Blogoterapie

Cu multi ani in urma, intr-o dimineata de toamna tarzie, ma aflam in fata ambasadei Finlandei(tara pentru care de mica facusem o usoara fixatie, banuiesc ca datorita numelui sau romantic,  de acum va este arhicunoscuta pasiunea mea pentru lacuri, golfuri, insule, canale, peisaje lacustre, iar faptul ca am ajuns la un moment dat sa lucrez in sediul reprezentantei diplomatice a  acesteia in Romania, mi s-a parut  o coincidenta mult prea stranie) si ma uitam usor circumspecta, cum trei indivizi cel putin dubiosi din punctul meu de vedere, incercau sa intre in cladire. Unul dintre ei,  un batranel desprins parca din povestirile cu profeti sau vindecatori celebri, insotit fiind de doua (mult) prea tinere fete, a intrat in vorba cu mine, dorind anumite informatii despre programul institutiei. Din vorba in vorba am inteles ca are anumite puteri si l-am rugat sa ma descrie in cateva cuvinte,  sa-mi spuna cum ma vede el, ce ma asteapta in viitor, ce parere are depre mine. Oricum imi parea ireal totul, dar curiozitatea m-a facut sa astept cu interes analiza lui. Dupa ce m-a masurat din cap pana-n picioare, mi-a spus doar atat: sa nu lasi sa treaca o zi fara sa scrii ceva, nu conteaza cat de putin, dar sa scrii. Evident, nu am inteles nimic, nu i-am urmat sfatul, nici nu avea cum, nu tineam un jurnal intim, scriitoare nu eram, internetul nu aparuse inca la noi, la facultate nu mergeam, unde si de ce sa scriu?

Fara sa vreau, peste timp, am indeplinit profetia acelui batran. Sau mai degraba, am materializat acel sfat al lui, intr-o maniera putin diferita, evident, pentru ca scriu pe o pagina virtuala. Dar tot scris se numeste, nu?

Nu prea reusesesc sa inteleg, cum a fost posibil ca in mai putin de 7 luni de zile sa  trec  de la un blog aprope impersonal, cu articole scrise niciodata la persoana I singular la un jurnal intim online? Probabil ca ati remarcat ca toate articolele sunt despre mine, despre viata mea(inclusiv cea intima), despre gandurile si framatarile mele de acum si dintotdeauna.

Despre trecut si prezent, despre amintiri si visuri, despre iubire si ura, despre barbatii pe care i-am iubit, si pe care-i mai iubesc inca, despre jobul  meu si despre pasiunile mele. Niciun articol nu e scris la intamplare, fiecare este o frantura din viata mea, o secventa, o mica poveste, o intampare sau o intrebare careia nu i-am gasit inca raspuns. Nu scriu nimic doar de dragul de a mai scrie ceva, ci pur si simplu simt nevoia de a-mi transpune gandurile in cuvinte si mai ales de a discuta cu voi.  De unde si cum s-a nascut nevoia mea aproape incontrolabila de a impartasi cu voi tot ce mi se intampla in viata, bun sau rau, frumos sau urat? Cum e posibil sa se schimbe cineva atat de mult intr-o perioada atat de scurta de timp?  Si daca nu ma credeti, iata ce scriam pe 12 aprilie 2010 in acest articol:

Un blog presupune insa dorinta de a impartasi cu ceilalti gandurile, ideile, framantarile tale. Presupune comunicare, deschidere, talent si pasiune pentru scris, viata ta devenind in timp o carte deschisa in mainile celorlalti. Ori toate astea-mi sunt straine mie, eu fiind o introvertita prin excelenta, o persoana case-si apara cu dintii intimitatea.

Interesant cum viata ne surprinde facand exact acele lucruri pe care sustineam sus si tare ca nu le vom face niciodata, ca nu ne sunt caracteristice si nici nu vrem sa auzim de ele. Interesant cum se produc transformarile in interiorul fiintei noastre, cum din cel mai introvertit si ambiguu dintre muritori devii dintr-o data sociabil, deschis,  afectuos, cum din malitios si orgolios devii modest si generos.

Am apelat pana acum la diverse forme de terapie, iar voi mi-ati fost martori activi: meloterapie, cromoterapie, dar cea mai draga dintre ele si mai apropiata sufletului meu ramane blogoterapia. Sa luam cel mai recent exemplu,  plangeam  de mama focului zilele trecute  ca ma parasise( iar!) iubirea vietii mele, ma aflam in pragul unei depresii totale, cand, in 10 minute, psihologii de serviciu, Lusio si Vacitim, au rezolvat spinoasa problema  de aproape ca nici nu mai stiam cum il cheama pe respectivul individ. Cu doua fraze mestesugite au reusit sa-mi stearga si sa-mi faca uitate lacrimile amare, sa-mi curme chinul apasator. Ce as putea sa-mi doresc mai mult de la…blogging?

Pe cat de multa intelegere gasesc aici pe blog din partea voastra, pe atat de putina gasesc la cei din offline, care nu pricep in ruptul capului utilitatea blogului si a bloggingului, toti considerand activitatea o uriasa pierdere de timp. Ei bine, da, e timpul meu si il pierd cum gasesc eu de cuviinta, nu-mi place ca stramba din nas si ma privesc ca pe o ciudatenie, nu-mi place cand sunt intrebata daca imi aduce vreun profit, nu-mi place cand imi spun pur si simplu ca nu ma inteleg.

Blogging?? Dar cu ce se mananca? Ce reprezinta? Ce e ala? Eu nu pot sa inteleg, e pierdere de timp… Adica asa sta treaba, daca tu nu-l practici, inseamna automat ca e ceva detestabil?! Daca nu-l intelegi inseamna ca e o prostie, e ceva condamnabil, ceva eminamente rau si periculos? Mai sa fie, dar voi ce hobby-uri aveti? Sunt curioasa…

Iar celor care ma intreaba daca “afacerea” e profitabila le spun ca da, dar e profitabila pentru suflet, pentru ca pe el sunt interesata sa-l tratez. Si iar se uita la mine ca la un obiect zburator neidentificat…

Vedeti de ce va iubesc eu pe voi atat de mult? Sunteti singurii oameni capabili sa ma inteleaga. :)

Ati privit vreodata bloggingul ca pe o forma de terapie? Credeti in coincidente?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

522 de comentarii la “Blogoterapie”

  1. În coincidențe nu cred. Fără alte explicații :) Da, blogul mă relaxează și îmi face plăcere să scriu, cum am mai spus-o. Nu m-a întrebat nimeni ce e cu el, dar când sunt chestionată asupra timpului personal, bloggingul e neapărat menționat. Și strâmbă din nas, dar nu zic nimic. Dar, până la urmă, dacă fac ce mi se cere, teme si lectii invătate, proiecte și eseuri, dacă sunt odihnită, fericită si mă simt bine, cu ce ii deranjează pe ei? „Ai putea să citesti…”, șușotesc. Dar citesc. Și scriu. Și povestesc. Și fac recenzii. Deci, nu trebuie să intereseze pe nimeni viața și timpul meu, de vreme ce îmi respect îndatoririle.
    Așa că, dacă tu te simți bine, continuă cu blogoterapie. ;) Eu te susțin!

    1. Ai mei cunoscuti sunt de-a dreptul oripilati, cand aud de blogging parca aud de ciuma sau parca cine stie ce atrocitate as savarsi. Si toti au aceeasi replica: bloggingul, a, da , eu il consider o pierdere de timp. Ce inseamna asta? Ca e total gresit sa facem ceva ce nu ne aduce profit? Cum poate fi un hobby o pierdere de timp? Nu e o contradictie in termeni?
      Pe mine ma vindeca, e mai mult decat o relaxare, e sanatate curata. :)) Bine, acum vorbesc de psihic, nu de fizic.
      Merci de sustinere, sa stii ca e reciproca. >:D<

  2. Poate că acel bătrân a lăsat o idee pe care subconștientul tău, fără să se consulte cu conștientul, a ascultat-o. :D
    Poate să fie bloggingul o terapie. Ne eliminăm emoțiile negative descărcându-ne în scris… ne umple de energie pozitivă citind lucruri frumoase.

