Meteodependenta

Bucuresti, 13 noiembrie, 21 de grade Celsius

Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge  sa scriu articole. Dar cum viata e plina de surprize, am fost  pusa in fata faptului implinit si a trebuit sa ma descurc intr-un fel sau altul. Initial am fost reticenta, buimaca, neinspirata, complet debusolata. Pornisem pe un drum despre care nu stiam mai nimic si pe care nu-l dorisem.  La capatului lui, cu putin noroc, ma putea astepta insa  o uriasa recompensa: insusirea de noi informatii, utile pentru viata. Am realizat destul de rapid ca pot  folosi  acest blog cu un scop precis: acela de a invata. Iar procesul este in plina desfasurare…

Desi la prima vedere nu pare tocmai un jurnal, blogul acesta cuprinde toata gama de stari si sentimente care m-au incercat pe parcursul anului 2010. Toate dilemele, nemultumirile si frustrarile mele se regasesc in randurile asternute pe paginile lui virtuale. Eu scriu despre ce simt si despre ce ma pasioneaza la un moment dat. Fiecare articol are povestea lui, are un loc special in sufletul meu, e o bucatica din inima mea, pentru ca nimic nu a fost facut la intamplare, iar daca merg cumva in urma pentru a le reciti, ma incearca o cumplita nostalgie.  Daca iubesc, scriu despre Continuă să citești Meteodependenta

Share

Adevar sau Provocare?

Leapsa primita de la Ada, careia ii multumesc pe aceasta cale. :)

Raspunsuri Dragos:

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

Cand am intrat la facultate. Pe atunci se dadea examen…

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

Nu cred ca exista pe lume un om pe care sa nu-l fi dezamagit intr-un mod anume. Cel mai tare? Habar n-am…

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

Nu exista asa ceva.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?

Ironia. Multora nu le prea place, dar ma accepta….

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

In principiu n-as face nimic doar pentru bani. Depinde de context.

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tăi?

Cititul.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?

In prima excursie pe care am facut-o la Paris.

8. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

Turarea de neam prost a motoarelor de automobile sau scutere si sunetul bormasinii duminica la ora 14.00.

9. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat?

Cand am dat examenul pentru permisul auto. M-am comportat ca un catel de doua saptamani, imi venea sa ma duc la baie din 5 in 5 minute.

10. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)? Continuă să citești Adevar sau Provocare?

Share

I feel good

Sunt intr-o binemeritata vacanta de blogging, ma simt excelent si, sincer, ma bate gandul sa renunt definitiv la aceasta activitate ce creeaza o dependenta bolnavicioasa. Visez cu ochii deschisi la recuperarea independentei mele de odinioara, cand nu auzisem de bloguri, iar pe net intram o ora pe saptamana sa-mi verific mailurile. Ce vremuri…ce viata!!! :(

Totul a inceput prin toamna lui 2006 cand am intrat pentru prima data pe blogurile de fotbal ale gsp-ului. Pe atunci eram pasionata de sportul rege si citeam cu nesat orice articol aparea pe site-ul respectivului ziar. Iar comentariile aferente mi-au starnit curiozitatea si interesul dintr-un sigur motiv: pasiunea pusa in ele, uneori dusa la absurd, care genera o violenta a limbajului greu de imaginat si tolerat. Ma uitam efectiv ca la un spectacol, grotesc pe alocuri, dar care impresiona prin arsenalul aruncat in joc de combatanti. De cele mai multe ori, lupta de idei condusa excelent de persoane de o inteligenta si umor rar intalnite de mine degenera in jigniri si injurii nedemne pentru astfel de minti luminate. Si atunci, in plin razboi stelisto-dinamovist(nu uitati ca totul se petrecea in 2006, cele doua echipe erau inca la putere in fotbalul romanesc, provincia nu-si incepuse inca ascensiunea in Liga 1), printre tunuri si baionete, un gand funebru mi-a incoltit in minte: de ce nu as fi si eu parte integranta a acestui nemilos raboi? Oh, cat mi-ar fi placut…dar repede am realizat ca nici macar nu stiu sa scriu pe bloguri, d-apai sa ma iau la tranta cu adversari de asemenea calibru. Si am ramas un simplu spectator,  urmarind fiecare discutie si cunoscand in acest fel extrem de bine taberele beligerante. Stiam fiecare nick in parte, cat poate si ce poate. Si ma distram, ma delectam cu parerile lor, gandindu-ma ca niciodata nu voi fi in stare sa insir pe o foaie virtuala mai mult de doua fraze. Abia in primavara lui 2007 mi-am luat inima-n dinti si am lasat un prim comment pe un articol semnat chiar de redactorul sef al respectivei publicatii. Lasat e un fel de-a spune, din ratiuni care-mi scapa si acum, acel post al meu nu a aparut niciodata. Dar ce mai conta, imi gasisem curajul necesar si nimic nu ma mai putea opri. Au urmat zeci de batalii cu inamicii dinamovisti, rapidisti, ceferisti, din care am iesit de multe ori sifonata, dar distractia a fost de fiecare data la cote maxime. Mai ales ca semnam  cu nick neutru, nimeni nu stia ca in spatele acestuia se afla o fata. Nopti nedormite la calculator, tone de cafele dimineata pentru a putea face fata la job, si iata cum o alta dependenta se prefigura la orizont: cofeina.

Trei ani de zile…

Azi imi sunt straine toate: si fotbalul, si fostii aliati sau adversari, si certurile, ura,conflictele, si acele bloguri. Il am pe al meu si vreau sa renunt la el. Intr-un fel, simt ca si acest blog face parte din trecut. Un trecut la care ma uit senina si caruia nu-i port resentimente.

Should I do that? Can I do that? Time will tell…

Voi cand v-ati apucat de blogging? Si poate mai important, de ce ati facut-o? V-ati gandit vreodata sa abandonati? Sunteti dependenti de blogul vostru?

Nu obisnuiesc sa fac asa ceva, e prima data cand procedez astfel, dar am gasit cateva articole minunate pe care vreau sa vi le recomand si voua. Le gasiti aici, aici si aici.  Demult nu am citit un articol atat de frumos si sensibil  precum cel al DianeiEmma.

Share

Legi ciudate, inapoi la lume date

Vorbeam deunazi cu cineva despre tot felul de legi ciudate si mi s-a deschis apetitul, asa ca am dat o raita pe internet de curiozitate. Hmmmm…multele site-uri pe care le-am colindat par sa se inspire unul din altul si e destul de greu de ajuns la sursa primara. Cum am avut o mica divergenta cu KirstDay pe tema canalelor pe care iti vine informatia, am intrebat un bun prieten la care apelez ori de câte ori am probleme existentiale. Iar el mi-a spus ca entropia sursei este gradul de necunoscut din informatia generata si ca atunci când gradul de necunoscut este foarte mare in sistem, ei bine, orice informatie provenita de acolo e foarte importanta. Auzi, entropie…Cu alte cuvinte i-a dat dreptate lui KirstDay, care zicea ca „si până la urmă falsitatea sau valoarea de adevăr a unei afirmaţii nu constă neapărat în canalul de comunicare prin care ţi-e furnizat mesajul”.

Ma rog. Sa trecem mai departe. Prin urmare cititi, sa va amuzati, credeti si nu cercetati. Ca sursa nu conteaza!

1. Exista unele legi care interzic anumite lucruri pe care si noi constientizam ca, poate, sunt gresite, dar pedeapsa e cam mare (cel putin dupa parerea mea).

In Indonezia, pedeapsa pentru masturbare e decapitarea.

Iar in Hong Kong o femeie inselata are voie sa-si omoare sotul infidel, DAR doar cu mâinile goale.

In Anglia exista o lege (intre timp a fost abrogata) prin care erai condamnat la moarte prin spânzurare daca incercai sa te sinucizi.

In Bangladesh e interzis chiulitul de la scoala. In caz ca esti prins chiulind, ajungi direct la inchisoare.

2. Apoi exista legi care interzic lucruri suficient de gresite pentru a fi interzise, dar curios este ca unii s-au gândit sa le interzica in mod explicit.

In Bolivia (Santa Cruz) barbatii nu au voie sa faca sex in acelasi timp cu mama si fiica ei.

In Florida nu ai voie sa faci sex cu un porc spinos.

In Connecticut nu ai voie sa treci strada in mâini.

In Nebraska nu ai voie sa pilotezi un avion daca esti beat.

3. Unele legi poate ca le dorim aplicate si la noi. Acestea interzic lucruri care noua ni se par cât se poate de normale.

In Franta e ilegal sarutul in metrou.

In Israel e ilegal sa mergi pe bicicleta pe drumurile publice, daca nu ai licenta speciala.

In Elvetia e interzisa trântirea portierelor (ce obsedati!).

In New Mexico idiotii nu pot vota (asta da lege!). Dar, probabil, au voie sa candideze….

Daca in spatele tuturor acestor legi banuim o oarecare logica, chiar daca deplasata uneori, ei bine, exista legi (si aceasta e cea mai interesanta categorie) care interzic tot felul de nimicuri stupide. Oricât am incercat, n-am reusit sa-mi dau seama cum de intâmplari minore au declansat asemenea probleme majore incât legislatorii s-au simtit obligati sa le interzica.

4. Legi cu totul si cu totul ciudate.

In Arizona n-ai voie sa vânezi camile.

In Miami (Florida) e interzis sa imiti animale. Iar in Nebraska n-ai voie sa vânezi balene!

In Hawaii n-ai voie sa-ti pui monede in urechi.

In Idaho nu ai voie sa pescuiesti stând pe spatele unei camile.

In Illinois e interzis sa oferi tigari aprinse pisicilor, câinilor sau altor animale domesticite (adica animalelor salbatice ai voie!).

In Iowa le e interzis barbatilor care poarta mustata sa sarute o femeie in public.

In Indiana e interzis scaldatul pe timp de iarna.

In Iowa un sarut nu are voie sa dureze mai mult de 5 minute.

In Kansas nu ai voie sa impusti soareci dintr-o barca cu motor.

In Louisiana e interzis sa impusti casierul bancii pe care o jefuiesti cu un pistol cu apa.

Tot in Louisiana se considera ca, daca musti pe cineva cu dintii tai adevarati, e „atac simplu”. Dar, daca o faci cu dinti falsi, e „atac cu circumstante agravante”….

Si tot in Louisiana n-ai voie sa faci gargara intr-un loc public.

In Florida le e interzis femeilor nemaritate sa sara cu parasuta in zi de duminica.

In Maryland nu ai voie sa cresti scaieti in gradina.

In Massachusetts, daca esti in doliu, iti e interzis sa manânci mai mult de 3 sandwichuri in cadrul priveghiului.

In Minnesota nu ai voie sa treci granita statului daca porti o rata pe cap.

In New Mexico le e interzis femeilor sa apara neepilate in public (hmmmmm, legea asta nu e chiar asa rea; bine ca nu se pomeneste nimic de machiaj).

In Montana le e interzis femeilor maritate sa pescuiasca duminica, iar femeile nemaritate nu au voie sa pescuiasca decât daca sunt insotite.

In Carolina de Nord le e interzis câinilor si pisicilor sa se bata (câini cu pisici sau câini cu câini si pisici cu pisici?).

In California animalele nu au voie sa se imperecheze lânga taverne, scoli sau lacasuri de cult.

Si tot asa….

Mai sunt unele legi ciudate, dar uneori acestea iti vin in ajutor când ai nevoie mai mare. In Anglia barbatii pot urina in public, cu doua conditii: sa se usureze pe roata din spate a masinii personale si sa tina mâna dreapta pe automobil. Si o femeie poate sa urineze in public, dar doar daca e gravida. Ca bonus, legea ii da dreptul sa o faca inclusiv in cascheta unui politist, daca tine neaparat.

Bine bine, veti zice, dar la noi exista legi stupide? Exista, bineinteles. Dam cu nasul de ele zi de zi si ceas de ceas. Sunt totusi prea prezente si ne privesc prea direct pentru a le mentiona intr-un articol care se vrea, la urma urmei, un pic mai vesel. Dar, pentru a incheia cu ceva de pe la noi, cititi cum era redactata o lege cu ceva vreme in urma:

„Celui care va fi prins cu stromeleagul invârtosat primprejurul partilor fatatoare ale muierii i se va taia scârbavnicul madular intru vesnica lui nefolosinta” (text de lege care sanctiona violul in timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat).

Share

Let’s talk about…Murphy’s Laws – Articol de Dragos FRD

Murphy…cine n-a auzit de Murphy? E baiatul ala simpatic, care are o gramada de ziceri si legi, din foarte multe domenii, toate haioase, toate spumoase….

In ziua de azi, când avem atâta Internet la indemâna, e foarte dificil sa discernem intre informatia de care chiar avem nevoie si informatia care ne-ar putea induce in eroare. Chiar, voi cum va selectati informatiile dobândite prin intermediul Internet-ului? Le ignorati pe cele care nu va convin si le adaptati numai pe cele care va convin? Acest discernamânt e extrem de important pentru orice fel de decizie care va afecteaza viata – daca e vorba, de exemplu, de nutritie, trebuie sa fiti extrem de atenti (sau atente) la cine a sponsorizat experimentele respective sau lucrarea respectiva – pentru ca e de la sine inteles ca cineva care are ca scop sa vânda ceva pentru obtinerea unui profit va sponsoriza experimentele care sa-i convina. Personal, eu continui sa dau crezare, in primul si in primul rând, cartilor tiparite. Ca sa tiparesti o carte, presupune ca trebuie sa faci niste cheltuieli care trebuie aprobate, in ultima instanta, de Consiliul de Administratie al editurii care tipareste cartea. Prin urmare, exista, cât de cât, un control (si editurile, la rândul lor, au tot felul de interese financiare, de aceea e bine sa fiti cu bagare de seama daca respectivul document a fost editat de o editura serioasa sau nu). Pe când, in spatiul virtual, exista tot felul de informatii pe care, de multe ori, nu prea ai cum sa le verifici.

In legatura cu legile lui Murphy, sunt tot felul de supozitii si in cadrul acetei sintagme, „Legile lui Murphy”, au fost introduse foarte multe chestiuni, incepând cu o multime de bazaconii savuroase si terminând cu concluzii stiintifice extrem de bine documentate.

Si pentru mine „Legile lui Murphy” au insemnat o permanenta atractie, ca si pentru multi dintre voi, presupun. Ori de câte ori ni s-a intâmplat o faza mai aiurea, ca sa ne calmam, am zis, scrâsnind printre dinti, doar pentru noi: „E Murphy…”…sau poate in alt fel, mai prohibit pentru cei sub 12 ani.

De fapt, de unde a inceput totul? Murphy a existat, el e un personaj real.

Capitanul Ed Murphy a fost un inginer angajat la Wright Field (a murit in 1990, intr-un accident de masina; povestea noastra are loc in 1949, la baza Fortelor Aeriene Edwards din Murdoc, California, in timp ce se lucra la proiectul MX 98 l). Enervat de proasta functionare a unei curele de transmisie, cauzata de stupida imbinare a curelei la capete, Ed a exclamat (cu referire la subofiterul in grija caruia era imbinarea respectiva): „Daca e vreo posibilitate sa o faca prost, o va face”.

Câteva saptamâni mai târziu, la o conferinta de presa, colonelul Stapp, un fel de sef al proiectului, a afirmat ca „rezultatele excelente pe care le-am obtinut de-a lungul timpului, fara niciun incident, se datoreaza increderii noastre absolute in Legile lui Murphy si a efortului pe care l-am facut pentru a preintâmpina posibilele lor consecinte negative” („Legile lui Murphy”, Editura Universal Dalsi, 1998). Mai departe, presa a asigurat o raspândire uimitoare a „Legilor lui Murphy”, care l-a lasat buimac pâna si pe autorul numit al acestor legi, desi singura lui „vina” a fost un umor negru extrem de bine dozat si organizat. Murphy a observat de fapt o lege naturala (sa zicem) pe care noi, cei „normali”, nu ne-am fi relevat-o, desi poate ca am experimentat-o de multe ori: daca ceva poate sa mearga rau, atunci va merge rau.

Câteva din Legile lui Murphy au fost anterioare lui Murphy. De exemplu „Daca ceva rau se poate intâmpla, se va intâmpla”. O a doua observatie este ca ele, legile lui Murphy adica, sunt foarte multe. Si cam toate sunt foarte interesante, as zice eu, dezvaluindu-ne, fiecare zicere in parte, cam cum vede un om liber realitatea. N-ar fi rau sa luam aminte!

Bun. Sa revenim. Dupa cum spuneam, in aceasta interpretare voiam sa fac de fapt o oarecare structura, dar intr-un mod diferit decât ce a fost facut pâna acum (adica nu pe capitole gen „Despre societate”, „Despre stiinta” etc etc etc). Din punctul meu de vedere exista 3 categorii, mari si late (plus a patra, ca bonus, pentru ca, atunci când incerci sa faci o schema, mereu ramâne ceva care nu poate fi in interiorul schemei, dar nici nu poti sa ignori acel ceva; voua nu vi s-a intâmplat ca, atunci când va faceti ordine pe birou, prin acte etc sa dati de ceva pe care, pur si simplu, nu aveti unde-l pune? Eu am rezolvat problema adaugând un nou biblioraft pe care am scris „Altele” si in care pun tot ce nu poate fi ordonat in alta parte ).

Prima categorie este aceea a bazaconiilor savuroase (in aceasta categorie se situeaza cam 90% din aceste legi). Exemple clasice:

1. Regula frustratiei feline: „Când pisica ti-a adormit in poala si pare foarte multumita si adorabila, va trebui sa te duci urgent la baie”. Asta nu e adevarat si as zice ca nu e adevarat aproape deloc. Mie mi s-a intâmplat de zeci de ori sa-mi adoarma pisica in…hmmmmmm…poala, iar intervalul de „urgenta” a fost de minim o ora. Acuma depinde de cum isi defineste fiecare intervalul de „urgenta”….
2. Legea leucoplastului: Exista doua feluri de leucoplast: cel care nu se lipeste si cel care nu se dezlipeste. Iarasi nu e adevarat. Dar nu e asa ca e misto? :)
3. Ghidul stiintelor plus extensia lui Cerf: Daca e verde sau se agita, e biologie; daca miroase urât, e chimie; daca nu functioneaza, e fizica; daca e de neinteles, e matematica; daca nu are sens, e ori economie, ori psihologie.
4. Teoremele lui Ginsberg: 1. Nu poti sa câstigi; 2. Nu poti sa faci remiza; 3. Nu poti nici macar sa parasesti jocul (hai sa fim seriosi…)
5. Optiunea Oz-iana: Nu pot sa-ti dau creier, dar pot sa-ti dau o diploma (Vrajitorul din Oz catre Sperietoarea de Ciori)
6. Daca o felie cu unt cade pe covor, cade intotdeauna cu untul in jos. Nici aceasta „teorie” nu e adevarata. Experimentele au demonstrat (da, exista oameni care au facut asemenea experimente!) ca faptul depinde de inaltimea de la care cade felia; in principiu, daca inaltimea e sub 1,5 metri, cade intr-adevar (de cele mai multe ori) cu untul in jos. Daca insa cade de la o inaltime mai mare nu se intâmpla asa. Sau invers. Oricum, ce conteaza?

Sa nu se inteleaga ca avem ceva impotriva acestor bazaconii. Sunt haioase si ne dau o senzatie de bine, cum ca nu suntem singuri in lupta cu destinul. Au patit-o si altii!

A doua categorie este cea a „filozofiei” tip Murphy, pe care e bine sa ti-o insusesti. Dupa aia nu vei mai avea cum sa fii dezamagit in viata. Ba din contra, vei gasi un sprijin pentru orice incercare. Exemplu tipic: „Zâmbeste! Mâine va fi mai rau!”. Dar mai sunt si altele, de exemplu:

7. Conceptul lui Ferguson: „Criza este atunci când nu poti spune : „Hai sa uitam toata chestia asta!””.

Sau

8. Daca faptele nu se conformeaza teoriei, faptele trebuie inlaturate.
9. Legea lui Hanlon: Nu atribui niciodata malitiei ceea ce poate fi foarte bine explicat prin stupiditate.

10. Teorema lui Laing: Daca nu stiu ca nu stiu, atunci mi se pare ca stiu.

11. Cum testezi paranoia? Stii ca o ai când nu poti gasi nimic rau ce-ar fi din vina ta.

12. Legea de aur: Cine are aurul face regulile.

Si asa mai departe….

Totusi, medalia de … aur a acestei categorii, din punctul meu de vedere, este

13. Legea lui Truman: Daca nu ii poti convinge, zapaceste-i. (cam tot pe aici ar fi si Legea lui Wolf despre tactica: Daca nu poti sa-i invingi, convinge-i sa ti se alature)

A treia categorie este a teoriilor stiintifice (zic eu), iar ce exemplu poate fi mai bun decât Teorema lui Peter?

Într-o ierarhie, fiecare salariat are tendinţa de urca până la nivelul său de incompetenţă.

Aceasta teorie nu e o doar o gluma foarte bine facuta, e o teorie stiintifica in adevaratul sens al cuvântului. Daca va intrebati de ce suntem inconjurati de incompetenti, ei bine, aveti raspunsul. Oamenii au fost promovati din locul in care aveau o oarecare competenta intr-o pozitie superioara ierarhic, dar pentru care nu au competente. Dar, daca nu au competente, de ce au fost promovati? Din cauza a tot felul de concepte aiuristice: vechime in munca, increderea pe care o are seful in omul respectiv, pile sau, pur si simplu, ca nu s-a gasit altcineva. Multi sefi prefera sa mearga pe mâna incompetentului pe care-l cunosc decât sa aduca in organizatie un competent pe care nu-l cunosc si care s-ar putea dovedi, la o adica, chiar mai competent decât seful insusi.

Urmeaza Legile lui Spencer:

1. Oricine poate lua o decizie daca are suficiente date.
2. Un bun manager poate lua o decizie fara date suficiente.
3. Un manager perfect poate opera in perfecta ignoranta.

Daca n-ar fi existat punctul 3, Spencer ar fi creat o lege chiar interesanta, dar prea serioasa. Si nu si-ar mai fi gasit locul in Legile lui Murphy….

Exista totusi si a patra categorie. Nu mai e vorba de legi, teoreme sau teorii, ci de axiome pur si simplu. Aceasta categorie nu am pus-o la socoteala pentru ca, efectiv, nu poate fi categorizata. E in afara oricarei orânduieli. Dar e bine sa credem in aceste axiome cu sfintenie. Exemplu clasic este Principiul economic al lui Lani (punctul 3): „In Dumnezeu avem incredere; toti ceilalti platesc cu bani gheata”. Si sa mai ziceti ca Legile lui Murphy sunt aiureli….

Bine bine, veti spune, s-au scris atâtea articole, reviste si carti pe tema cu Murphy, oare ce ne-o fi apucat sa dezbatem si noi acest subiect ultra-mediatizat? Si, in afara de asta, sunt multe legi ale lui Murphy pe care nu le-am citat….Pai…eu zic asa: haideti sa dati si voi exemple din categoriile pe care le-am facut noi, cu legi ale lui Murphy care vi se par intesante. Sau, daca aveti impresia ca ar mai trebui o categorie, nu va sfiiti, spuneti-ne! Si de ce am inceput aceasta dezbatere, totusi? Urmariti-ne in continuare si poate veti afla…..

PS: Am o dedicatie speciala, din motive numai de mine stiute, pentru gazda acestui blog. E una din regulile lui Fiedler (din Murphy, desigur): „Suspiciunile despre tagma prezicatorilor sunt intemeiate; instinctul de turma la prezicatori face ca oile sa para gânditori independenti”. Ca sa vezi!

Share