My inspiration

O dimineata racoroasa de vara la munte, intr-un cadru maiestuos, ce imbina solitudinea si vesnicia crestelor cu incantarea delicata a unor bogate vai inverzite, cu pajisti alpine impanzite de flori, in aer  mireasma de crini, violete si gentiene, acompaniate de spectacolul unic oferit de irezistibile cascade de clestar ale caror ape cobora vioaie si proaspete îndreptandu-se nerabdatoare si indragostite spre lacuri de safir; plajele parasite, fie  golfuri adapostite in causul zimtat al promontoriilor de lava, fie campii intinse de nisip auriu maturat de brizele oceanice, cu stanci abrupte in fundal, marginite de talazuri, in ceas de seara cand apusul iti arde sufletul si iti coloreaza trepidant simturile; oceanul, sursa vietii, fie rostogolindu-se bland si suspinand pe tarm, fie spumegand in furia furtunii; un labirint de stradute inguste, subtiri, ale unui oras vechi, medieval, uitat parca de timpul necrutator, transformat intr-o enclava de bistrouri si galerii, inconjurat de ziduri de culoare ocru si obloane turcoaz si un mic dejun linistit pe terasa umbroasa a unei cafenele; campuri de lavanda  si nesfarsite plantatii de maslini, imbatatoare arome mediteraneene de ierburi, cimbru, rozmarin, mimoze si pini; casele cu frontoane triunghiulare, morile de vant si canalele ce alcatuiesc vestitele peisaje olandeze,  toate constituie sursele mele de inspiratie.

Dar mai presus de ele, ceea ce ma inspira cu adevarat sunt gandurile voastre, opiniile expuse zilnic, intr-un mod original, de  prietenii acestui blog. Continuă să citești My inspiration

Share

De ce Summer – un nou inceput

Pentru ca este anotimpul meu preferat, desi nascuta in mijlocul iernii, dintotdeauna am avut o slabiciune pentru vara cea calda, verde,  plina de aventura si mistere. Pentru ca cele mai frumoase amintiri sunt legate de vara, pentru ca imi este mereu dor de campurile de maci rubinii, pentru ca vara ma simt ca o copila, libera, fara griji, pentru ca vara incep cele mai frumoase povesti de dragoste, pentru ca valurile marii sunt mai prietenoase vara, chemandu-te sa te pierzi in racoarea si spuma lor sidefie, si doar vara nisipul incins iti frige talpile, iar scoicile te ademenesc sa le culegi si sa ti le prinzi in siraguri drept talismane. Pentru ca vara fructele sunt mai dulci, ciresile mai coapte si pepenii mai rosii, frappe-ul e mai rece si mai imbietor ca niciodata, terasele sunt pline de viata pana tarziu in noapte, prietenii mai buni si mai calzi. Pentru ca miresmele verii sunt unice, irepetabile, iar culorile  ei magice. Pentru ca oricat ai incerca sa gasesti motive pentru a declara iarna, toamna sau primavara pe gustul tau, nimic nu se va putea compara vreodata cu anotimpul iubirii: vara.

De azi inainte voi posta sub acest nick: Summer.

Si blogul are de azi un nou nume: Summerwine forever. Summer – eu, Wine – pentru ca asa i-a placut lui Dragos. Initial ma gandisem la Summertime, dar cum blogul ii apartine si lui Dragos… asa se cuvine, in plus e si mai haios. :)

Bun venit pe Summerwine Forever!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8Ks4IebsNuw&feature=related]

Share

La plaja cu Nice- Costa Maresme 2010(I)

Se apropie vara…iar vacanta mea tocmai s-a sfarsit. :(  Dar nu va impacientati, daca toate decurg conform planului, va mai urma una, prin august. Pentru mine se anunta o vara de foc(la figurat), pentru voi(presupun) una fierbinte, la propriu. Deja ati inceput sa va faceti planurile de concediu/vacanta, deja visati la mare, valuri si mult, mult soare(sper).

Inaugurez azi o serie de articole despre Costa Maresme, despre calatoria mea in Spania, iar in prima parte m-am gandit sa va invit la plaja(pentru ca asta am facut si eu in prima zi dupa ce am ajuns in statiune). Una deloc pe gustul meu, imi imaginam  golfulete idilice si peisaje salbatice,  stanci imense  si paduri de pini, apa limpede si nisip fin si cand colo am dat de o plaja lata, monotona, cu nisip granulat. Putin mai rau ca la Mamaia… Apa era cumplit de rece, nu am rezistat mai mult de 10 secunde in ea.

 

 

 

 

Plaja vazuta din camera hotelului:

 

 

 

 

 

 

 

Piscina hotelului meu:

 

 

Piscina hotelului Maritim(favoritul meu):

 

Piscina hotelului Tahiti(al doilea in topul preferintelor mele):

 

 

 

Ce plaje preferati, aglomerate sau pustii? Stancoase , cu golfulete sau intinse, late?  Unde va place sa va petreceti vacantele, pe litoralul romanesc sau in strainatate? Care este statiunea voastra favorita? Unde mergeti anul asta in concediu?

Share

Ganduri necenzurate

Home, sweet home. :)  Tocmai  m-am intors dintr-o scurta plimbare.  Am dat o raita prin  blogosfera. :D  Initial am intrat  pe un blog pe care-l stiam, dar pe care nu-l mai vizitasem de ceva timp. Cel mai recent articol facea reclama desantata altor bloguri, lucru care nu m-a incantat peste masura. Am dat click pe unul din numele ridicate in slavi de autor, dorind sa ma conving daca laudele sunt exagerate sau nu. Ei bine, trebuie sa recunosc ca am avut o surpriza de proportii, pe langa faptul ca posesoarea blogului e de o frumusete rapitoare, pozele expuse la tot pasul stand marturie in acest sens, articolele sale constituie adevarate opere de arta. Fata asta scrie atat de frumos, incat aproape ca mi-a fost jena sa citesc… simteam ca locul meu nu este acolo,  iar primul impuls a fost sa parasesc in graba micul ei univers. Ma coplesea talentul  uluitor, stilul  sofisticat ce trada o femeie moderna, mondena, complexa, trista, plina de ganduri si intrebari, atat de sincera…  Am retinut  pasiunea ei pentru literatura/scris, cosmetice si pentru…mare. Si in opinia mea marea este  singurul loc unde iti poti gasi linistea. Poate pentru ca acolo altcineva se framanta in locul tau, alt zbucium e mai pregnant… Doar acolo,  hipnotizat de  furia valurilor in nemarginirea marii , de  neclintirea albastra a cerului, tolanit in sezlong,  poti scapa  de noianul de ganduri ce dau navala in fiecare secunda, ce te macina , te chinuie si  nu-ti dau pace in restul timpului.

Deci da, mi-a placut la nebunie, dar nu m-as mai intoarce. De ce? Din multiple motive. Primul si cel mai important este ca fundalul negru pe care sunt asternute ideile distinsei domnisoare nu e tocmai pe gustul meu, desi e (non)culoarea mea preferata cand  e vorba de haine, desi denota eleganta si stil, cand vine vorba de bloguri, negrul este deprimant, apasator, obositor. Pai nu sunt eu suficient de demoralizata, la ce-mi trebuie un motiv in plus? In al doilea rand pentru ca nu prea exista variatie, tema articolelor pare a fi mereu aceeasi. Si pentru ca fata are un stil care te tine la distanta. Prea multa pretiozitate strica. Trebuie sa stii sa faci in asa fel incat sa ajungi rapid la inima cititorilor tai. Altfel scrii pentru tine. Exclusiv.

Am parasit blogul ei cu mii de impresii si regrete. Am poposit apoi, e drept doar pentru foarte scurt timp, pe un blog ceva mai placut ochiului meu, unde  atentia mi-a fost atrasa de lungimea nefiresc de mare a articolelor, care insa nu  dezbateau teme filozofice, religioase sau culturale, ci, spre stupoarea mea, unele mult prea puerile, care nu ar merita sa fie tratate atat de aprofundat. In fine, mi-am spus, omul poate abera ore in sir despre orice vrea el, problema e a celui ce sta sa-si piarda timpul cu asa ceva…

Hai ca risc sa ma lungesc si eu si sa va plictisesc. In esenta, ce as vrea  sa aflu de la voi este ce anume va face sa reveniti pe un blog pe care l-ati descoperit prima data. Dupa ce va ghidati  in alegerea blogurilor pe care le includeti in blogroll? Care sunt criteriile voastre de selectie? De ce anume  tineti cont cand va hotarati sa frecventati un blog? De ce scrie la “about”, de tema blogului, de calitatea articolelor, de mesajul transmis, de aspectul fizic al proprietarului blogului respectiv, de lungimea articolelor, de stilul familiar sau  de buna dispozitie si optimismul ce transpira prin toti porii blogului?

Share