    1. Interesanta teorie, consideri asadar ca batranelul a aruncat doar niste cuvinte-n vant, subconstientul meu le-a pastrat, iar cand a venit vremea, acestea s-au concretizat. Practic nu crezi in coincidente, ci doar in puterea mintii, a gandurilor, a subconstientului. Cum ramane cu hazardul din vietile noastre?
      Da, ne eliberam prin scris, ne descarcam, dar mai ales cautam oameni care sa ne inteleaga. Cel putin eu asta fac in ultimul timp. Ca nu a fost mereu asa… e partea a doua.

      1. Coincidențele sunt rezultatul gândurilor noastre și ale alegerilor noastre conștiente care se întâlnesc cu alegerile și acțiunilor altora. :P
        Nu cred în hazard ca entitate de sine stătătoare, ci doar ca rezultat al acțiunilor maselor de oameni care conviețuiesc în lumea asta.

        Poate mulți de înțeleg mai bine decât crezi… dar tu nu înțelegi că ei te înțeleg. :P

      2. Pana acum nu am intalnit asemenea oameni. Care sa ma inteleaga, dar eu sa nu vad si sa nu simt asta. Dimpotriva, au fost foarte multi care nici macar nu au incercat sa ma inteleaga, care nu s-au pus o clipa in locul meu, care doar m-au judecat si condamnat. Si care continua s-o faca…

      3. “care nu s-au pus o clipa in locul meu, care doar m-au judecat si condamnat.” – urasc persoanele care judeca doar si numai din punctul lor de vedere dar in locul tau nu incearca. Le detest! :evil: De asta si incep sa evit sa mai le spun vrute si nevrute :-j si ca tot discutam.. sa le tin in mine.

      4. Lusio, si eu incerc sa le evit, dar asta nu inseamna ca o data supusa la un astfel de tratament nu raman cu sechele. Nu stiu cate articole ai citit tu pe acest blog unde eu infieram atitudini, criticam sau judecam oamenii. Am insa aceeasi pretentie de la ei.

  3. pentru mine nu e o terapie… e mai mult un mod de a consuma timpul. doar …o distractie.
    Si de multe ori…. e inversul terapiei :( eu nu scriu pe blog problemele… pentru ca nu ma ajuta cu nimic,
    dar poate fi distractiv ..blogging-ul
    nu stiu daca cred in coincidente….

    1. Eu nu prea gasesc in offline oameni dispusi sa ma asculte, toti sunt suparati , cu mii de probleme pe cap, unora imi este jena sa ma destanui, insa pe blog sunt destui, chiar si tu mi-ai fost de atatea ori de ajutor prin postarile lasate. Poate tu nu esti constient de binele pe care-l faci unor oameni care au nevoie de un gand, un cuvant, o parere. Nu subestima puterea legaturilor astfel create, noi doi de exemplu am avut conversatii interminabile pe anumite subiecte, faptul ca ai discutat despre unele lucruri ce te framantau nu te-a calmat catusi de putin? Uneori avem nevoie de un refugiu, nu doar de o forma de divertisment. Un loc unde sa uiti de cele multe si rele din viata reala, lucruri pe care nu le mai poti efectiv indura.
      Eu vin acasa de la serviciu si imi gasesc linistea aici. Vin atat de surmenata psihic, incat nu mai am puterea sa fac nimic altceva, nu pot sa mai vorbesc, sa gatesc, sa spal, nu am chef de nimic, iar bloggingul reprezinta un fel de odihna activa pentru mine. De aceea am asociat aceasta activitate cu o forma de terapie pentru sufletul meu mult prea incercat si zbucimat. Daca ma mai straduiam putin il faceam la fel de lung sau chiar mai lung decat articolul. :))
      Cu alte cuvinte, vrei sa spui ca daca ai gasi ceva mai bun de facut ai renunta fara regrete la blogging?!

      1. nici eu nu vorbesc cu nimeni din offline… nu am cu cine, nu am prieteni,nu am nimic; tin tot in mine. Mai e cate un subiect pe care il dezbat… si care ma face sa ma “calmez”, dar doar superficial. niciodata nu intru in detalii. Poate ca-s eu prea dificil… si de asta nu vad rezultate din blogoterapie… ci invers.
        rar am zis ceva despre mine… pentru ca ma simt penibil.. asa cum m-am simtit cand i-am spus ce simt …
        foarte penibil! poate pentru ca fu prima data :))) si cred ca e si ultima :))
        sigur ca depinde si de persoana… eu nu am curaj :D

      2. BA, curajul se dobandeste, dar trebuie sa ai si putina incredere in tine. Cu rabdare si perseverenta uiti de complexe si frica. Si ce daca nu ai reusit din prima? Ce daca ai fost respins? Mare scofala, crezi ca esti primul sau ultimul care pateste asta? Nici pe departe, incerci pana iti iese, nu te dai niciodata batut. Acum iti vorbesc din proprie experienta… :( Mare greseala sa tii totul in tine, parerea mea.

      3. @Nice: “Mare greseala sa tii totul in tine, parerea mea.”

        Racii se bazeaza mult pe increderea deplina in persoane. De asta prefera de multe ori sa tina totul inside.. pentru ca simt ca de alte persoane nu pot fi intelesi. Mai bine sa le ramana inside decat sa le expuna si sa primeasca niste replici care arata mai mult a neintelegere.

        Eu patesc asta.. si de multe ori, o persoana are nevoie de multa rabdare pana va iesi de la mine ce simt cu adevarat inside. Simtim nevoia de a expune ceva cand suntem intelesi.. Cand pare sa nu fim, ne retragem rapid in carapace.

      4. Black Angel: “pentru ca ma simt penibil”

        O chestie foarte des intalnita la zodia rac.. Teama de a face multe lucruri din frica ca putem parea penibili. Iti cunosc perfect sentimentul :) Probabil d-asta noi n-o sa fim niciodata extrem de sociabili.. sau ceva gen ‘sufletul petrecerii”.. cat timp vom avea acest feeling, aceasta temere continua.. nu cred ca se poate.

      5. tu zici ca”Nici pe departe, incerci pana iti iese, nu te dai niciodata batut. Acum iti vorbesc din proprie experienta…”
        exact… eu din experienta ta am inteles ca … ai incercat de multe ori.. pana ai reusit….. dar finalul care este? a plecat. deci ai incercat… ai reusit… dar la urma nu se termina bine.
        personal is prea sensibil cand vine vorba de sentimente….. si cum ziceai tu in alta postare..” intre curaj si nebunie e f putina distanta”
        eu stiu cum sunteti voi …capricornii(ca si soramea e) dar eu ca rac … nu rezist la asa ceva… deci prefer sa nu mai incerc a doua oara. Cedez usor… din toate punctele de vedere.

        Iar Lusio… imi completeaza mereu teoria ( exact ce nu zic eu …zice el) :D

      6. Lusio, tot ce ai enumerat tu acolo referitor la raci este valabil si pentru capricorni. Si noi traim cu teama asta ca nu vom fi intelesi, ca putem parea penibili, ma rog, mai exista si exceptii… Tocmai de aceea suntem extrem de precauti, retinuti, circumspecti, ne alegem cu mare atentie prietenii, ne deschidem cu mare greutate, putem parea reci si infatuati. Asta pana gasim persoana care sa ne faca sa ne simtim in largul nostru in preajma sa. Care sa ne accepte asa cum suntem.

      7. @Lusio nu toti racii sunt asa, unchiul meu … e total diferit de mine. e sociabil … etc… e tot ce eu nu-s in stare sa fiu. El e pe 4… iar eu pe 3.
        Cred ca depinde si de cum au fost crescuti si educati ;el a fost mult mai “liber” decat mine, are mai mult curaj decat mine…. e altfel de rac.

      8. Da, asa afirma, probabil ca sunt doua personalitati puternice si nicunul nu este dispus sa lase de la el. Oricum, cand locuiesti cu cineva, inevitabil apar disensiuni. Unele sunt minore, altele ireconciliabile. Se pare ca in cazul lor problemele sunt din cea de-a doua categorie. Capricornii pot fi foarte nesuferiti, cu toane, irascibili si malitiosi. Dar au sufletul bun. :))) :twisted: :mrgreen:

      9. Evident ca mai mereu pot exista si exceptii.. pana la urma mai intervine si personalitatea/caracterul.. Nu chiar TOTUL tine de zodie.. mai poate tine chiar si de trairi.. si ca sa dau un exemplu.. Sa traiesti intr-o familie unde nu prea exista armonie.. asta te poate schimba, evident.

      10. @Nice
        “Da, asa afirma, probabil ca sunt doua personalitati puternice si nicunul nu este dispus sa lase de la el.
        Lusio, ai dreptate, dar BA si-a descris sora in culori mult prea intunecate. Sper sa nu ma identifice cu ea”

        stai linistita :)) nu identific pe nimeni cu nimeni :)) daca nu stau in fata persoanei respective :))
        eu nu-s o personalitate puternica… ba din contra, mereu am lasat.
        problema e cand vrea mereu sa aiva dreptate…. ca doar ea e fata cucuieta, a mai mica… tre sa fie mereu cum vrea ea.. Deci la un moment dat incepi sa te saturi de mofturile ei… :)))

      11. Sigur e varsta de vina. Capricornii sunt firi mai razbonice, vulcanice, extrem de rebele, doar timpul ii mai domoleste. Ma rog, asa am fost eu…acum poate or fi si temperamente ceva mai calme, docile. Iata ce am gasit, destul de bulversant:

        Colericul este extrovertit si puternic. E un sef dificil, dar care struneste bine oamenii.
        Sangvinicul e optimist si simpatic. Toata lumea are tendinta sa aiba incredere in el, desi de multe ori se dovedeste a fi un pierde-vara.
        Flegmaticul e introvertit, chiar ermetic. Dar forta pe care o ascunde e de neclintit.
        Melancolicul e cel mai sensibil. Nu-l pune sa ia decizii, lasa-l sa se miste in ritmul lui. Lent…

        Berbec. E coleric. Asta nu inseamna ca o sa-ti sara la gat. Dar se repede sa inceapa orice actiune si o si duce la bun sfarsit, daca nu dureaza mult. Berbecului nu-i plac proiectele pe termen lung, el traieste in prezent.

        Taur. Melancolic. Fara un motiv serios, nu misca un deget. Chiar si asa, se urneste greu. Dar odata miscat, merge pana la capat. Nu sare in sus de bucurie, nici nu face circ cand e nervos – e introvertit si misterios.

        Gemeni. Sangvinic. Nu sta o clipa locului. Se baga intr-o sumedenie de lucruri, pentru ca moare de curiozitate. Nu te astepta sa-l si tina. Vorbeste mult, gesticuleaza, ii stralucesc ochii. Cand incepe sa-ti argumenteze, ii ierti toate defectele.

        Rac. Flegmatic. Prefera sa viseze cai verzi pe pereti decat sa se bata cu monstrii, chiar si cand acestia s-au mutat in curtea lui. Dar cand se dezmeticeste, se adapteaza repede in orice situatie.

        Leu. Inca un coleric. Elegant si demn, viata lui e un spectacol. Nu se simte multumit pana nu atrage toate privirile. Incepe actiunile in forta, sustinut de o motivatie puternica. Da impresia ca poate sa mute si muntii din loc si, de multe ori, o face.

        Fecioara. Melancolica. Asta nu inseamna ca citeste toata ziua poezii, chiar dimpotriva. Este o fiinta extrem de pragmatica si are nevoie de detalii clare pentru a se apuca de un proiect. Daca nu vede avantajele unui lucru, nu se clinteste.

        Balanta. Temperament sangvinic. Nativul in Balanta este simpatic si fermecator. Te invarte pe degete prin felul fascinant in care vorbeste si se manifesta. Cat despre lucrurile serioase, mai bine sa nu te bazezi pe el.
        Scorpion. Flegmatic. Adica: introvertit si imprevizibil. Sta in coltul lui si nu stii cand si daca o sa primesti muscatura cu venin sau o strangere de mana prietenoasa. Daca se apuca de un lucru, il face mai bine ca oricine, pentru ca a studiat bine problema.

        Sagetator. Colericul. Numarul trei din zodiac e genul caruia ii place sa experimenteze. Se avanta in necunoscut cu toate motoarele pornite, da impresia ca e cu sacii in caruta chiar si cand habar n-are despre ce e vorba. Dar face ce face si reuseste.

        Capricorn. Un melancolic cu accese de spontaneitate, daca este in postura sa ia decizii. Tace si face. Chiar daca ritmul lui nu e alert, eficienta de care da dovada te face sa-l ierti pentru toate momentele in care iti venea sa urli pentru ca nu-l intelegeai.

        Varsator. Sangvinic din nou. Daca nu-l pui sa faca ceva monoton, e primul care se apuca de treaba. Plin de entuziasm, vrea sa salveze lumea chiar si cand aceasta nu are nevoie de asa ceva.

        Pesti. Flegmaticul de la sfarsitul zodiacului mai mult isi imagineaza lucruri decat le chiar face. Dar nu poti sa te superi pe el, pentru ca traieste sincer pe alta lume. Motivatiile lui nu sunt puternice, poate sa renunte cu detasare aproape la orice.

      12. “Rac. Flegmatic. Prefera sa viseze cai verzi pe pereti decat sa se bata cu monstrii, chiar si cand acestia s-au mutat in curtea lui. Dar cand se dezmeticeste, se adapteaza repede in orice situatie.” – Cam true.. M-a facut si sa rad :lol:
        Uneori chiar sunt “Flegmatic”.. care se mai poate traduce si-n “miserupist” sau “Chefless” :lol:

      13. Lusio, pai e bine sa nu-ti prea pese, sa nu dai importanta tututor prostiilor, sa nu te afecteze rautatile, minciunile, piedicile, invidia celor din jur. E tare rau sa fii sensibil, cum zicea cineva, cel mai mare defect al timpurilor noastre.

