu decat alte aspecte.
                Hm, eu nu am auzit barfa asta :pouty: Dar mergem, mergem. De ce nu? :biggrin: Dar pe timp de vara cand e cald toata ziua si chiar avem nevoie de inghetata. :whistle: :cool:

  7. Foarte reușită fotografia, Nice! :happy: Sunt curioasă care e locul de poveste în care ai surprins-o :smile:
    Uai, câmpuri de maci. Recent am primit o farfurie cu maci roșii pictați pe ea și exact același lucru mi-a trecut prin minte: nu am mai văzut un câmp de maci de când eram mică și mergeam cu bunicii pe dealuri :ermm: Oare s-au împuținat sau pur și simplu nu am mai intrat noi în contact cu ei din cauza stilului de viață?
    Sper să reușești să descoperi unul!

    În Deltă îmi doresc și eu să ajung. Dar nu știu când… Momentan, am în vizor Iași-ul, Maramureșul și Sighișoara pe timp de vară – și toamna a fost frumos (e motivul pentru care vreau neapărat să mai merg acolo), dar vreau să prind festivalul medieval!

    În rest, vreau Bucegii, M-ții Făgărașului, Transalpina și Transfăgărășan – așa, mai în mod special. Iar în ansamblu, mi-am propus să ajung prin fiecare zonă a țării :smile: Mi-ar plăcea o ieșire de câteva zile, așa cum am făcut prin vară, când am luat Moldova la vizitat. Sper să se poată.

    Hihi, azi e o zi crucială pentru o eventuală vizită în Iași, săptămâna viitoare :happy: Sper să se alinieze totul bine, sunt cam la limită cu timpul.. :whistle:

    1. Multumesc, Iulia, o sa va dezvalui cat de curand, eu sunt absolut indragostita de papura si stuf, nu pot sa explic de ce. Cred ca mi-as petrece o zi intreaga fotografiind o vegetatie de genul. :lol: Momentan sunt pasionata de fotografia macro si incerc tot felul de ipostaze. Deh, ca orice incepator. :blush:

      O farfurie cu maci mi-ar placea si mie, cred ca as manca in doar in ea. :biggrin: :wub: :tongue: Cred ca si una si alta, dar mai degraba ne-am schimbat noi stilul de viata si locurile de plimbare. Inainte ieseam des pe lacurile din jurul capitalei, vorba lui Pato, mergeam mai des cu trenul…

      Iasiul este un oras foarte frumos, toata lumea mi-l lauda, nici eu nu am ajuns inca, sper sa ajungi tu saptamana viitoare (cu aparatul foto neaparat). :biggrin:
      Nici in Sighisoara nu am ajuns, dar in Maramures e foarte frumos, o sa port toata viata acest loc in suflet. Ultima data m-am despartit de el cu ochii in lacrimi… :cwy:

      1. Vorbeşte cu Loredana, lucrează la o agenţie de turism acum, poate vă împrieteniţi pînă la urmă, la o vizită în Baia Mare şi nu numai. :wink: Ah, ce n-aş da să-mi pot permite să-mi vizitez toţi prietenii “virtuali” în realitate, măcar aşa, în fuga unei ore, să le strîng mîna ori să-i îmbrăţişez şi apoi să merg mai departe…

      2. Vegetația respectivă are un farmec aparte :happy: Te descurci foarte bine cu funcția macro, mă gândeam că te va „prinde” în cele din urmă. Cu funcția aceasta, cam orice lucrușor din lumea asta poate deveni central, măreț și important. Mi se pare că evidențează frumusețea detaliilor din lucrurile (aparent) simple.

        Eu fac exact opusul, nu prea folosesc farfuria :lol: Să nu o uzez, sau ceva :silly:

        Nu știam că ești așa atașată de Maramureș :happy: E o zonă pe care am gustat-o doar la margini, niciodată nu am trecut dincolo de un sătuc marginal, așa că abia aștept să fac asta. Pe lângă asta, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei este venit de acolo și ar fi cazul să văd și eu pe unde a copilărit :biggrin:

        1. Asa este, Iulia, in scurt timp a devenit functia mea preferata, ador fotografia macro (si cea de peisaj). Mai ales pentru ca acum pot crea si eu acel fundal blurat(bokeh) pe care il vedeam inainte la fotografiile ceva mai artistice si care nu-mi reusea cu compacta.
          Sincera sa fiu…dar mai bine povestesc pe un articol viitor ca sunt prea multe de zis. :))
          M-am indragostit de Maramures in adolescenta. Acolo am vazut cele mai frumoase peisaje din Romania, am vizitat cea mai inalta cascada din tara, Cascada Cailor, am cules prima mea floare de colt(pentru care m-a certat Dragos intr-un articol pe blog :biggrin: ), m-am ratacit intr-o padure virgina, am organizat un frumos “foc de tabara” la care a participat tot hotelul, am ascultat cele mai frumoase melodii cantate la chitara pe care le-am fredonat ani de zile dupa, am prins vreo 7 zile doar cu ploaie(am stat vreo doua saptamani in total)…si am intalnit un baiat dragut de care m-am indragostit(din pacate la fel au simtit pentru el si alte fete, iar el nu s-a putut hotari :cwy: :ermm: ). Asa ceva nu se poate uita…

  8. Aş face un tur al mânăstirilor din Moldova.
    Îmi doresc de multă vreme asta.
    Am văzut câmpuri cu maci şi cu floarea soarelui. Dar nu de curând.
    Sunt acolo, undeva, şi aşteaptă să fie vizitate…

    1. Sa inteleg ca nu ai ajuns inca la Vorenet si Sucevita? :unsure: Eu le-am vizitat de doua ori, dar stiind ca zona e fermecatoare, m-ar mai tenta sa poposesc inca o data pe meleaguri bucovinene. Ele astepta, eu sunt nerabdatoare sa le gasesc, trebuie doar sa se alinieze planetele sa ne intalnim. :lol: Cat mai repede de preferat. :dizzy: :unsure: :whistle:

  9. Absolut minunate locuri. Sa stii ca si eu imi doresc foarte mult o vizita in campul cu floarea soarelui si mac.. de narcise nu stiam, acum am aflat si de ele si le voi lua in calcul cu siguranta :D O duminica frumoasa!

        1. Am fost prin zona Brasovului de multe ori. Una din preferatele mele din tara. Insa La tg Secuiesc si Bacau nu am ajuns inca. :ermm:

  10. cel mai des am vazut lanurile de flaorea soarelui… superbe… in judetul giurgiu… mergeam vara cu tatal mai cu stupii… era minunat…
    si maci erau o multime… in lanurile de grau… cand graul era inca mic… era un spectacol de zile mari…
    am vizitat toata tara cu exceptia coltului cu satu mare… avem o tara superba…
    mi-ar place sa revad cheile bicazului… si bistrita…

    1. :)) Tocmai vorbeam mai devreme (la commentul de mai sus) de Giurgiu… Nu cred ca am ajuns acolo. Iti doresc sa-ti indeplinesti toate dorintele si sa calatoresti cat mai des prin tara si strainatate. :happy:

  11. Eu am muulte muulte locuri pe care vreau să le văd. Poate prea multe :D Pe primul loc sunt Transalpina, Transfăgărășan, Delta Dunării și Bisericile din nordul Moldovei.
    Ar mai fi niște peșteri de prin Apuseni, niște cascade tot de pe acolo… și mă opresc aici că deja am început să visez :lol:

    1. Din Apuseni nu am vizitat decat Pestera Ursilor, ar mai fi Scarisoara, Focul Viu, Meziad si Vantului(dintre cele mai cunoscute). E o zona carstica impresionanta, relieful acesta mi-e foarte drag si mie, te inteleg perfect.
      E bine sa visez. Visele se mai si implinesc! :biggrin: :cheerful:

  12. Aiii, ce fotografie michteaux tras-ai! Felicitări, Nais!
    Am cam fost în toate zonele, în afară de Bucovina doar într-un loc fost-am aș vrea-n mai toată Bucovina să trasez.

    1. Tury, multi afirma ca Bucovina este cel mai frumos pamant romanesc. Asa ca iti inteleg dorinta. :biggrin:
      Merci mult. :happy: :cheerful:

  13. “Te salut pe tine sarmana nepoata a Romei” acesta a fost salutul Imparatului Josef II in timp ce vizita Transilvania, ramanand tot in zona Transilvaniei de unde as vrea sa vad judetele Harghita si Covasna dar mai ales Harghita pentru simplul fapt ca acolo se afla satul Csutak (Ciutac in romaneste) sat care imi poarta numele :w00t: :biggrin: :happy: si sincer as vrea sa stiu mai multe de unde vine acest nume.
    Tot pe lista de locuri magice romanesti s-ar numara si Cheile Nerei care am auzit ca sunt o minunatie a naturii, dar si Tara Hategului cred ca are cu ce se lauda.
    O tara frumoasa ruinata de conducatori care sunt incapabil sa puna in valoare potentialul turistic al Romaniei care se afla in primele 10 tari ca si potential turistic.
    Sa nu uitam de Baile Herculane care pe vremea Austro-Ungariei erau vizitate de printi si printese printre care si Printesa Sisi. Din “Perla Banatului” o sa ajunga ruina Banatului.
    Trist dar adevarat.

    1. Buna, Daniel, da, imi aduc aminte ca mi-am povestit de satul care iti poarta numele. :lol: :biggrin: Tare asta, esti haois. :w00t: In Harghita am fost, atunci cand am vizitat Baile Tusnad, dar si Lacul Sf Ana. Dar eram foarte micuta…
      Da, am inteles ca in ansamblu Muntii Banat sunt fantastici ca si peisaje. Si nu sunt departe de locul unde stai tu…
      Cred ca sunt multe astfel de ruine prin Romania. Multe statiuni frumoase, cu potential si obiective ajunse in ultimul hal. Si Soveja, unde am fost in urma cu un deceniu, se prezinta la fel de deplorabil. :dizzy: :cwy:

        1. :cwy: Teribil. Doua cuvinte ar putea caracteriza perfect aceasta situatie: neputinta si indiferenta. E clara lipsa unei strategii. De orice fel. :biggrin: :cwy: :sad: :ermm:

  14. România în sine e frumoasă. Oriunde te-ai duce poți găsi peisaje frumoase. Totul depinde de ochiul privitorului :P Dar dincolo de asta, România chiar e frumoasă :P Nu am un loc preferat, sunt prea multe locuri faine prin țara noastră ca să faci un top :P

    1. Creve, nu am spus de unul preferat, ci de unul pe care ai vrea sa-l vezi(dintr-un motiv sau altul) si nu ai ajuns inca. Nu stiu daca eu as numi de ex lanurile cu floarea soarelui locurile preferate din Romania. :))

  15. E foarte frumos pe unde iti doresti sa ajungi sau ce vrei sa gasesti. :smile:
    Eu, de pilda, gasesc subiecte oriunde. Apar asa, dintr-o clipa in alta. Am deja fotografii fara numar dar mereu aleg sa fac publice din cele foarte noi si raman cele vechi, o multime.
    Nu-mi dau seama daca mi-as dori ceva anume. :smile: Sunt foarte multe locuri frumoase si oriunde as gasi ceva de fotografiat. Ceva din care sa scot fotografii frumoase. N-am vazut manastirile din Moldova…mi-ar placea dar la fel mi-ar placea si multe, multe alte locuri. :smile:
    Ma mai gandesc :wink:

    1. Elly, am vazut, insa eu m-am axat pe macro si peisaje. Si fotografia de arhitectura, care momentan nu prea imi iese. :lol: :dizzy: Nu fotografiez chiar orice, imi selectez cu mare atentie subiectele. Ma gandesc si la ce s-ar preta pentru blog, desigur, dar mai mult ce-i place sufletului meu, caci eu fotografiez pentru el only. :biggrin: :blush:

  16. am vanat si eu anul trecut un camp de maci, dar mi s-a explicat ca de cand cu ierbicidarile sunt sanse mici sa gasesc asa ceva, intr-un lan… i-am prins insa printre liniile de tren :biggrin:
    n-am un loc anume din romania, dar la foamea pe care o am acum, as poza orice loc deosebit, cu aceeasi placere!

    1. Da, stiu fotografiile tale printre sine. :cool: Mi-ai dat o veste teribila, deci nu mai avem maci in Romania? :wassat: :dizzy: :ermm: :sad:

      1. mai sunt cu siguranta, insa nu stiu daca reusesti sa gasesti lanul ala perfect cu spice galbene, inrosit des de maci si poate niste albastrele… se pare ca macii sunt daunatori. mda, aceeasi reactie am avut-o si eu anul trecut, cand tot ma plangeam ca nu vad maci.

  17. Hmm…greu de spus. Anul trecut am facut acea excursie prin tara unde am ajuns sa vizitez cam tot ce imi doream. Plus in copilarie am calatorit mult cu parintii prin tara. As vrea sa merg din nou in Delta Dunarii, a trecut mult prea mult timp de cand am vizitat-o.
    In rest, chiar nu stiu. Dar vreau sa-mi fac din nou o lista cu obiective turistice din Romania, sa am pentru viitor.

    1. Eu imi doresc foarte mult sa ajung la una din acele poieni cu narcise. Indiferent care. Macar o data in viata sa vad spectacolul narciselor de mai. :wub:

  18. Si eu visez de multa vreme la niste sedinte foto intr-un lan cu maci si unul cu floarea-soarelui… Lanurile le gasesc eu, dar mai grav e ca imi trebuie si un aparat mai bun, iar aici mai am de lucru :))
    Cat despre un loc anume, imi doresc sa ajung pe Transfagarasan… poate vara asta…

    1. Total de acord cu tine, Loryloo, aparatul conteaza enorm. Dar DSLR-urile s-au ieftinit foarte mult, un Nikon D3100 a ajuns la cca 1300 de lei si am vazut ca in perioada asta e promotie buna si la Canon… In jur de 2000 de lei un Canon bun cu obiective superperformante. Merita un efort financiar…si eu am facut si nu regret.

  19. Cred că Delta Dunării ar fi unul dintre locuri în care nu am reușit să ajung dar cu siguranță mi-ar plăcea dacă aș ajunge. Nu știu dacă ai fost pe Valea Oltului, îți recomand zona, plus continuarea spre Cheile Oltețului, peștera Polovraci și mănăstirele din zona Horezu. Nu pot să-ți spun decât că este o zona magnifică. :)

    1. Da, Stefan, am fost pe Valea Oltului, am revazut-o chiar toamna asta, venind din Croatia. Insa in zona carstica de la poalele Parangului nu am ajuns. :ermm:

  20. cum vine primavara cum simtim dorul de duca :)
    In Bucovina as vrea sa ajung sa vizitez manastirile, n-am fost niciodata acolo si mi-ar placea mult :)
    si mai vreau la mare :)

    1. Cam asa ceva, Lilly, acum, dorul de duca e mai pregnant ca de obicei. Iti doresc sa ajungi anul acesta la mare! :happy:

  21. Chiar exista jandarmi care stau in varful muntelui pazind florile de colt sau alte minuni ale naturii?
    Eu as vrea sa ajung in Bucovina si in judetul Buzau, sa vad bisericile rupestre.

    1. Asa se spune, tocmai de aceea vreau sa ajung acolo sa vad cu ochii mei ce se petrece, daca florile sunt pazite sau nu. :biggrin:

  22. Pai am o lista intreaga de locuri de la noi din tara unde vreau sa ajung..din pacate am calatorit foarte putin (cel putin la noi).
    Cred ca as incepe cu Sibiul, apoi Brasovul, Maramuresul, Delta Dunarii, Moeciu, Timisoara, Bucuresti, Cluj .. E greu sa ma decid :-) Cum am spus, am pierdut multe din frumusetile tarii noastre!!

  23. Pana si in rapita mi-am dorit sa fiu fotografiata, nu doar sa fotografiez imi place. :)
    Cat despre locuri si locatii, sunt cu nemiluita in frumoasa noastra tara. Si la bunici la o aruncatura de bat am facut cadre faine. Aparat bun sa ai, timp, ochi si soaare(bine sunt cadre unde nu e necesar-cum e cu lanul de floarea soarelui) :)

Comentariile sunt închise.