Asteptand primavara…europeana

Emotii coplesitoare, agonie si extaz, pasiune si speranta, asteptare…

Inca 45 de minute si marele meu vis se indeplineste. Vine primavara! :)  Dar nu orice fel de primavara, ci  poate cea mai frumoasa, cea mai dorita, cea mai asteptata: cea europeana, la fotbal.  Inca 45 de minute si cucerim Vezuviul si chiar si Monte Bianco!   La Napoli e inca 0-0. Steaua e pe cale de a transforma in realitate visul a milioane de romani: o calificare istorica in saisprezecimile Europa League. Se poate! Ce frumos e sa visezi… Sa ti se ofere ocazia…  O minune se prefigureaza la orizont. Continuă să citești Asteptand primavara…europeana

Share

I feel good

Sunt intr-o binemeritata vacanta de blogging, ma simt excelent si, sincer, ma bate gandul sa renunt definitiv la aceasta activitate ce creeaza o dependenta bolnavicioasa. Visez cu ochii deschisi la recuperarea independentei mele de odinioara, cand nu auzisem de bloguri, iar pe net intram o ora pe saptamana sa-mi verific mailurile. Ce vremuri…ce viata!!! :(

Totul a inceput prin toamna lui 2006 cand am intrat pentru prima data pe blogurile de fotbal ale gsp-ului. Pe atunci eram pasionata de sportul rege si citeam cu nesat orice articol aparea pe site-ul respectivului ziar. Iar comentariile aferente mi-au starnit curiozitatea si interesul dintr-un sigur motiv: pasiunea pusa in ele, uneori dusa la absurd, care genera o violenta a limbajului greu de imaginat si tolerat. Ma uitam efectiv ca la un spectacol, grotesc pe alocuri, dar care impresiona prin arsenalul aruncat in joc de combatanti. De cele mai multe ori, lupta de idei condusa excelent de persoane de o inteligenta si umor rar intalnite de mine degenera in jigniri si injurii nedemne pentru astfel de minti luminate. Si atunci, in plin razboi stelisto-dinamovist(nu uitati ca totul se petrecea in 2006, cele doua echipe erau inca la putere in fotbalul romanesc, provincia nu-si incepuse inca ascensiunea in Liga 1), printre tunuri si baionete, un gand funebru mi-a incoltit in minte: de ce nu as fi si eu parte integranta a acestui nemilos raboi? Oh, cat mi-ar fi placut…dar repede am realizat ca nici macar nu stiu sa scriu pe bloguri, d-apai sa ma iau la tranta cu adversari de asemenea calibru. Si am ramas un simplu spectator,  urmarind fiecare discutie si cunoscand in acest fel extrem de bine taberele beligerante. Stiam fiecare nick in parte, cat poate si ce poate. Si ma distram, ma delectam cu parerile lor, gandindu-ma ca niciodata nu voi fi in stare sa insir pe o foaie virtuala mai mult de doua fraze. Abia in primavara lui 2007 mi-am luat inima-n dinti si am lasat un prim comment pe un articol semnat chiar de redactorul sef al respectivei publicatii. Lasat e un fel de-a spune, din ratiuni care-mi scapa si acum, acel post al meu nu a aparut niciodata. Dar ce mai conta, imi gasisem curajul necesar si nimic nu ma mai putea opri. Au urmat zeci de batalii cu inamicii dinamovisti, rapidisti, ceferisti, din care am iesit de multe ori sifonata, dar distractia a fost de fiecare data la cote maxime. Mai ales ca semnam  cu nick neutru, nimeni nu stia ca in spatele acestuia se afla o fata. Nopti nedormite la calculator, tone de cafele dimineata pentru a putea face fata la job, si iata cum o alta dependenta se prefigura la orizont: cofeina.

Trei ani de zile…

Azi imi sunt straine toate: si fotbalul, si fostii aliati sau adversari, si certurile, ura,conflictele, si acele bloguri. Il am pe al meu si vreau sa renunt la el. Intr-un fel, simt ca si acest blog face parte din trecut. Un trecut la care ma uit senina si caruia nu-i port resentimente.

Should I do that? Can I do that? Time will tell…

Voi cand v-ati apucat de blogging? Si poate mai important, de ce ati facut-o? V-ati gandit vreodata sa abandonati? Sunteti dependenti de blogul vostru?

Nu obisnuiesc sa fac asa ceva, e prima data cand procedez astfel, dar am gasit cateva articole minunate pe care vreau sa vi le recomand si voua. Le gasiti aici, aici si aici.  Demult nu am citit un articol atat de frumos si sensibil  precum cel al DianeiEmma.

Share

Ganduri printre Stele

Vorbeam ieri cu un bun prieten despre fotbal. Ceea ce inainte reprezenta principalul meu hobby, a devenit, practic peste noapte, cum se intampla mai toate in viata mea lately, utima preocupare pe lista mea de interese. Cauzele sunt multiple, jocul Stelei in primul rand, lipsa rezultatelor, patronul clubului, contextul actual al fotbalului romanesc  si nu in ultimul rand, plecarea de pe un blog care mi-a fost casa si masa timp de 2 anisori si unde cam asta faceam, comentam acest sport. Ii spuneam ca nici nu o sa ma uit la meci, ca nu mai pot sa vad Steaua jucand atat de slab, ca imi provoaca o stare de rau neputinta jucatorilor si perseverenta cu care patronul se face zilnic de ras la tv, ca sunt scarbita si voi renunta definitiv la mai vechea mea pasiune.

Dar nu a fost asa… La ora 20.30 punct am deschis televizorul si am asistat la un meci nesperat de bun facut de Steaua. Unde mai pui ca echipa a si castigat. Toate bune si frumoase, cand ce vad azi pe toate site-urile de profil? Acuze de blat mare cat casa, indreptate nu doar spre acest meci, ci si la adresa celui cu Gaz Metan Medias si cu Brasovul.

Mie nu mi s-a parut deloc blat aseara, Gloria Bistrita a jucat foarte bine, nu mi-a dat nicio clipa impresia ca ar dori sa cedeze puncte Stelei. Bucuria lui Moraes (si a lui Sumudica) la golul egalizator e o dovada suficienta in acest sens. Nu e nicio noutate ca in campionatul nostru valorile s-au nivelat, iar principala caracteristica a tuturor echipelor e inconstanta. Cu o exceptie, Dinamo, care de la inceputul returului are un joc constant bun, sper ca avantul pe care l-au luat sa se opreasca cat mai repede, pentru ca altfel riscam sa-i vedem acolo unde spera Borcea sa ajunga dintotdeauna si nu reuseste. Nu inteleg de ce li se pare unora de necrezut ca Steaua sa invinga o echipa precum Gloria. Asa cum Steaua a “putut” sa joace lamentabil cu Pandurii, la fel de bine a reusit sa incropeasca ceva tangential cu fotbalul aseara pe terenul Bistritei, locul unde alta data isi varsau sangele eroii sai de poveste, Iacob si Radoi. O echipa in ziua de azi, mai ales daca joaca in Liga 1, oscileaza mai rau ca nivelul Dunarii la Budapesta. Nu trebuie sa joace doar prost, cum se asteptau detractorii sa se intample cu Steaua, uneori se mai si trezeste din amortire si poate provoca surprize frumoase sau…dureri de cap, depinde de ce parte a baricadei se afla privitorul.

Băi blatiştilor, aţi venit aici să jucaţi fotbal după ce cu Steaua aţi stat capră? Sînteţi nişte blatişti!”, le-a urlat MM, care a făcut referire la înfrîngerea din Ghencea a Gazului cu 0-2. Ieri însă, Pustai a menajat nu mai puţin de 6 titulari: Butcha, Fl. Lazăr, Kubala, Silvăşan, Liţu şi Hoban, toţi fiind la limita suspendării pentru meciul cu Pandurii. (gsp.ro) Oare nu ar face mai bine sa-si vada de propria echipa, sa caute motivele semiesecului in randul baraganistilor lui decat sa lanseze acuzatii atat de grave la adresa altora?

“de-a dreptul penibil albut…..mimeaza o saritura dupa minge dar cu mainile pe langa corp pt ca nu cumva din greseala sa opreasca mingea….si la al doilea gol centrare la 3 m in fata portii iar albut asteapta pe linia portii….bineinteles ca ‘oaia’ a trebuit sa aiva prim planul la minge.si nu in ultimul rand toate acele suturi si lovituri libere trase in inaltul tribunei si chiar si in ultimele minute acel sut tras in plasa laterala.” econstantin pe site-ul gsp.ro Asa pot sa interpretez si eu gafa lui Zapata din meciul cu Dinamo si sa ma gandesc la faptul ca jucatorul columbian a fost platit de Borcea sa nu-si faca datoria pentru echipa la care activeaza. Mai ales ca sunt unele probleme cu banii la Steaua-Imediat după succesul de la Bistriţa, steliştii au declarat că aşteaptă ca Gigi să achite salariile restante de două luni
Victoria de aseară îi face pe roş-albaştri să spere cu şanse mai mari la titlu, dar gîndul le zboară mai degrabă către contractele neachitate! Cel care a dat tonul “răscoalei” a fost Pawel Golanski. “Cît de curînd vom discuta cu preşedintele, sper să lămurim rapid problema salariilor”, a spus polonezul.- tot de pe site-ul gsp.ro

Dar bomboana de pe coliva vine de pe site-ul suporterilor stelisti care fac si ei, mai voalat e drept, acuzatii de non-combat.

Aseara Karamian a marcat primul gol dupa ce fundasii Gloriei au uitat sa inchida pe partea dreapta a apararii, iar la golul doi stelist, Stancu a profitat de o centrare extraordinara a lui Nicolita dar si de mila unui fundas bistritean care a renuntat la toate regulile fotbalului modern. Aceste reguli care impun aparatorului sa faca un marcaj agresiv pe toata durata fazei se aplica doar in Liga I a Europei – Champions League – si mereu in turul de campionat al Ligii 1 din Romania.
Intamplator sau nu, Stancu a avut noroc de un adversar al naibii de obosit si milos, acesta pastrand o distanta respectabila fata de atacantul nostru inca din primul moment al “marcajului”, iar pe final a si renuntat sa mai puna vreo problema, astfel incat Bogdan a marcat lejer, ca la antrenament.
site-ul steaua.ro

Poate sunt eu subiectiva si nu vad ca Steaua o tine dintr-un blat in altul de cateva etape. Astept parerile voastre obiective.

Alte articole despre Steaua gasiti aici

Share

Steaua in retur

Minusuri:

$ antrenorul. Asa cum mereu am spus, abia din retur se va vedea cu adevarat mana lui Stoichita la echipa, pana acum pregatirea din vara a lui Bergodi punandu-si amprenta pe jocul Stelei. Primele impresii cu noul antrenor? Jucatorii nu stiu ce sa faca pe teren, unde sa stea, jocul este haotic, previzibil si abunda in greseli=>antrenor submediocru. Time will tell if I’m wrong. Opinie personala:habar nu are sa organizeze defensiva.

$$ fragilitate fizica. Jucatorii nostri au o constitutie fizica plapanda, daca te uiti la unii abia sta tricoul pe ei, cu unele exceptii cad secerati precum spicele de grau la prima atingere. Baciu, Golanski si Kapetanos ce par mai solizi, in rest ceilalti par ca niste papusi, la fiecare contact cu adversarul, stelistii trebuie sa se adune de pe jos. Ingrijoratoare sunt accidentarile foarte grave, care de cele mai multe ori recidiveaza, scotandu-l pe respectivul jucator ani buni din circuit.

$$$ apararea sau Calcaiul lui Ahile. Aici putem remarca: nesincronizarea la offside, faulturi dese in apropierea careului, plasament defectuos si interventii intarziate =>jucatori usor de depasit(de ex “simpaticul” Bacila trece ca prin branza printr-o aparare stelista visatoare si inscrie un gol memorabil in poarta “cerberului” Zapata), mobilitate greoaie, interventii nesigure si hazardate, bazate pe devieri, loviri slabe, impingeri si suturi “sa inlature pericolul”.

$$$$ jocul aerian- ca si inexistent: majoritatea angajarilor aeriene sunt irosite, jucatorii nu stiu sa centreze, pasa este ori foarte inalta, ori la semi-inaltime sau nu are forta necesara sa treaca, centrarea se face dintr-o pozitie statica, nu din alergare sau dintr-o pozitie mobila(dand posibilitate adversarului sa se replieze si sa anticipeze faza). Stelistii nu stiu sa se plaseze in teren, atacantii sunt surprinsi mai mereu cu spatele la poarta sau intr-o zona dificila(unghi mort, departe de poarta). Ce ar mai fi de spus, ingrijoreaza slaba calitate a centrarii, care de putine ori vizeaza un jucator anume, aceasta se realizeaza la intamplare sau intr-o zona in care adversarii sunt superiori.

$$$$$ JOCUL IN GENERAL -lasa de dorit: pasele merg prost, in general se fac angajari scurte, maxim 15m, limitate si cu frecventa redusa. Intr-o actiune de atac, traseul mingii este relativ limitat la aproximativ 3-5 jucatori, iar numarul paselor este de maximum 5. Aspectul cel mai suparator este dat de preluari si asezatul mingii inainte de pasa/centrare, fiecare jucator avand nevoie de 2-3 atingeri pentru a stopa mingea si de alte 2-3 pentru a o aseza. Sutul de la distanta reprezinta o rara avis(Ov. Petre ce-si mai incearca norocul, si ca sa devenim putin nostalgici, ca tot se poarta, ne-am putea aminti de incercarile penibile de a inscrie de la distanta marca Lovin si de cele ceva mai aproape de tinta ale lui Ra2), rareori jucatorii au aceasta initiativa, nici macar cand sunt in situatii favorabile nu indraznesc sa-si asume responsabilitatea/sa-si incerce norocul, preferand sa scape repede de minge=> lasitate, frica, neincredere in fortele proprii. In aceste conditii, sutul lui Tanase din meciul cu ICA(concretizat pe tabela) ramane in analele fotbalului ca un act de curaj nemaivazut, in fapt, o incercare disperata de a iesi onorabil dintr-o situatie rusinoasa. Mai putem adauga de asemenea lipsa de viziune a unor jucatori(care trimit mingea in zone inchise ale terenului, unde de cele mai multe ori colegul sau se gaseste izolat si de unde cu greu se poate iesi), numarul mare de faulturi comise, asezarea paguboasa in teren, lentoarea, scaderea ingrijoratoare a calitatii tehnice a jucatorilor, putini fiind in stare sa dribleze sau sa obtina superioritate in urma unui act individual. Concluzii: absenta ideilor de joc, constructia inexistenta, lipsa de organizare. Sunt cautati jucatorii care pot realiza singuri o faza: Kapetanos, Szekely,Tanase.

$$$$$$ razboiul permanentizat patron-suporteri=> atmosfera deprimanta pe Ghencea, jucatorii resimtind din greu absenta publicului cald de altadata, lipsa incurajarilor, inlocuite cu scandari obscene pe toata durata celor 90 de minute la adresa patronului fiind greu digerate de acestia. Si lista poate continua.

Plusuri? 8O Va las pe voi sa le identificati.

Share