      14. Din pacate si pe asta cu sensibilitatea o am :( La asta nu cred ca exista rac fara sa aibe o sensibilitate mai crescuta :-L

        Cateodata imi urasc zodia :evil:

      15. macar de as fi eu tipul ala de flegmatic…. mi/as dori.
        problema e ca orice ma streseaza…. si pana nu se rezolva chestia respectiva…nu mai am liniste :((
        Mai degraba is “melancolicul”. intotdeauna evit sa iau decizii…. ii las pe altii sa le ia in locul meu
        Cat despre tauri… si pesti, is total gresite
        mama e taur. nu iti zic cata panarama face cand e nervoasa….. si cate 2 zile nu ii mai trece… pentru ca ea intotdeauna lasa nervii…. asa se calmeaza, facand panarama.
        Pestii… la fel, e gresita descrierea… nu se poate lipsi tata chiar de nimic. de colectiile lui de vechituri….. etc.
        dupa cum vezi …. sunt gresite :)))
        cat despre capricoarna de soramea….. e adevarat ca face numai prostii.. fara sa zica nimic, =))… dar nu e deloc melancolica :)))

        @Lusio….. eu nu mi-o urasc cate odata zodia; o urasc intotdeauna

      16. apropo…. daca esti atenta…. zice ca toate semnele de apa sunt flegmatice, ceea ce nu e adevarat… scorpionii is total diferiti de raci :)) si pestii la fel :D deci chestia asta deja “pute” ; inca o dovada ca e doar o prostie :)))

  4. Și eu cred în coincidențe. :) Mi se întâmplă și des, așa că nici nu mă mai mir, duc o viață extraordinară. :))))

    Cât despre bloggingul ca formă de terapie … nu, pentru mine nu e o terapie, încă n-am ajuns să-mi expun viața, temerile cele mai adânci și speranțele cele mai arzătoare pe blog, încerc să păstrez o linie. Am eu o paranoia cu chestia asta. :)) În schimb am oameni din offline dispuși să mă asculte. Din fericire. :)
    Dar dacă ție îți face bine așa … nu pot decât să-ți spun: go, girl ! Am observat că atunci când apare Vacitim te întorci cel puțin la 90 grade, el e mereu optimist, parcă îți transmite și ție starea ta de bine. El și poate noi toți la un loc. Ai grijă de tine, Nice, you’re too nice not to be treated nicely.

    1. “Nice, you’re too nice not to be treated nicely.” – Frumos spus si acelasi lucru il zic si eu..

      Si mersi ca m-ai facut sa vad ca mi-am ratat cariera :lol:

      1. Ca sa fii psiholog.. trebuie sa mai si-o calitate, anume RABDAREA.. rabdarea de a trata toti “nebunii” (glumesc putin) :).. iar mie-mi (cam) lipseste aceasta calitate.

      2. @Nice…. ma faci de ras!
        “Lusio, apropos, bine ca mi-ai spus, adica bine ca ti-ai facut putina reclama, am si eu nevoie de un IT-ist priceput, cunosti vreunul. 8O :))”
        nu stiai ca-s IT-ist? Rau

      3. Eu nu va spun ce fac si nu va arat poze cu mine. In rest sunt o carte deschisa. Macar doua secrete sa pastrez si eu fata de voi daca tot stiti atatea despre mine. Si cred ca este de apreciat ca sunt sincera.

    2. Pai la inceput nici eu nu vroiam sa dezvalui prea multe despre viata mea si despre ofurile mele, dar, si aici e un mare dar, pur si simplu a venit totul de la sine. Eu va consider pe toti prieteni, de fiecare data cand am avut o problema m-ati ajutat, tu cu schimbatul temei si fundalului, Vacitim cu incurajarile lui constante, Lusio cu faptul ca e mereu aproape si ma intelege si asculta ca nimeni altul, Dragos mi-a fost si el alaturi in tot acest timp, e mereu pus pe glume si ma distreaza, ma si sfatuieste cateodata, BA ma binedispune cu umorul lui, e foarte amuzant, Nora, Diana, Andreea imi sunt foarte dragi pentru ca imi inteleg de fiecare data tristetea si incerca sa ma ajute cu o vorba buna, incet-incet ati devenit o familie pentru mine, asta e mai mult decat un simplu loc de scris articole si de comentat, e un loc de intalnire a unor buni prieteni. Ma rog, asa il percep eu… Eu ma simt foarte libera si imi permit sa scriu orice, sa dezvalui oricat. Aici nu imi este teama ca voi fi judecata sau ca nu voi gasi intelegere. Toti sunt extrem de draguti, calzi, prietenosi. In aceste conditii, imi este greu sa pastrez distanta. Sunt extrem de atasata de toti cei care vin aici, pana si de Teo care a aparut doar de cateva zile. Culmea, imi scrie de parca m-ar cunoaste de o vesnicie. Iar Ada…are un loc cu totul special in inima mea. :)

  5. Apropo, mă bag din nou, mna, ce să-i faci :D, dar sunt și eu de-acord cu tine, Nice, în ce privește sfatul pentru Black Angel. Nimeni nu-ți poate descoperi măreția dacă tu o ascunzi în tine, Black Angel. :)

    1. Imi propui sa-mi trec blogul pe privat? Adica sa am doar cativa vizitatori si aia sa aiba o parola ca sa intre pe el?
      Nu cred ca voi fi atacata, pana acum nu a facut-o nimeni, iar eu nu prea am dusmani…

      1. Daca vei simti nevoia.. fa-o.. daca nu, ramai asa :)
        Eu am venit cu faza aceea pentru ca stiu cum e sa te mai certi cu cineva iar acea persoana sa te atace.. fix in punctele slabe, expuse de tine (oricine) cu incredere. Cam de asta..

      2. Lusio, dar exista moderare. :)) Care, culmea, desi nu e activata, retine tot ce nu trebuie, dar mai ales tot ce trebuie. :(:(Am mai spus, pana si 90% din comment-urile mele sunt oprite. Iar daca cineva ma va ataca vreodata, il voi pune pe spam. :))) Aici avem nevoie de armonie si intelegere, nu de vrajba si animozitati. Iar articolele mele nu incita la controverse.

      3. Da.. exista moderarea :) Ok, atunci do that daca se intampla ceva urat :)
        Mai tii minte ca si mie mi-ai sters un post la inceput cand am fost mai acid? :lol:
        Pe vremea aia parca era Twenty :)

      4. Da, pai noi am inceput cu stangul, eu sustineam ca e mai tare senzatia pe care ti-o da plimbatul pe stradutele inguste ale unui oras medieval, romantic decat sexul. Si tu mi-ai zis ca sunt frigida. Iar eu am gasit de cuviinta sa-ti sterg commentul, crezand ca o sa te superi si nu o sa mai apari niciodata. Dar tu mi-ai facut in schimb o frumoasa surpriza…
        Si sa stii ca inca mai sustin faza cu stradutele, uite de ce, sexul il poti face oricand, insa plimbatul printr-un oras din alta tara, poate doar o data in viata. Adica as da o plimbare prin Nisa de ex pe o noapte de sex. Sper sa ma intelegi…

      5. Eu, din pacate, uneori mai depind si de starile actuale.. cand nu prea e buna se mai intampla sa devin mai….acid. Sa nu prind anumite faze chiar cum ar trebui si-ar fi, mai frumos. Imi cer scuze daca se mai intampla (desi cu tine a fost doar 1data). Oricum poti sa ma anunti daca te va deranja ceva pe viitor :P stiu sa-mi recunosc si greselile, desi ca orice om, mai am si eu orgoliu.

      6. Eh, Lusio, asta ar fi ideal, de unde atata noroc pe capul meu, cred ca va trebuie sa ma multumesc doar cu noaptea de sex. :)) :evil: La capitolul stradute inguste si ziduri romantice…stau mai prost. :( Ce memorie…asta as putea exclama si eu in cazul tau. Ai tinut tu minte faza cu stersul commentului? Si ce a provocat-o?

      7. Eu sunt destul de surprinzator.. pot tine minte ce s-a intamplat in decembrie anul trecut, dar sa nu-mi amintesc ce-a fost acum 5 zile :lol:
        D-asta pentru mine de multe ori conteaza foarte mult ce spune un om, cu ce se tot bate in piept ca se va tine de ce a promis. Eu treburile astea nu le uit. Mie daca-mi zici o treaba.. o tin minte si peste 5,6 luni, si tot ti-o aduc in fatza ca ai zis ceva si-ai facut altceva :lol: Iar lucrurile astea nu-mi plac, pt ca incep sa consider ca ai crezut ca e un fel de joaca.. iar eu sunt mai exigent. Daca-mi zici ceva, asa sa fie, sa nu schimbam dupa cum avem chef. Gen, azi zic ceva, maine e altceva.. Mie asta mi se pare, o joaca.

    1. Exact, tot o forma de terapie ca si in cazul meu, nu? Iar daca mai primesti si cateva sfaturi si incurajari, poate reusesti sa vezi si partea frumoasa a vietii si partea buna a oamenilor. :)

  6. Faza aia mai inseamna si sa-ti tii persoanele apropiate acolo.. e ca si cum te-ai duce la masa cu familia/cu cei mai apropiati, si ati sta de vorba. Poate n-am dat un exemplu prea bun dar mna.. intelegeti voi.

      1. Hai sa mai adaug si altceva.. e vorba de faptul ca vede TOATA LUMEAAAAA;))

        Faza asta mi-a amintit de altceva:”Si n-am nimic de ascuns.. ca un nudist la plaja” :lol:

  7. @Lusio: Il poti prescurta cum vrei :P … stii cum, nu poti tria in asa hal utilizatorii. Carora nu le place, n-o sa mai vina. Nice inca n-are ~hateri~, ca sa le zic asa, nici n-ar avea cum, mi se pare ceva imposibil. :P

    1. Poate am, dar nu stiu inca de ei. Nu si-au aratat coltii. :mrgreen: Stiu un singur lucru, nu poti fi iubit de toata lumea. Chiar daca sunt eu nice, e greu sa nu existe si oameni care sa nu ma suporte.

      1. “Stiu un singur lucru, nu poti fi iubit de toata lumea. Chiar daca sunt eu nice, e greu sa nu existe si oameni care sa nu ma suporte. ” – o gandire…corecta :)

  8. Asa, si ce ? :)) Si eu am ( sunt sigura ! ) oameni care nu ma suporta, dar e bine sa ne concentram pe cei care o fac. Si ORICUM, haha, deja rad cand imi imaginez, ca mi-ai dat o idee la asta cu coltii … pai cine sa patrunda in cercul asta ? Ar sari Lusio + Vacitim + Black Angel + etc. imediat cu “coltii” pe el/ei. :)))

  9. Internetul cred ca este un prieten universal si foarte vast. Se spune ca internetul este o tastatura si un monitor la adapostul carora, uneori sub anonimat, sub pierderea identitatii, te simti in siguranta asemeni unui loc preferat, a unui loc unde te duci cu placere, unde te simti bine si ocrotit.
    Cei drept … internetul inlocuieste tot mai mult comunicarea directa, fata in fata. Dar in aceasta lume, a bloggingului, gasind un mediu securizat, suntem capabili sa daruim sentimente si emotii.

    1. Internetul te uneste cand esti la distanta de cineva :).. crezi ca daca ai pe cineva fix langa tine, mai stai pe blog sa va scrieti ? :lol: De multe ori internetul leaga si prietenii, prietenii care in viata reala, cine stie, poate nu se legau. (desigur poate fi si invers.. dar aici discutam de un subiect anume, nu de 2)

    2. Da, da, e singurul loc unde ma simt cu adevarat ocrotita, unde ostilitatea, neincrederea, teama dispar, facand loc sentimentelor frumose de siguranta si prietenie. Sa nu va indoiti niciodata de sinceritatea si dragostea mea. :)

    1. Hopa, esti scorpion? De asta relationam noi asa bine? Imi plac mult scorpionii, am avut multe prietene in aceasta zodie si inca mai am. Si ei imi plac(barbatii zodiei). :)

      1. Dap, sunt categoric un scorpion, cred că am mai zis asta undeva pe-aici. :D Și mie îmi plac, uneori sunt în stare să-i și recunosc după o scurtă conversație / testare din depărtare; deși interacționez în general bine cu toate zodiile, cu Balanțele, am vreo 2-3 eșecuri la activ cu persoane în zodia asta. Oricum, depinde, prietena mea cea mai bună e un Pește, dar … cunosc persoane Pești cu care nu mă înțeleg deloc, cu toate că teoretic, ar trebui, suntem semne de apă.

      2. Da, pai sunteti semne de apa amandoi. Eu, semn de pamant, iubesc apa. In schimb, nu prea agreez aerul si focul: gemeni, balanta, varsatori, berbec, leu, sagetator. Adica, nu ca nu-i plac, dar nu prea am ocazia sa vin in contact cu ei, pe unde merg dau doar de capricorni si pesti. Desigur, exista si exceptii, Dragos si Happygirls, doi dintre preferatii mei. :)

    1. :mrgreen:
      La ce a scris Nice.. pai.. am un frate Varsator si-un tata Leu :).. tatal imi face peri albi, cu fratele ba ma inteleg bine, ba rau. Dar mna.. suntem boys. Cat despre iubite Varsatoare.. sa nici nu mai aud.. ma dau rau cap in cap cu ele.. e o nevoie de a fi sef unul peste altul. :|

      1. Semnele de Foc (Berbecul, Leul si Sagetatorul) – spirit de actiune, energie, entuziasm, pasiune, inflacarare, dedicare totala, vitalitate, capacitate de a capta atentia.

        Semnele de Pamint (Taurul, Fecioara si Capricornul) – simt practic, bun simt, realism, perseverenta, prudenta, conservatorism, simt organizatoric, spirit analitic, materialism, armonie cu natura.

        Semnele de Aer (Gemenii, Balanta si Varsatorul) – intelectualitate, curiozitate, sociabilitate, mobilitate, adaptabilitate, comunicativitate, idealism, expansiune.

        Semnele de Apa (Racul, Scorpionul si Pestii) – emotivitate, sensibilitate, intuitie, fluiditate, influentabilitate, inconstanta, putere de patrundere, magnetism, mediumnitate.

      2. @ Misce11.. conteaza si asta cu zodiile se pare.. am intalnit multe exemple.. zodii despre care s-au scris ca nu prea au ce cauta impreuna iar cu timpul s-a dovedit asta. E importanta si treaba asta uneori.. sa stii daca esti ok in legatura cu alta zodie.. asta inainte de a face pasul spre o relatie. Totusi, nu-i placut sa vezi peste un timp ca persoana respectiva nu-ti seamana mai deloc.

  10. La mine zice asa: simt practic, bun simt, realism, perseverenta, prudenta, conservatorism, simt organizatoric, spirit analitic, materialism, armonie cu natura. Da de unde, as exclude din lista materialismul, simtul organizatoric, simtul practic…si as ramane cu celelalte. Conservatorism cand vine vorba de barbati. Detest sa-i schimb, unu si bun, asta e dictonul meu cand vine vorba de dragalasi. :)))

      1. Nu stiu daca e asa bun, dar nu pot sa fiu altfel. Chiar daca as vrea sa ma schimb nu as putea, as fi dat orice pe lumea asta sa fi fost femeia unui singur barbat. A fost marele meu vis…

  11. Fiecare si-a facut blog cu un scop…la mine Gray Fields e o punte,una presarata cu multe rele si ceva bune.Asa ca am creat o za, in lantul ce parea sa se rupa…si care s-a rupt ulterior,pentru ca aveam nevoie in naivitatea mea de un loc unde sa fac ce vreau eu si unde un el va fi vazut cum sunt cu-adevarat,ori ce povara port pe dinauntru.In fine asta a generatt big-bang-ul : )) aici.
    Daca trag linie vad ca am descoperit cel putin doi oameni cu care pot iesi la o bere,mai multi pe care-mi place sa-i citesc ori sa le raspund la intrebari :) ,niste surori din “fratia capricornilor” : )) si ceva cu care sa-mi umplu timpul acum , scriind mesajul asta.
    E o forma de terapie.
    Acum vine partea interesanta, cati ani ai? Posibil sa te mai fi intrebat ,eu uit foarte repede de fel,cu toate ca-s mai atenta la detalii ca orice persoana pe care o cunosc. Finlanda ici? Wow da` ce job ai ?nici asta nu cunosc.

    1. Prefer sa pastrez si putin mister in jurul meu, sper ca nu te superi. Detalii despre mine nu dau, nu le gasesc relevanta. Pe internet sunt un suflet, mai mult decat sunt o persoana, un om. Imi place sa nu fiu judecata in functie de jobul meu, de varsta, culoarea parului, a tenului, a ochilor. Ci doar in functie de ce scriu. Nu vreau sa indepartez lumea, unii nu s-ar simti confortabil daca ar afla cu ce ma ocup. Si nu, nu sunt criminal in serie, dar oamenii au prejudecati.
      E posibil ca si tie blogul sa-ti faca bine, sa te linisteasca, sa-ti redea echilibrul interior de care ai nevoie.

      1. Nu, din pacate e vorba doar de decenta. De cenzurat nu ma mai cenzurez demult, iar ratiunea nu a fost niciodata punctul meu forte. Eu sunt dominata mai mult de simtire, sentiment, pasiune. :))))

      2. eu sunt vesnic ravasita de orice amanunt si ma schimb ca directia vantului :))), si in toate astea sentimentele ma conduc dar cred ca la final ratiunea invinge …si asta pentru ca e cumva necesar…mi-e greu sa vb aici despre asta,nu pot rezuma in cateva cuvinte

      3. Ma recunosc in partea cu orice amanunt care imi influenteaza starea de spirit, asta inseamna ca avem un psihic labil?! Incerc sa ma echilibrez putin, imi impun lucrul asta, m-am saturat sa ma afecteze orice prostie, sa trec atat de usor de la agonie la extaz, de la tragedie la comedie. Pai nu? :P

  12. Miscellaneous11: Pai nu e ciudat deloc, mi se pare normal, si eu intreb acelasi lucru, dar de obicei mi se raspunde cu celebrul: nu cred in zodii, nu ma intereseaza subiectul. Nu am intalnit un singur barbat pana acum care sa se declare interesat de zodii. Bine, eu cam banuiesc ce-i roade pe ei, ce-i procupa in mod deosebit… :evil: :twisted:

  13. :))) Un singur bărbat am întâlnit captivat de domeniul astrologie, și mai am și restanțe la el, sunt curioasă de anumite chestii. În rest, ai dreptate, dar încerc să nu îi întreb direct, să nu le spun din prima de asta, mulți își fac impresii greșite când află ce îi interesează pe unii. Și chiar nu-s medium, vrăjitoare etc. mi se par faine unele lucruri din astrologie, dar atât.

    1. A, da, stai ca mi-am amitit, si eu am intalnit un asemenea specimen. :P Si mi-a prevazut niste chestii…
      Eu ii intreb direct, nu-mi pasa ce impresii gresite isi fac. Oricum si le fac! :(

      1. E intre frienzi gen.. deci veniti cu ce aveti pe voi.. nu-i nevoie de vestimentatie speciala :lol: Asta daca nu vreti sa impresionati pe cineva si sa treceti de prietenie :twisted:

  14. Mi-ar plăcea să vă țin companie, daaarrr pierd ușor șirul comentariilor cu moderarea asta și oricum vreau să termin de citit o carte. Vă doresc, însă, distracție plăcută, chiar și în pijama. :D

  15. Ce subiect ?.. nu vezi ca voi sunteti cu mancarea.. Hai sa bagam fructe atunci :lol: Eu stau mai bine.. am friptura la gratar.. chiar si must – proaspat.

  16. Deci, dragilor, se intampla ceva, ori cu wordpressul, ori cu calculatoarele mele, se incarca blogul foarte greu. In timp ce scot comentariile voastre de la moderare, mor de ras, sunteti dementiali. :))))

  17. Woaw…dragut articol ;;) interesanta povestioara, dar totusi nu ii pot intelege pe acei oameni care au puteri speciale…cum de au ei harul asta…si de nu altii…e ciudat, dar adevarat chiar sunt oameni cu astfel de puteri.
    Ce mai imi place la articolul asta e titlul si ultimele propozitii ;;), eu una cred in coincidente, dar parca cred si in destin ”ca asa a fost sa fie” intr-o oarecare masura amandoua…:)) Bravo Nice, tine-o tot asa :*

  18. pentru mine nu este o terapie, este pur si simplu un hobby. imi place, chiar si atunci cand nu vreau sa transmit ceva anume. observ insa ca , de la un timp , capata un caracter compulsiv, in cazul meu si nu stiu daca este bine … in ceea ce priveste timpu-mi liber.

    nu cred in coincidente.

      1. Nu e rea nici aia cu vara :mrgreen: o putem pune si pe locul 2 :mrgreen: Dar vreau piscina pe zona :twisted:.. sa va arunc in ea :twisted: sau ma rog.. orice balta.. pardon.. cu plaja.. pardon, cu apa misto :mrgreen:

      1. Organizam un real party. In Bucuresti, la mine sau undeva la un pub. Sau la munte, la o cabana, dupa cum a sugerat Lusio. O intalnire cu cei care doresc sa ne cunoastem si in realitate. In seara asta a fost un party virtual. :) De aici m-am inspirat.

      2. Asa ziceam si eu. Cu putin noroc vor mai aparea personaje noi dispuse sa petreaca si sa ne cunosteam mai bine. :P Desi…ma cam indoiesc ca se poate mai bine decat atat. :P

    1. esti nice dar dupa cum stii … sunt departe … deci imposibil :( “BA, cum adica invitat nedorit de vreme ce tocmai te-am invitat?? Nu inteleg… de unde gandirea asta?”
      asa am fost intotdeauna…. si decat sa stau pe scaun intr-un colt… prefer sa nu ajung acolo :))

      1. Nu’s nici eu foarte diferit de tine Black Angel.. dar incerc sa mai schimb asta :P.. De-am veni acolo, venim ca prieteni.. nu sa stam sa judecam/sa criticam.

  19. Eu votez pentru un blog meet calduros.. in care sa povestim vrute si nevrute.. si dupa, daca e, party. De ce zic asta.. pai party dau si pe aici mai cu oricine.. diferenta o face ca pe astia ii vad mereu si e altceva. Trebuie sa creem si legaturi reale daca e.. nu jump pe ring si gata :lol: de parca ne stim de-o viata.

    1. Pai cine imi citeste blogul ma poate cunoaste de 1000 de ori mai bine decat cine ma intalneste in real life. Aici zic totul pe bune, nu ascund nimic. Eu cred ca blogul e cea mai buna cale de a cunoaste pe cineva.

    1. Dragul meu, fara voi nu as fi reusit nimic. Sunt mai mult decat onorata de prezenta voastra aici, cuvintele sunt prea putine si prea sarace pentru a-mi exprima incantarea, bucuria si satisfactia ca sunteti prietenii mei. >:D<

      1. Inca ceva trist:”Dar soarta imi pune mereu bete-n roate..
        Fiindca cei pe care ii iubesc, nu-mi sunt aproape..
        Plecati in alte parti pe harti..”
        :(

  20. sa nu va supy pe mine dar eu ma pun in pat, ma chinuie o durere de cap de cateva ore, am luat si doua pastile dar deja simt ca ma scurg
    o sa citesc maine comentarile sa vad ce ati mai pus la cale in lipsa mea
    o seara frumoasa!

      1. Vei fi probabil surprins, dar nu am raspuns tuturor. Din pacate chiar nu am timp sa intru peste tot, sunt multi care mi-au lasat comentarii, dar nu am apucat sa le intorc vizita. Imi cer scuze pe aceasta cale.
        Cu tine a fost ceva special insa, am simtit din prima clipa ca ne potrivim.

  21. Eu vrea să las un citat pentru Black Angel, tot am o obsesie cu asta și acum l-am găsit, că nu știu dacă a citit ce i-am scris în comentariile de mai sus și în plus, uneori am senzația că alții le zic mai bine decât mine. Așa că, Black, iată, gândește-te la asta:
    “I regret every chance I missed at protecting myself from being hurt.”

    1. Neata. :) Eu m-am trezit acum 2 ore, restul…habar nu am. BA s-a culcat pe la 2, Lusio nu cred ca a dormit deloc, l-am vazut pe la Klausen postand toata noaptea, iar lui Vacitim nu-i cunosc ritualul de somn. Banuiesc ca face planuri pentru LDIR. :))) Cu fetele, evident. :twisted: M11 nu e acasa, i-am lasat niste commenturi pe blog, dar nu mi-a raspuns inca. O fi la plimbare prin parc. :):)Ca tot ii place toamna si culorile ei magice. 8O

  22. Neata, draga Nice!
    Once again, ai dreptate! :P M-am trezit pe la 9 jumi si de atunci m-am conversat cu tipa care v-a organiza Let’s do it, Moldova si am hotarat impreuna cu una din colegele mele din ldir arges sa mergem la ziua de curatenie generala din Moldova.
    eu dorm incepand cu 12-1 noaptea pana pe la 8-9 ziua, cand pot si nu trebuie sa ma scol de la sapte.

      1. merci! nu chiar! am spus ca, daca eu nu am apucat sa fac curatenie la noi, fiind in organizare, macar sa reusesc la fratii din Moldova :))
        Si, in plus, e normal sa ii ajutam sa nu faca aceleasi greseli pe care le-am facut noi. Ei trebuie sa ne depaseasca si noi ii vom ajuta sa faca asta :)

  23. Lilly :>D< , pai da, dar ieri am zis la fel, si s-ar putea sa raman si fara job daca nu ma mobilizez putin, ca am o gramada de acte de facut si le-am tot amanat. Se vor supara sefii pe mine. Atat le trebuie. :)) :evil:

  24. de obicei, adica in timpul saptamanii mananc un corn+ ceai (de menta, sunatoare, verde, fructe) sau iaurt sau lapte
    in weekend sambata cereale cu lapte+ papara sau un sandwich
    azi dimi am mancat un iaurt si o bucatica de peste
    in general nu sar peste mese, eu m-am trezit la 8, asa ca e normal ca la 12 sa iau masa de pranz, si in plus mananc des si putin, toata ziua tot ciugulesc, ba fructe, ba dulciuri, noroc ca am un metabolism bun ca altfel…….vai de mine

      1. @ Nice.. sper sa nu dai vreun rateu sa gasesti unul prafuit prin raft :lol: Eu am dat de vreo 2 stricate :evil: Dar daca gasesti unu mai fresh :> ar trebui sa-ti placa.

        Sa-ti vand un pont.. Ia ce e in spatele raftului nu direct din fatza.. Alea’s mai vechi si ei le pun in fatza ca sa scape de ele mai repede si sa ramana alea new.

    1. Dap, eu cred ca daca vrem sa eliminam E-urile din alimentatie, nu trebuie sa mai mancam deloc. Eventual sa bem doar niste ceai. :):)A, da, cred ca si germenii sunt sanatosi, dar problema e de unde faci rost de ei. Pana-si deschide Dragos restaurant…

      1. Pe mine ma sperie doar gandul ca nu stiu exact 100 % unde voi ajunge sau daca voi ajunge :) Si-ar mai fi faptul ca imi va fi dor de cei dragi, cum ar fi copiii mei.. nepotii mei gen. In rest, voi pleca senin. Nu vreau sa traiesc multi ani, fiind batran :) Daca as avea tinerete mai tot timpul.. mda.. poate as vrea si eu vreo 150 de ani:))

      1. Da, dar tu te implici in mai multe actiuni umanitare, s-ar putea sa ramai, fie in constiinta oamenilor, fie in paginile cartilor de istorie a Romaniei si Rep. Moldova. :)) :P :D

      2. Eu nu vreau sa traiesc forever :D O sa ma plictisesc de lumea asta acra :D De cand simt nevoia de baston.. o sa-mi doresc moartea :) 65-70 de ani e mai mult decat suficient for me :mrgreen:

    1. Pai da, tu esti fericit ca traiesti, eu sunt nefericita ca abia supravietuiesc. V-am mai spus, in absenta iubirii sunt ca si moarta. :(:(:( Dar sunt multumita ca sunt sanatoasa. :):):)

      1. prima mea postare pe blogul meu a fost pe 15 iulie, deci si pe blogul tau inseamna ca a fost cateva zile mai tarziu.
        e posibil sa fi fost kiss the rain, dar nu mai sunt sigur.
        oricum, cred ca sunt doua luni si jumatate :d

  25. @ nice – din pacate unele lucruri nu sunt cum ar tb sa fie, cum am vrea noi sa fie
    e important sa zambesti putin cate putin, sa ajungi la un echilibru emotional
    @ Vacitim- inca nu-i deajuns, mai trebuie

    1. Sa zambesti si sa fii mereu in compania prietenilor buni si dragi. :) Eu zic ca e o buna reteta contra depresiei si amaraciunii provocate de lipsa barbatului/ femeii iubite in viata ta. :)

  26. Am selectat cateva din versurile mele preferate:
    There is no life – no life without its hunger;
    Each restless heart beats so imperfectly;
    But when you come and I am filled with wonder,
    Sometimes, I think I glimpse eternity.

    You raise me up, so I can stand on mountains;
    You raise me up, to walk on stormy seas;
    I am strong, when I am on your shoulders;
    You raise me up: To more than I can be.
    ________________________________
    Big hug for you Lilly, melodia e super. :)

      1. Bravo! Eu raman la parearea mea :))
        Esti mult prea draguta tu ca sa fii iadul sau ca sa poata cineva spuna ca nu re ridici la nivelul lui.
        ii doresc calatorie sprancenata. sunt convins ca alta persoana ca tine nu va mai gasi :)

  27. da, e adevarat
    si mie imi place muzica asta relaxanta care merge la suflet
    si cand ma gandesc ca acum 10 ani as fi ascultat numai latino, as fi dansat nonstop, acum ma relaxeaza muzica lenta, relaxanta, care transmite anumite mesaje

    1. Pai asta facem.. sa va combinam :twisted:.. Uite si la Nice.. ii zic ceva si ea intelege altceva.. Clar e ametita.. si cand esti ametit/a, esti in love :lol: Sau urmeaza..

      1. Pai si cand te cuplezi cu cineva ce faci ? Astepti iar alta vara sa va iubiti cu foc ? :) sau vrei sa ai amintire gen “ne-am cunoscut vara.. (pe o plaja daca se poate).. el purtand o camasa scoasa din pantaloni” etc etc ? :mrgreen:

      2. Eu nu’s de acord cu astea.. ce anotimp, ce moment. Eu fac ce-mi dicteaza inima la inceput :mrgreen: Nu stau sa ratez pe cineva cu care as putea avea o relatie super, din cauza ca e nu stiu ce moment si mai ales anotimp :shock:

      1. Lusio, Vacitim e cu LDIR, cu fetele, cu Moldova, cu doctoratul, cu distractia. Iar eu…am nevoie sa-mi recapat echilibrul, pacea sufleteasca, sa uit definitiv un barbat. Sunt pe drumul cel bun, zic eu. 8O

  28. „Varsator. Sangvinic din nou. Daca nu-l pui sa faca ceva monoton, e primul care se apuca de treaba. Plin de entuziasm, vrea sa salveze lumea chiar si cand aceasta nu are nevoie de asa ceva.”
    Ce tare! Si dacă vin unii si-mi spun că ar trebui să stau cuminte că nu fac nimic serios, ce mai fac?
    Uf, iartă-mă, am putini nervi pe judecata asta de suprafata… Ce (ne)oameni sunt unii…

    1. Aha, deci Varsator, bine ca am aflat. :):)Cum adica ti se spune sa stai cuminte sa nu faci nimic serios? Ce treaba ai tu cu astfel de oameni/sfaturi, faci ce stii tu mai bine, iti asculti sufletul. Nu-i bagi in seama, pur si simplu. :D

  29. Offf Doamne, noroc ca am la picioare o sticla de Cola si in mana saratele. Ma simt de parca as fi urmarit un film( ma refer la comentariile voastre ) :))
    De se face vreo ceva ,party sau nu, ma / ne bagam si noi. ;) >:D< nice sa iti revii din starea in care esti prinsa, jap jap Lusio sa iti revii si tu cate " arde " sor`ta pana te lasa fara pene. :D

      1. Da Lusio la faza aia!! Simt miros de orgoliu si tristete iar eu vreau sa vad ugeri cu inimioare, da?:)) Sa fie CLAR. :D Nice, sa stii ca eu zilnic te citesc ( inclusiv comentariile!! ) doar ca nu-s activa . :D

    1. Fac eforturi in sensul asta… :) Sper din toata inima sa-mi revin cat mai curand, definitiv. Felicitari pentru rabdare, eu nu as fi citit totul. :P Se pare ca ai asistat la o mica telenovela virtuala. :):)

  30. uf, cat a durat sa ajung sa scriu aici un comentariu, ca multe au fost inaintea mea :)…
    ce imi plac povestile de genul asta… cu batranelul sau batranica care prevede viitorul unei tinere sau unui tanar si are dreptate… am vazut si cateva filme in genul asta

  31. Da, pentru bine blogging’ul chiar a fost ca o forma de terapie…poveste lunga, dar incerc s-o scriu pe scurt. Inca din scoala generala, mi-am dorit enorm sa dau la jurnalism. Dar tatal meu m-a convins pe parcursul anilor ca jurnalistii sunt prost vazuti si platiti in Romania, etc etc. Si am renuntat…insa nu si la pasiunea de a scrie. Asa ca pe blog ma descarc, imi astern gandurile, opiniile referitoare la orice… si da, ma face sa ma simt implinita din punctul asta de vedere! E o mare consolare pt mine…:)

    1. Si daca ti-as spune ca trei ani de zile am postat pe un blog care aduna la fiecare articol cca 500 de comentarii? Ca uneori au fost peste 1000? Cu alte cuvinte, eu sunt obisnuita cu genul asta de blogging, 3 ani de zile am dormit, mancat, suferit, trait pe un astfel de blog. Un blog pe care l-am considerat mereu al meu. Un blog pe care l-am iubit cu toata fiinta mea, mai presus decat viata, si pe care nu doream sa-l parasesec niciodata. In martie 2010 a trebuit insa sa o iau de la capat, sa ma descurc de una singura. Noroc cu Dragos…
      Sunt absolut siderata ca voi ati avut rabdarea si curiozitatea necesara pentru a citi toate commenturile, le-am recitit si eu acum, au fost doua zile frumoase, de neuitat, le multumesc tututor celor care au contribuit la un astfel de record(pentru un blog minuscul ca acesta).

  32. De fapt, ai dreptate, eu n-am fost aici încă de la început, deci nu cunosc istoria. :D Îmi retrag cuvintele ! Oricum, cu drag am stat și noi … mă rog, mai mult ei, eu mă pregătesc spiritual pentru facultate, cred că mă duc imediat să vomit :)) :P

    1. Asta da moment unic in viata ta, te inteleg perfect, iti urez multa bafta, examene usoare, profesori intelegatori, cursuri interesante, note bune si distractie cat cuprinde. :) Noapte buna, o zi frumoasa maine. >:D<

  33. Pentru mine blogul reprezinta un fel de prieten. Eu nu pot sa scriu despre generalitati. Daca scriu, atunci insir numai ginduri personale. Asa l-am creat – incepind de la o depresie. Nu aveam cui sa ma confesez si atunci am gasit acest spatiu virtual. Aici pot sa scriu cind vreau, cit vreau si ma simt altfel dupa. Si cel mai ciudat este ca obisnuiesc sa scriu mai des atunci cind ma simt rau. Cind imi este bine, parca nu simt nevoie de bloggereala. Cred ca sunt foarte multi acei care vad in blogul lor un jurnal personal :) Este un lucru bun dupa parerea mea. Personal, niciodata nu am fost in stare sa scriu cu pixul pe foaie ginduri de ale mele. Daca incepeam, nu mai terminam. Aici altfel pot sa ma exprim.

    Bafta in continuare cu “jurnalul” tau! :D

  34. e o terapie cu siguranta! efectele benefice le-am simtit si eu spre surprinderea mea :) Am observat in cateva randuri cand eram depresata, cum incet- incet gandurile mele se inseninau dupa cateva ore de blogging ;)

  35. DUMNEZEULE!!!!! :shocked:
    518 comm-uri :smile:
    Sincer, nu cred ca am mai gasit atatea comment-uri la vreun articol pe vreun blog.
    Vrei sa-ti mai spun ceva? Altceva ce ne apropie.
    Si mie imi place Finlanda. Cred ca e fascinanta ca peisaje insa ceea ce ma fascineaza pe mine e muzica. Muzica rock. Cred ca e chiar tara rock-ului si nu oricare ci chiar acela pe care il iubesc eu: metal si goth.
    Mi se par cam multe coincidente…Nu stiu insa sa am vreo geamana :smile:

    Revenind… Frumos articol. Si multe dintre motivele tale sunt si ale mele. De aceea nimeni dintre cunoscutii mei din offline nu stie despre blog. Nici macar parintii. Nu stiu cat timp voi mai putea ascunde…
    Cand ai scris acest articol…habar n-aveam ca voi avea un blog…Eram exact intr-o perioada in care, a nu stiu cata oara, aveam probleme cu ex… din nou ca si tine. :wink:

    1. Vezi tu, draga Elly, daca nu era netul, daca nu era blogul, cum mai intalneam noi oameni cu care avem atatea in comun? :happy: :unsure: Caci in real life nu intalnesc niciodata astfel de persoane care sa-mi impartaseasca pasiunile… :wassat:
      Si eu am iubit rock-ul…pe la 20 de ani asa. :w00t:
      Te felicit pentru initiativa de a nu spune nimanui ca ai blog…e cel mai bine asa. Ai mei stiu si ma simt stanjenita cand intra pe aici. :ermm:

  36. Doamne, Nice, trebuie sa zic ca sunt si eu uimita, ca si Elly, de cate comentarii ai … la un singur articol :w00t: Este OMFG! :devil:

    Finlanda – superba, faina, rock, fiorduri, cel mai bun sistem de invatamant din Europa, daca nu chiar din lume, oameni interesanti, cultura si mai interesanta.

    Blogoterapie, zici tu. Trebuie sa-ti dau dreptate. Am avut si inca am parte de asa ceva. Si nu-mi vine sa cred. Cum nu e pentru “afacere”, scriu ce si cum vreau, cand vreau. Am intalnit in online persoane foarte dragi mie, care parca imi hranesc sufletul …. Si ma bucur enorm.

Lasă un răspuns la Malina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: