Promisiune

promisiune

Nici vara asta nu am reuşit să evadez din Bucureştiul natal. Din păcate, serviciul mă ţine prizoniera unui oraş mare, prăfuit şi tare aglomerat.

Într-o dimineaţă răcoroasă de iulie, m-a cuprins nostalgia vremurilor de altădată, a vacanţelor de vară petrecute la ţară, copil fiind, a incursiunilor facute pe dealurile înverzite din jurul casei unde stăteam, pentru a admira florile de câmp viu colorate sau pentru a privi fascinată cositul ierbii, a gustului de mere verzi si parfumului de frăguţe mici si aromate, fructele de pădure pe care tocmai le descoperisem şi pe care deja le adoram, a universului satului românesc cu toate obiceiurile si elementele sale caracteristice. Aventurile la scăldat, la gârla din sat, flirturile nevinovate cu vecinii mei simpatici şi neastâmpăraţi, caţăratul prin pomi după cireşe amare, culesul dudelor sau corcoduşelor, nenumăratele năzbâtii pe care le imaginam sau chiar înfăptuiam, stârnind panică prin bătătură, toate m-au determinat să-mi scot DSLR-ul de la naftalină şi să pornesc iute spre singurul loc din oraş unde-mi puteam alina dorul nebun ce mă copleşise. Şi dupa tot ce am văzut si fotografiat, dorul parca si mai mult s-a inteţit, asa că, m-am intors acasă cu o promisiune, aceea de a ajunge la ţară cât mai curând posibil, poate chiar la toamnă.

Mere verzi

mere-verzi

Căpiţe de fân

capite-de-fan

Căsuţe ţăraneşti

casute-taranesti

casuta-taraneasca

casuta-cu-flori

casute-pitoresti

drum

Prune

prune

Moară de vânt

moara-de-vant

Moară de apă

moara-de-apa

fructele-verii

flori-de-camp

in-padure

muzeul-satului-bucuresti-vara

campenesc

la-iarba-verde

flori-de-camp-frumoase

La fântană

fantana

Şi zic sa terminăm rotund, tot cu un măr verde

mere-de-vara

Când ați fost ultima dată la  țară? Vă e dor de lumea satului românesc?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

84 de comentarii la “Promisiune”

  1. A trecut ceva timp…bineinteles, am trecut prin sate, dar nu m-am oprit. Anii trecuti am mai fost la munte si ne-am cazat in sat, dar pot spune ca am fost cu adevarat la tara in copilarie, cand am locuit o vara intreaga la o cunostinta. Dar nu mi-a placut prea mult…mie imi place cand dorm in casa mea, in patul meu.

    1. Si eu dormeam tot la cunostinte sau rude…aspectul asta nu-mi placea deloc, e adevarat. Dar acum am casuta mea la tara, intr-o zona subcarpatica, acolo este chiar patul meu unde am dormit pana la o anumita varsta. :biggrin:
      Sa inteleg ca nu te incanta prea tare lumea idilica a satului romanesc, Mihaela. :biggrin: :dizzy: :tongue:

      1. Hmmm…nu prea. :) Prefer confortul din oras, sa am tot ce am nevoie la dispozitie sau foarte aproape. De asemenea sunt cam mofturoasa la mancare si nu-mi plac mancarurile care se servesc mai ales la tara, gen branzeturi (nu mananc deloc cascaval iar branza doar de vaci), lapte, carne.

        1. Si eu sunt la fel ca tine, prefer confortul din oras, insa nu am avut deloc vacanta, nu am plecat nicaieri si tare-mi doresc sa mai ies putin din Bucurestiul asta poluat si super aglomerat. Iar daca gasesc putina liniste si niste peisaje rustice demne de importalizat, cu atat mai bine. :biggrin: Poate niste plimbari prin aerul curat imi vor face bine…nu stiu. :ermm:

          Dar stiu ce zici, te inteleg perfect. :cheerful:

  2. Eu mi-am petrecut copilaria la tara, insa iti zic sincer ca mie nu mi-a placut. Abia asteptam sa vina toamna sa ma pot intoarce in oras. Pentru mine sa merg la tara era echivalent cu multa munca si nu eram scutita deloc din cauza varstei. Prima amintire de la 4 ani pe care o am e cand rupeam capetele si scoteam atele la fasole. De pe la 6 ani au inceput sa ma duca la fan si la cules de prune si uram treaba asta cu pasiune. Abia am asteptat sa fac 16 ani, bunicii mei si-au vandut vacile si calul si n-a mai fost nevoie sa mergem. Nici nu a mai trebuit sa-mi petrec vacantele la tara.

    Mai merg sa-mi vizitez bunicii, dar nu-mi petrec mult timp acolo, o zi, maxim doua. Nu-i vorba ca nu e frumos aerul ala de munte (bunicii mei sunt de la munte) sau ca peisajele nu-s superbe, dar eu nu simt ca m-am putut bucura cu adevarat de ele pentru ca le asociam cu munca grea.

    1. Te inteleg perfect, Anda. :cwy: In sensul ca nici mie nu mi-ar fi convenit sa fiu pusa la munca…copil fiind. :ermm: :wassat: :dizzy: Eu nu am avut bunici la tara, ci niste rude ale bunicilor. Rude, cunostinte, prieteni…nici nu stiu prea bine.
      Evident ca nici la mine nu au fost toate roz, dar acum m-a apucat nostalgia de partile frumoase ale satului. Strict cele amintite in text.

      In copilarie nici eu nu eram foarte entuziasmata ca trebuie sa merg la tara. Insa, la varsta de 11 ani s-a intamplat ceva destul de grav si de atunci nu am mai mers. Acum avem casuta noastra, dar nu intr-o zona de munte… :dizzy:

  3. Abia asteptam Nice inca un articol cu foto. Abia asteptam …. pentru ca fotografiile tale nu sunt banale.

    Copilaria mea (vacantele, cel putin) le-am petrecut in mare parte la tara, la bunici …. Si cum eram mai tot timpul singuri (fratele meu mai mic si cu mine), eram si liberi sa facem mai ce vrem – asta copilarie fericita! Furam visinele si ciresele de pe la vecini (cele de acasa le mancam cand ajungeam prima data la bunici), ne urcam pe coama casei si ne imaginam ca suntem pe un munte :lol: , ne trezeam cnd vroiam, mancam ce vroiam pentru ca ne pregateam noi ce vroiam , la plita bunicii, faceam si treaba si in rest alergam ca bezmeticii pe unde apucam.

    Chiar de curand am fost la bunicii de pe mama … ca sa o cunoasca pe Emilia (eu fiind prima nepoata, Emilia fiind prima str-nepoata …. mandrie mare) si mi se pare ciudat: casa mica, ei saracii de acuma mai batrani decat mi-i aduceam aminte. Totusi ceva nu s-a aschimbat: ochii lor cand ma vad au ramas la fel: plini de iubire si veselie …. Nepoata lor care ii facea nebuni, le vorbea cu tu, nu dumneavoastra sau matale, care ii facea sa rada cu cate mai zicea si mai facea .. a crescut mare, are si o fiica acuma….. Vedeam ceva in ochii lor: lasa ca vezi tu cum o fi cand Emilia iti va face ceea ce ne-ai facut tu noua! :biggrin: :happy: :heart:

    Am fost si la casa bunicilor de pe tata (toti morti, inclusiv tata) astfel ca totul mi se pare trist, dezolant, mohorat. Imi aminteam fel si fel de nazbatii, mancarea bunicii – excelenta, cu ceea ce avea pe langa casa, serile cand urmaream la televizor doar cate o bucta de film apoi la somn :smile: Mi s-a parut ciudat, Multe sentimente contradictorii.

    Apoi am facut in mintea mea o comparatie, intre satele bunicilor mei de pe vremea cand eram noi mici si cele de acuma: cu ceva conditii mai bune (canalizare, apa trasa sau gaz) cu mai multe case noi tip vilutza, vila sau viloasa :lol: , cu cateva case darapanate si lasate in paragina …. cu mult teren arabil lasat de izbeliste sau dat in arenda (asa macar mai faci ceva), cu oamenii inchistati in trecut, cu generatiile noi cu AI FONE 4 sau 5 dupa caz, cu cei de mijloc care nu se incadreaza niciunde, cu bune si rele. Dar mie tot imi este dor de satele de atunci, cu mai putine, dar cu atat de mult mai frumoase.

    1. Merci, stai sa vezi ca mai urmeaza un articol din categoria asta. :biggrin: :happy: :tongue: :silly:

      Esti o curajoasa, eu, de pilda, nu as mai putea sa ma intorc pe meleagurile unde am copilarit. Exact pentru aceste sentimente contradictorii cu care te-ai confruntat si tu. Este adevarat ca mai am si un alt motiv pentru care nu mai gasesc oportuna intoarcerea mea acolo. Oricum nu mergeam la bunici, ci la niste rude indepartate ale bunicii.

      Alexandra, aceea e lumea copilariei noastre…poate de aceea ni se pare mai frumoasa. Acolo sunt depozitate multe din amintirile noastre dragi…

  4. Foarte frumoase fotografii! splendide. Mai ales prima cu marul, e preferata mea
    Noi avem casa la tara dar sincer nu prea imi vine sa ma intorc la lucruri primitive, la buda de afara, la baia in lighean, la cuptorul cu lemne ce fumega si ma facea toata neagra. Nici muncile gospodaresti gen udatul gradinii, stransul fructelor din livada, a strugurilor, sa scoatem cartofii si alte cele nu mi-e dor.
    Insa imi aduc aminte cu placere de lucrurile frumoase, de racoarea din casa in verile dogoritoare, de mine cand citeam in nucul din fata casei sau cand ma leganam cu avant sa ajung la creanga marului din fata!
    By the way, weekendul asta am fost la tara, in munti :)

    1. :happy: Multumesc mult, ma bucur ca-ti plac, cea cu marul este si preferata mea. :heart:
      Da, desigur, copii fiind nu ne deranjau atat de tare unele neajunsuri. Tot ce doream era sa ne jucam liberi, fericiti, fara griji. La munci campenesti eu nu am fost pusa… :angel: :blush: :biggrin:
      Da, trebuie sa pastram numai lucrurile frumoase. Exista destule neplacute, dar nu ele faceau tema articolului meu de azi.
      Abia astept sa ne povestesti pe blog cum a fost la Pestera Ursilor. :happy: :w00t:

    1. Multumesc mult :kissing: , a fost singura clipa a mea de creativitate. Acelea sunt si preferatele mele :wub: si cred, cele mai reusite pentru ca sunt close-up-uri. Iar astea imi reusesc mult mai bine decat peisajele la care sunt un adevarat dezastru. :dizzy:

  5. Sunt 10 ani buni de când n-am mai fost la ţară, dar nu mi-e foarte dor.
    Pentru mine, bucureştean din tată-n fiu, la ţară, pe lângă aer curat şi
    fructe proaspăt culese din pomi, înseamnă fel şi fel de lipsuri, cum ar fi
    calculatorul (n-am laptop, dar nici nu s-a auzit de internet pe acolo), un
    televizor numai al meu, astfel încât să-l deschid când vreu, dacă vreau,
    pe ce post doresc, muzica preferată, duşul aproape zilnic vara, cafeaua
    de dimineaţă şi o mulţime de alte mici tabieturi.
    În schimb, înseamnă cărat apă, fân şi lemne din pădure, reparat garduri
    şi alte asemenea treburi gospodăreşti cu care n-am fost obişnuit. Acolo
    nu sunt musafir şi n-am un tratament rezervat oaspeţilor. Acolo reprezint
    nişte braţe de muncă în plus. Nu că asta m-ar deranja, dar îmi lipseşte
    controlul. Nu pot planifica nimic fiindcă mereu apar lucruri neprevăzute.
    Două, trei zile, da, mi-ar face plăcere să fiu la ţară, după care m-aş plictisi.
    Acolo nu mă simt acasă, cu toate că pământul, casa, acareturile, livada,
    grădina mare şi alte alea sunt şi ale mele, chiar dacă nu sunt din partea locului.
    Şi acolo nu merge să te duci săptămânal, e drum lung, iar vara, călătoria
    cu trenul vreo 5 ore poate însemna un calvar. Altfel, da, mi se face dor uneori,
    dar îmi trece repede.

    1. :biggrin: Tare asta cu mi-e dor dar imi trece repede. :lol: Ce interesant, si eu sunt tot bucureasteanca din tata-n fiu(nu stiu cum vine asta, dar sper sa nu fie o problema). :lol: :tongue: :silly:

      E plictiseala mare fara net, e adevarat. Dar poate functiona excelent pentru cineva care chiar are nevoie de o deconectare, de o vacanta exclusiv in sanul naturii. Desigur, perpectiva muncii dure ne sperie pe toti…

      Si eu tot la un weekend ma gandeam, dar poate prelungesc sederea daca ma simt bine. Mai ales ca la felul cum merge treaba pe blog…nici nu mai am de ce sa intru pe net. :biggrin: :dizzy: :cwy:

  6. Bună, Nice :smile:
    :cheerful: Aşadar, ai pus articolul despre căsuţule rustice, de când îl aşteptam (şi pe care l-ai promis mai demult) :biggrin:
    Am rememorat toate vacanţele de vară petrecute la bunici, într-un sat mic şi liniştit pe malul Timişului superior. Acolo m-a “prins” pasiunea pescuitului şi tot acolo am prins gustul honărelii pe potecile dealurilor împădurite, peste care, când eram ceva mai mărişor, treceam împreună cu verişorii mei pentru a ajunge la Trei Ape. :cool: :lol:
    Probabil acum, o vacanţă prin acele locuri n-ar mai avea farmecul de atunci, când eram ceva mai indiferent cu privire la lipsa “confortului” specific unei zone rurale :smile: Oricum amintirile rămân şi uite, tu, ai reuşit azi să-mi trezeşti şi oarece nostalgii pentru vremurile lipsite de griji ale copilăriei. Mersi! :wub: :biggrin: :heart: :cheerful:
    Seară faină! :smile:

    1. Buna, Centurion, da…asta e, se pare ca numai tu il asteptai. Celorlalti nu le-au placut casutele mele rustice, cum le-au vazut, cum au si disparut(cu cateva exceptii, evident). :biggrin: :cwy: :dizzy: :ermm:
      Da, cam asta era ideea, sa ne amintim momentele fericite ale copilariei, chiar eram curioasa cum mai vad oamenii lumea satului, daca le e dor de ea. Si am gasit si raspunsul, nu-i intereseaza catusi de putin. Sa nu uitam de exceptii, evident. :w00t:

      Multumesc pentru ca ai avut amabilitatea sa lasi un gand bun pe blog, seara faina doar daca se califica Steaua. :ermm: :dizzy: :happy: :unsure:

      1. :w00t: Cum poţi să spui aşa ceva? Ai îndoieli? Normal că se califică :smile: în tur a fost un mic accident, se întâmplă şi la case mai mari :whistle: :wink: Să-ţi dau primul exemplu care-mi trece prin minte, Malaga – REal, 3:2, prin 2012 cred :smile:

        1. Centurion, eu credeam foarte mult in Steaua lui Chiriches si Pintili, nu a lui Gardos si Filip. Sincer, sunt foarte sceptica. Sper sa nu am dreptate si sa ne calificam…
          Dar ma bucur ca exista si suporteri optimisti. :happy: :cool: :cheerful:

          1. Cum spuneam…. :cool: încă nu e timpul emoţiilor :biggrin: :lol: :cheerful:
            Avem tot timpul în grupe… şi chiar mai devreme la tragerea la sorţi de joi.
            Păcat de momentele în care nu se concentrează suficient şi joacă ca-n curtea şcolii, vezi faza golului 2 al Legiei… dar nu mai conta oricum, zarurile erau deja aruncate.
            Gardoş, n-a jucat tocmai rău azi… de fapt echipa a jucat şi s-a văzut, mă rog cu unele mici “scăpări”.

            1. Da, ai avut dreptate, si ai in continuare, chiar acum discutam la telefon si spuneam ca scorul este nemeritat, Legia nu a avut ocazii, Legia nu a fost egala Stelei. Legia a fost un adversar modest de care Steaua s-a temut pe alocuri. Iar in momentele de reverie, Steaua a fost taxata. Pacat ca Steaua nu a jucat si in prima repriza cum a facut-o in cea de-a doua. Mi-a placut Piovacari. :biggrin:
              Nu imi place Popa lately. Nu stiu ce se intampla cu el. Era unul din cei mai buni jucatori din echipa in retur. Sa speram ca revine cat mai curand Chipciu. Regret enorm plecarea lui Chiriches. Sa nu ramanem si fara capitan.

              Cat despre grupe, nu vreau nume mari, nu vreau galactici. :biggrin: Nici nu stiu la ce ora e extragerea. Nu inteleg de ce e joi? Joi nu sunt acasa. :dizzy: :ermm:

  7. Minunate poze, Nice! :smile: Se vede că te pasionează fotografia. :biggrin: De obicei merg la țară de sărbători, împreună cu familia. Ultima dată când am mers am descoperit că firma locală de cablu oferă mai multă calitate decât RCS în Craiova. :wassat:

    1. :lol: Ah, da, stiu povestea, am citit-o la tine pe blog. Ma rog, e de plans… :angry: Eu ti-am spus ca ar trebui sa te orientezi catre o firma de cartier, sa uiti de RCS. :sick:

      Multumesc mult, Iulian, da, ma pasioneaza fotografia, ai intuit corect. :biggrin: :blush: :angel:

      1. Problema e că în Craiova nu mai există firme de cartier. Avem doar monopolul RCS…
        :getlost:
        Cum am mai zis, se vede când faci ceva cu pasiune. E o diferență dintre asta și ”fac doar să iasă banul”.
        Te-ai gândit la un job de fotograf? Măcar așa, în timpul liber. :wink:

        1. :dizzy: :ermm: :sad: Pai asta nu e bine, de aia isi permit cei de la RDS sa isi bata joc de clienti amanandu-i la infinit… :ermm: Nu stiam ca doar pe ei ii aveti. Sunteti la mana lor cum s-ar spune. Oricum eu as innebuni cu Orange-ul ala al tau… :lol: Bine zis in articol ca e ca si cand nu ai avea net.

          Nu m-am gandit pentru ca nu am bani de investit in obiective profi. :tongue:

          1. Trebuie să găsesc o cale să scap de ei, sunt sigur că e vreo ”scăpare” în contract…
            Mai ales că eu sunt mai nou pasionat de vloguri (sunt super ok față de ce e momentan pe la TV). Am așteptat 48 de minute să se încarce un clip de 8 minute. :lol: Nu știu dacă-i de râs sau de plâns… :sad: Și le mai dau și 12 euro pe lună doar pentru net, factura mea totală fiind de aproximativ 26 euro în unele luni (ce să-i faci dacă e toată familia pe Orange)….
            PS: Iartă-mi off-topicul. :cwy:

          2. M-am săturat de ei! Le dau 12 euro pe lună doar pentru net și vreo 26 în total (aproape toată familia e pe Orange) și ei nu vor să-mi ofere un net ca lumea? Dar m-am hotărât: din septembrie îmi voi muta numărul personal în altă rețea, iar anul viitor vor urma și cele ale părinților. :biggrin:
            Cât despre net… mă omoară! Mai ales că-s pasionat de vloguri și am așteptat 48 de minute să se încarce un clip de 8 minute. Să râd sau să plâng? :cwy:
            PS:Iartă-mi off-topicul.
            PS2: Am mai lăsat un comentariu, dar nu știu de ce n-a ajuns. Tot netul probabil… :w00t:

            1. Gata, le-am recuperat :biggrin: , nu stiu de ce ajunsesera in spam. :dizzy: :ermm:

              Da, daca tu crezi ca alte firme iti ofera conditii mai bune pentru net… Unde vrei sa mergi, la Vodafone?
              Eu zic ca e de plans. :angry:
              No prob. :cool:

              1. Cu telefonia voi merge la Cosmote (cam toată lumea pe care o cunosc e pe Cosmote). Cu netul fix voi insista la RDS, dacă nu se poate voi aștepta RomTelecom (au dat drumul la operațiunea de extindere a fibrei optice în Craiova :wink: ),
                Netul mobil voi încerca să îl trec în regim PrePay dacă o să am nevoie de el în ”deplasări”. Plătesc când folosesc. :biggrin:

  8. Imi place cate o excapada la tara la bunica’mea, ultima oara de Craciun, de Paste nu am mai reusit. Imi place viata de la tara traita cu moderatie, doua saptamani in care sa fac mamaliga, paine la vatra, mancare pe plita.. totul imi place. Ce bine era cand erau si vacile si caii, oile, porcii. Mai multa munca dar si mai multe satisfactii. Imi placea sa beau laptele de vaca proaspat muls :biggrin:
    Nu m-a deranjat niciodata sa ma murdaresc de tarana si sa merg in curte cu picioarele goale. Este evident ca la intoarcere aveam nevoie de putin timp ca pielea sa-si revina la tenul “de oras” :blush: :biggrin:

    Superbe pozele! :wink:

  9. Imi plac tare mult casutele de prin muzeele etnografice, dar tot “originalele”, in mediul lor natural, imi sunt mai dragi! :happy:
    Sunt tare reusite fotografiile! Imi place a 6-a in mod special – imi aminteste de o casuta din satul bunicilor, asa cum era ea in urma cu vreo 15 ani. :happy: Acum e parasita…

    La bunici am fost, ultima data, la inceputul lunii iulie, inainte sa merg in Italia :smile: Si intentionez sa mai merg cateva zile in septembrie, chiar simt nevoia. Eu sunt foarte atasata de bunicii mei si de sat, am copilarit acolo, imi petreceam toate vacantele (integral, hehe) la ei. Si da, mi-e dor…

    1. Evident ca cele originale sunt mai nice, eu tocmai asta am vrut sa subliniez, ca mi-as dori sa merg sa le vad pe acestea. Fotografia a 6-a contine cea mai simpatica dintre casutele Muzeului, insa, tocmai aceasta foto mie nu mi-a iesit prea bine, cel putin eu nu sunt multumita. :biggrin: :wassat:
      Conteaza foarte mult lumina…

      Iulia, ma bucura mult commentul tau. Ma bucur ca tie iti este dor, ca cei mai multi care au comentat au sustinut contrariul. Sunt sigura ca daca intrebarea asta era pusa pe alt blog, raspunsurile erau exact opuse. Toata lumea sustinea ca ii este dor de sat, de copilarie. :biggrin: :lol:

  10. cred ca s-a facut deja un an de atunci. ma impac greu cu lipsa confortului si viata bruta. acolo viata la tara inseamna munca continua, fara satisfactii deosebite, doar supravietuire, lipseste complet poezia pe care o caut eu.

    1. Da, eu asta caut, poezia satului. Peisaje idilice, viata rustica, aspecte campenesti. Relaxare cu DSLR-ul la gat. Aer curat si multa linisite. Munca bruta? :biggrin: In niciun caz nu la ea ma refeream in articol. :w00t: :tongue:

  11. N-as spune ca mi-e dor, ba chiar deloc. De copilarie mi-e dor si de zilele cand mergeam la bunicii din partea mamei. Mergeam vara si putin iarna. Iarna doar intr-o vizita scurta de 2-3 zile, vara cam de 2 saptamani. Dar eu alegeam intotdeauna cele doua saptamani in perioada in care era de munca mai mult ca sa ajutam si noi, eu isi sora mea. Nu mi se parea corect sa ma duc acolo sa stau ca la satatiune cand ei toti nu-si vedeau capul de treburi. Intre timp bunicii au plecat…de ani buni. Acolo mai locuieste doar o matusa la care mai mergem intr-o vizita scurta anual. Asa, in aceasi zi ne ducem si ne intoarcem. Totul s-a schimbat, s-a mai darapanat… Dar eu vad pe acolo tot locurile în care eram copil si pe bunici, pe verii mei…. Sunt si eu ca fiecare, cu nostalgiile mele :smile:
    De fapt nu-mi place viata la tara deloc, nu are nimic idilic decat privita din afara, asa, cum ai privi o vedere frumoasa. Oricum cartierul unde stau e pe undeva asemanator cu o zona semirurala, daca oamenii cresc in curte vite, oi si altele. Îți dai seama :smile: Deci chiar nu am doruri din acestea. Nici macar la vreo pensiune in zona rurala nu m-as duce poate doar sa fiu invitata si sa plateasca cineva totul :lol:
    Dar sa trec pe acolo, sa fac fotografii, sa admir peisaje, ohoho, la asta aș fi prima! Mi-ar plăcea. Dar doar atat. :smile:
    Sa ma intorc la fotografii. Sunt superbe. Mere, căpițe. prune, case, garduri, totul e foarte frumos redat in imagini, Chiar trezesc dorinta de a merge sa vezi frumusetea acelor locuri. Felicitari pentru compozitiile cu mere!
    O zi minunata sa ai, Nice!

    1. Elly, sunt convinsa ca asa e, ca viata la tara nu are nimic idilic decat privita din afara, dar oare de ce toata lumea vrea sa se refugieze acolo, sa scape de aglomeratia si poluarea orasului? Pana si Dragos a dat orasul pentru viata la tara. Si parintii mei au facut asta…
      Eu nu ma refeream in articol la greutati si la munca dura de la tara. Nici nu aveam cum, de vreme ce nu le-am trait pe pielea mea. :biggrin: :dizzy: Asa cum bine ai remarcat si tu, ma referam strict la peisaje, liniste, capite, fructe direct din pom si aer curat. Cam asta inseamna lumea satului pentru mine. Plus un aparat de fotografiat, evident. :biggrin: :w00t: :blush:

      Ma bucur mult ca ti-au placut imaginile cu mere. :happy: Multumesc. :heart:

  12. Macar din cand in cand avem nevoie de natura si de liniste ca sa ne regasim iar satul ne ofera toate astea. Eu sunt un copil crescut la bloc dar iubesc natura si imi doresc ca baietelul meu sa se simta acasa oriunde ar fi.

    1. Total de acord cu tine, Mihaela, cam asta vroiam sa transmit prin intermediul articolului si imaginilor. :cheerful: Nu era o invitatie la munca, ci la relaxare totala. :biggrin: :tongue: Bun venit pe blog. :happy: :cheerful:

  13. Într-o peregrinare de-o săptămână prin Ardeal, tocmai am avut fericita inspirație de a trece și de a zăbovi puțin și pe la țară. Pe la o “țară” pe care n-o cunoscusem înainte. Și m-am simțit exact așa ca în pozele tale. :) Cu mere verzi și roșii peste tot, cu prune de nu mai știam ce să fac cu ele, cu iarbă proaspătă sub cap și tălpi, cu fân aromat în căpițe sublime, cu apus de soare ca-n tablourile de excepție. :) Paul Gauguin ar fi invidios dacă i-aș povesti. :)

    1. :biggrin: Daca ar fi Gauguin, ce sa mai zic de mine!? :cheerful: :ermm: :dizzy: :silly: Uite ca ai pus punctul pe i, un apus de soare lipseste din sirul meu de imagini rustice. :biggrin: :cwy:
      Frumos in Ardeal, am fost si eu pe la 20 de ani in zona…impresionant, imposibil de uitat. :cool: :wub:

  14. Foarte frumoase toate fotografiile! Desi mi-ar fi greu sa aleg una preferata, totusi nu ma pot abtine sa-ti zic ca a doua, “Mere verzi” este geniala!

    Si pe mine ma incerca in ultima vreme un dor ciudat de satul bunicilor mei de la Arges. Si nu inteleg de ce, pentru ca nici macar n-am copilarit acolo, mergeam doar in vizita. Din pacate nu prea mai am pe cine sa vizitez acolo, asa ca si daca as ajunge, probabil n-ar mai fi ca altadata….

    1. :wub: Multumesc, Larisa, fotografiile cu mere verzi sunt si preferatele mele. :wub: :happy: Ce ma bucur sa descopar ca va plac si voua. :cheerful: :cool:

      Da, in vizita mergeam si eu. Si acum tot in vizita vreau sa ajung…pentru un strop de relaxare si liniste. Bucurestiul e un oras epuizant, stii si tu foarte bine. Voi in Franta aveti multe zone rurale nice. Sunt sigura ca sunt destule si pe V Loarei… :happy:

  15. Mai e lumea satului românesc ce a fost odată? Nu, Nice. Ştii de ce? Pentru că bătrânii mor şi-odată cu ei mor tradiţiile, obiceiurile, stilul sănătos şi simplu de viaţă. Tumultul urban a cuprins frenetic ruralul. Satele sunt corupte, unele sărăcite, pe altele tehnologia le-a invadează (n-ar fi un lucru rău, de pildă, pt. agricultură), tinerii aduc cu ei nelinişti de alte feluri. Au avut şi bătrânii noştri neliniștile lor, au trecut prin război, a urmat colectivizarea, au strigat după pământ până l-au primit înapoi, acum zac pământurile nemuncite, căci copiii lor sunt plecaţi … la oraş sau te-miri-pe-unde.
    Da, mi-e dor de satul românesc de altădată, am copilărit la ţară, un sat, vorba lui Creangă “întemeiat în toată puterea cuvântului : cu gospodari tot unul şi unul, cu flăcăi voinici şi fete mândre care ştiau a învârti şi hora, dar şi suveica…”

    1. Asa este, Antonela, ai dreptate :cwy: , insa eu tot simt nevoia de o evadare din Bucurestiul prafuit si tumultos. :ermm: Exclusiv pentru deconectare si incarcarea bateriilor. Pe aleile Muzeului Satului mi-am dat seama cat de mult imi place acea lume, lumea satului. :happy: Ma linisteste. :angel: Iar daca gasesc si niste peisaje rustice de imortalizat, cu atat mai bine. :biggrin: Ca mai mult pentru fotografiat o sa merg, evident. :biggrin: :cheerful: :blush:

      Tu cand ai fost ultima data la tara, Antonela?

      1. Bună dimineaţa, Nice!
        Merg destul de des. Până mai am la cine. Încă nu m-a cuprins nostalgia “ultimei dăţi”. În plus, muntele se află la o aruncătură de băţ de oraşul meu, dacă simt nevoia să evadez (şi simt aproape la fiecare sf. de săpt. :wink: ), la mine e simplu.

        Apropo, merele fotografiate de tine leagă frumos evocarea satului, mai ales că sunt de la mama natură. :smile:

        1. Neaţa, Antonela, ce bine ca ai unde sa evadezi, ce bine ca ai muntele atât de aproape. Banuiesc că e vorba de Mţii Făgaras… :dizzy: :ermm:

          Da, sa ştii ca in jurul lor am construit acest articol. Merele mi-au fost intotdeauna dragi, mai ales cele ionatane. :wub: :blush: :biggrin:

  16. Uneori regret că n-am copilărit la țară, că n-au locuit bunicii mei acolo. Încerc să mă apropii de lumea asta liniștită mergând în diverse vizite, dar nu cred că s-ar putea compara senzațiile copilăriei cu cele de acum. Și totuși, mă bucur pe cât pot de vizitele astea.

  17. Si ce dor imi e de casa de la tara. Eu acolo am trait cea mai frumoasa copilarie din lume. Si as reveni cu drag acolo, dar doar in vizita, sa-mi reincarc bateriile. Nu pot locui mai mult de cateva saptamani, doar daca as fi obligata.

  18. M-as duce si eu la tara, dar unde? Nu am avut bunici la tara, nu am prieteni care sa mai fie in tara (dintre cei care locuiesc in sate), nici nu consider ca vreo pensiune poate reda exact atmosfera dintr-o curte oarecare. Frumoase fotografii ai facut, Nice!

    1. Multumesc mult, Vienela, :heart: nici eu nu as fi avut unde pana nu si-au facut ai mei casa intr-o zona subcarpatica. Insa…nu pot spune ca locuiesc la tara. Nu au animale, nu au legume, au o casa la strada si cam atat. Dar eu m-as fi dus sa ma mai deconectez, insa acum nu se mai poate… :biggrin:

  19. se pare ca iar am fost pe aceeasi lungime de unda, ultimele noastre articole aduc aminte de copilarie! :D :whistle:
    Devine din ce in ce mai ciudat, nu cred ca e o coincidenta… :blush:

    1. Pato, eu chiar imi doresc sa evadez undeva la tara. :cwy: Nu numai ca imi doresc, dar am nevoie de o mica vacanta departe de Bucuresti. :whistle: Tu esti privilegiat ca ai ajuns acolo, ca te-ai relaxat si deconectat de tot si toate. Eu, din pacate, nu voi mai reusi. O sa intelegi de ce in viitorul articol explicativ. :biggrin: :cool: :cheerful: Dar sunt foarte fericita, atat iti pot spune. :happy: O sa continui sa ma plimb pe aleile Muzeului Satului din Bucuresti…

      Pai daca nu e coincidenta, atunci ce poate fi? :biggrin: :dizzy: :alien: :ermm:

  20. Uhh,ce fotografii frumoase!! O minune.
    Eu n-am avut mare tangenta cu satul,n-am avut bunici la tara,cred ca numar pe degetele de la mana de cate ori am fost in copilarie pe undeva,la cineva. Acum nici atat ,deci nu pot spune ca mi-e dor sau ca-mi lipseste.Insa mi-amintesc odata,copil fiind, am mancat niste placinte cu branza bune de tot,la cineva, la care ajunsesem intamplator,in treacat.Mi-au ramas in cap de atunci. Cred ca mancarea are alt gust la tara,altfel nu pot spune ca eram vreodata in elementul meu acolo. Abia asteptam sa plecam iar atat acasa la noi, dar mai ales la oras,era mai multa agitatie.

    1. Multumesc mult, Siving si bine ai revenit din vacanta. :heart:
      Da, nici eu nu ma simteam in elementul meu acol, mai ales ca nu mergeam la bunici ci la niste cunostinte(rude de departe) si abia asteptam sa ajung acasa. Insa, nu pot nega ca erau si lucruri frumoase. :cool:

  21. Cate amintiri frumoase mi-ai trezit prin acest articol :biggrin: :silly: :w00t: . Din pacate nu am mai fost de cativa ani la tara :unsure: :ermm: :cwy: . Mi-e foarte dor de acele locuri, de aer curat, de gutuile pe care le mancam in fiecare toamna cu pofta, de bostanii pe care ii curatam si incercam sa le fac fata infricosatoare ca de halloween :lol: :whistle: :smile: … Mi-e dor de tot si toate de acolo, dar cel mai mult de bunica mea :unsure: :blush: . Chiar asta o sa fac astazi, o sa le propun parintilor sa mai mergem si noi pe acolo (desi ei s-au mai dus intre timp) :w00t: :smile: . Poate vor accepta. :biggrin:

    1. :happy: Ma bucur nespus de mult ca tie iti place la tara, Alex. Sau cel putin ca ai amintiri frumoase de acolo. Si ca ti-ai propus sa te intorci cat de curand pe meleagurile copilariei. As vrea sa merg si eu macar intr-o mica excursie insa acum am inceput munca si e mai greu. :ermm:

  22. Nice, am intrat ieri cu gandul sa citesc ultima postare. N-am mai reusit, n-am avut timp. O voi citi acum.
    Dar ieri parca era inca vechea fata a blogului :smile: Acum este alta. Deci aceasta va fi? E frumoasa tema insa se intampla ceva cu fotografiile. Ca sa spun drept, am intrat sa revad una din fotografiile cu mere (caci chiar mi-au placut) si am constatat ca noua tema altereaza imaginile. Cel putin eu acum, le vad foarte alungite. Am zis sa semnalez, sper sa nu fie cu suparare. Te pup! :smile:

    1. Da, Elly, ai remarcat bine. :cwy: :sad: Toate temele au bugul cu pricina, cu exceptia asteia pe care o s-o pastrez. :ermm: :angry:
      Imi lungesc fotografiile si se vad urat.
      Nu era cea verde tema, era una alba, clasica, insa avea alt bug pe care eu nu stiu sa-l repar. :blush: Iar cel la care apelasem nu are inca timp de ea…
      Cum sa ma supar, nici vorba, caut si eu solutii si nu gasesc. :dizzy: :unsure: Asa ca momentan voi ramane cu asta care nu are buguri. :biggrin: :happy:
      O zi frumoasa in continuare. :kissing:

Dă-i un răspuns lui Centurion Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *