Sakura – Mai presus de cuvinte

poze-sakura

Tuturor ni s-a întâmplat ca la un moment dat să fim copleșiți de emoții. În fața unui eveniment important, uneori așteptat întreaga viață, teama de a nu rata, de a nu greși și strica totul, entuziasmul sau nerăbdarea ne provoacă diverse reacții.

Am avut emoții la examene, la interviuri sau la prima întâlnire, ba chiar mi-a tresăltat inima de încantare la vederea celui mai bine conservat oraș medieval din Europa, dar niciodată nu mi-aș fi imaginat că o floare îmi poate trezi asemenea senzații puternice.

Bine, nu este chiar orice floare, ci, poate cea mai frumoasă și încărcată de semnificații floare de pe pământ. De ea v-am mai povestit și cu altă ocazie, cei care erau în 2012 pe blog probabil că își amintesc articolul cu pricina.

Știind că este, poate ultima mea șansa de a o vedea anul acesta, am mers ieri în Herăstrău să surprind și eu minunea. Și nu mică mi-a fost mirarea când am constatat că în fața ei rămân hipnotizata, că aș sta ore întregi s-o admir și că nu mă mai satur s-o fotografiez. Și chiar asta am și făcut, am rămas toată ziua în parc.

De departe nu par decât niște arbuști obișnuiți, dar, când te apropii, ești impresionat de bogăția și culoarea incredibilă a florii de cireș japonez. Este pur și simplu uluitoare!

Pe aceștia, din Herăstrău, îi știam din 2013, dar atunci îi prinsesem când erau pe trecute și nu mai rămăseseră decât câteva floricele în pomișori. Acum am putut să mă bucur de ei la apogeu și efectul a fost bulversant. Da, da, atâta frumusețe poate fi năucitoare! Și, se știe deja, eu am o slăbiciune pentru ea. Buchețele roz, imense, se proiectau pe albastrul infinit al cerului că niște vise îndrăznețe de fericire. O lume ireală mi se dezvăluia și eu îmi doream nespus s-o surprind întocmai. Atunci m-au doborât emoțiile, mâna a început să-mi tremure pe aparatul foto și m-am pierdut. Nu mai știam încotro să privesc, ce să fotografiez mai întâi pentru că splendoarea se desfășura chiar în față ochilor mei, un spectacol hipnotizant regizat de generoasa și mereu surprinzătoarea natură.

sakura
splendoare
sakura
Sakura
flori-de-cires-japonez
buchetele-de-primavara
imagini-cires-japonez
flori-cires-japonez
poze-cu-sakura-herastrau
poze-sakura-frumoase
cires-japonez
imagini-ciresi-herastrau
simfonie-japoneza
frumusete
cires-japonez-pozeÎn grădina japoneză din Herăstrău se pot organiza picnicuri, ședințe foto, oamenii vin aici să se plimbe, să facă sport, să se relaxeze sau să citească.
gradina-japonezaSpectaculoase, expresive, graţioase, mici miracole seducătoare, florile de cireş japonez exercită asupra mea o fascinaţie aparte.
flori-de-cires-macro
sakura-imagini-close-up
sakura-macro
cires-japonez

În ce context ați trăit voi ultima dată senzații puternice, emoții nestăvilite (de încantare, entuziasm, nerăbdare sau supărare)?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

77 de comentarii la “Sakura – Mai presus de cuvinte”

  1. Vai, ador florile de cires japonez! As fi cea mai fericita daca as gasi mai multe produse inscriptionate cu astfel de imagini. Cautam de zor asternut de pat cu acest model…mi-as lua si tricouri, rochii…din pacate nu prea am gasit. Asa ca ma multumesc cu a-mi face modele pe unghii cu flori de cires.

    Nu stiu sa-ti raspund la intrebare. Ma mai gandesc. :)

    1. Si eu o ador, Mihaela, dragostea mea pentru floarea de cires este imensa de aceea i-am si dedicat inca un articol pe blog. :wub: :silly: Prima data nu mi-a placut cum au iesit fotografiile, aveam compacta aceea de la Canon si in plus era si o vreme urata, plouase… :sick: :cwy:
      Uite ca la lucruri inscriptionate cu acest simbol nu m-am gandit, poate pentru ca nici nu am vazut pana acum. Poate gasim daca mergem in Japonia. :biggrin:

        1. :happy: Ei bine da, un asternut de pat cu asemenea design mi-ar placea si mie. Si un tricou pe care sa-l port primavara. :silly:
          E adevarat ca nu prea ma uit eu dupa lenjerii. Poate, daca cautam pe net, gasim. :w00t:

  2. Ştiu că există sute de specii de cireş japonez însă numai cîteva – foarte puţine – dintre ele mai şi rodesc. Frumuseţea lor e într-adevăr copleşitoare. Mulţumesc frumos pentru acest regal fotografic. Sau ca să fiu în ton: domo arigatou gozaimasu! :cool:
    Şi ruşinat de întîrziere, un ‘la mulţi ani’ de ziua numelui! :blush:

    1. Eu iti multumesc, Dragos, pentru apreciere. Ma temeam ca niciunui barbat care comenteaza pe blog de obicei nu ii vor placea florile acestea deoarece au culoarea roz. :lol: Oricum putini barbati apreciaza florile in general.
      Da, astea japoneze sunt pentru decor si am inteles ca se folosesc si pentru ceai.
      Iti dai seama ce impact devastator au avut asupra mea daca am fost cuprinsa de emotii navalnice si a inceput sa-mi tremure mana pe aparatul foto. Era ultimul lucru la care ma asteptam pentru ca le mai vazusem(nu chiar atat de frumoase, e adevarat) si in anii trecuti.
      Am gasit si un liliac superb(mov), dar nu am mai postat fotografii pe blog ca deja erau prea multe. Ma mir ca ti-a rezistat banda… Dar am cca 500 de fotografii, una mai nice ca alta(cel putin din punctul meu de vedere). Ce era sa fac? :biggrin:

      Ehe, niciodata nu e prea tarziu, oricum nu a trecut mult timp, am tot facut articole aniversare nu vreau sa plictisesc oamenii. :tongue: :silly: Multumesc frumos.

      Hehe, ia uite cine stie japonza! :biggrin: :lol:

      1. Draga mea, eu am fire de artist, apreciez frumosul indiferent în ce sector se manifestă el, în ce culoare, formă, dimensiune ş.a.m.d. Şi cum tema mea de pe computer e cam fraise de vreo 6-7 ani (modificare proprie), poţi fi sigură că rozul florilor de cireş nu-mi poate apărea decît încîntător. :smile:

        Cu ceaiul nu sînt deloc prieten aşa că nu pot confirma sau infirma afirmaţia ta de mai sus, însă cred c-o să pun de-o cafea, ca să mai elimin din efectul coniacului. :blush: Liliacul mov mai poate aştepta un pic, cred eu. :cool:

        Cît despre banda mea… e drept c-a trebuit să reîncarc articolul de cîteva ori ca să apară toate fotografiile, dar arta cere sacrificii, nu-i aşa… Oricum le descarc pe toate, să le am aproape de suflet la nevoie. Măcar de-aş apuca să le şi salvez pe DVD ca să nu le pierd aşa cum am păţit cu datele de pe celălalt computer. Totuşi, cine ştie, dacă se întîmplă, poate mi le aduci pe un stick, atunci cînd am să ajung prin zonă. Căci am promis şi vreau să mă ţin de cuvînt. :wink:

        Japoneza mea e vai şi amar, am lăsat-o în paragină de ani de zile. Atît mai ştiu să zic: mulţumesc şi bună ziua. :blush:

        1. Hm, fire de artist, zici…asa se explica multe. :devil: :biggrin: Deh, eu sunt mai grea de cap. :dizzy: Adica ma prind mai greu de unele chestii evidente. :blush: :angel:
          Uneori trebuie sa mi se spuna direct. :lol:

          Efectul coniacului? Sa inteleg ca ai acceptat oferta Ioanei? :dizzy: :cheerful: :cool: Am citit comentariul ei si am ramas impresionata. Nu am mai vazut asa ceva pana acum… Foarte tare tipa. :cool: :happy:

          Si eu tot fan cafea sunt(dupa cum bine stii). :wub: De ceaiul din flori de cires japonez am aflat in gradina botanica de pe placuta informativa din fata unui arbust.

          Pai stii…esentialul. Cat sa te descurci. :biggrin: Stai linistit ca sper sa ma fi potolit pentru o perioada cu florile. Sau de tot. :lol:

          1. A, nu, nu-i de la Ioana coniacul. Ar fi un deranj prea mare şi nu merit asta.

            Am încercat mai demult să învăţ japoneza dar cum uit de pe o zi pe alta, mi-am dat seama că n-are rost. Oricum n-aş fi avut unde s-o folosesc iar fără exerciţiu se uită totul mult mai repede oricum.

            Dacă te-ai plictisit de flori, ce-ar fi să treci la veveriţe şi păsărele? :cool:

            1. Dragos, eu incercam sa-ti transmit un mesaj. :happy: Si anume ca ar trebui sa accepti oferta acestei doamne. :cool: Evident ca meriti din moment ce ea a considerat asta. :smile: Cum te-ai gandit tu repede la altceva? :angry:

              Pai as fi trecut demult daca as fi avut un teleobiectiv. Din pacate micutele stau cocotate pe cele mai inalte ramuri si obiectivul de kit nu le face fata. :angry: Am vazut zilele trecute o pasarica superba inconjurata de niste floricele albe (era pe o crenguta intr-un pomisor) desigur. :cool: :cheerful: De indata ce m-am vazut a zburat inspaimantata(si nici nu intentionam s-o fotografiez macar, stiam ca e in zadar). :ermm: Vezi dara… :dizzy:

              Ai dreptate cu japoneza… :biggrin:

                1. Aoleo, e ultimul lucru la care se gandeste acea doamna. :face: Eu cred ca vrea sa-ti intinda complet dezinteresat o mana de ajutor. Sau sa se imprieteneasca cu tine pentru ca i-a placut foarte mult de tine(ma rog, cum scrii, cum gandesti, personalitatea ta per ansamblu).
                  Se intampla sa ai si fani, Dragos. E riscul celebritatii. :biggrin: Ma rog, glumesc, a expunerii publice pe care o practicam de ceva timp. :happy: :dizzy:

                2. Eh, io mi-s mai sălbatic, aşa, de la o vreme. Nu ştiu de ce, dar de cîte ori mă apropii de cineva, fac cîte o boacănă şi stric relaţia. De aceea m-am învăţat să păstrez distanţa, ca să nu rănesc fără voie. O face şi asta parte din ciclul blestemelor ce mi-au fost dedicate.

                3. Dragos, azi am citit ceva foarte interesant. Cineva spunea ca nu exista prietenie pe viata pentru ca oamenii isi schimba scopurile, pasiunile, chiar si tara. Cand doua persoane urmeaza drumuri distincte e mai greu sa ramana prietene.
                  Deci, notiunea de prietenie este una temporara. De bucuri de prezenta omului in viata ta pentru o perioada si nu e nicio tragedie daca va despartiti.
                  Chiar si in prietenie e nevoie de interese comune. :dizzy:

                  Desigur, eu iti inteleg perfect punctul de vedere si reticenta. Mai bine decat iti poti imagina.

                4. Nu mai crede chiar tot ce citeşti. :whistle:

                  Imaginaţia mea e destul de bogată uneori. Ca şi tine însă, prefer să mi se spună clar şi verde în faţă – chit că-mi displace culoarea verde. :biggrin:

                5. Oricum eu ajunsesem demult la concluzia asta. Si o astfel de gandire ne scapa de multe dezamagiri. Si ne ajuta sa luam totul cum vine. Si sa traim doar clipa. Si pentru ea.

                  Nu-ti place verdele? :dizzy: Dar rozul? :biggrin: :tongue:

                6. Nu-ti fa iluzii ca sa nu ai deziluzii, corect. :cwy:
                  Neata! :w00t:
                  Mie imi place verdele primaverii. Uneori mai purtam (cand erau la moda) si pantaloni verzi. :lol: :sick:

                7. ‘neaţa, floricică! :smile:

                  “Vino mamă să mă vezi / îmbrăcat în haine verzi!”
                  Asta a fost odată, demult, cînd stagiul militar era obligatoriu. Cred că e unul dintre motivele pentru care urăsc culoarea verde. :angel:

                  Dacă stau bine să mă gîndesc, ar fi fost haiu’ naibii ca hainele militare să fie sakura-pink! :lol:

                8. Cel puţin la asta ne potrivim de minune! :lol:

                  Ştii ce-am făcut adineauri? Am pus o altă poză de-a ta, una de mai sus, ca wallpaper pe computerul al treilea. Aveam nevoie disperată de ceva roz în viaţă, că prea îmi merge totul spre negru lately. O fi sakura ta cu noroc? Vom vedea. Pînă atunci, îţi mulţumesc pentru generozitatea de a ne oferi splendidele tale compoziţii! :blush:

  3. Sunt foarte frumosi ciresii infloriti, si mie imi plac. Pana acum cativa ani nu prea eram atenta la ei, dar anul asta chiar i-am cautat.
    Din pacate in orasul meu nu sunt foarte multi. In schimb am vazut o multime in afara orasului, prin parcarile hipermarcheturilor sau prin curtile oamenilor. Exact cand nu aveam aparatul la mine :lol:

    Foarte reusite pozele tale, felicitari! Nu cred sa fi fost vreodata in gradina japoneza din Herastrau…
    Emotii puternice imi provoaca multe lucruri, peisaje, situatii, sau locuri in care mi-am dorit foarte tare sa ajung. Insa cele mai puternice senzatii mi le ofera intotdeauna muntii :smile:

    1. Multumesc mult, Larisa. :heart: Nici eu nu auzisem de aceasta gradina, habar nu am in ce an a fost infiintata, am gasit-o intamplator in 2013.
      Cred ca foarte multi oameni, in special cei mai sensibili si iubitorii de flori sunt fascinati de sakura. Nu stiu cum ai putea sa n-o iubesti fiind atat de spectaculoasa…
      Herastraul e o minunatie de parc, pe an ce trece mai frumos, nu-mi mai venea sa plec, am fost nevoita pentru ca mi s-a terminat bateria la aparat. Cum am intrat in casa am accesat blogul si am vazut in blogroll titlul articolului tau. Am intrat imediat caci eram super entuziasmata.
      Am gasit si liliac si lalele dar poate le pun pe blog cu alta ocazie. Poate. :biggrin: :dizzy:

      Hehe, muntii, da, cum nu m-am gandit, mai ales ca tu ii escaladezi pe cei mai inalti din Europa… :happy: :biggrin:

  4. Seară bună, dragă Nice!

    Mi-am delectat şi eu privire cu dulcile-ti imagini :smile: Imi place natura inflorita, asa cum imi place si cum arata iarna. Nu as putea spune ca ma emotioneaza florile. Mai degraba, ma emotioneaza apa. As privi la nesfarsit apa curgand. Sentimentul pe care l-ai trait, il inteleg. Il stiu, il iubesc si eu. Pentru o vreme, ai fost. Doar atat. Ai fost :smile:

    1. Seara buna, Marin :cheerful: , cred ca cu proxima ocazie iti aduc imagini cu o cascada. :biggrin: :happy: Sau cu un rau de munte, sa vedem unde gasesc unul. :lol: Sau una. :tongue: Pe mine apa ma linisteste, in special marea. Ma calmeaza si asta este foarte important pentru o persoana agitata (in ganduri) ca mine. Visez demult la Cascada Iguazu, dar nu-mi fac mari iluzii pentru viata asta. :lol:
      Dulci imagini, ce bine le-ai descris, absolut perfect, parca mi-ai citi gandurile. :blush: :silly: :cool:

      Nu am inteles ultima parte a comentariului, la cine te referi ca a fost? :ermm: :unsure: :wassat:

      1. Da, adu-mi…vreau un fimulet de la Iguazu. Facut de tine :biggrin:
        La tine ma refeream. :smile: Spuneai ca esti o persoana agitata, ca noi toti, de altfel. Si ca apa te linisteste. Si pe mine. Ei bine, cand ai vazut floarea si ai admirat-o, fascinata, sunt sigur ca toate gandurile alea multe au disparut. Atunci, tu, ai fost. Adica, ai trait momentul. Fara ganduri, fara asteptari, fara frici, fara acum, ieri sau azi. Era doar bucuria si dragostea pentru floarea de cires japonez :smile: Acelea sunt momentele in care traim cu adevarat.

        1. Daca gasesc un sponsor generos iti aduc cu siguranta. :lol: :dizzy: :whistle: Cred ca in total am nevoie de cca 5000 de euro pana la Iguzu si inapoi. :ermm:

          Da, cam despre asta e vorba, ai rezumat perfect experienta mea de ieri. :cool: Am fost foarte fericita in acele clipe. :happy: Ca ori de cate ori traiesc intens de altfel. :blush:

          Ce frumos scrii tu, Marin! :smile:

          1. Ei, tu sa vrei si sunt sigur ca vrei. Asa ca sigur vei ajunge candva acolo :smile:
            Sunt convins ca ai fost fericita si ma bucur mult petru asta :biggrin: Multumesc, nu am scris nimic deosebit, doar ce am simtit si ce am trait si eu :smile: Si pentru ca tot e vorba de flori, eu in ultimele zile m-am delectat privind in trecere florile expuse in centrul Pitestilor :cool:

              1. Exista obiceiul ca la simfonie,cat ii centrul de lung sa fie fel si fel de comercianti care sa expuna felurite flori in ghiveci etc. :smile: Asa ca treci printre ele si te incarci cu energie, vrei, nu vrei :biggrin: E adevarat ca anul asta, ploaia si frigul au cam pus bete in roate, insa, chiar si asa, tot a fost frumos :smile:
                Seara vesela si inmiresmata, Nice!

                1. Marin, cand treci prin Bucuresti iti recomand parcul Herastrau. Nu stiu daca ai mai fost lately, dar este din ce in ce mai frumos, o adevarata incantare. Eu am ramas masca cand am vazut cate lucruri minunate au aparut acolo. Cam asta a fost efectul asupra mea, m-a incarcat cu energie. Mi-ar fi placut sa nu inceapa azi ploaia…

                  Multumesc mult, o seara linistita si tie. :happy:

                2. Neaţaa!

                  Mulţumesc; cred că de pe1 decembrie 2011 nu am mai fost in Herătrău :smile: Ploia a venit si la noi,m-a trezit pe la 5 dimineaţa. Bine,visul m-atrezit, apoi am auzit cum ploua :smile:
                  A fost o noaptă frumoasă. Ţi-am rămas dator cu un răspuns de pe articolul trecut: nu, nu am gustat vinurile de Porto şi Madera. Ştiu că sunt celebre. Eu însă beau extrem de rar, spre deloc. Nu înţeleg alcoolul,nici dorinţa de a-l bea…am băut destul când eram mai tânăr.

                3. Neata, Marin, te invidiez ca ai avut o noapte frumoasa. :biggrin: :happy: :silly: :blush: :angel:

                  E cazul sa repeti isprava, sigur iti va placea noul look al parcului. :wub:

                  Si aici ploua infernal(vorba cantecului), iar eu nu sunt in cea mai fericita stare de spirit. :dizzy:

                  Nevoia de a bea nu o inteleg nici eu, dar as vrea sa gust respectivele vinuri de curiozitate. Am tot auzit de ele… Stii ca sunt anti-alcool. Imi face rau. :sick:
                  Nu si sangria. :wub:

  5. Iar m-ai lasat masca cu fotografiile tale. Sunt ale tale? :lol:

    Emotii puternice? Insasi viata mea in acest moment e o emotie. Caut sa-mi regasesc drumul si cu greu abia zaresc cate-o frantura de carare. Nici urma de drum. Doar niste gropi si mult noroi. Fugim o viata de noi gandindu-ne ca, de fapt, fugim de probleme. Vorbesc in dodii. Astept vara si marea. Marea noastra. De fapt sunt cam acelasi lucru pentru sufletul meu pierdut (vara rimeaza cu marea). Pentru ele astept un an intreg cu speranta. Am deraiat de la subiect. Astea sunt emotiile mele. Din pacate-n orasul in care stau, de doi lei si zece bani, nu avem flori decat in fata la primarie. Si-n florarii. In rest, prin parcuri, doar balarii. Sunt cam girlie daca iubesc florile? N-are importanta. Sunt orice. De aia iubesc capitala, doar pentru ca sunt atatea locuri faine in care pot visa frumos. Or mai fi si alte locuri in tara noastra draga, dar n-am ajuns inca la ele.

    Cu consideratie, un trecator numit si “poate maine”.
    Daca nu-s la subiect, poti sa-mi stergi comment-ul.
    Seara frumoasa!

    1. Dimpotriva, esti prea la subiect :happy: :biggrin: , ti-am dat accept pe facebook, dar spune-mi, tu ai cumva blog? :cool: :unsure: Nu de alta dar m-ai lasat masca, scrii atat de sensibil si de frumos… :cool:
      Daca nu ai, trebuie sa-ti faci! Si nu glumesc.

      Nu vorbesti in dodii, eu m-am regasit in gandurile tale si cred ca si altii. Doar ca tu ai puterea de a fi sincer. Cu tine insuti in primul rand. Si asta e mare lucru.

      In ce oras locuiesti, daca nu sunt prea indiscreta? :dizzy:

      Multumesc mult, o seara frumoasa si tie. :cheerful: Pe aici a inceput sa ploua… :cwy:

      1. Multumesc pentru tot. Din nou. Nu am blog. Am avut. Cam cate o zi maxim pentru fiecare post. Prea penibil ce-am scris. Nu sunt foarte coerent in gandurile mele, se-amesteca repede si iese altceva cand scriu in blog. Poate-am sa fac un fel de jurnal zilnic, ca-n zilele copilariei, dar abia dupa ce-o sa treaca ploaia. Ca sa-ncerc macar sa ma ajut pe mine insumi. Sunt din Bacau. Unde de doua saptamani mai mult ploua. Cand merg pe-afara, prin ploaie, e OK, imi imprima o stare de liniste si impacare. In casa, insa, e altceva. Devine sumbru. Patetic.. Fug des, mai mult de mine insumi, decat de ceva si/sau cineva anume. Dar florile tale m-au franat putin. Si m-am oprit din fuga.. Deocamdata.

        1. Depinde din ce perspectiva privesti, eu cred ca ai scris extraordinar(in sensul bun).
          Intr-un jurnal s-a transformat si blogul meu de la un timp. Oamenii nu prea gusta acest gen de blogging, dar pana la urma scriem doar ce simtim, ce ne caracterizeaza.
          Asa mult ploua pe la voi? La noi abia de aseara a inceput, pana acum ne-am bucurat in general de soare.
          Sa stii ca eu sunt meteosensibila si vremea imi influenteaza starea de spirit.

          Ma bucur mult ca florile mele te-au determinat sa poposesti aici pe blog(pentru mine nu exista fericire mai mare sa aud ca ele sunt cat de cat apreciate si placute). :happy: Si sa iei o pauza din maratonul initiat. :biggrin:

          1. Mersi frumos. Deocamdata o sa scriu pentru auto-exorcizare. Mai putin, spre deloc, pentru public. Nu vad de ce-ar interesa pe cineva lamentarile mele. Ploua pe aici, da. Si din ce-n ce mai putin pe dinauntru, deja rasare soarele. Florile sunt un leac pentru inima. Si un semn ca El inca e pe aici. Sau pe-acolo :lol:

  6. Îi spuneam lui Marin adineauri că trec pe la tine, în vizită – scopul fiind de a mă relaxa, de a mă încarca pozitiv cu energie, căci am nevoie de asta din plin. În general, blogul tău mă relaxează, și asta indiferent de subiectul abordat. E oarecum atmosfera generală de vină, cred.
    Am ajuns așadar aici și am descoperit florile astea minunate. Eu ador florile de cireș, iar cele ale cireșului japonez sunt la un nivel superior de frumusețe și încântare… Ce bine mi-ar prinde să fiu acolo! Mulțumesc pentru fotografii, Nice, îți înțeleg întru totul încântarea… :smile: În mod normal poate nu aș fi precizat, dar cred că pentru tine contează informația. Mi-ai oferit un spectacol vizual atât de binevenit azi, căci m-am internat de vreo 2 zile și mai am de stat o vreme pe-aici. Așa că, vorba lui Marin, am nevoie de hrană sufletească – iar fotografiile tale mi-au oferit-o acum. Îți mulțumesc, știam eu ce știam când m-am gândit să aterizez pe-aici.

    Am citit și comentariile, de data asta fără a fi contra-cronomentru și mă simt bine. Poate nu copleșită de emoții (sunt puțin amorțită hehe :silly: ), dar bine.
    O seară plăcută îți doresc, Nice! :happy:

    1. :dizzy: :ermm: :cwy: Te-ai internat de vreo doua zile? Si mai ai de stat? :wassat:
      Iulia, m-ai bulversat total cu vestea asta(si mai mult decat eram), chiar nu stiu ce sa mai zic acum, e adevarat ca sunt cam somnoroasa/nauca si e posibil sa nu fi inteles bine…sper ca nu am inteles bine. :wassat: :ermm:

      Iti multumesc pentru apreciere si urari si iti doresc multa sanatate. :heart: Chiar ma bucur ca mai e cineva realmente incantat de spectacolul sakurei. :happy: Bine, ma gandeam ca ideal ar fi sa-l traim in Japonia, dar pe moment e bine ca il avem si aproape de casa. Din cate am inteles si in Cluj exista o astfel de gradina.

      Inca o data multa sanatate, Iulia. :smile:

      1. Da, m-am internat în cele din urmă, e ultimul front, ca să zic așa :smile: A fost o decizie bună, îmi fac multeeeee analize și sper să fie ok. Doar că e pustiu și sunt epuizată… și chiar am nevoie de frumos, de oameni frumoși și de gânduri frumoase, mă ajută oarecum, ,,fur” câte puțin din binele altora, poate mă cuprinde și pe mine.
        Am aici o fereastră imensă, intră multă lumină, văd niște brazi. Însă cam atât. De-asta mă bucură așa de mult imaginile tale, sunt o infuzie de culoare și viață! :happy:

        Da, da, ar fi ideal să ajungem în Japonia – pentru sakura și multe altele :biggrin:
        Oare la grădina japoneză din Grădina Botanică te referi ? Nu știu să fie altceva în Cluj, dar acum trebuie să caut informații! :w00t:

        1. Oh, Iulia, am sperat pana in ultima clipa sa ma fi inselat, sa fi inteles gresit. Imi pare atat de rau… :cwy:
          Da, discutiile cu Marin sunt binevenite in aceste momente, el este de un optimism molipsitor, spune lucruri atat de frumoase si reuseste mereu sa te incurajeze si binedispuna. :cool: Cam de asta ai nevoie, de discutii cu prietenii si imagini vesele, pline de culoare. :happy:

          Stiu ca tu ai mai facut analize si in trecut pentru o anumita stare de slabiciune. Parca spuneai ca medicul ti-a recomandat niste vitamine si te simti mai bine…

          Da, la Gradina Botanica, am inteles ca aveti si o astfel de amenajare in stil japonez, chiar azi am citit asta pe un blog.

          Sper sa te refaci cat mai repede, Iulia. :kissing: Noapte buna! :smile:

          1. Starea mea de sănătate s-a cam deteriorat considerabil în ultimele două luni, iar după câteva plimbări pe la urgențe, s-au decis să mă interneze :smile:
            Mă simt pe mâini bune cumva, sunt de treabă doctorii și asistentele…

            Da, da, îmi place tare mult grădina japoneză din grădina botanică, însă ar fi perfect dacă ar fi împânzită de flori de cireș japonez!! Chiar ar trebui să le sugereze cineva chestia asta, să planteze niște (mulți) pomișori. Ar fi ideal! :wub:
            Vara trecută mergeam săptămânal pe-acolo și chiar mi s-a făcut dor de o plimbare pe aleile sale. Plus că vreau să îmi mai cumpăr un cactus. Celălalt a murit… Nu prea știu să am grijă de plante. Mi se par atât de fragile… dar frumoase! :smile:

            1. Iulia, eu cred ca tu muncesti foarte mult, cred ca esti obosita, epuizata si de aici problemele de sanatate. Altfel nu-mi explic, esti atat de tanara…

              Slava Domnului ca esti bine tratata si te simti pe maini bune… Eu sunt reticenta cand vine vorba de spitale, medici. :ermm: :dizzy: Si felul cum “opereaza” ei.

              Ah, deci nu aveti ciresi in gradina botanica? Da, neaparat trebuie sa le sugereze cineva. Sunt foarte frumosi pe viu. Asa din poze…nu stiu cat se poate simti magia.
              La fata locului ea are un impact devastator asupra omului. :alien: :biggrin: :happy:

              Pai chiar asa sunt, fragile si frumoase. De asta le iubim asa mult. :wub:

  7. Eu am trait un sentiment adanc de panica azi la birou cand mi-am pus mana pe deget si nu mi-am mai simtit verigheta. M-am uitat in jur, n-am vazut-o, si m-am panicat asa de tare ca nici nu m-am mai putut concentra sa o caut.

    Noroc ca a gasit-o un coleg sub biroul unui alt coleg, in celalalt capat al incaperii. Am obiceiul prost de a ma juca cu ea, si mi-a intrat asa tare in reflex ca nu mi-am dat seama cand mi-a cazut de pe deget.

  8. Buna seara draga Nice, am venit sa admir splendoare florilor, eu nu stiam care e treaba cu sakura, vazusem numele si pe facebook. Cu aceasta postare mi-ai dat o idee sa vizitez gradina botanica poate sunt si au inflorit, nu cred ca am mai vazut pe viu. O sa fie un prilej bun si de fashion shooting. :)
    Sper eu luna viitoare sa simt o bucurie imensa, sa ajung din nou pe munte, unul mai inalt.
    Noapte buna draga Nice!

    1. Buna, Mihaela, da, chiar ca acesti pomisori sunt perfecti pentru un fashion shooting. Chiar erau cateva fete imbracate si fardate foarte frumos in momentul in care am ajuns eu acolo. Nici nu stiai la care sa te uiti mai repede la ele sau la florile de cires. :lol: Si nu exagerez, chiar erau deosebite tinerele.
      Sper sa gasesti sakura in gradina botanica, daca nu, da o fuga in Herastrau. Galatiul nu e asa departe de Bucuresti. :biggrin: :happy:
      Unul mai inalt? Bucegi? Fagaras? Mont Blanc? :lol: :dizzy: :unsure: :silly: Sa nu-mi spui ca Everest… :tongue: :ninja:

        1. :biggrin: Eh, las’ ca la mare parca ai mai fost, in Bucuresti nu(cel putin nu lately din cate stiu eu).
          E frumos pe Transfagarasan…eu la el visez. :whistle:

  9. Din păcate, nimic din ce am văzut nu mi-a stârnit astfel de sentimente, deşi lăuntric mă simt aproape de estetică. În schimb, ştiu despre ce vorbeşti. Aveam o prietenă cu care eram într-o maşină pe Transfăgărăşan. Era un peisaj superb. Lângă mine, mi-am simţit prietena plângând. Credeam că-i e rău şi mi-a trecut prin cap că are o cădere de calciu sau aşa ceva. Am întrebat-o ce are şi mi-a făcut semn că nimic. Atunci am înţeles: o impresionase priveliştea…

  10. La noi la Cluj nu prea avem prin parcuri ciresi japonezi in schimb la Londra erau peste tot. Mi-au placut la maxim, am facut si eu un articol asemanator acum 2 ani, cu multe poze cu flori de ciresi.
    Pozele ti-au iesit foarte bune si clare.
    Visez la un picnic sub un astfel de cires, dar in Japonia :)

    1. Da, parca tin minte pozele cu sakura din Londra. Ehe, ce nu gasesti in Londra… Mandrete de oras. Stiu ca ti-a ramas gandul(si poate sufletul) la el.
      Merci mult, mergem impreuna la picnic? :biggrin: :unsure:

  11. Tot ma uitam la fotografiile tale si ma minunam de ele. Mi se pare asa de fain acest cires japonez, atat de bogat incat nu-mi este greu sa mi te imaginez acolo, stand cu orele si delectandu-te cu acea priveliste. Minunat!

    La noi au ciuntit pietonalul cu salcami japonezi (niste piticanii sfrijite care nici nu arata bine) in locul teilor frumosi, inalti, maiestuosi. As fi vrut sa ramana cum era. Acum se pare ca au inceput sa ii taie de peste tot. Pacat! Mare pacat!

    Ultima data cand am simtit ceva atat de puternic incat aproape ca imi venea sa lesim a fost cand Emilia s-a imbolnavit, doar cu cateva zile in urma. La vreo 5 si ceva se trezeste ca vrea mancare. Ardea toata si plangea. Pentru un moment am intepenit. Apoi am mers la urgente. Acum se pare ca e randul meu, numai ca dupa mine nu are cine sta :) Bucurie simt in fiecare zi: are grija tot Emilia de asta. Nici nu se putea altfel.

    1. Da, Alexandra, tocmai asta m-a uimit si pe mine, bogatia lor. Nu am mai vazut pana acum un arbust cu asa multe flori… E deosebit. E unic. :wub: :cheerful:

      Oh, abia astept sa infloreasca teii, in fiecare inceput de mai ma imbat cu parfumul lor. Salcami japonezi? Hm, nu stiu cum arata. :lol: :dizzy: :wassat:

      Cred ca asta este reactia fireasca a fiecarei mame cand puiul ei da semne de boala. Iar cand sunt mici, copiii se imbolnavesc atat de des… Cum sa nu te sperii, cum sa nu-ti faci griji? :ermm:

      Pai insanatosire grabnica :cheerful: , dar cu ai patit? Ai racit? Nici nu e prea greu cu vremea asta… :sick: :angry:

  12. Pozele sunt extraordinare, iar pomii infloriti par cu adevarat fascinanti. Am retinut pentru primavara viitoare: excursie in Herestrau in gradina cu ciresi japonezi :)

    1. :biggrin: Frumos raspuns, felicitari pentru sinceritate! :biggrin:
      Doar flori, din pacate. Ma rog, arborii suplinesc lipsa fructelor prin splendoarea florilor. :wub:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: