Când femeile devin scorpii

scorpii

– Măi fetițo, îndrăznești să nu te uiți la mine când vorbesc cu tine?, mă chestionează ieri, clocotind de furie, cu ochii ieșiți din orbite, șefa mea, o doamnă aparent distinsă, de îndată ce constată că am ajuns la muncă cu cinci minute întârziere.

După ce-mi revin din uluiala, și realizez penibilul situației, nu știu dacă să râd sau să plâng. Am trecut binișor de vârstă copilăriei și, din păcate, nici aspect de puștoaică nu mai am. Recunosc, îmi este dor de timpurile când eram numită domnișoară cu diferite ocazii. Acum, toată lumea mă domnește, lucru care mă face să mă simt bătrână. Pentru o clipă, deși a spus-o peiorativ, ideea că cineva mă vede atât de tânără, m-a încântat. Apoi mi s-a părut revoltătoare abordarea ei. Când ai o anumită funcție, când îți dai atâta importanță și vrei să treci în ochii tututor drept o lady, când conduci o instituție este necesar să-ți controlezi limbajul și nervii. Altfel riști să pierzi tot respectul angajaților.

Nu sunt obișnuită cu astfel de mahalagisme la locul de muncă. Nimeni, niciodată nu mi s-a adresat astfel. Problema mea e că am anumite așteptări de la colegi și șefi. Aici cred că greșesc, deși așa ar fi firesc să fie. Să ne comportăm demn, civilizat și respectuos, conform statutului pe care îl deținem. Pentru că dacă eu mă manifest ca la piață, ce pretenții să mai am de la subalterni?

Nu știu ce se întâmplă cu femeile când ajung în funcții de conducere. Ori nu gestionează prea bine responsabilitățile, sunt depășite de situație și își vărsa nervii pe noii angajați ori sunt mai sensibile în anumite zile când dezechilibrele hormonale își spun cuvântul și declasează stări emoționale schimbătoare. Chiar dacă nu am fost jignita, umilită și luată la rost ca acum, la toate joburile avute până în prezent, am fost întâmpinată cu ostilitate de angajatoare. Ursuze, reci, îngâmfate, lăsau să se înțeleagă clar, din priviri, gesturi și cuvinte că nu mă agreează. Parcă le stăteam în gât, abia așteptau să scape de mine.

În schimb, nu-mi aduc aminte să fi avut probleme cu șefii mei de sex masculin. Unul singur trăsnea și bufnea, dar așa era el cu toată lumea. Și înclin să cred că era excepția de la regulă. În rest, ceilalți au fost manierați, calmi, nu și-au dat niciodată arama pe față. Nu pot să spun că au fost simpatici și prietenoși, dar toleranți da. În schimb, între femei toleranța e zero.

 Categoric, prefer șefii bărbați. Cât s-a putut, ei au încercat să mă păstreze în instituție, iar dacă au avut ceva să-mi comunice au făcut-o pe un ton coborât, nu au urlat, nu s-au isterizat. Femeile șef, din dorința de a se impune, de a ține situația sub control și de a nu le fi în vreun fel știrbită autoritatea, sunt dure, rigide, subiective uneori până la absurd.

Cum ați caracteriza relațiile cu șefii voștri de-a lungul timpului? Preferați bărbați sau femei în funcții de conducere? Șeful ideal este, în viziunea voastră, corect, prietenos sau tolerant?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

108 comentarii la “Când femeile devin scorpii”

  1. imi este indiferent de sexul persoanei in subordinea caruia voi fi la inceput, dar stiu ca ma prefer pe mine :)), adica tind spre un post de conducere :whistle:

      1. eu am avut doar sefi, dar nu prea am avut treaba cu ei :)) eu doar imi ajutam colegii de munca, care oarecum imi erau sefi deoarece eu nu eram inca inginer si ei da…dar eram tratat ca unul :D
        N-am lucrat cu sefe, deloc.

        Un sef corect! :angel:

        1. Oricum femeile sefe au tendinta de a proteja si de a tolera excesiv angajatii barbati. Cu femeile au ele ce au.
          Aha, inca nu ai avut de-a face cu sefii in adevaratul sens al cuvantului. Iar probabil ca atunci cand te vei angaja vei deveni inginer si vei avea echipa ta. Insa un sef mai mare sigur vei avea. Asta daca nu iti deschizi propria firma de nave. :biggrin:

          Da, sef corect, visul oricarui angajat. Sau seful permisiv, tolerant, ingaduitor sa fie? :biggrin: :devil: :tongue: :unsure:

            1. Te adaptezi daca seful e nedrept? Daca te acuza de ceva ce nu ai facut? Daca iti cauta mereu nod in papura? Daca te gaseste vinovat pentru tot ce se intampla rau in firma? Daca te taxeaza pentru orice mica greseala iar altora le sunt iertate toate prostiile?
              :ermm: :dizzy:

                1. Pai vad ca unii au, Pato. De ex isi dau demisia. Sau isi dau demisia si le mai si spun sefilor vreo doua, asa ca sa-i tina minte toata viata. Depinde cat de curajos sau stramtorat esti. Sau cat de las… :dizzy:

                2. nu stiu daca in cazul meu, la primul job o sa-mi permit sa fac panarama :)) iti dai seama ca se duce “Booful” :)) si nu de bine, plus ca va fi adoptata viziunea celui in pozitie mai inalta daca stam sa ne gandim.

                3. :biggrin: :lol: Aha, tu vrei sa spui ca lumea in care te invarti e mica si risti sa-ti strici reputatia. Poate in domeniul tau lucrurile stau altfel, Pato, poate acolo domneste dreptatea si corectitudinea. Poate angajatorii isi respecta si apreciaza subalternii. Tu stii mai bine. :cool:

  2. Uhm, am avut si sefi barbati si sefi femei, si buni si rai, insa trebuie sa recunosc ca femeile sunt mai diabolice un pic, pe barbati e mai usor sa-i manevrezi :ninja:

    La editura aveam un sef (directorul) si o sefa (directoare executiva). Ei bine, seful era un fel de monstru, ulra, zbiera, te facea in toate felurile, credea ca totul i se cuvine si noi suntem niste sclavi pe plantatie, ne mintea, ne pacalea si asa mai departe. Sefa era galagioasa, insa apartent mai prietenoasa, nu te jignea pe fata si parea ca e tot timpul de partea mea. O sa crezi ca-mi uram mai tare seful decat sefa, dar nu-i adevarat :biggrin: La el stiam la ce sa ma astept. Daca urla la mine stiam ca o face ca asa e stilul lui si nu o luam personal. Daca ma enervam si ii raspundeam (nu am facut-o des, dar am avut momente i-am reprosat niste chestii) tacea instant sau chiar isi cerea scuze. Era previzibil si stiam la ce sa ma astept de la el sau cum sa-l iau. In schimb sefa mea era un fel de diavol deghizat :tongue: Cand era cu tine parea ca ti-e cea mai buna prietena, insa in realitate te sapa pe la spate. Ca sa iti dau un exemplu, cam prin ultimele mele saptamani la job, am auzit-o vorbind la telefon cu seful (ea intotdeauna vorbeste foarte tare, deci n-ai cum sa nu o auzi, iar biroul meu era chiar langa al ei) si cum ii para pe angajati: ca Xulescu a iesit de x ori la tigara, ca nu stiu cine a intarziat cu deadline-ul, ca altul nu stiu ce a facut. Apoi mergea dincolo la ei si le zicea ca eu i-as fi parat (in conditiile in care eu trebuia sa lucrez cu ei mai mult decat ea). Ma bucur enorm ca am scapat din lumea aia si nu le duc la nicicunul dorul :biggrin:

    La jobul meu actual am 3 sefi barbati care sunt super si chiar tin la ei, si un fel de sefa (mi-a fost team leader la inceput, intre timp am mai avansat si eu si munca noastra nu mai intra atat de mult in contact, dar oficial inca mai ar fi team leaderul meu, desi mai mult ne sfatuim). Eu o si consider a fi cea mai buna prietena a mea de la munca, mergem si venim impreuna (si locuim aproape), deci iti dai seama ca s-a format acolo alta conexiune. Exista momente cand nu-s total de acord cu ea si atunci stiu ca e in interesul meu sa-mi spun parerea, dar sa nu insist si daca ea crede altfel, sa tac :ermm: In plus, stiu ca chiar daca nu ea e cea care ia deciziile in privinta carierei mele, parerea ei conteaza cel mai mult, pentru ca are putere de influenta asupra sefilor :biggrin:

    Si in alta ordine de idei si eu am o echipa de coordonat si incerc pe cat posibil sa fiu zen. Eu nu-s genul care urla, dar intr-un fel trebuie sa fiu si mai ferma pe pozitii pentru ca altfel nu mi-ar respecta deciziile. Parerea mea e ca a fi ferm nu e acelasi lucru cu a urla :tongue: Oricum, eu sunt si putin norocoasa pentru ca am in echipa mea doar baieti si dupa ce le-am descoperit fiecaruia mecanismul de functionare mi-e destul de usor sa lucrez cu ei si chiar tin la fiecare in parte. Am tendinta aia care o au parintii, ca ii mai cert daca ma supar pe ei, dar nu-mi place sa-i certe altii, ca-s baietii mei :lol:

    1. :biggrin: Deci tu ai fost si de o parte si de alta a baricadei. :cheerful: Ai fost si in pielea angajatului si a sefului. Eu cred, Anda, ca nu oricine are stofa de sef. Nu vreau sa vorbesc de rau pe nimeni, din cate stiu de la tine seful cel aprig descris mai sus a murit, dar lasa mult de dorit la capitolul comunicare acolo unde un conducator trebuie sa exceleze. Sincer iti spun, eu prefer sa mi se ia din bani, chiar daca sunt putini rau, decat sa se urle la mine si sa fiu umilita.
      Problema e cu nedreptatile pe care le comit sefii. Da, am intarziat 5 minute, poti sa ma atentionezi frumos ca daca se mai intampla imi tai din salariu. Dar pe un ton civilizat. Nu cu apleative gen fetito. Sa nu uitam unde ne aflam! Eu asta zic. Dar cand cauti nod in papura angajatului, tu ca sef, cand il acuzi, cand ii reprosezi lucruri grave, neadevarate, deja acesta incepe sa se gandeasca ca nu prea e bine vazut in institutie. Ca e nedorit. Si randamentul sau scade. Sau ca seful are grave probleme. :dizzy: :ermm:

      Da, e bine ca seful sa aiba unele cunostinte de psihologie. Sa descopere mecanismele de functionare ale angajatilor. Dar trebuie si timp si rabdare pentru asta. Si bunavointa.

      Ce ziceai tu acolo e foarte adevarat, femeile sunt diabolice, barbatii sunt parca mai sinceri, mai directi. Pe mine nu ma intereseaza barfele, cloaca, sapatul pe la spate, eu imi fac treaba si atat. Insa…mai rar asa angajat ca mine. :dizzy: :ermm:

  3. Eh, @Nice… “e grele” cu multi dintre cei care au functii de conducere ori sunt rude de gradul 1 cu “sefii”. Am tot avut de-a face cu oameni, de pe la 17 ani (primul job). Daca e sa iau ultimii ani – am ajuns sa ma satur de certuri cu sefii pe tema ‘corectitudine fata de client’, pentru ca asta e adevarul… sunt prea putine firme in care “sefii” si latraii de sub ei nu se bucura de tunuri, si prea putine cazuri in care nevestele nu-si baga cozile in treburile firmei.
    Ca sa ajung la ideea intrebarii – chiar daca multi barbati aflati in functii de conducere se simt amenintati de un angajat cu personalitate si principii – un barbat e de preferat ca sef. Nimic de zis, exista si tipi isterici care-si terorizeaza angajatii, dar cazurile sunt mai rare.
    Femeile aflate in posturi de conducere sunt de multe ori tafnoase, isterice, de o superioritate fortata si falsa (comportament care pana la urma este inadecvat)… ele cred ca pot conduce bine in modul asta, ceea ce e gresit. Plus ca femeile au acea problema “cu capul” cand vine vorba de alte femei, si anume faptul ca se simt amenintate. Daca esti prea frumoasa, prea pusa la punct, prea, prea… nu mai conteaza cum, poti sa nu fii in nici un fel… pentru ele e problematic.
    Apropo de ce scriai mai sus, cu “mai fetito”… aia a fost o discutie placuta fata de ce-am avut eu cu sotia sefului in ultima firma la care am lucrat (asta presupunand ca atat ti-a zis scorpia aia). S-a lasat cu injuraturi (din partea ei). Motiv pentru care mi-am dat demisia fara preaviz, legal, ca la carte, specificand ‘incalcarea demnitatii in munca’ si alte cateva aspecte. Le-a picat foarte nasol treaba, ca demisia aia trebuia sa ajunga pe biroul cuiva de la ANOFM. Cand am trecut pe la firma sa-mi ridic actele, sa fi auzit ce lapte si ce miere avea in glas nevasta aluia… ehee…
    Niciodata nu pleca capul la marlaniile de genul. Daca esti vinovata – e normal sa primesti mustrare (dar una decenta), iar daca nu esti vinovata si ti se mai vorbeste si urat/pe un ton inadecvat… ei bine, ia pozitie.

    1. :cwy: Eu te felicit pentru felul cum ai reactionat. :cool: Sa stii ca ai procedat demn, si asa ar trebui sa procedeze toti cei umiliti de catre sefi fara motiv. Din pacate cei mai multi lasa capul plecat, isi cer scuze si continua acolo pentru ca nu prea sunt optiuni, joburile se gasesc greu. Extrem de greu. :ermm: :sick: :wassat:
      Acum, parerea mea, sunt doua categorii de oameni: unii carora nu le pasa sau se adapteaza la orice(cum zicea Pato mai sus) si altii care se revolta, care nu suporta sa fie calcati in picioare. Nu stiu ce o sa se intample cu mine, pentru ca eu o sa merg sa discut cu cele doua zgripturoaice imediat ce voi avea ocazia, pentru ca amadoua au tabarat pe mine cu o acuzatie foarte grava. S-au suparat ca prostul pe sat. Da, ai intuit tu bine, dincolo de apelativul fetito, mi-au aruncat in fata o greseala pe care eu nu am comis-o. Si asta ma scoate din minti. Cand i-am spus tipei ieri ca e vina ei, a tacut. Dar mi-e teama ca povestea o sa se repete si trebuie lamurita cumva. Mi-e teama ca o sa ma dea afara daca o sa vorbesc cu demnitate. Nu am chef sa merg acolo si sa incep sa ma lamentez sau sa vorbesc cu voce rugatoare. :lol: :angry:

      Ai caracterizat perfect femeile in posturi de conducere, asa le-am perceput si eu pe toate, fara exceptie: tafnoase, de o superioritate falsa, fortata si de cele mai multe ori nedrepte, subiective, manipulatoare, machiavelice. Nici cu barbatii nu mi-e rusine, dar parca au in ei un dram de omenie. Acum nu stiu ce sa zic, poate au si o slabiciune pentru angajate? Ca angajatoarele au cu siguranta fata de angajati. Cu unii muma, cu altii ciuma. E o rivalitate ingrozitoate intre femei. Din toate punctele de vedere, asa cum bine ai punctat tu. :wassat: :angry: :sick:

    1. Da, corect, dar parca femeile sef au mai multi sau mai des decat barbatii. Eu am fost lasata in pace de toti barbatii sefi pana acum. Daca m-a chemat unul sa stea de vorba cu mine, sa-mi dea un sfat ceva, sa ma roage sau sa ma intrebe ceva, a facut-o civilizat. Nu m-a jignit! A existat si unul mai cu mot, dar macar in rest, cand era calm, era de treaba, simpatic. Cel putin in fata, ca pe la spate… Dumnezeu cu mila.

      Cum ar trebui sa fie pentru tine seful ideal, Tury:prietenos, tolerant sau doar corect?

            1. :blush: Ah, nu intelesesem initial, credeam ca ma aprobi. Eu l-as vrea corect si tolerant. :w00t: :devil: Nu stiu daca e posibila combinatia asta. Ok, inclin spre tolerant.

  4. Si eu prefer barbatii sefi. Daca ma gandesc bine, m-am inteles perfect cu aboslut toti sefii de sex masculin cu care am lucrat.
    La capitoul femei, am avut doua sefe, si cu ambele am avut probleme. Cu prima am rezolvat, dupa ce (intr-un moment de sinceritate) i-am spus ca eu nu-s platita sa-i suport urletele si i-am sugerat sa se duca fuguta la un psihiatru. Sau, daca are probleme cu hormonii i-am zis sa-si ia un vibrator si sa-l utilizeze intens :-) . Discutia a fost la telefon, ca-n fata nu stiu daca ii spuneam chiar asa :-) Cu a doua sefa, cam la fel a fost…i-am suportat toanele pana cand mi-am dat demisia. Ajunsese sa-mi fie scarba sa ma duc la munca, din cauza ei. Nici nu vreau sa-mi amintesc de acea perioada… Na, femeia era singura, la 45 de ani, si …avea clar niste probleme. Si de fiecare data cand o apucau crizele, ma suna cu fel de fel de idei cretine. De exemplu, auzea o ambulanta pe strada si ma suna sa ma intrebe ce s-a intamplat. :-) Lucram eu ca redactor-colaborator, dar nu aveam glob magic sa vad ce se intampla de fiecare data cand trecea o ambulanta sau o masina de politie cu sirenele date drumu’ :-)
    Categoric, prefer barbatii. :biggrin: Urasc efectiv sa lucrez cu femeile.
    Imi pare rau pentru ce ai patit, si stiu cat de greu e mai ales prima data. Sper sa se rezolve, Nice!!

    1. :lol: :biggrin: Si cum a reactionat tipa cu vibratorul? Ce a zis, daca a mai putut spune ceva? Ti-ai dat demisia pe loc sau respectiva a inteles ca fusese deplasata, si-a cerut scuze si si-a revizuit comportamentul? :lol: :unsure: :devil: :silly:

      Da, femeile singure, ajunse la o anumita varsta sunt si mai periculoase. Dar nici cele cu sot acasa nu sunt mai intelegatoare, mai blande. :cwy: :ermm:

      Hm, da, se pare ca multi nebuni umbla liberi…hai mai, cum sa te intrebe astfel de lucruri. E ridicol, normal ca nu le-ai suportat! :angry:

      Hehe, cineva care ma intelege perfect! Problema mea e ca tot imi schimb locurile de munca si in felul asta intru in contact cu diversi sefi. Unii mai buni, altii mai rai. Unii sariti de pe fix rau de tot. Asa a fost cazul anul trecut, am povestit despre seful meu de atunci. Si mai era si o ea…rea de tot. Ma refuza ori de cate ori mergeam la ea cu o problema de serviciu. Nu o interesa sa ma ajute catusi de putin iar eu eram noua si chiar aveam nevoie de un sprijin in unele chestiuni. Care erau de datoria ei sa fie explicate! Sau facute.

      Deci, nu a fost chiar prima data cand am fost umilita. Dar macar limbajul nu a fost atat de degradant in alte cazuri. Parca niciodata nu am coborat mai jos ca acum. :dizzy: :ermm:

      Nu stiu cum si daca se va rezolva, Ella. Dupa cate imi dau seama nu ai cu cine discuta. Iar eu nu sunt genul care sa taca. O sa-mi spun demn punctul de vedere. :tongue: :silly:

      1. La tipa cu vibratorul, nu avea ce sa se rezolve…stiam deja de la celelalte fete care lucrasera cu ea si ma asteptam sa-mi faca si mie figuri. Am renuntat la colaborare, pentru ca mai aveam 2 job-uri,asa ca pierderea nu era mare. Nu si-a cerut scuze, evident. Doar a ramas muta, pentru ca nu se astepta la asa ceva de la mine :-) A fost fuuny, pentru ca stia ca-s mai tupeista si ca sa le arate celor din redactie ce nesuferita sunt, daduse telefonul tare si au auzit toti discutia. Iar dupa asta, am primit mesaje, cum ca strang bani sa-i cumpere vibratorul :-)))
        Eu recunosc ca de un an incoace. ma gandesc foarte serios sa imi deschid ceva al meu…Nu stiu daca mai am puterea si nervii sa suport orice retardat cu pretentii de sef. Mai ales daca e vorba de femei…Mi-e groaza, crede-ma…

        1. :lol: :biggrin: Esti tare de tot, Ella, am devenit fanul tau nr 1. :w00t: :silly: Sunt si eu mai indrazneata uneori :unsure: :dizzy: :ermm: , dar una ca asta nu as fi spus cred. :biggrin: :happy: Dar mi-ar fi placut sa fiu in stare de asemenea curaj. :devil: :ninja:

          :cwy: Nici eu nu as suporta sicanele constante ale sefului. De asta m-am ferit sa lucrez la patron… :ermm: :dizzy:
          E ideal sa ai afacerea ta, e cel mai bun lucru din lume. :wink:

  5. Eu am avut aproape numai femei ca sefi :biggrin: , asa ca nu prea pot sa fac comparatie. O singura data, la primul meu loc de munca am avut sef un barbat. Dar si mama mea spune mereu acelasi lucru, ca de-a lungul timpului, a preferat sa aiba sefi barbati, tocmai pentru ca femeile erau mai acre.
    Eu am avut si sefe ok, extrem de dragute, corecte, prietenoase, cu care am lucrat perfect, unele mai invarsta, altele apropiate de varsta mea. Insa desigur ca au fost si exceptii, femei care imi faceau fiecare zi la serviciu un calvar, in functie de toanele lor. Nu stiu sincer ce se intampla cu unele femei cand ajung in functii de conducere…am impresia ca unele dintre ele isi varsa nemultumirile personale pe angajati, altele poate ca asa sunt ele si in viata de zi cu zi.. Oricum ar fi e foarte neplacut. Dupa ca ca munca de zi cu zi e adesea stresanta, trebuie sa mai suporti si toanele sefului…

    1. :cwy: Foarte adevarat si total de acord cu incheierea comentariului tau, Larisa. Asta am observat eu la femeile din functii de conducere, ca sunt pe toane, foarte schimbatoare, cand lapte si miere, cand niste fiare. Barbatii parca sunt mai echilibrati un pic, au de fiecare data aceeasi atitudine, fie posaca, fie indiferenta, fie preocupata. Femeile cand urla, cand sunt niste calme, suave si afabile. De obicei atunci iti faci cruce si te gandesti, Doamne ce o fi cu asta? :lol:

      Chiar nu vreau sa ma victimizez sau sa se creada ca am mania persecutiei, dar de-a lungul timpului am observat ca nu prea am fost indragita de femei. De sefe nici atat. De aceea am si scris articolul, sa vad daca e o situatie particulara sau daca au mai trecut si altii prin experientele mele.
      A, am uitat, anul trecut am avut si o sefa mai de treaba, care era chiar prietenoasa, nu se uita de sus la mine. Chiar ma asculta de fiecare data cand veneam cu o problema, rar de tot, e adevarat. Dar…cu o floare nu se face primavara.

      Poate depinde si de faptul cum stii sa te faci placut. :ermm:

  6. Am avut sefi barbati si sefe femei. Cu femeile dadeam randament mai bun fiindca erau mai exigente, mai creative, raspundeau mai usor la situatii de criza si aveam intotdeauna telefonul deschis! Rareori ajungeam la discutii in contradictoriu fiindca aveau rabdare sa asculte si sa gandeasca.
    Barbatii in schimb sunt mai rationali, in aria mea de activitate majoritatea sunt barbati. Si 2 lucruri ii caracterizeaza. Ei stiu totul, niciodata nu gresesc si vor multe dar ofera putin! Si conditii de lucru si bani si timp pentru ca sa-ti explice exact ce doresc si ce poti face etccc.
    Ei sunt afaceristi si tot timpul sunt ocupati. Cand intervin probleme mai bine nu le comunici si te dai peste cap sa rezolvi altfel iti strici toata saptamana.

    1. Interesanta perspectiva, Alice. Cu femeiel descrise de tine mi-ar placea si mie sa colaborez. Mai ales ca spui ca raspund usor la situatii de criza si aveau rabdare sa asculte si mai ales sa gandeasca. Sefele mele cred ca asculta, dar nu gandesc. Pe o ureche le intra pe alta le iese ce le spui. Nu le intereseaza absolut deloc si sunt ca barbatii sefi intalniti de tine: nu au niciodata timp, sunt mereu ocupate.
      Si au niste moace acre de iti vine sa iti iei campii sa nu le mai vezi vreodata. :lol:

      Dar recunosc ca ceea ce spui tu e incantator. Sa tot lucrezi cu astfel de femei. :w00t:

  7. Sunt ani de când nu am mai avut şefi,dar am avut colaboratori şi nu totdeauna am fost tratată cum meritam. Cu femeile se năsteau si acele invidii ad-hoc, aiurea şi nefiresti, de parcă …la muncă mergi la vreun miss popularitate. Mi se pare pertinent ce spui, şi nu mi-aş dori să-mi zică cineva “fetiţo” nici dacă aş avea 19 ani. Dar …greu să spui ceva cuiva, şi să nu rămână o urmă de resentiment, mai apoi. Locul de muncă va deveni iad.

    1. E perfect asa, Adriana. Banuiesc ca ai afacerea ta…
      Nici eu nu cred ca e normal ca seful/sefa sa ti se adreseze total necorespunzator, sa-ti aduca acuze grave, total nefondate. Unde mai pui ca dupa ce m-a numit astfel, ca umilinta sa fie totala, mi-a aruncat in fata ca de data asta nu o sa-mi scada din salariu minutele in care am intarziat. Cele 5 minute… :wassat: :ermm: :dizzy: :sick:
      Normal ca raman resentimente…norocul meu e ca nu dau zi de zi nas in nas cu ea. :biggrin:

  8. N-am avut de-a face cu șefi sau șefe până acum (profesorii nu se pun, nu?), dar nu pot să îi înțeleg pe cei care se poartă așa cu angajații lor. Coboară, în mod inconștient probabil, nivelul de productivitate al angajaților. Nu-i plăcut să lucrezi „cu pistolul la cap”, mai mult ca sigur. Poate că dacă ar păți-o și ei și-ar schimba abordarea. Sau poate că au pățit-o de prea multe ori, greu de spus… :unsure:

    1. :cwy: Da, se pun si profii, care iti plac mai mult, femeile sau barbatii?
      Nu stiu, e detestabil sa fii umilit. Cred ca au patit-o si ei si acum se razbuna. Altfel nu-mi explic atitudinea asta. Total aiurea. :cwy:

      1. Am noroc de profi faini. Rar se întâmplă să se enerveze atât de rău încât să te umilească, indiferent dacă sunt femei sau bărbați. Totuși, femeile parcă sunt puțin mai calme. :smile:

            1. :cool: Apropos de principii, o sa scriu cat de curand un articol despre ele. Ma bucur ca gandesti asa, foarte putini oameni din ziua de azi stiu sa respecte: alti oameni, realitarile altora, natura, pe ei insisi. :dizzy:

              1. Ca să îi respecți pe alții trebuie în primul rând să știi să te respecți pe tine. Să nu te lași călcat în picioare de oricine și să nu cobori în jos doar pentru bani. Dacă nu știi să te respecți automat nu vei putea respecta pe alții și nici ei nu te vor respecta pe tine. :smile:

  9. Imi pare rau pentru ceea ce-ai patit. Dar cu totii am fost in situatii asemanatoare la un moment dat. Si eu, desigur.
    Am avut doar sefi barbati, am lucrat in medii cu preponderenta masculina, fiind printre foarte putinele femei de acolo. Ai sa zici ca era bine, ca nimeni nu se lua de cateva femei. Nu e adevarat, exista peste tot sefi care sunt facuti sa fie sefi si nesuferiti sau foarte nesuferiti. Sefilor pe care i-am avut eu le-am sintetizat personalitatea aici: http://dragosteoarba.blogspot.ro/2012/04/un-barbat-perfect.html
    Prea se potriveste postarea mea cu povestea ta. Sper sa nu te supar ca am postat linkul aici.
    In plus, cu cativa dintre sefii pe care i-am avut am avut probleme legate de faptul ca incercau sa se dea la mine. Unii fiind razbunatori. Imagineaza-ti ce situatie neplacuta sa te prefaci ca nu intelegi apropourile nesimtite, ca nu vezi libidinosenia evidenta… Cah… :sick:
    Tot despre sefi, dar in nota amuzanta, am scris intr-o sambata, la Happy Weekend, “Seful este ca zapada” se numeste articolul, nu mai pun si la el link. :smile:
    Cam asta e experienta mea. Nu stiu ce-as prefera. Nu am avut sef femeie…
    Weekend placut, draga mea! :smile:

    1. :cwy: :sick: Am citit articolul si mi s-a facut rau. Eu nu am avut niciodata asemenea sef(barbat). Daca asa sunt sefii pe la firme(patronii) atunci mi-as ales bine profesia. La mine, ca am avut atatea locuri de munca pana acum, sefii sunt cam invizibili. De barbati zic. Femeile isi mai fac cateodata prezenta, nu foarte des, si isi arata coltii. :angry: :ninja:

      Imi pare rau ca ai avut parte de asemenea experiente, Elly. Am fost scutita de episoade de genu’, cum spuneam, mi-am ales cu grija meseria. Nu stiu cum as fi reactionat, pentru ca nu agreez astfel de derapaje. Cred ca imi dadeam demisia in secunda urmatoare daca incerca cineva ceva. :sick:

      Da, stiu, am si comentat articolul, mi-a placut mult de tot. :devil: :w00t:
      Cred ca ai dreptate, exista doua categorii de sefi:unii nesuferiti si unii si mai nesuferiti. :lol: :silly: :tongue: :blush: :angel:

      Merci asemenea, draga Elly. :heart:

  10. Da, sefele sunt mai subiective si tind sa favorizeze grupuletele. Ce te faci daca ai un sef barbat care se poarta bine doar cu colegele care arata bine?

    1. Foarte buna remarca ta, Coffee, am observat si eu aspectul cu grupuletele si barfa de rigoare.
      Chiar nu stiu ce s-ar putea face intr-un asemenea caz. Nu am mai auzit asa ceva. :lol: :dizzy: Sprw binele firmei ar trebui sa se poarte bine cu angajatii care dau randament, cu cei seriosi si muncitori.

  11. Bună, Nice :smile:
    :dizzy: :angry: Neplăcut eveniment… Mi se pare cam deplasat să se facă un capăt de ţară pentru o întârziere de 5 minute. :ermm: Asta mai ales într-un oraş aglomerat, unde chiar dacă eşti genul precaut care îşi ia o oarecare marjă de siguranţă se mai poate întâmpla să întârzii uneori (totul e să nu-ţi faci din asta un obicei cotidian, dar evident, nu-i în cazul tău).

    În ceea ce mă priveşte, relaţia cu şefii mei de până acum a fost OK (şi am avut de-a lungul timpului de ambele sexe). Referitor la cum ar trebui să fie şeful ideal, eu aş prefera tipul omului corect (aş adăuga şi puţin mai competent decât subordonaţii, nu de alta dar se presupune că ar trebui să fie în stare să-şi “lumineze” subalternii într-o chestiune sau alta, dacă apar nelămuriri). Nu trebuie să fie prietenos, nu simt nevoia să-mi lărgesc lista de prieteni, în plus, cred că o atitudine prea prietenoasă denotă o oarecare nesiguranţă, poate chiar o scădere a autorităţii, iar la serviciu mergi pentru a-ţi face munca pt. care eşti plătit, nu la o şuetă cu prietenii. Tolerant, există? Nu ştiu, atât timp cât eu îmi respect fişa postului nu-mi pasă dacă este sau nu tolerant. :cool:

    1. Buna, Centurion, cum te mai simti? :dizzy: :ermm: Eram cam ingrijorata ca de cateva zile nu ai mai aparut cu nimic nou pe blog si am citit pe fb ca iei medicamente si esti cam trist. :cwy: Esti bolnav? Racit? :ermm: :wassat: :cwy:
      Da, e prima data cand patesc asa ceva in toata cariera mea. Cariera, hm, vorba vine, activitate sa zicem, e mai corect. Si eu am tot intarziat, dar de data asta am fost extrem de punctuala, si cum am avut o mica scapare, imediat am fost taxata. :wassat: Mi-a aruncat ca imi face un favor si nu-mi scade cele cateva minute de intarzire din salariu. :lol: :angry: :sick:

      Tolerant in sensul ca esti om si mai poti gresi. Mai o intarziere, mai un raport eronat…nu stiu, se mai intampla. Mai lipsesti de la serviciu pentru un botez, o nunta, o problema si seful mai inchide ochii, ceri si tu o invoire ceva si seful te lasa sa pleci unde “arde”.

      Eh, tu ai fost norocos. Sau un foarte bun profesionist. In general barbatii sunt mai bine vazuti si mai bine tratati. Cu femeile mai exista probleme… :angry:

      1. Merci, Nice :smile: Mă simt mult mai bine decât ieri. Totuşi am reuşit să scriu ceva pe blog… de fapt ai văzut.
        Referitor la dialogul sau mai degrabă monologul şefei, am văzut într-un comentariu că cineva îl cataloga drept bădărănesc, eu i-aş zice atitudine de ţoapă sau dacă vrei, că tot analizam eu cuvântul “prost”, se aplică regula după care, “prostul dacă nu-i fudul, parcă nu-i prost destul”.
        Episodul trăit de tine confirmă vorba care spune: “dă unui om puterea şi-i vei afla caracterul”; iar şefa ta a cam picat examenul…
        În fine, se mai spune că pentru a fi un bun şef trebuie mai întâi să fii fost un bun executant, abia apoi vei putea spune că te pricepi să comanzi.
        Seară plăcută, Nice :cheerful:

        1. Buna, Centurion, :cheerful: chiar ma bucur mult ca te-ai insanatosit, tocmai vin de la tine si am aflat vestea cea mare. :w00t: :cool: E groaznic sa fii racit, sa fii bolnav. Cat am fost si eu abia asteptam zilele mai bune… :cwy:

          Da, cam atitudine de toapa a avut. Mi se pare sub demnitatea unei persoane care conduce o ditamai institutia sa se comporte astfel. Chiar nu mi-o imaginam in stare…de aici uimirea mea. Daca o vezi ce lady se da…si in realitate… :dizzy: :ermm:
          Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul. :angry:
          Nu imi place deloc expresia, dar mie tipa asta imi pare o baba comunista. Nah ca am zis-o si pe asta, desi in general ma feresc sa jignesc oamenii. :lol: Intelegi acum de ce am ales anonimatul. Daca aveam blog cu ambele nume reale acum nu mai puteam sa scriu nimic. :silly:

          Merci asemenea, Centurion. :smile: O saptamana excelenta iti doresc. :happy:

          1. :lol: Babă comunistă, zici… :biggrin: Păi, ăsta-i compliment :silly: :smile: :angel: Ţi-aş face o listă de invective mult mai potrivite, dar atunci, cu tot anonimatul tău, ar trebui să pui pătrăţelul roşu şi 18+ în interior :w00t: :biggrin: Iar dacă am fi colegi, fiind deci în măsură să-ţi cunosc “führerul” (tiparul corespunde), i-aş dedica nu unul ci două articole. Unul în care să-i explic cum se comportă un şef, iar al doilea cu nişte sfaturi (am văzut unul haios într-un commentariu) :cheerful:
            O săptămână faină şi ţie, fără clinciuri cu “Obersturmbannführerul SS” (şi ăia erau la patru ace, adevăraţi domni, doar caracterul îi mai trăda uneori) :lol:
            Ai grijă să nu întârzii, fiindcă iar se amână articolul despre revelaţiile anului 2013 :tongue: :cheerful:

            1. Ce frumos ai imbinat istoria cu prezentul, Centurion. Mi-ai inveselit seara. Nu-ti ramane decat sa ne delectezi cu niste sfaturi, asa ca de la angajat la angajator. :)) Sau ai impartit colegilor de munca cartea de vizita a blogului? :lol:
              Deci, e o tema generoasa, poate o abordezi one day. :biggrin:
              Da, o sa fiu foarte atenta de acum inainte. Nici prin cap nu-mi trecea ca face asemenea scandal pentru cateva minute. In alte locuri intarziam si cate jumatate de ora si nu-mi reprosa nimeni nimic. :devil: :w00t: :blush: :angel: :silly:

  12. Am avut, pentru puţin timp o femeie drept şefă şi nu mi-a plăcut. Am şi plecat după 6 luni.
    A mai fost o situaţie asemănătoare, dar şefa imediat mi-a devenit asociată, deci nu se pune.
    Prefer ca şefi bărbaţii, cu toate că nu ştiu cum se face, dar când a fost vorba să devină cineva
    şef, colegii se întorceau spre mine. Şi zău că nu făceam nimic deosebit pentru asta. Adevărul e
    că sunt obişnuit cu situaţia de lider. Încă de când eram copil, când era vorba să se facă două
    echipe, unul dintre cei care îşi alegea echipa eram eu. Niciodată n-am înţeles de ce, fiindcă sunt
    cam timid din fire şi nici nu socializez la nebunie.
    Nu există şef ideal. Nici măcar eu nu sunt perfect! :)

    1. :biggrin: Hopa, avem un sef printre noi. Ce simpatic, si inteleg ca unul iubit de subalterni. Da, la intrebarea sefii se nasc sau devin cred ca avem un raspuns. :lol: :w00t: :tongue:

  13. citind titlul pus de tine… mi-am ingaduit, doar pentru mine, sa asez un semn de intrebare dupa…
    culmea este ca… nu stiu sa raspund… dar daca ar trebui totusi sa aleg unul… as zice ca… doar atunci cand ele, vor…
    nu am avut sefe… ci doar sefi…
    stii… aici seful nu tipa la tine… dar… cu zmabetul pe buze iti spune ca esti penalizat… intr-un fel sau altul… evident, atunci cand este cazul…
    la randul meu am fost si sunt sef… de felul meu nu stiu sa tip… asa ca nu-mi amintesc sa fi tipat la un angajat in perioada din romania… si cu atat mai putin aici… asta sa insemne oare… ca nu sunt sef??? hmmm… nu… in nici un caz…
    am invatat ceva… si anume… ca… iertarea este mai benefica pentru cel ce o acorda, decat pentru cel caruia ii este oferita… asa ca… imi permit sa iti sugerez… iarta si uita…

    1. Eu cred, Ovi, ca puterea are o influenta nefasta asupra oamenilor. Sincer, parca ii transforma, pe unii chiar ii dezumanizeaza. Pe femei le face dure, implacabile, mai rele decat sunt in mod obisnuit. Vor sa se impuna cu orice pret, dar aleg calea gresita. In niciun caz nu te impui umilindu-ti angajatii. In fine…prefer modul de a actiona al sefului care penalizeaza cu zambetul pe buze. Oricum m-a amenintat ca e ultima data cand trece cu vedere greseala mea si nu ma taxeaza financiar.
      De iertat…de obicei iert, dar ea e chiar nesuferita(pe fostul sef care urla ca nebunul il iertam cu cu placere :lol: ).

  14. Circulă o glumă: Femeile sunt şefe bune, dacă subalternii sunt bărbaţi. :biggrin: :wink: Adevărul este că, deşi sunt calificate pentru poziţia de manager fiind totodată bune organizatoare, meticuloase, disciplinate, toate aceste lucruri îngreunează comunicarea cu ceilalalţi. Poate pentru că femeile sunt nevoite să demonstreze că şi ele pot să funcţioneze în poziţii de conducere sau ca să-şi dovedească eficienţa, acest lucru le face mai puţin flexibile, pierd abilitatea de a comunica cu ceilalţi, pierd chiar feminitatea. Dacă mă gândesc la mine, cred că aş fi “o scorpie” (excluzând jignirile) în poziţia de director, tocmai că port grija ca toate lucrurile să fie perfecte. Dar nu toate lucrurile trebuie să fie perfecte. Bărbaţii ştiu asta. :wink:

    1. Gluma, gluma, dar contine un dram de adevar. :biggrin: Mai mult de un dram, daca ma gandesc mai bine. :ermm: Sa inteleg ca toleranta intre sexele de acelasi fel este mai mica decat pentru sexul opus? :dizzy: :wassat: Hm, ma intreb daca sefa l-ar fi numit “mai baietelule” si pe colegul de aceeasi varsta cu mine, poate chiar mai tanar, daca acesta ar fi intarziat… :angry: :ermm: :wassat:

      Uneori pierd si ultima bruma de omenie si bun simt. Un domn, pe facebook, care a citit articolul a numit reactia ei badaranie. Altii, ar fi spus ca e normal sa tipe si sa jigneasca, ca de aia e sef si ar trebui sa ma adaptez si obisnuiesc… :cwy:

  15. Eu inca nu am avut prea multa treaba cu sefii, mai am de asteptat putin pana sa pot sa’ti raspund in cunostinta de cauza la intrebarea ta. Nu cred ca vrei parerea mea dupa 2-3 joburi sezoniere :)) Insa am auzit o vorba foarte interesanta “iti dai seama de caracterul unei persoane dupa modul in care ii trateaza pe cei inferiori, nu pe cei egali sau superiori”

    1. :happy: Foarte frumoasa “vorba” asta. Si foarte adevarata din punctul meu de vedere. Cei mai multi se uita de sus si ii umilesc pe cei inferiori in rang. Fac tot posibilul sa dovedeasca ca au puterea sau ca au bani mai mult.
      Cum arata seful ideal in viziunea ta, corect, tolerant sau prietenos? :dizzy:

      1. O combinatie intre toate 3. Trebuie sa fie corect asta e clar, dar in acelasi timp trebuie sa fie tolerant si prietenos pentru a’si pastra angajatii fideli si pentru a’i face sa se simta bine la locul de munca, daca ar fi tiran si/sau ignorant angajatii ar veni la munca cu o oarecare teama si cu prima ocazie ar pleca.

        1. :cwy: Da, ai dreptate tu, dar cred ca ultimul lor gand e sa ne faca noua atmosfera placuta la job. Imi aduc aminte ca aveam o sefa care nici macar nu ne lasa sa vorbim unii cu altii, nici sa plecam impreuna de la serviciu de teama sa nu o barfim sau sa planuim ceva. :angry: :wassat:

  16. Se pare ca am lipsit ceva timp din peisaj, nu a fost cu intentie dar un lucru e sigur pe summerday a inceput activitatea intens.
    In legatura cu seful nu cred ca ar avea rost sa insir aici relatia cu fratele meu :)), dar o sa povestesc o intamplare din liceu. In clasa a10a cand am facut parte pentru prima oara din consiliul elevilor am avut la consiliu o super presedinta care stia cum ne atraga sa venim la activitati, anul acela am fost cel mai implicat in consiliu si pentru la anul mi se promisese presidentia consiliului dar intamplarea a facut ca la anul sa se faca alegeri si sa nu ies presedinte doar functia de al 3-lea vice din care mi-am dat demisia pentru ca nu era conform regulamentului CSE-ului, colaborarea cu noua presedinta nu a fost la fel ca si cu precedenta.
    Eu unul sunt de parere ca toata chestia cu seful depinde si ce fel de persoana e seful/sefa respectiva :). Sa nu mai punem la socoteala si orgolile personale asa cum a fost in cazul meu.

    1. Buna, Daniel, da, ai observat tu bine, avem activitate, dar asta se datoreaza si articolului despre mitologie trimis de Dragos. :biggrin: Eu am avut doar doua din cele trei productii ale saptamanii.
      Sper ca luni sa actualizam blogul din nou. :lol:

      Cum sa nu aiba rost, dimpotriva, mi-ar placea sa stiu daca fratele tau este un sef tolerant, prietenos sau cam tiran? :biggrin: :whistle: :tongue: Daca te intelege cand mai intarzii, daca te plateste la timp…

      Hm, ce sa zic, am observat ca femeile sef sunt cand foarte amabile cand scorpii in toata regula. Mai mult scorpii, e adevarat. Cand vor ceva de la tine sunt numai lapte si miere.
      Barbatii au tot timpul o mina preocupata si butoneaza calculatorul. :lol:

      1. Despre fratele meu as avea prea multe de spus :)), ma tolereaza atunci cand ajung mai tarziu dar uneori ma scoate din sarite cu anumite greseli care nu sunt ale mele, de exemplu calculez o oferta pe calculator si nu am apucat sa o salvez ca o venit el si o zis sa il las doua minute la PC si dupa inchide programu fara sa salveze oferta respectiva ca dupa cateva ore sa ma sune si sa sa imi zbiere in telefon ca lui ii trebuie oferta de azi-dimineata care am calculat-o. :angry:
        Sau cand ii dau o adresa scrisa pe un biletel si dupa uita adresa si pierde biletu care i l-am dat si dupa imi zice ca eu sunt vinovat ca el merge acuma la ghici de parca Lugojul nostru scump si drag ar fi de marimea Bucurestiului.
        La capitolul bani imi mai ramane pe luna 350 de lei din cei 800 pentru ca 450 de lei mi se trag pentru masina, dar nici cei 350 de lei nu ii vad toti in aceasi zi =)).
        Concluzia nu e bine sa lucrezi pentru neamuri, frate frate dar branza-i pe bani :)).

        1. :cwy: :wassat: Aoleo, Daniel, dar nu prea e roz situatia ta. Adica nu ma asteptam sa ti se intample atatea lucruri neplacute. Nu vreau sa zic nimic rau de fratele tau, departe de mine gandul, dar am vazut si eu sefi care greseau si dadeau vina pe angajati. Cand le spuneai in fata ca au gresit, negau cu vehementa. Sefii nu recunosc niciodata cand gresesc! Asta iti spun din intreaga mea experienta de pana acum. :ermm: :dizzy:
          Cam putin iti ramane in mana. :dizzy: Nu inteleg de ce sa ti se retraga pentru masina, ce o folosesti in interes propriu? :unsure:

  17. Masina mea e fosta lui masina el si-a cumparat alta si o zis ca o vinde pe asta cu 700 de euro asa ca analizand situatia si stiind ca el nu o sa imi poata da 800 de lei pe luna am preferat sa iau masina si el sa imi traga in fiecare luna 450 de lei. :)
    Ca daca nu luam masina eram si fara bani si fara masina mda si macar in felul acesta ma aleg cu masina. Oricum a zis ca pe timp de iarna o sa am program scurt de la 9-13 si atunci numai daca mai vreau eu sa raman pentru ca si salariul o sa fie la jumatate din 800 as aramane cu 400 pe care si aia trebuie sa ii dau mai trebuie sa aduc si bani de acasa =)).
    Ce imi este ciuda e ca imediat dupa ce m-am angajat la el am fost contactat de o firma din oras care aveau nevoie de un om la magazie un post care il prinzi greu si nu faci mare lucru, pe un salar de 800 ron plus bonuri :), dar am preferat sa raman si sa-l ajut pe fratele meu cu firma lui.
    Se pare ca o sa trebuiasca sa imi schimb jobul deja am primit o oferta de la pizzeria unde am mai lucrat :))

    1. :dizzy: :ermm: Da, abia acum s-a facut lumina, clar e nevoie de un alt job(sau al doilea job) pe timp de iarna mai ales. Ideea e sa termini “rata” cat mai repede…

      Daniel, stii tu vorba aia, nicio fapta buna nu ramane nepedepsita… :cwy: :angry:

        1. :w00t: :blush: De unde stii ca vreau sa ajung la munte? Ca tanjesc atat de mult dupa niste peisaje idilice si colorate? :tongue: :unsure: :happy: :wub:

          1. Sa zicem doar ca imi place sa fiu informat :) cred ca pot sa aplic pentru un job in Servicile Secrete :)).
            Cu DSLR-ul pe munte ar fi minunat si mai minunate ar fi pozele care o sa ne incante pe noi cei care te cititm :).
            Acum numai tu stii motivele pentru care nu poti sa ajungi la munte toamna asta, dar eu cred ca ar trebui sa te gandesti mai serios pentru ca ne e chiar asa departe Bucurestiul de de Brasov sau alta statiune montana.
            Eu as vrea sa merg intr-o excrusie pe Cheile Nerei am auzit ca e minunat! :wub:

            1. :devil: Aha, ti-ai gasit jobul perfect, ti se potriveste manusa. Unde mai pui ca-i si banos. :lol: :cool: :cheerful:
              Ma deranjeaza ca nu pot pleca de vinerea(termin abia la 6 munca). As fi vrut sa pot sta macar 3 zile…sa am timp de plimbat si fotografiat. :cwy:
              Am auzit si eu numai lucruri bune despre Cheile Nerei. Un peisaj salbatic, spectaculos. Tu esti mai aproape si ai sansa mai mari ca mine sa ajungi in zona. E practic la o aruncatura de bat. :lol: Iti dai seama cum e toamna acolo? O splendoare! :wub: :w00t:

              1. Trei zile in munti nu suna rau deloc, “Nice fetita muntilor” , e foarte adevarat ca Cheile Nerei sunt mai aprope de mine decat de tine Nice dar eu nu as merge toamna pe Chei sau depinde de toamna daca e cum e azi afara e Ok.
                Acu doi ani sau anul trecut am fost pe Cheile Carasului, a fost o experienta placuta dar din pacate un profesor de-al nostru si-a rupt piciorul in excursia respectiva asa ca am fost nevoit sa sun la salvamont (Nokia are semnal si in buncar ) dupa ce au venit cei de la Salvamanot am ramas cu inca un prieten sa ii ajutam sa il transporte pe profesor din Chei pana in Iabalcea.
                Pentru mine o fost o experienta placuta excursia mai ales ca acolo am cunoscut pe una din fostele mele prietene pe Isabela :wub: , cate amintiri dintr-o singura excursie.

                1. Sa inteleg ca traseul este periculos pe vreme rea, nu? Apropos, nu stiu ce intelegi tu prin ok, dar la mine e inchis si ploua. :dizzy: :sick: Unde era soarele prognozat nu stiu. :unsure: Imi si pregatiseam din timp DSLR-ul pentru o sedinta foto si pana la urma am ajuns la hipermarket. :biggrin: :w00t: Cele doua zile mohorate de weekend au fost mai degraba propice pentru blogging decat pentru fotografie, plimbari la munte sau prin parcuri. E adevarat ca e totusi cald, deci placut, dar deprimant… :ermm: :lol: :ninja:
                  Vreau si eu pe Cheile Nerei si Carasului. :w00t:

                  Hm, sa inteleg ca i-ai pastrat o amintire frumoasa Isabelei chiar daca v-ati despartit… :dizzy: :silly: :blush:

                2. In Lugoj sunt 22 de grade ieri la orele 19:00 cand am venit eu acasa din oras erau 25 de grade celsius atat indicau termometrele din oras :w00t: . Traseul de pe Chei e periculos daca mergi ca si unele fete care au fost atunci cu noi, nu aveau incaltaminte adecvata, eu unul aveam tot ce imi trebuie bocanci, trening sosete de schimb ac si ata.
                  Isabela nu era in pericol pentru ca o tineam de mana :wub: :whistle: , chiar daca nici ea nu avea echipament adecvat.
                  Profesorul a alunecat cand a vrut sa treaca peste un bustean de dimensiuni considerabile.
                  La vara te astept in Banat pentru o excursie pe Cheile Nerei sau ale Carasului :) saptamana viitoare se anunta o excursie la Romanesti pentru mine ca doar trebuie sa mai ascultam si muzica clasica pe langa muzica comerciala din ziua de azi.
                  Vorba vine de shopping in data de acu 10 zile a fost ziua Germaniei si nu am apucat sa ajung la Timisoara sa vad daca a fost canuta cu Germania :cwy: , ai fost cumva din greseala prin Auchan in perioada respectiva, ai vazut cana draguta ca si aceea cu Franta dar cu Germania?

                3. :biggrin: :cwy: Nu, Daniel, nu am fost, sau daca am fost nu m-am mai uitat. Trebuia sa-mi aduci aminte… Am uitat complet, cu atatea probleme pe cap…
                  Eu nu am fost niciodata pe munte neechipata corespunzator. Poate o singurata data, cand am urcat la Detunatele si aveam niste cizme cu talpa ortopedica(mai intaltuta). Am coborat dealul in picioarele goale… :lol: M-am invatat minte…
                  Din nefericire in ultima perioada nici n-am mai fost pe munte. In statiune nu se pune. :lol: :biggrin: Ultima data am fost pe Muntele Olimp si Cada lui Zeus. :cheerful: :cool:

                  Ce invitatie frumoasa, sper sa ajung intr-o buna zi in zona aceea mirifica a tarii noastre. :wub:

  18. Nu am avut timp sa scriu tot ce mi s-a intamplat, sunt cam trista,, dar iti spun ca pe mine directoarea m-a chemat sa imi ceara socoteala sa imbrac copiii, asta ca m-a parat o scorpie de femeie de serviciu. Adica eu cadru didactic sa imbrac copiii cand trec la somn, iar femeile de serviciu ce fac ca pt asta sunt platite????Bine ca nu mi/a spus sa ii sterg si la fund!! Cum ar putea un director sa spuna asta? Cand in contractul meu de munca nu scrie asta!!!!!!!!!!!!!!!! Deci te inteleg perfect prin ce treci, si eu as prefera tot barbati ca sef, macar ei nu pot fi scorpii!

    1. :angry: Teribila situatie, uf, ce ne facem cu zgripturoaicele astea? :angry: :sick: Au niste pretenii si niste ifose…
      Din pacate am observat, pe unde am fost, ca sunt mai multe femei decat barbati in posturi de conducere. Cel putin in meseria mea. :ermm:

  19. am avut si sefi si sefe, poate ca nu neaparat sefe directe, ci un pic peste, dar nu am avut probleme… Dar este posibil si ceea ce zici tu, ca sefele sa incerce sa se impuna!

    1. Exact, Yamasha, li se pare lor ca daca nu sunt rele, dure, implacabile si nu urla, angajatii nu le respecta si nu le asculta. :lol: :biggrin: :silly: :angry:

  20. Mie nu-mi plac sefii in general :biggrin: Nu-mi place sa respect si sa indur reguli si tratamente stupide de la astfel de oameni :silly: . Probabil de-aia si prefer sa devin liber profesionist, iar dupa antreprenor si daca se poate, chiar investitor. Ma rog, deviez de la subiect.
    Nice, femeile sunt si mai artagoase :lol: , mai ales intre ele (nu toate). Sau doar mie mi se pare acest lucru? Si daca sunt si sefe… :happy:

    1. :biggrin: Pai nici mie nu-mi plac sefii si nu le suport regulile si tratamentele. Dar ma simt cam revolutionara, ca vad ca cei mai multi zic ca ar trebui sa ma adaptez si obisnuiesc…ca deh, ce pot face. Sa tac si sa ma conformez…
      Investitor…da, e o solutie. E ideal sa fii propriul tau sef. Eu iti doresc mult succes, Alex. :happy: :cheerful: :cool:
      Da, sunt mai artagoase dar inca nu pot sa-mi dau seama de ce. O fi invidia? Oare concurenta intre femei e mai acerba ca cea intre barbati sau intre femei si barbati? :wassat: :dizzy: :unsure:

  21. De obicei femeile sunt mai afurisite. Uite si la batrani…babele sunt mult mai artagoase, se cearta cu tine, fac scandal. Cel putin din experienta mea.
    Eu mereu am avut barbati ca si sefi sau leaderi…inca din scoala primara. :) Am avut invatator, diriginte barbat, foarte multi profesori barbati. Seful actual este barbat, de fapt amandoi, ca sunt doi sefi, unul mai mic si unul mai mare. :) Cand am lucrat intr-o agentie de turism am avut o sefa femeie, dar seful cel mare tot barbat era. Sefa de acolo era de treaba, era mai de treaba ca Oana, colega mea…care era afurisita. :))
    Si da, in viziunea mea, seful este un om tolerant, de treaba, ferm dar corect. Acum stiu ca sunt si multi care ar profita de toate chestiile astea, dar cred ca daca tu iti faci treaba cum trebuie si esti corect, asa ar trebui sa fie si el.

    1. Mie nu prea imi placeau profesorii barbati. Mergeam cu teama la orele lor… Mai ales la cei de matematica. Uh. :sick: :angry: Ce cosmar.
      Da, ai dreptate, uite eu la munca mereu m-am inteles mai bine cu colegii decat cu colegele. Bine, acum unde sunt anul asta…colegii sunt dupa infatisarea sefei. Cu nasul pe sus. Nu-mi plac deloc acesti oameni. In general vorbind. Eu sunt mai sociabila si mai vorbareata in general, dar cand vad ca n-am cu cine ma inchid in carapacea mea si cu greu mai ies de acolo. :ninja:

      Imi place mult modelul tau de sef. :w00t: :cool: :cheerful:

      1. Si eu ma impac bine cu colegii barbati. Dar m-am convins ca in general barbatii sunt mai toleranti, mai de treaba, femeile sunt mai certarete, barfitoare, invidioase, s.a. :)

  22. Nu am avut prea multe sefe in viata, dar stiu ca ultima a reusit sa imi scoata peri albi. Ma adusese intr-o stare vecina cu nebunia, la un pas de a-i scoate fumurile pe nas. :)))
    Cu sefii m-am inteles in general bine, poate si pentru ca am incercat mereu sa imi fac treaba cat mai bine si nu am depasit granita dintre noi, nu am incercat sa leg prietenii si nici nu m-am gudurat. ;)

    1. :lol: :biggrin: Asta ar mai lipsi, sa ne guduram pe langa sefi. Mai ales daca sunt barbati. Imi place mult si sunt total de acord cu atitudinea ta, Vienela. Optez pentru demnitate. :cheerful:

  23. O singură șefă am avut, cea actuală, așa că nu pot să compar. Dar cred că femeile în funcții de conducere tind să se lase influențate deseori de problemele care n-au nici un fel de legătură cu munca, motiv pentru care uneori au loc ieșiri de genul celei descrise de tine. Sunt de părere că n-are sens să combini problemele personale cu munca, în special dacă ești… ”șef”.

    1. Este foarte posibil, Oana. Nu-ti poti imagina cu ce rautate si ura m-a privit. Si abia ma cunoscuse… :dizzy: :ermm: Nu stiu ce probleme are aceasta “doamna”, dar cu siguranta are! :unsure:

  24. Slava Domnului,nu stiu ce sa spun aici. Doar 2 ani am avut sa zic,o sefa, directoarea scolii,si se purta cu mine ca si cu ceilalti.Adica nici foarte amabila,nici foarte uracioasa,asa,ca o directoare de scoala :D

  25. Intotdeauna am avut impresia ca barbatii se inteleg mai bine. Prietenia dinte 2 persoane de sex feminin pare sa fie fortata si de cele mai multe ori nu rezista. Parerea mea. :smile:

  26. ”Nu știu ce se întâmplă cu femeile când ajung în funcții de conducere.”
    M-am întrebat și eu timp de câțiva ani, asta se întâmpla pe vremea când eram profesoară (titulară). Și pentru că n-am aflat, am preferat să-mi dau demisia. Înainte avusesem un director bărbat, iar școala a mers perfect. Acum e sinistră atmosfera, dotarea materială e bună, ca la orice gospodină în bucătărie (he he he!), dar nivelul educațional și relațiile dintre colegi sunt un dezastru. Asta se întâmplă.
    Te felicit pentru articol!

    1. Iar eu te felicit pentru curaj, Mirela. :cool: :cheerful: Daca ai luat o asemenea decizie drastica, e clar ca nu se mai putea sta. Ma rog, mai era o varianta daca nu doreai sa renunti de tot la invatamant, sa te transferi intr-o alta scoala/liceu. Cred totusi ca ideal e ca directorul pricipal sa fie barbat intr-o unitate de invatamant. Adjunctul poate fi femeie… :biggrin: :lol: :devil:
      Sunt si alte forme prin care te poti impune. Nu trebuie sa aplezi la umilinte, jigniri si urlete. Zic. Pentru ca la mine functioneaza altfel de metode…

  27. eu am de multi ani sef, nu vrei sa stii cum matura cu noi pe jos, cand e furios! am sansa ca, de cativa ani, sa am biroul in alta locatie decat el, asa ca in cel mai rau caz, ne intersectam la telefon. nu cred ca diferenta o face sexul, ci doar modul in care face respectivul om fata la stres si cum gaseste supapa sa defuleze.
    iti doresc sa poti sa nu bagi in seama amanuntele acestea, sa vezi mereu plusurile si sa fii fericita oriunde ai lucra!

  28. Nu aș generaliza. Am avut și șefi OK (bărbați și femei) și șefi mai puțin OK (bărbați și femei). Nu cred că are atât de mult legătură sexul cât mai degrabă cu educația (da, și cei 7 ani tot educație sunt).

    Și apropos… în aceeași firmă (și nu se pune problema de pile sau relații) am avut 2 șefe: una de nota 11 și o jigodie. În aceeași firmă! Asta m-a lăsat mască… credeam că promovezi un anumit tip de om (mai cald/relaxat sau mai dur. în funcție de nevoile firmei). Dar uite că nu.

    1. Si “jigodia” va maltrata pe toti in mod egal? Sau cu barbatii era mai ingaduitoare? :ermm: :unsure:
      Eu nu am avut sefe indulgente, de treaba, umane. Din pacate… Articolul povesteste strict experientele mele.

  29. Hmm:D un subiect care-mi place:D

    Am avut vreo 4 joburi, oficiale, neoficiale, in fine. Cand zic neoficiale fac referire la joburi la negru, am pus unghii ici-colo pe la vreo 2 tipe si vreau sa-ti spun ca desi nu aveau vreo functie nu stiu de care erau asa de pline de ele de numa’ numa’… ca sa nu mai zic ca habar n-aveau cum sa se poarte cu angajatii sau ma rog, cu mine…

    Oficiale sunt tot 2, la unul am avut o sefa, care ragusea practic saraca de la cat tipa toata ziua, ca sa nu mai zic de colege, oh, alea se barfeau una la alta, isi furau clientii, etc… Acum am un sef, multumesc lui Doamne Doamne si e super, imi explica saracu’ om orice maruntis, ma ajuta cand am nevoie, nu-mi face observatii sau daca mi le face nu-mi dau eu seama, hihi… :cheerful:

    Concluzia? Femeile sunt rele si invidioase!

    1. Nici nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca esti in asementimentul meu. :ermm: :biggrin: :dizzy: Ca ai trecut si tu prin aceleasi experiente neplacute cu sefele ca si mine. Pacat ca trebuie sa recurgi la tratament inuman cu un angajat, ca nu esti in stare sa respecti si sa te respecti pana la urma. Daca urli si injuri cum se numeste? :w00t: :devil: :wassat: :unsure:

  30. ca si femeie nu e simplu sa te impui in postura de sef; pe langa asta trebuie sa ai aptitudini de sef nu sefisme :P
    eu am avut doar barbati ca si sefi dar sa stii ca si ei sunt “scorpii”
    seful ideal e acela care ma lasa sa-mi fac munca, sa-mi pun ideile in aplicare, care stie sa ma indrume s-au sa-mi deschida o cale, care crede in capacitatile mele, care nu-mi pune in carca mai mut decat pot duce chiar daca asa iti testeaza limitele :P

  31. Eu nu am experiente solide, insa am gasit mai multa rabdare din partea barbatilor decat in cazul femeilor. Desigur apreciez sa mi se spuna care sunt asteptarile, limitele si daca nu ma incadrez sa ma taxeze, dar si in acelasi timp sa ma invete/arate, prin asta as vedea corectitudine, iar tonul sa fie macar neutru, daca nu se poate prietenos.
    Putini stiu sa fie sefi, sa educe, sa predea, sa fie parinti – daca e sa ma extind in exemple – sa interactioneze cu alti oameni direct, sa fie calmi si tacticosi. Dar cum nu face fiecare ceea ce I se potriveste cu adevarat – vezi la teologie oameni ce nu sunt intrutotul pentru Dumnezeu – si incearca doar sa munceasca si sa-si castige existent sau nu stiu ce vor de la viata avem cazuri de acest gen: oameni nepotriviti, conflicte, atitudini gresite.

  32. nush si eu am avut probleme cu a mea prietena,nu cred ca este ceva normal ca sa devina o scorpie,stiu ca voi fetele asa sunteti de obicei,insa de multe ori cand cineva iti vrea raul este bine sa te gandesti ca poate dumnezeu te va scapa …poate ca sunt la inceput dar mereu am tratat totul cu indiferenta

  33. Am avut si eu o sefa si de atunci pot spune ca mi-as da demisia ori de cate ori o sa fiu in situatia de a fi condus de o femeie. Nu stiu daca toate sunt la fel, insa doamna respectiva nu era doar o scorpie, era cat alte trei la un loc.

  34. WOW …. uneori ma pierd si in citirea comentariile, nu numai a textelor bune pe care le scrii Nice.

    Unele ma amuza, altele sunt solemne, dar toate sunt foarte revelatoare.

    Ca si anagajata, am dat peste tot felul de sefi si team leaderi. Si femei si barbati. La un moment dat, cred ca tine si de personalitatea, caracterul fiecaruia in parte. Daca nu te plac, atunci nu te plac. Nu pup in c*r, scuze dos. Dar nu sunt nepoliticoasa. Poate ceva mai rece.

    Astfel ca, la primul job mai acatarii am fost facuta sa-mi dau demisia – restructurari ziceau ei, dar la o luna si ceva au mai angajat vreo 4-5 persoane. Weird, but,hey, who am I to judge?! De ce? Pentru ca sefa directa- team leaderul nu ma placea defel. Si a facut cum a facut ca sa plec. Cealalta fata a inceput chiar sa planga cand a auzit ca vom fi concediate. Scuze, nu concediate, obligate sa ne dam demisia – e o diferenta majora. Eu m-am inrosit, dar am zambit. Pe dinauntru fierbeam, urlam de-a dreptul, dar exteriorul, inafara de o roseata a tenului – pacostea mea, era zambitor.

    Pentru ca urmatorul job sa fie la o editura peste care am dat peste tartora-sefa. Aveam 2 obligatii la postul meu care imi “mancau” tot timpul. Nuuuu, eu trebuia sa mai fac vreo 15 altele, nespecificate in fisa postului, pentru ca e sefa. Genul foarte “eruptiv”, as fi vrut sa zic emotiv, dar enervarea acuta si cronica nu mai este o emotie, ci o boala nasoala rau. Cand am vazut ca nu se mai putea, intr-o zi frumoasa si geroasa de luni, decembrie, mi-am scris frumos demisia si i-am trantit-o pe birou, care apropo era in fata mea, si am plecat. Uimirea de pe fata ei m-a mangaiat putin, dar nu prea mult.

    Cu barbatii oricum ma inteleg mai bine, in general. Am prietenele mele. Persoanele noi pe care le cunosc devin prietene sau nu. Dar cu baietii ma simt cel mai bine. In grupul sotului meu sunt “unul dintre baieti” – vorbim de toate si pentru toti :devil:

    Ca sefa, nu am avut sansa sau nesansa sa fiu … inca. Poate niciodata. Nu se stie. Doar peste vreo 2 grupuri de copii: in Romania, un grup de vreo 50-60 de copii cu varste cuprinse intre 4 si 9 ani, in afara, un grup de vreo 25 de copii, multiple nationalitati, toti stiau engleza, cu varste cuprinse intre 6 si 13 ani. Pot zice ca ii prefer oricand pe ei. Oricand.

    Seful ideal nu exista. Nimic nu este ideal! Dar as prefera ca, inainte de toate, sa stie sa fie OM. Mare lucru in ziua de azi, va asigur! Si apoi, cum ai zis si tu, un echilibru intre corectitudine si toleranta.

Comentariile sunt închise.